Decizia penală nr. 1960/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA P.Ă ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
DECIZIA PENALĂ NR. 1960/R/2011
Ședința publică din 2 decembrie 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : V. G.- judecător
JUDECĂTORI : M. B.
: D. P.
GREFIER : M. N.
P. de pe lângă Curtea de A. C. - reprezentat prin
PROCUROR - D. SUCIU
S-au luat spre pronuntare recursurile declarate de P. DE PE L.
JUDECĂTORIA CLUJ-NAPOCA și A. N. DE A. F. prin D. G. A F. P. A J. C. împotriva sentinței penale nr. 802 din 16 iunie 2011 a Judecătoriei C.-N., pronunțată în dosar nr. (...), privind pe inculpații B. R. M. si M. C. M., trimiși in judecata prin rechizitoriul P. de pe lângă Curtea de A. C. din data de (...), dosar parchet 352/P/2009, pentru săvârșirea infractiunilor:
■ inculpatul M. M. C. pentru infractiunea de complicitate la evaziune fiscala prevazuta de art. 26 C., rap. la art. 9 alin.1 lit. b din Legea nr. 241/2005.
■ inculpatul B. R. M. pentru infracțiunile de evaziune fiscala prevăzuta de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea 241/2005 (fostul art. 11 lit. c din Legea 87/1994 republicata) cu aplicarea art. 13 C., evaziune fiscala prevăzuta de art. 9 alin. 1 lit. c din Legea 241/2005, fals în înscrisuri sub semnătura privata, prevăzută de art. 290 C. toate cu aplicarea art. 33 lit. a C.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Dezbaterea cauzei a avut loc în ședința publică din data de 17 noiembrie
2011, cursul dezbaterilor și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 24 noiembrie 2011, iar apoi pentru data de 2 decembrie 2011.
C U R T E A :
Prin sentința penală nr.802 din 16 iunie 2011 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr.(...), în baza art. 11 pct 2 lit a Cpp rap la art 10 lit d Cpp a fost achitat inculpatul B. R. M. sub aspectul savarsirii infractiunilor prev de art 9 al 1 lit b din Lg 241/2005 , prev de art 9 al 1 lit c din Lg 241/2005 si prev de art 290 Cp, toate cu aplic art 33 lit a Cp și inculpata M. C. M., sub aspectul savarsirii infr prev de art.26 Cp rap la art 9 al 1 lit b din Lg 241/2005.
In baza art.14/346 Cpp a fost respinsă ca nefondata actiunea civila exercitata de partea civila A.- D. C.
In baza art. 192 al 3 C. cheltuielile judiciare efectuate de stat au ramas in sarcina acestuia. Onorariul avocatului din oficiu Prodan G. M. , in suma de 300 lei, s-a avansat din FMJ.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că latura obiectiva a infractiunilor de evaziune fiscala si complicitate la evaziune fiscala retinute prin rechizitoriu in sarcina inculpatilor este nedovedita .
A. deoarece in cauza era necesara statuarea obiectiva a prejudiciului si a modului de producere al acestuia, statuare ce se impunea a fi facuta printr-o expertiza financiar contabila care sa fie administrata in cursul urmaririi penale.
Cu toate ca cercetarea si urmarirea penala in dosarul de fata au durat aproximativ 5 ani, nu a fost intocmita o astfel de expertiza, iar actele de constatare intocmite de catre G. F. nu prezinta garantia impartialitatii si competentei unui expert.
Date fiind aceaste lipsuri, instanta, a dispus efectuarea unei expertize financiar contabile lamuritoare, cu obiectivele mentionate in precedent, insa o astfel de proba nu a putut fi administrata intrucat expertul contabil a constatat imposibilitatea efectuarii expertizei contabile (cauzata de lipsa documentelor contabile justificative, care, asa cum rezulta din procesul verbal de predare- primire din (...), anexat raspunsului expertului T. G., au fost predate de catre inculpati cesionarilor Kianzad Behrang si M.d W. Ahmed).
Asa fiind, instanta a constatat imposibilitatea cuantificarii obiective a prejudiciului si a stabilirii modului de producere al acestuia cu consecinta imposibilitatii dovedirii elementului material al infractiunilor de evaziune fiscala prev. de art.9 al.1 lit.b si art.9 al.1 lit.c din Legea nr.241/2005 pentru care a fost trimis in judecata inculpatul B. si a infractiunii de complicitate la evaziune fiscala prev.de art.26 Cp rap.la art.9 al.1 lit.b din Legea nr.241/2005 pentru care a fost trimisa in judecata inculpata M.
Nu sunt intrunite, sub aspectul laturii obiective, elementele constitutive ale infractiunii de fals in inscrisuri sub semnatura privata prev.de art.290 Cp pentru care a fost trimis in judecata inculpatul B. A. deoarece elementul material al infractiunii presupune falsificarea unui inscris sub semnatura privata prin contrafacerea scrierii ori a subscrierii sau prin alterarea lui in orice mod.
Or, facturile si chitantele considerate ca false de catre procuror (chitante ce atesta incasarea unor sume de bani cu titlu de chirie, chiar in conditiile folosirii unor facturiere emise la data de (...) pentru plati din perioada 2002-2005) au fost intocmite de catre inculpat in calitate de asociat si administrator al SC G. I. SRL si SC Hit E. SRL catre SC S. B. I. SRL fara a presupune contrafacerea scrierii ori a subscrierii sau alterarea acestora.
Pentru aceste considerente s-a dispus achitarea ambilor inculpati si s-a respins ca nefondata actiunea civila exercitata de partea civila A.-D. C.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs P. DE PE L. J. C. N. și A.- D. G. a F. P. C.
P. DE PE L. J. C. N. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței penale atacate și rejudecând cauza pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie condamnați cei doi inculpați pentru faptele pentru care aceștia au fost trimiși în judecată.
În motivele de recurs s-a arătat că hotărârea instanței de fond prin care au fost achitați cei doi inculpați este netemeinică, întrucât expertiza financiar contabilă nu este un mijloc de probă impus în mod obligatoriu de dispozițiile legale, procurorul putând aprecia pe baza oricăror probe pe care le consideră edificatoare, existența infracțiunii și vinovăția inculpaților, astfel din cele arătate mai sus, s-a apreciat că elementele laturii obiective ale infracțiunilor de evaziunefiscală, respectiv complicitate la evaziune fiscală, au fost dovedite în mod corespunzător, fiind totodată probată și vinovăția celor doi inculpați.
Instanța de fond putea și chiar era obligată în virtutea rolului activ , să dispună administrarea altor mijloace de probă pe care le considera necesare.
Nedumerirea este cu atât mai mare cu cât acest aspect chiar a avut loc, instanța încuviințând efectuarea unei expertize contabile prin încheierea din 24 iunie 2010 apreciind că toate actele contabile care interesează cauza sunt la dosar. O. acestei expertize au fost stabilite prin încheierea din 21 octombrie 2010.
În mod surprinzător în ciuda opunerii reprezentantului M.ui P. și a celor doi inculpați, instanța la termenul din 9 iunie 2011 a revenit asupra probei cu expertiza, considerând că sarcina acestei probe aparține procurorului, instanța nefiind obligată să se substituie organului de cercetare penală.
S-a apreciat că instanța de fond a înlăturat în mod nejustificat un mijloc de probă care putea duce la lămurirea sub toate aspectele în ceea ce privește existența infracțiunilor și a vinovăției celor doi inculpați, împrejurări pe care procurorul care a dispus trimiterea în judecată le-a constatat prin administrarea altor probe, pe care instanța de fond nu le-a analizat, apreciind că singurul mijloc de probă îl reprezintă o expertiză contabilă, probă care ulterior a fost înlăturată.
Pentru toate aceste motive s-a apreciat că instanța de fond în mod nejustificat a dispus achitarea celor doi inculpați, deoarece la dosar există probe care să ateste vinovăția acestora.
D. G. a F. P. C. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței penale atacate și rejudecând cauza pronunțarea unei noi hotărâri de condamnare a inculpaților pentru infracțiunile pentru care aceștia au fost trimiși în judecată și obligarea inculpaților la plata despăgubirilor civile în sumă de 425.440 lei, la care se adaugă accesoriile prevăzute de lege începând cu data de 21 decembrie 2007 și până la plata efectivă a impozitului pe profit și a TVA-ului.
În motivele de recurs s-a arătat că sentința penală nr.802 din 16 iunie
2011 a Judecătoriei C.-N. este netemeinică și nelegală, întrucât expertiza contabilă în ceea ce privește stabilirea prejudiciului cauzat bugetului consolidat al statului prin săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală este inadmisibilă, în condițiile în care există un act administrativ în cauză , nedesființat sau anulat, prin care au fost stabilite sumele care constituie prejudiciul cauzat bugetului de stat prin săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală așa încât soluția pronunțată este netemeinică și nelegală.
Printr-o expertiză contabilă nu se pot determina și calcula sume datorate bugetului de stat conform legislației fiscale, în condițiile în care există acte administrative emise în acest sens de către organele competente, nedesființate sau anulate, astfel încât acestea au o forță probantă deplină.
Probele existente la dosarul cauzei sunt suficiente pentru a pronunța o hotărâre de condamnare în cauză și de admitere a constituirii de parte civilă, așa cum a fost formulată.
Prin cele două recursuri se solicită aceleași împrejurări și sunt bazate în general pe aceleași motive.
Verificând sentința penală atacată prin prisma motivelor de recurs invocatede P. de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca și D. G. a F. P. C., precum și a celor care puteau fi puse în discuție din oficiu, Curtea reține următoarele:
Recursurile formulate în cauză sunt întemeiate pentru următoarele considerente:
Prin rechizitoriul întocmit în dosar nr.352/P/2009 al P. de pe lângă Curtea de A. C. din 26 februarie 2010 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului B. R. M. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.9 alin.1 lit.b și c din Legea nr.241/2005 și art.290 C. cu aplicarea art.33 lit.a C. și a inculpatei M. C. M.pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art,.26 C. raportat la art.9 alin.1 lit.b din
Legea nr.241/2005.
Cu privire la inculpatul B. R. s-a reținut că în calitate de asociat și administrator al S. S. B. Imex SRL C.-N., în perioada octombrie 200 -iulie 2005 prin omisiunea în parte a evidențierii veniturilor realizate de societate, s-a sustras de la plata obligațiilor fiscale față de stat în sumă de 192.348 lei, reprezentând TVA în sumă de 47.133 lei și impozit pe profit în sumă de 145.215 lei, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art.9 alin.1 lit.b din Legea nr.241/2005.
De asemenea, s-a reținut că fapta aceluiași inculpat în calitate de asociat
și administrator al S. S. B. I. SRL C.-N. pentru a diminua impozitul pe profit și
TVA a evidențiat în actele contabile ale societății menționate mai sus cheltuieli care nu au la bază operațiuni reale, pentru a se sustrage de la plata obligațiilor fiscale către stat, faptă care întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art.9 alin.1 lit.c din Legea nr.241/2005.
În sarcina aceluiași inculpat s-a reținut că în calitatea de asociat și administrator al S. G. I. SRL și S. Hit E. SRL, după data de 9 septembrie 2005, a întocmit personal mai multe facturi și chitanțe false, din care rezulta în mod necorespunzător adevărului că aceste societăți ar fi încasat cu titlu de chirie diferite sume de bani de la S. S. B. I. SRL C.-N., cu scopul de a fi folosite în fața organelor de control fiscal în vederea diminuării obligației fiscale stabilite de acestea, faptă care întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art.290 C.
Cu privire la inculpata M. C. M. s-a reținut că în calitatea de contabil al S.
S. B. I. SRL C.-N. în perioada octombrie 2000 - iulie 2005 , a acordat cu intenție ajutor material inculpatului B. R. pentru ca acesta prin omisiunea în parte a evidențierii veniturilor realizate de societate TVA în sumă de 47.133 lei și impozit pe profit în sumă de 145.215 lei, faptă care întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală prev. de art.26 C. raportat la art.9 alin.1 lit.b din Legea nr.241/2005.
Pentru a se dispune astfel, s-a luat în considerarea faptul că în perioada
26 iulie 2005 - 5 septembrie 2005 G. financiară C. a întreprins un control la firma precizată mai sus, ocazie cu care s-a constatat că în perioada octombrie
2000 - iulie 2005 nu au fost întocmite balanțele de verificare și nu au fost depuse la organele fiscale bilanțuri contabile, declarații privind impozitele și taxele, respectiv deconturi de TVA , Cu ocazia aceluiași control comisarii gărzii financiare au mai constata faptul că inculpatul B. R. cel care a administrat în fapt și în drept societatea, nu a evidențiat toate încasările realizate în evidențele contabile, rezultând astfel o încasare neînregistrată în sumă de 6.368.561.857 lei (ROL).
Pe baza notei de constatare întocmită de Garda Financiară, organele de specialitate din cadrul A. F. P. C.-N. au efectuat o inspecție fiscală la societatea în cauză, întocmind raportul de inspecție fiscală nr.52.352/20 decembrie 2007 și decizia de impunere nr.999 din 20 decembrie 2007 prin care s-a stabilit suma de
425.440 lei, reprezentând obligații fiscale datorate de societate.
În urma contestării acestui rezultat, a fost efectuat un control, încrucișat la alte două societăți comerciale administrate de același inculpat, respectiv S. G. I. SRL și S. Hit E. SRL , ocazia cu care s-a stabilit că facturile prezentate de inculpat nu au fost înregistrate în evidența contabilă a celor două societăți.
Pentru a diminua consecința faptelor sale, inculpatul B. R. a emis în fals un număr de 21 facturi fiscale în numele S. G. I. SRL și un număr de 39 facturi fiscale în numele S. Hit E. SRL, toate către S. S. B. SRL, blocurile din care au fost emise aceste facturi fiind achiziționate la data de 28 iulie 2005, după datademarării controlului cu privire la activitatea din perioada octombrie 2000 - iunie
2005.
Din raportul de inspecție fiscală întocmit la data de 29 mai 2008 mai rezultă că în perioada 1 octombrie 2000 - 31 decembrie 2005 prin nedepunerea deconturilor de TVA în termenele prevăzute de lege și prin neefectuarea nici unei plăți în contul TVA datorat bugetului de stat, respectiv prin calcularea unui TVA de 9% în loc de 19%, inculpatul B. R. s-a sustras de la plata TVA în sumă de
47.133 lei.
De asemenea, prin neînregistrarea în evidența contabilă a S. S. B. I. SRL a veniturilor efectiv încasate , inculpatul s-a sustras de la plata impozitului pe profit în sumă de 145.215 lei.
Pentru a justifica operațiunile sale, inculpatul a solicitat expertului Ț. I. întocmirea unui raport de expertiză contabilă extrajudiciară, în concluziile căruia s-a reținut că organele de control ale A. F. P. C. au stabilit corect valoarea impozitului pe profit și TVA, însă dacă aceste organe țineau cont și de documentele neînregistrate în contabilitate, S. S. B. I. SRL nu avea de plătit nicio sumă de bani către bugetul de stat. A. raport de expertiză a fost întocmit în luna august 2008.
Raportul de expertiză extrajudiciară întocmit de expertul Ț. I. nu poate fi luat în considerare, întrucât organele de control au constatat tocmai neînregistrarea veniturilor realizate de societate, astfel că documentele privind efectuarea unor cheltuieli prezentate ulterior , însă antedatate de inculpat, sunt false.
Din declarațiile inculpatei M. M. C. rezultă că în calitate de contabilă a S. S.
B. I. SRL pe durata întregii perioade , respectiv octombrie 2000 -iulie 2005 a atras atenția inculpatului B. R. de mai multe ori cu privire la faptul că prin neînregistrarea tuturor încasărilor zilnice se influențează plata taxelor și impozitelor datorate bugetului de stat, în sensul diminuării nelegale a acestora, însă inculpatul a refuzat în continuare să înregistreze toate veniturile realizate în contabilitate.
Potrivit declarațiilor inculpatei M. M. C. rezultă că inculpatul B. R. era casierul societății, că la acesta ajungeau banii colectați de la tonetele de ziare de către conducătorii auto, însă datorită faptului că acesta după întocmirea borderoului centralizator oprea o sumă de bani pe motivul efectuării unor cheltuieli, preda contabilei un borderou de încasări, care nu reflecta realitatea, conținând încasări cu o valoare diminuată față de încasările reale.
Apreciem că inculpata M. M. , care a știut pe tot parcursul comiterii faptelor că inculpatul se sustrage de la plata obligațiilor fiscale față de stat și care a acceptat să evidențieze doar parțial veniturile în contabilitate, prin fapta sa a acordat ajutor material inculpatului în calitatea sa de complice la săvârșirea faptei.
Cu toate acestea instanța de fond a apreciat că se impune achitarea celor doi inculpați .
Astfel, cu privire la săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală și complicitate la această infracțiune, s-a considerat că latura obiectivă nu a fost dovedită. S-a reținut astfel că în cauză era necesară statuarea obiectivă a prejudiciului și a modului de producere a acestuia, împrejurare pe care a apreciat-o instanța că trebuia făcută printr-o expertiză contabilă, care să fie administrată în cursul urmăririi penale. S-a apreciat astfel că actele de constatare întocmite de organele financiare nu prezintă garanția imparțialității și competenței unui expert.
Pentru aceste motive instanța de fond a dispus efectuarea unei expertize contabile ale cărei obiective au fost stabilite, însă cu toate acestea, instanța arevenit asupra acestei probe, apreciind că nu poate fi administrată, întrucât expertul contabil a constatat imposibilitatea efectuării acesteia, din lipsa documentelor justificative.
În aceste condiții, instanța de fond a constatat imposibilitatea cuantificării obiective a prejudiciului și a stabilirii modului de producere a acestuia cu consecința imposibilității dovedirii elementului material al infracțiunilor de evaziune fiscală, respectiv complicitate la această infracțiune pentru care au fost trimiși în judecată cei doi inculpați.
Apreciem că hotărârea instanței de fond este netemeinică sub acest aspect, având în vedere faptul că expertiza financiar contabilă nu este un mijloc de probă impus în mod obligatoriu de dispozițiile legale.
Astfel din cele arătate mai sus considerăm că elementele laturii obiective ale infracțiunilor de evaziune fiscală, respectiv complicitate la această infracțiune, au fost dovedite în mod corespunzător, fiind probată totodată și vinovăția celor doi inculpați.
Considerăm că prin această hotărâre, instanța de fond a înlăturat în mod nejustificat un mijloc de probă care putea duce la lămurirea sub toate aspectele în ceea ce privește existența infracțiunilor și a vinovăției celor doi inculpați.
Instanța de fond în mod nejustificat nu a analizat aceste mijloace de probă, considerând că singurul mijloc de probă îl reprezintă o expertiză contabilă, probă pe care ulterior a înlăturat-o.
Pentru toate aceste motive apreciem că instanța de fond a achitat în mod nejustificat pe cei doi inculpați, întrucât la dosar există probe care atestă vinovăția acestora cu privire la infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată.
Referitor la săvârșirea de către inculpatul B. R. a infracțiunii de fals material în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art.290 C. s-a considerat că latura obiectivă nu a fost dovedită.
Pentru a reține astfel, instanța a apreciat că chitanțele și facturile considerate false au fost întocmite de inculpat în calitate de asociat și administrator al S. G. I. SRL și S. Hit E. SRL către S. S. B. I. SRL fără a presupune contrafacerea scrierii ori a subscrierii sau alterarea acestora, cu toate că actele au fost întocmite după data de 28 iulie 2005 pentru a atesta plăți din perioada anilor 2000 - 2005.
Cu privire la acest aspect, apreciem că deși instanța a făcut o analiză tangențială asupra autorului celor consemnate în respectivele înscrisuri, în mod neîntemeiat a apreciat că acțiunea inculpatului B. nu se circumscrie realizării laturii obiective a infracțiunii prev. de art.290 C. considerând că operațiunile efectuate de acesta nu reprezintă o contrafacere a scrierii sau a subscrierii ori o alterare a acestora.
Apreciem că tocmai operațiunea de a atesta în mod fictiv data efectuării presupuselor operațiuni juridice, constituie o contrafacere a acestor înscrisuri, iar faptul că acestea au fost folosite de inculpat în scopul producerii de consecințe juridice, realizează conținutul laturii obiective a infracțiunii prev. de art.290 C.
A.e împrejurări , coroborate cu intenția vădită a inculpatului de a produce efecte juridice , fapte demonstrate prin probatoriul existent la dosarul cauzei, constituie probe suficiente pentru a dispune condamnarea inculpatului B. și pentru infracțiunea prev. de art.290 C.
Inculpații au contestat actele întocmite de A. F. C., invocându-se chiar și faptul că acestea nu pot constitui mijloc de probă în înțelesul art.64 C., însă se ignoră disp. art.90 alin.2 C. potrivit cărora printre mijloacele de probă enumeratese regăsesc și procesele verbale încheiate de alte organe decât cele de urmărire penală.
Nulitatea actului de control întocmit de A. F. C. nu poate fi invocată în fața instanței penale în nicio fază a procesului.
Prin decizia nr.331/2005 a Curții Constituționale, s-a tranșat spinoasa problemă a contestării valorii de probă a proceselor verbale întocmite de către organele constatatoare. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie disp. art.90 alin.2 C. privind procesul verbal ca mijloc de probă, având următorul cuprins: „de asemenea, sunt mijloace de probă procesele verbale și actele de constatare, încheiate de alte organe, dacă legea prevede aceasta";.
Examinând excepția de neconstituționalitate formulată, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată și urmează să fie respinsă.
În considerentele acestei decizii s-a reținut că, în condițiile legii procesele verbale încheiate de alte organe decât cele de urmărire penală sau instanța de judecată pot constitui mijloace de probă nu de natură să aducă nicio atingere dreptului părților la un proces echitabil, câtă vreme în vederea aflării adevărului, aceste acte pot fi combătute cu orice alte probe propuse de părți în condițiile art.67 alin.1 C. și în plus art.66 alin.2 C. reglementează în mod expres dreptul învinuitului sau inculpatului ca atunci când există probe de vinovăție, să probeze lipsa de temeinicie a acestora.
Procesele verbale și actele de constatare prev. de art.90 alin.2 C. sunt întocmite de organe ale statului, în exercitarea competenței acestora stabilite de lege și în conformitate cu normele speciale aplicabile în materie, iar folosirea lor în cadrul procesului penal se realizează cu respectarea tuturor garanțiilor prevăzute de lege.
Așa cum s-a arătat mai sus, expertiza extrajudiciară întocmită de expertul
Ț. I. , depusă de inculpatul B. în faza de urmărire penală potrivit căreia dacă s-ar fi înregistrat și documentele expertizate cronologic volumul cheltuielilor ar fi crescut cu 824.245,62 lei, societatea înregistrând în acest fel o pierdere de
60.846 lei și nu un impozit pe profit stabilit de altfel corect de către organele de control ale A. F. C. de 145.215 lei, întrucât documentele nu au fost înregistrate la timp în evidența contabilă a S. S. B. SRL .
Dacă s-ar fi înregistrat cronologic și la timp documentele prezentate în raportul de expertiză societatea ar fi avut de recuperat TVA în sumă de 4.554, 20 lei, valoarea totală a TVA aferentă documentelor neînregistrate fiind de 51.687,20 lei, iar valoarea TVA stabilită suplimentar de organele de control ale A. F. C. fiind de 47.133 lei.
A.e concluzii nu pot fi luate în considerare, întrucât așa cum rezultă cu certitudine din cuprinsul actelor de control întocmite de A. F. C., inculpatul B. a emis în mod fals un număr de 21 facturi fiscale în numele S. G. I. SRl , respectiv
39 facturi fiscale în numele S. HIT E. SRL toate către S. S. B., facturi care au fost achiziționate după data de 28 iulie 2005 , respectiv ulterior încheierii controlului de către organele financiare privitor la activitatea pe perioada octombrie 2000 - iunie 2005.
Inculpatul B. cu privire la întocmirea facturilor enumerate mai sus, a arătat că a făcut o reconstituire a înregistrărilor în contabilitate , fapt care nu poate fi luat în considerare întrucât facturile emise în numele S. G. I. SRL și S. Hit E. SRL nu erau înregistrate în contabilitatea acestora, fiind false și atestând date necorespunzătoare realității.
Având în vedere că din probele administrate în cauză și prezentate în detaliu mai sus rezultă cu certitudine vinovăția inculpaților cu privire la faptele pentru care aceștia au fost trimiți în judecată în baza art.38515 pct.2 lit.d C. recursurile formulate de P. de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca și A. prin D. G. a F. P. C. împotriva sentinței penale nr.802 din 16 iunie 2011 a Judecătoriei C.-N. urmează să fie admise, iar această sentință va fi casată în întregime și rejudecând cauza, urmează să fie condamnat inculpatul B. R. M. la pedepsele de :2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscala prevăzuta de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea 241/2005 (fostul art. 11 lit. c din Legea 87/1994 republicata) cu aplicarea art. 13 C.; 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiuni de evaziune fiscala prevăzuta de art. 9 alin. 1 lit. c din Legea 241/2005, cu aplicarea art. 13 C. și 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. În temeiul art. 33 lit. a, 34 lit. b C. urmează să fie contopite pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare. Inculpata M. M. C., va fi condamnată la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscala prevăzuta de art. 26 C., rap. la art. 9 alin.1 lit. b din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 13 C. și art. 74,76 C. Urmează să se facă aplicarea art. 71, 64 lit. a teza a II-a și lit. b C. Inculpații nu au antecedente penale, sens în care apreciem că reeducarea acestora se poate realiza și fără executarea pedepsei, urmând ca în baza art.81 și 82 C. pedepsele aplicate inculpaților să fie suspendate condiționat. Față de inculpata M. M. C. urmează să fie reținută circumstanța atenuantă prev. de art.74 lit.a C. raportat la art.76 lit.d C., iar pedeapsa aplicată acesteia va fi redusă sub limita minimă prevăzută de lege, raportat la modalitatea de săvârșire a infracțiunii și la contribuția acesteia cu privire la activitatea infracțională, care este mult redusă față de cea a inculpatului B. și pentru considerentele că în sarcina acestuia din urmă s-a reținut săvârșirea a trei infracțiuni. În temeiul art. 81,82 C. se va dispune suspendarea condiționată a executării pedepselor pe durata unor termene de încercare de 4 ani cu privire la inculpatul B. și de 2 ani și 6 luni referitor la inculpata M. M. Urmează să se atragă atenția inculpaților asupra dispozițiilor art. 83 C. Se va face aplicarea art. 71, 64 lit. a teza a II-a și lit. b C. În temeiul art. 71 alin. 5 C. pe perioada suspendării condiționate a executării pedepsei se va suspenda și executarea pedepselor accesorii . Cu privire la latura civilă a cauzei se rețin următoarele: Prin actele de control întocmite de organele A. F. C. s-a stabilit că societatea administrată de inculpatul B. datorează bugetului de stat suma de 425.440 lei aferentă impozitului pe profit și taxa pe valoarea adăugată, sens în care s-a întocmit decizia de impunere nr.999 din 20 decembrie 2007. A. act administrativ nu a fost desființat sau anulat, iar printr-o expertiză contabilă nu se pot determina și calcula sume datorate bugetului de strat conform legislației fiscale în condițiile în care există acte administrative emise în acest sens de către organele competente, nedesființate sau anulate, astfel încât acestea au o forță probantă deplină, așa cum rezultă și din decizia Curții Constituționale precizată mai sus. Față de cele de mai sus, în baza art.14 și 346 C. inculpații urmează să plătească în solidar suma de 425.440 lei , cu majorări de întârziere calculate conform art.119 și urm. din OG nr.92/2003 începând cu data de 21 decembrie 2007 și până la plata efectivă a impozitului pe profit și TVA către A. - D. G. a F. P. C. În baza art.191 C. inculpații urmează să fie obligați la plata sumei de câte 1500 lei cheltuieli judiciare la instanța de fond. Potrivit art.189 C. urmează să se stabilească în favoarea Baroului de A. C. în sumă de 400 lei ( 1x100 lei , 1x 300 lei ). Cheltuielile judiciare suportate de stat în recurs urmează să rămână în sarcina acestuia. PENTRU A.E M.IVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE: Admite recursurile declarate de P. DE PE L. JUDECĂTORIA CLUJ-NAPOCA și A.- D. G. a F. P. C. împotriva sentinței penale nr. 802 din (...) a Judecătoriei C.-N. pe care o casează în întregime și rejudecând: I. Condamnă pe inculpatul B. R. M., fiul lui T. și V., născut la 19 mai 1957 în C. , CNP 1. la : -2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscala prevăzuta de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea 241/2005 (fostul art. 11 lit. c din Legea 87/1994 republicata) cu aplicarea art. 13 C.; -2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiuni de evaziune fiscala prevăzuta de art. 9 alin. 1 lit. c din Legea 241/2005, cu aplicarea art. 13 C.; -3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. În temeiul art. 33 lit. a ,34 lit b C. contopește pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare. Face aplicarea art. 71, 64 lit. a teza a II-a și lit. b C. În temeiul art. 81,82 C. dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului pe durata unui termen de încercare de 4 ani. Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. În temeiul art. 71 alin. 5 C. pe perioada suspendării condiționate a executării pedepsei suspendă executarea pedepselor accesorii . II. Condamnă pe inculpata M. M. C., fiica lui S. și Ana, născută la 20 decembrie 1958 în C., CNP 2., la 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscala prevazuta de art. 26 C., rap. la art. 9 alin.1 lit. b din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 13 C. și art. 74,76 C. În temeiul art. 81,82 C. dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatei pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 6 luni. Atrage atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 C. Face aplicarea art. 71, 64 lit. a teza a II-a și lit. b C. În temeiul art. 71 alin. 5 C. pe perioada suspendării condiționate a executării pedepsei suspendă executarea pedepselor accesorii . Obligă pe inculpați în solidar la plata sumei de 425.440 lei și a majorărilor de întârziere calculate conform art. 119 și urm. din OG 92/2003 începând cu data de 21 decembrie 2007 și până la plata efectivă a impozitului pe profit și TVA către A. - D. G. a F. P. C. Obligă pe inculpați la plata sumei de câte 1500 lei cheltuieli judiciare la instanța de fond. Stabilește onorariu avocațial în favoarea Baroului C. în sumă de 400 lei ( 1x100 lei , 1x 300 lei ). Cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia. Definitivă. Pronunțată în ședința publică din 2 decembrie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI V. G. M. B. D. P. GREFIER M. N. Red.V.G./S.M.D. 4 ex./(...) Jud.fond.B. L.
| ← Decizia penală nr. 102/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 207/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
