Decizia penală nr. 207/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)/a2
DECIZIA PENALĂ NR.207/R/2011
Ședința publică din data de 17 februarie 2011
I. constituită din : PREȘEDINTE: V. G., judecător JUDECĂTORI: M. B.
: V. C. GREFIER : D. S.
Parchetul de pe lângă Î., S. T. C. reprezentat prin P. : D. D.
S-au luat spre examinare recursurile declarate de inculpații M. V. E. și B. A. împotriva încheierii penale din (...) pronunțată în dosar nr.(...)/a2 al T.ui B.-N., având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul M. V., aflat în
Arestul IPJ B.-N., asistat de apărător ales, av. Flore Alexandra I., din Baroul București și inculpatul B. A., aflat în Arestul IPJ B.-N., asistat de apărător desemnat din oficiu, av. Brumă O., din Baroul Cluj, ambii avocați cu delegații la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se prezintă apărătorul din oficiu al inculpatului M. V., av. F. O., care solicită acordarea parțială a onorariului avocațial.
Inculpatul B. A. arată că este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursurilor.
Apărătorul inculpatului M. V. solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și în principal, să se dispună trimiterea cauzei spre rejudecare, constatând că hotărârea nu este motivată, în sensul că se face vorbire de toți inculpații din dosar, fără să se arate în concret, în privința fiecăruia în ce constă pericolul pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea acestora în stare de libertate. Prin aceasta, susține că li s-a încălcat inculpaților dreptul la apărare. În subsidiar, solicită casarea încheierii atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună revocarea măsurii arestării preventive, cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului. Î. inculpatului M. V. E. s-a început urmărirea penală la data de 6 septembrie și ulterior la data de 13 septembrie a fost pusă în mișcare acțiunea penală. S-au încălcat dispozițiile art.197 alin 2 în sensul că nu s-a procedat la luarea unei declarații a inculpatului M. V. E., așa cum prevede art. 150 alin
1C.pr.pen. Ascultarea inculpatului de către procuror este o condiție esențială, necesară și obligatorie, atât pentru legalitatea sesizării instanței cu propunere de arestare, astfel cum rezultă din art. 149/1 alin.1 C.pr.pen., cât și pentru luarea măsurii arestării preventive, așa cum prevede art.150 alin1 C.pr.pen. Încălcarea acestei dispoziții atrage nulitatea absolută a sesizării, aceasta putând fi invocate in orice stare a procesului, chiar și din oficiu. Anterior formulării propunerii de arestare preventivă, făptuitorul a fost ascultat doar ca învinuit în condițiile art. 146 alin.l C.pr.pen. și nu și ca inculpat în condițiile art. 150 C.pr.pen, după punerea în mișcare a acțiunii penale. Î. inculpatului, deși acuzat de săvârșirea unor infracțiuni grave de trafic și consum de droguri de mare risc prev de art 2 si 4 din Legea nr. 143/2000, nu există la dosarul cauzei și nu a existat nici la momentul luării măsurii arestării preventive, nicio probă împotriva acestuia. Susține că nu sunt întrunite cumulativ condițiile impuse de art 148 lit.f C.pr.pen. în sensul că nu există probe că inculpatul ar prezenta pericol pentru ordinea publică în cazul în care ar fi lăsat liber. O bănuială puternică privind comiterea unei infracțiuni grave poate justifica inițial detenția, însă, după o anumită perioadă, ea nu mai este suficienta, fiind necesare alte motive care să justifice continuarea privării de libertate. I. europeană a arătat în numeroase cauze că, în circumstanțe excepționale, starea de neliniște publică creată de săvârșirea unei infracțiuni, poate justifica arestarea preventivă la început, însă odată cu trecerea timpului această temere se diminuează sau chiar dispare, privarea de libertate va continua sa fie legitima numai daca ordinea publică va fi pe mai departe amenințată, măsura arestării preventive neputând fi folosită ca o anticipare a pedepsei cu închisoarea. În speță, nu s-a dovedit că inculpatul ar intenționa să fugă sau să se sustragă de la urmărirea penală, sau că ar exista date că încearcă să zădărnicească în mod direct sau indirect aflarea adevărului. Solicită a se avea în vedere că inculpatul are doar 19 ani, nu are antecedente penale, fiind la primul contact cu legea penală și se bucură de tot sprijinul moral al familiei.
Apărătorul inculpatului B. A. solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și în principal, să se dispună trimiterea cauzei spre rejudecare, constatând că hotărârea nu este motivată cu privire la fiecare inculpat individual, astfel încât Curtea nu poate face o verificare a pericolului pentru ordinea publică pe care fiecare inculpat l-ar prezenta pentru ordinea publică. În subsidiar, solicită casarea încheierii atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună revocarea măsurii arestării preventive, cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului. Inculpatul este arestat de peste 5 luni, perioadă în care nu s-a schimbat nimic în dosar, nu au apărut temeiuri noi care să justifice menținerea acestei măsuri. Pericolul pentru ordinea publică dacă a existat la momentul arestării inculpatului, în acest moment s-a diminuat și nu există probe că lăsarea sa în libertate ar prezenta un pericol pentru ordinea publică. S-a susținut că în libertate, inculpatul va comite noi infracțiuni, însă nu există probe în acest sens. Perioada de 5 luni este suficientă pentru ca inculpatul să realizeze gravitatea faptelor, solicitând a se avea în vedere și persoana acestuia, respectiv că nu are antecedente penale, este student și se bucură de sprijinul familiei. Se prefigurează un proces de lungă durată, iar raportat la durata rezonabilă a arestului preventiv, în acest moment temeiurile arestării nu mai subzistă, iar inculpatul trebuie lăsat în libertate. În subsidiar solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea. Cu onorariu avocațial din FMJ.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursurilor declarat de inculpați și menținerea ca legală și temeinică a încheierii atacate, apreciind că subzistă temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului. S. îndeplinite condițiile prev.de art.143 C.pr.pen. în sensul că există indicii temeinice că inculpații au săvârșit infracțiunile care li se rețin în sarcină, fiind îndeplinite și condițiile prev.de art.148 lit.f C.pr.pen. E. adevărat că trecerea timpului diminuează rezonanța negativă a faptelor săvârșite de inculpați, dar nu este cazul și în această speță. Din contră, rezonanța pentru faptele de trafic de droguri se amplifică în această perioadă, din cauza numărului tot mai marede infracțiuni comise, motiv pentru care se iau măsuri tot mai drastice de către legislativ. Prin urmare, apreciază că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol pentru ordinea publică și nu se impune cercetarea acestora în libertate.
Inculpatul M. V., având ultimul cuvânt, solicită judecarea în libertate deoarece nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
Inculpatul B. A., având ultimul cuvânt, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură neprivativă de libertate, deoarece este nevinovat.
C U R T E A
Prin Încheierea penală din (...) pronunțată de T. B.-N. în dosarul nr. (...) în temeiul dispozițiilor art. 3002 Cod procedură penală rap.la art. 1. Cod procedură penală s-a menținut ca legală și temeinică măsura arestării preventive luată față de inculpații M. V. E., zis „Sile";, fiul lui V. și A., născut la data de (...) în B., domiciliat în B., Intr. Pârcălabului, nr. 3, sc. B, ap. 13, jud. B.-N., CNP-1. și B. A., zis„Alex";, fiul lui L. și L., născut la data de (...) în B., domiciliat în B., Intr. Fagului, nr. 2, sc. A, ap. 10, jud. B.-N., CNP-1., în prezent deținuți în Penitenciarul Gherla și s-a menținute această măsură. Pentru a pronunța această încheiere instanța a reținut că prin încheierea penală nr. 53/CC/(...) dată de T. B.-N. în dos. P. Nr. (...), în baza disp. art. 149/1 alin. 9 Cod procedură penală, s-a admis propunerea de luare a măsurii arestării preventive formulată de DIICOT- B. T. B.-N. în dosarul nr. 70D/P/2010 cu privire la inculpații M. V. E. și B. A., pentru o perioadă de 29 de zile, începând cu 14 septembrie 2010 ora 14,20, în temeiul disp. art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală rap. la art. 143 Cod procedură penală. S-au reținut că prin R. din 6 septembrie 2020 s-a început urmărirea penală împotriva inculpaților M. V. E. și B. A. (precum și împotriva altor învinuiți), pentru comiterea infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc și deținere de droguri de mare risc, în formă continuată, fapte prev. de art. 2 alin. 2 din Legea 143/2000 modif. prin OUG nr. 6. cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și respectiv art. 4 alin. 2 din Legea 143/2000 modificată prin OUG nr. 6., cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, ulterior aceștia fiind reținuți pe durata a 24 de ore conform Ordonanțelor de reținere aflate la dosar (f. 78 și 84). Prin Ordonanța emisă de procuror la data de 13 septembrie 2010, f. 83, a fost pusă în mișcare acțiunea penală împotriva inculpatului M. V. E. pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic și consum de droguri de mare risc, prev. de art. 2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000 modificată prin OUG nr. 6., art. 41 alin. 2 Cod penal și prev. de art. 4 alin. 2 din Legea nr. 143/2000 modificată prin OUG nr. 6., art. 41 alin. 2 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, fapte constând în aceea că, în perioada mai-septembrie 2010, a procurat, a deținut fără drept, a oferit spre consum și a vândut în mai multe rânduri pe raza mun. B. și a altor localități din județ, diferite cantități din drogul de mare risc „4-metilmetcatinonă"; zis „. de baie";, mai multor consumatori sau unor colaboratori autorizați ai unor investigatori sub acoperire, încasând diferite sume de bani și că în aceeași perioadă a procurat și deținut pentru consum propriu în mai multe rânduri, diferite cantități din drogul de mare risc anterior menționat. Prin Ordonanța din 13 septembrie 2010 (f. 90) a fost pusă în mișcare acțiunea penală împotriva inculpatului B. A. pentru comiterea în concurs real prev. de art. 33 lit. a Cod penal a infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. 2 din Legea 143/2000 modificată și completată prin OUG 6., art. 41 alin. 2 Cod penal și procurare/deținere de droguri de mare risc pentru consum propriu prev. de art. 4 alin. 2 din Legea 143/2000 modificatăprin OUG nr. 6., art. 41 alin. 2 Cod penal, fapte constând în aceea că în perioada mai-septembrie 2010 a procurat, a deținut fără drept, a oferit spre vânzare și a oferit spre consum , în mai multe rânduri pe raza mun. B. și a județului B.-N., diferite cantități din drogul de mare risc „4-metilmetcatinonă"; zis „. de baie"; mai multor consumatori sau unor colaboratori autorizați ai unor investigatori sub acoperire, încasând sume de bani. De asemenea, în aceeași perioadă inculpatul a procurat și a deținut pentru consum propriu în mai multe rânduri, diferite cantități din drogul de risc „4-metilmetcatinonă"; denumit și „. de baie";, pe care le-a consumat. S-a constatat că există indicii și probe suficiente, în sensul art. 143 Cod procedură penală de natură a justifica presupunerea rezonabilă că inculpații au comis faptele pentru care sunt cercetați în modalitatea descrisă în referatul procurorului (cuprinzând propunerea de arestare preventivă) și în mod succint în ordonanțele de punere în mișcare a acțiunii penale. S-a reținut incidența disp. art. 148 lit. f Cod procedură penală, deoarece faptele reținute în sarcina inculpaților sunt pedepsite cu închisoarea mai mare de 4 ani, respectiv între 10 și 20 de ani și interzicerea unor drepturi(în cazul traficului de droguri de mare risc) și între 2 și 5 ani închisoare(în cazul procurării/deținerii de droguri de mare risc pentru consum propriu) și lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. În aprecierea pericolului pentru ordinea publică s-a apreciat că nu se poate face abstracție de gravitatea faptelor reținute în sarcina inculpaților, reflectată în limitele de pedeapsă în cazul infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, de reacția publică la comiterea unor astfel de infracțiuni și de posibilitatea săvârșirii unor fapte asemănătoare de către alte persoane în lipsa unei reacții corespunzătoare din partea autorităților judiciare față de cei bănuiți autori ai unor astfel de infracțiuni. S-a reținut că din probele dosarului nu rezultă că inculpații ar avea un loc de muncă, astfel că instanța a apreciat că lăsați în libertate există riscul real ca aceștia să continue săvârșirea de infracțiuni de același gen în situația cercetării lor în libertate, având în vedere că prin vânzarea drogurilor încasau sume însemnate de bani (f. 99-100). Pe de altă parte, s-a apreciat că, măsura arestării este justificată și de împrejurarea că infracțiunile pentru care sunt cercetați inculpații nu sunt clar stabilite, fiind nevoie de administrarea unui material probator complex din care să rezulte fără echivoc implicarea acestora în activitatea infracțională și corecta încadrare juridică a faptelor pentru care sunt cercetați. În acest context este necesar a fi împiedicată orice posibilitate a inculpaților de a zădărnici aflarea adevărului prin influențarea declarațiilor martorilor și ale altor persoane cercetate în cauză, cu atât mai mult cu cât, în pofida probelor administrate până în acest moment, nu recunosc săvârșirea faptelor de trafic de droguri. S-a mai apreciat și că măsura arestării preventive se impune și pentru buna desfășurare a procesului penal. Măsura arestării preventive dispusă față de inculpați s-a menținut și prin încheierea penală nr. 125/R/21 septembrie 2010 dată de Curtea de A. C. prin respingerea recursului declarat de către inculpați, această măsură fiind ulterior prelungită de T. B.-N. prin încheierea penală nr. 62/CC din 8 octombrie 2010 și respectiv încheierea penală nr. 71 /CC/ din 5 noiembrie 2010, încheieri menținute în calea de atac, de asemenea, de către Curtea de A. C. Cu ocazia verificării din oficiu a legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive s-a ridicat excepția nulității absolute a propunerii de arestare preventivă din data de (...), prin prisma disp. art. 197 alin. 2 și art. 150 alin. 1 Cod procedură penală, deoarece după punerea în mișcare a acțiunii penale nu s-a procedat la ascultarea inculpatului, măsura arestării inculpatului putând fi luată numai după ascultarea acestuia de către procuror și judecător. Pe cale de consecință, s-a apreciat că încălcarea dispozițiilor procedurale referitoare la ascultarea inculpatului( art. 150 alin. 1 Cod procedură penală) care reprezintă o garanție a dreptului fundamental la apărare atrage nulitatea absolută a sesizării instanței. Excepția invocată de către apărătoarea inculpatului M. V. E., a fost respinsă ca nefondată, deoarece cu privire la aceasta s-a pronunțat Curtea de A. C., prin încheierea nr. 125 din 21 septembrie 2010, cu ocazia soluționării recursului declarat de inculpați împotriva încheierii prin care s-a dispus arestarea inculpaților, statuându-se că excepția este una sancționată cu nulitatea relativă și că nu a fost invocată în termen. Verificând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților s-a apreciat că temeiurile ce au stat la baza luării măsurii arestării preventive a acestora subzistă, impunându-se menținerea acesteia. Astfel, în privința condițiilor prevăzute de art. 148 lit. f Cod procedură penală, cerința cuprinsă în teza I a acestui articol (referitoare la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile pentru care sunt cercetați inculpații) este îndeplinită. Cât privește pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a inculpaților, pentru a se constata existența acestei condiții cerute de art. 148 lit. f Cod procedură penală, se pornește și de la pericolul social al infracțiunilor de a căror comitere sunt bănuiți inculpații, fiind însă imperios necesară și existența unor date și probe care să convingă judecătorul că pentru siguranța publică se impune privarea de libertate a acestora, ceea ce impune ca aceste noțiuni să fie privite interdependent și nu izolat. Cu toate că pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social, ca trăsătură esențială a infracțiunii, aceasta nu înseamnă că pentru aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie să se facă abstracție de gravitatea faptei. Prin urmare, la stabilirea pericolului public nu pot fi avute în vedere numai date legate de persoana inculpaților, ci și date referitoare la faptele acestora, de cele mai multe ori acestea din urmă sunt de natură a crea în opinia publică un sentiment de insecuritate, credința că justiția, cei ce concură la înfăptuirea ei, nu acționează îndeajuns împotriva infracționalității. În cauză, s-a reținut că inculpații sunt bănuiți că au oferit droguri, obținând venituri importante din vânzarea acestora și au deținut pentru consumul propriu droguri, existând pericolul ca aceștia să continue săvârșirea infracțiunilor de același gen în ipoteza continuării cercetărilor în stare de libertate. E. vorba despre bănuiala legitimă a comiterii unor infracțiuni deosebit de grave, gravitate rezultând nu numai din caracterul aspru al sancționării de către legea penală, dar și din aceea că astfel de fapte aduc o gravă atingere moralității și stării de sănătate fizică și psihică a victimelor. Circumstanțele personale invocate în apărare existau și în momentul luării și prelungirii măsurii arestării preventive, aceste circumstanțe pot fi eficientizate într-un alt stadiu procesual. Pe de altă parte, timpul scurs de la luarea măsurii preventive față de inculpați nu a făcut să se diminueze pericolul social concret pentru ordinea publică, raportat la natura infracțiunilor presupus a fi săvârșite de către inculpați, la modalitatea de comitere a faptelor, la perioada în care s-a desfășurat activitatea infracțională, la consecințele faptelor pentru starea de sănătate a populației și pentru ei înșiși. Pentru toate aceste considerente, în temeiul disp. art. 300/2 Cod procedură penală rap. la art. 1. Cod procedură penală s-a menținut ca legală și temeinică măsura arestării preventive luată față de inculpați. Î. încheierii menționate au declarat recurs inculpații M. V. E. și B. A. În susținerea recursului inculpatul M. V. a criticat încheierea atacată susținând că nu este motivată pentru că nu se arată în concret, în privința fiecărui inculpat, în ce constă pericolul pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate, încălcându-se dreptul la apărare. A mai arătat că în septembrie 2010 când a fost pusă în mișcare acțiunea penală s-au încălcat disp.art.197 alin.2 C.p.p. pentru că nu s-a procedat la luarea unei declarații așa cum prevede art.150 alin.1 Cp.p. anterior sesizării instanței cu propunerea de arestare preventivă. A mai arătat că nu există nicio probă împotriva sa că ar fi comis infracțiunile de trafic și consum de droguri de mare risc prev. de art.2 și 4 din Legea nr. 143/2000. Inculpatul recurent B. A. a invocat motive comune cu primul recurent și a mai precizat că este arestat de peste 5 luni perioadă în care nu au apărut temeiuri noi care să justifice menținerea arestării preventive; a menționat că în acest interval pericolul pentru ordinea publică s-a diminuat având în vedere că nu are antecedente penale, este student și se bucură de sprijinul familiei. Examinând încheierea atacată din perspectiva motivelor de recurs invocate Curtea constată următoarele: În mod temeinic prima instanță a reținut că inculpații recurenți au fost trimiși în judecată în stare de arest preventiv prin rechizitoriul din 7 dec.2010 pentru comiterea infracțiunilor prev. de art.2 alin.2 din Legea nr. 143/2000, modificată, cu aplic.art.41 alin.2 C.p. și 14 lit.c din Legea nr. 143/2000 și pentru infracțiunea prev. de art. 4 alin.2 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art.41 alin.2 C.p. A mai reținut că inculpații au fost arestați la data de 14 sept.2010 în temeiul disp. art. 148 alin.1 lit.f C.p.p. În sarcina acestora s-a reținut prin actul de sesizare că în perioada mai - sept. 2010 au procurat, au deținut fără drept, au oferit spre consum și au vândut de mai multe ori în mun. B. și în alte localități „. de baie"; - 4 metilmetcatinonă - mai multor persoane și au deținut asemenea droguri și pentru consum propriu. Susținerea inculpatului recurent M. V. E. că nu există probe împotriva sa nu poate fi primită deoarece în această fază a procesului penal pentru menținerea arestării preventivă este suficientă existența indiciilor temeinice din care să rezulte bănuiala că ar fi comis faptele reținute în sarcina sa. În acest sens este de menționat că în 27 iunie 2010 a vândut cu 50 lei 0,6 grame de mefedronă colaboratorului autorizat „Budușan Romulus"; , apoi în data de 16 aug. 2010, în urma unei înțelegeri prealabile inculpatul M. l-a trimis pe coinculpatul B. A. să-i vândă aceluiași colaborator 0,7 grame de mefedronă cu 100 lei; se observă că declarațiile colaboratorului autorizat și a investigatorului sub acoperire care a primit plicurile de la acesta precum și concluziile constatărilor tehnico-științifice efectuate conțin indicii suficiente din care să rezulte bănuiala comiterii faptelor de către recurenți. Susținerea recurenților că prima instanță ar fi trebuit să motiveze separat pericolul concret pe care l-ar prezenta pentru ordinea publică lăsarea în libertate a inculpaților nu poate fi acceptată deoarece astfel cum se observă din cele menționate aceștia au fost acuzați de aceleași fapte, prin urmare, reținându-se că pericolul rezultă în principal din rezonanța socială a activității lor, este normal ca acest pericol să fie comun celor doi inculpați recurenți; pe de altă parte, prima instanță a ținut seama de date ce țin de persoane fiecăruiinculpat - dar care și de astă dată sunt identice - cum ar fi împrejurarea că aceștia nu au loc de muncă astfel încât există riscul ca aceștia să continue comiterea infracțiunilor pentru a face rost de bani. Într-adevăr, acest risc este plauzibil dacă se are în vedere că pe măsura derulării urmăririi penale au fost descoperite din ce în ce mai multe acte materiale comise de către inculpați. Pe lângă aceste aspecte nu poate fi omisă împrejurarea că în sarcina inculpaților s-a mai reținut că în repetate rânduri cu ocazia mai multor chefuri la care au participat mai multe persoane au pus la comun pentru consumul tuturor sare de baie ce se presupune că a fost prizată de mai multe persoane, contribuind astfel la lărgirea numărului de consumatori tineri. Susținerea recurentului M. V. că arestarea sa este nelegală deoarece nu a fost audiat de către procuror după punerea în mișcare a acțiunii penale nu poate fi primită deoarece neaudierea în această ipoteză este sancționată cu nulitatea relativă, însă inculpatul nu a invocat nicio vătămare procesuală specifică, rezumându-se a aprecia că i-a fost încălcat dreptul la apărare fără a releva însă sub ce aspect și care ar fi fost consecința produsă dacă ar fi fost audiat, astfel încât nu sunt îndeplinite prev. art.197 alin. 1 și 4 C.p.p.; în speță nu este incident art. 197 alin.2 C.p.p. ce reglementează regimul nulității absolute, fiindcă neaudierea nu este enumerată printre cazurile menționate la acest aliniat. În același timp, aspectele referitoare la datele personale favorabile inculpaților nu pot fi avute în vedere pentru revocarea arestării preventive, fiind preexistente acesteia, iar rezonanța socială a faptelor de care sunt acuzați recurenții nu s-a diminuat din luna septembrie până în prezent tocmai datorită numărului mare al persoanelor implicate și al perceperii inculpaților ca fiind traficanți de droguri. Așa fiind în baza art. 38515 pct.1 lit.b C.p. Curtea va respinge ca nefondate recursurile inculpaților. Văzând și disp. art. 192 alin.2 C.p.p. PENTRU ACE. MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E : Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații M. V. E. și B. A., deținuți în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale din 3 februarie 2011 a T.ui B. N.. Stabilește în favoarea Baroului de A. C. suma de 150 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. Obliga pe inculpatul M. V. să plătească în favoarea statului suma de 150 lei cheltuieli judiciare, din care 50 lei reprezintă onorar avocațial. Obligă pe inculpatul B. A. să plătească în favoarea statului suma de 200 lei, cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial ce se va avansa din FMJ. Decizia este definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din 17 februarie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER V. G. M. B. V. C. D. S. Red.CV Dact.SzM/5ex. (...)
| ← Decizia penală nr. 1960/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1479/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
