Decizia penală nr. 1233/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M A N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA P.Ă ȘI DE MINORI DOSAR NR.(...)
DECIZIA PENALĂ NR.1233/R/2011
Ședința publică din 10 august 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : I. C. M. JUDECĂTOR : L. H.
M. B. GREFIER : M. B.
Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin
PROCUROR: A. C.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul V. I., împotriva sentinței penale nr.931/2011, pronunțată în dosar nr.(...) al Judecătoriei C. N., inculpatul fiind trimis în judecată prin R. P. de pe lângă J. C. N., pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în forma tentativei, prev.și ped.de art.20 rap.la art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.f C., cu aplic.art.37 lit.b C..
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul V. I., aflat în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, av.Bindea Maxim, din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, întrebat fiind de către instanță, inculpatul arată că își menține recursul declarat și este de acord să fie asistat de către apărătorul desemnat din oficiu.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursului.
Apărătorul inculpatului V. I., solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, să se reducă cuantumul pedepsei aplicată de către instanța de fond.
În considerarea condițiilor concrete în care a avut loc săvârșirea infracțiunii pentru care este tras la răspundere inculpatul, acesta a fost condamnat la 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la furt calificat constând în aceea că a introdus mâna în buzunarul părții vătămate moment în care a fost surprins de către aceasta iar datorită faptului că mijlocul de transport în care se întâmpla acest lucru se afla lângă poliție, acesta a fost condus pentru cercetări.
În stabilirea cuantumului de 1 an închisoare aplicate inculpatului s-a avut în vedere comiterea în forma tentativei a infracțiunii furt calificat și art.3. C.pr.pen. Coborârea cuantumului pedepsei ar fi posibilă și teoretic și practic în condițiile în care i s-ar recunoaște în favoarea inculpatului prev.art.74 lit.c și respectiv 76 lit.d C., așa cum de fapt în considerentele sentinței atacate s-a făcut referire la aceste aspecte. Este adevărat că inculpatul a avut numeroase condamnări însă de la data liberării condiționate au trecut mai bine de 5 ani, interval de timp în care acesta nu a mai comis nici o infracțiune. Pe de altă parte, aplicarea art.74 lit.c C., s-ar justifica de atitudinea avută după comiterea infracțiunii, în sensul că nu a adus în mod concret nici o împotrivire la conducerea sa la organele de anchetă și a recunoscut fapta.
Pentru toate aceste considerente solicită admiterea recursului inculpatului și acordarea onorariului avocațial avansat din FMJ.
Reprezentantul M.ui P., apreciază ca nefondat recursul declarat de inculpat, în baza art.385/15 pct.1 lit.b C.pr.pen., solicită respingerea căii de atac și menținerea măsurii arestării preventive luată anterior față de inculpat și să se deducă perioada reținerii și arestului preventiv la zi.
Apreciază că raportat la toate criteriile prev.de art.72 C., ținând seama de modul în care fapta a fost comisă, de împrejurările care au determinat rămânerea în formă de tentativă a infracțiunii de furt calificat, de circumstanțele personale ale inculpatului, în nici un caz nu se impunea o clemență mai mare decât cea de care a dat dovadă prima instanță.
Urmează a se avea în vedere și vârsta părții vătămate, persoană de aproximativ 77 ani pe care inculpatul a considerat că este justificat să o deposedeze de sumele de bani, puține de altfel, pe care le avea asupra sa.
In aceste condiții, apreciază că nu se impune reconsiderarea pedepsei aplicate inculpatului, motiv pentru care solicită respingerea recursului declarat de inculpat.
Inculpatul V. I. având ultimul cuvânt, achiesează la concluziile apărătorului său. Solicită reducerea pedepsei.
C U R T E A :
Deliberând reține că prin sentința penală nr.931 din 18 iulie 2011 Judecătoria Cluj-Napoca în temeiul art. 20 C., raportat la art. 208 al.1, 209 alin. 1 lit. f C., cu aplicarea art. 37 lit. b C., în condițiile art. 3. alin. 7 C., a condamnat pe inculpatul V. I., fiul lui natural și M., născut la data de (...) în C.-N. CNP 1., cetățean român, studii 5 clase, fără ocupație, necăsătorit, domiciliat în C.-N., str. Tutunului, nr. 10, ap. 3, jud. C., cu antecedente penale, la o pedeapsă de 1 an închisoare, pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de furt calificat.
În temeiul art. 37 lit. b C. s-a constatat că infracțiunea a fost săvârșită în stare de recidivă mare postexecutorie față de condamnarea la pedeapsa de 3 ani 2 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1039/(...) pronunțată de Judecătoria Cluj- Napoca, definitivă prin decizia penală nr. 722/2003 a Curții de A. C.
În temeiul art. 71 C. s-a interzis inculpatului exercițiul dreptului prevăzut de art. 64 lit. a teza a II-a C. pe durata executării pedepsei.
În temeiul art. 350 alin. 1 C. s-a menținut măsura arestării preventive luată față de inculpatul V. I. și în temeiul art. 88 C. deduce din pedeapsă perioada reținerii și arestării preventive începând cu data de 21 iunie 2011 la zi.
În temeiul art. 14, 346 alin. 1 C. s-a constatat că partea vătămată P. F., domiciliat în C.-N., str. Ș., nr. 52, ap. 23 jud. C. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
In temeiul art. 191 al. 1 C. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 450 lei cheltuieli judiciare către stat.
In temeiul art. 189 C. onorariul aparatorului din oficiu B.o A. în sumă de 200 lei se avansează din FMJ.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanța a reținut în fapt următoarele: Prin rechizitoriul P. de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, nr. 5. din data de 30 iunie 2011 inculpatul V. I. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 20 C., raportat la art. 208 al.1, 209 alin.
1 lit. f C., cu aplicarea art. 37 lit. b C.
În esență, sub aspectul stării de fapt, în sarcina inculpatului s-a reținut că în data de 21 iunie 2011, în jurul orelor 14.30, în timp ce călătorea cu autobuzul liniei nr.
9 din stația Piața Gării în direcția centrul mun. C.-N., a introdus mâna în buzunarul lateral stâng al hainei părții vătămate P. F., în vârstă de 77 de ani, de unde a încercatsă sustragă suma de 22 lei, moment în care a fost prins de mână de partea vătămată.
În cursul urmăririi penale s-au administrat următoarele mijloace de probă: proces verbal de constatare a infracțiunii (fila 5), plângerea și declarația părții vătămate P. F. (fila 6-8), declarațiile martorului I. P. L., declarațiile martorului I. P. L. (fila 14), declarația inculpatului (f. 9, 11-13).
În cursul judecății inculpatul a arătat că recunoaște în integralitate fapta și a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 3. C. După audierea acestuia, constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 320 ind. 1 C.proc.pen, instanța a admis cererea formulată, fără ca în privința faptei pentru care a fost trimis în judecată să fie readministrate probele din faza de urmărire penală.
În data de 21 iunie 2011, în jurul orei 14.30, în timp ce se afla în autobuzul care circula pe linia nr. 9, din stația Piața Gării în direcția centrul mun. C.-N., inculpatul V. I. s-a apropiat de partea vătămată P. F., în vârstă de 77 ani, observând că aceasta avea în buzunarul hainei mai multe bancnote. Inculpatul a introdus mâna în buzunarul hainei reușind să prindă mai multe bancnote, respectiv 4 bancnote de 5 lei și 2 bancnote de 1 leu. Partea vătămată a simțit că cineva îi umblă în buzunar și l- a prins de mână pe inculpat care a dat drumul bancnotelor în buzunarul hainei. Inculpatul a fost observat de martorul I. P. L. în momentul în care a încercat să sustragă banii părții vătămate, acesta fiind reținut până la sosirea organelor de poliție.
Cu ocazia audierii inculpatul V. I. a recunoscut săvârșirea infracțiunii în modalitatea descrisă anterior, arătând că a observat în buzunarul hainei părții vătămate bancnote de 1 leu și pentru că s-a gândit că ar fi avea mai mulți bani s-a apropiat de aceasta, introducând mâna în buzunarul respectiv. Inculpatul a arătat că a fost prins de mână de partea vătămată, înainte să scoată efectiv bancnotele, fiind alertate persoanele din jur și ulterior chemate organele de poliție. A. a precizat că nu- și poate explica motivul pentru care a săvârșit fapta, mai ales că avea asupra sa la momentul respectiv suma de aproximativ 300 lei, arătând că a fost vorba de „un imbold de moment";.
Instanța a apreciat că din probele administrate în faza de urmărire penală rezultă vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată. Starea de fapt a fost în mod corect reținută în actul de sesizare, cu respectarea dispozițiilor art. 69 C.pr.pen. referitoare la aprecierea coroborată a mijloacelor de probă. Declarațiile inculpatului din care a recunoscut săvârșirea infracțiunii se coroborează cu declarațiile părții vătămate P. F., cu ale martorului I. P. L., care a observat activitatea infracțională desfășurată de inculpat și a solicitat șoferului autobuzului să oprească în fața sediului Poliției situat pe strada T. din C.-N..
În drept, fapta inculpatului V. I., care în data de 21 iunie 2011, în jurul orelor
14.30, în timp ce călătorea cu autobuzul liniei nr. 9 din stația Piața Gării în direcția centrul mun. C.-N., a introdus mâna în buzunarul lateral stâng al hainei părții vătămate P. F., în vârstă de 77 de ani, de unde a încercat să sustragă suma de 22 lei, moment în care a fost prins de mână de partea vătămată, întrunește elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 20 C., raportat la art. 208 al.1, 209 alin. 1 lit. f C., cu aplicarea art. 37 lit. b C.
La încadrarea juridică sunt incidente dispozițiile art. 37 lit. b C. referitoare la starea de recidivă mare postexecutorie față de condamnarea la pedeapsa de 3 ani 2 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1039/(...) pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, definitivă prin decizia penală nr. 722/2003 a Curții de A. C. inculpatul a săvârșit prezenta infracțiune după executarea acestei pedepse în perioada 21 august
2003- 20 septembrie 2005, restul de pedeapsă rămas neexecutat de 395 zile fiind împlinit.
La individualizarea judiciară a pedepsei instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C., respectiv dispozițiile părțiigenerale a Codului penal, limitele speciale de pedeapsă reduse cu la jumătate potrivit art. 21 alin. 2 Cod penal și cu 1/3 potrivit art. 320 ind. 1 al. 7 C.pr.pen., gradul de pericol social al infracțiunii care nu este excesiv de ridicat, persoana inculpatului, care a săvârșit infracțiunea în stare de recidivă postexecutorie. Instanța va reține la stabilirea pedepsei faptul că, deși inculpatul a săvârșit infracțiunea dedusă judecății în prezentul dosar după ce a fost condamnat anterior pentru infracțiuni contra patrimoniului, din cursul anului 2005 de când a fost liberat condiționat din executarea ultimei pedepse nu a comis alte fapte penale. De asemenea acesta a avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal, arătând în fața instanței că regretă săvârșirea infracțiunii.
Raportat la cele de mai sus, instanța a aplicat inculpatului V. I., pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 20 C., raportat la art. 208 al.1, 209 alin. 1 lit. f C., cu aplicarea art. 37 lit. b C., în condițiile art. 320 indice 1 alin. 7 C., apreciată ca fiind suficientă pentru atingerea scopului sancționator și preventiv prevăzut de art. 52 C.
În temeiul art. 71 C. s-a interzis inculpatului exercițiul dreptului prevăzut de art. 64 lit. a teza a II-a C. pe durata executării pedepsei.
În temeiul art. 350 alin. 1 C. instanța a menținut măsura arestării preventive luată față de inculpatul V. I. și în temeiul art. 88 C. a dedus din pedeapsă perioada reținerii și arestării preventive începând cu data de 21 iunie 2011 la zi.
Sub aspectul laturii civile, în temeiul art. 14, 346 alin. 1 C. instanța a constatat că partea vătămată P. F., nu s-a constituit parte civilă în cauză.
In temeiul art. 191 al. 1 C. inculpatul a fost obligat la plata sumei de 450 lei cheltuieli judiciare către stat.
In temeiul art. 189 C. onorariul aparatorului din oficiu B.o A. în sumă de 200 lei se va avansa din FMJ.
Împotriva acestei sentințe a declarat inculpatul V. I., criticând hotararea instantei de fond ca fiind netemeinica si a solicitat casarea acestei solutii si pronuntarea unei decizii prin care sa se dispuna reducerea cuantumului pedepsei aplicate.
Recursul a fost motivat arătându-se că se impunea a fi reținută circumstanța atenuanta prev.de art.74 lit.c C.., deoarece inculpatul a avut o atitudine sinceră în fața organelor de judecată, iar pedeapsa aplicată este prea aspră raportat la gradul de pericol social al faptei care este relativ scăzut și la persoana inculpatului care a avut o comportare bună după eliberarea din penitenciar.
Procedând la soluționarea recursului prin prisma motivelor invocate și pe baza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată următoarele:
Instanța de fond a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea și sprijinită pe interpretarea și analiza judicioasă a unui probatoriu complet administrat în faza de urmărire penală, probatoriu pe baza căruia s-a stabilit întemeiat în procedura prevăzută de art. 3. C. că inculpatul recurent a comis infracțiunea care face obiectul cauzei, vinovăția acestuia fiind corect reținută.
Curtea își însușește în întregime argumentația instanței de fond, astfel cum această posibilitate este conferită de practica C. și potrivit căreia poate constitui o motivare preluarea motivelor instantei inferioare ( Helle impotriva Finlandei ), urmând a se va sublinia cu privire la criticile invocate următoarele:
Potrivit art. 385/9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.
Curtea reține că potrivit art.72 din C. la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
De altfel, ca să-și poată îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei.
Verificând modul în care s-a individualizat sancțiunea penală aplicată inculpatului, Curtea constată că s-au respectat toate regulile ce caracterizează stabilirea pedepsei, atât în ceea ce privește cuantumul, cât și modalitatea de executare, în sensul unei evaluări concrete a criteriilor statuate de legiuitor în dispozițiile art.72 din Codul penal, evidențiind gravitatea faptei comise, prin prisma circumstanțelor reale efective, dar și a circumstanțelor personale ale inculpatului, nu numai a celor legate de comportamentul procesual, cât și a celor care vizează strict persoana acestuia, aprecierea fiind făcută fără o preeminență a vreunuia din criteriile arătate, precum și consecințele pedepsei și a modalității de executare.
În acest context, nu poate fi omisă starea de recidivă mare postexecutorie (inculpatul fiind condamnat definitiv și executând mai multe pedepse pentru infracțiuni similare), dovedind astfel că reeducarea sa nu s-a realizat.
Curtea consideră că aspectele invocate de inculpat au fost avute în vedere în procesul de individualizare, ceea ce a condus la coborârea sancțiunii la minimul special prevăzut de lege, acordându-se suficientă și echilibrată importanță gradului de pericol social al infracțiunii comise, condițiilor concrete în care s-au produs, având în vedere că inculpatul a mai comis fapte similare, dar și totalității urmărilor faptei din perspectiva atingerii dreptului de proprietate a altor persoane.
Raționamentul instanței de fond care a condus la nereținerea de circumstanțe atenuante este justificat.
Recunoașterea anumitor împrejurări ca circumstanțe atenuante judiciare nu este, însă, posibilă decât dacă împrejurările luate în considerare reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblu sau caracterizează favorabil de o asemenea manieră persoana făptuitorului încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special se învederează a satisface, în cazul concret, imperativul justei individualizări a pedepsei. Astfel, „conduita bună";, în sensul art. 74 alin. 1lit. a C., presupune, între altele, absența antecedentelor penale (recurentul este recidivist), iar stăruința depusă de infractor pentru a înlătura rezultatul infracțiunii sau a repara paguba pricinuită";, în sensul art. 74 alin. (1) lit. b) C. pen., nu se regăsesc în prezenta cauză; atitudinea infractorului după săvârșirea infracțiunii rezultând din prezentarea sa în fața autorității, comportarea sinceră în cursul procesului, înlesnirea descoperirii ori arestării participanților";, în sensul art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., nu se reduce la recunoașterea săvârșirii infracțiunii, pe fondul existenței, la dispoziția organelor judiciare, a probelor care dovedesc săvârșirea infracțiunii.
Pentru aceste motive Curtea consideră că pedeapsa stabilită de către instanța de fond este justă și proporțională, în masura sa asigură atât exemplaritatea, cât și finalitatea acesteia, respectiv prevenția specială și generală înscrise în art. 52 C., dar si funcțiile de constrângere și de reeducare și că va contribui la conștientizarea consecințelor faptei sale, în vederea unei reinserții sociale reale a inculpatului motive pentru care în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b C. se va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză, iar soluția atacată se va menține în totalitate ca fiind legală și temneinică.
Potrivit articolului 88 C. se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestului preventiv, începând cu data de (...) și până în prezent.
Potrivit art. 189 C. se va stabili în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 200 lei onorar pentru apărătorul din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
În temeiul art. 192 al. 2 C. se va oblig inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorar avocațial.
PENTRU ACESTE M.IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul V. I., împotriva sentintei penale nr. 931 din 18 iulie 2011 a Judecătoriei C. N..
Potrivit articolului 88 Cod P. deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestului preventiv, începând cu data de (...) și până în prezent.
Stabilește în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 200 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorar avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 10 august 2011 .
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER, I.-C. M. L. H. M. B. M. B.red.L.H./A.C.
3 ex. - (...)jud.fond.P. A.
| ← Decizia penală nr. 1479/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 584/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
