Decizia penală nr. 1479/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA P.Ă ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
DECIZIA PENALĂ NR.1479/R/2011
Ședința publică din 27 septembrie 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE :V. V. A. - judecător JUDECĂTORI: L. H.
: I. M. GREFIER : M. N.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin P. - S. D.
S-a luat spre examinare recursul declarat de petenta SC P. SA împotriva sentinței penale nr.716 din 2 iunie 2011 a Judecătoriei C.-N., pronunțată în dosarul nr.(...), având ca obiect plângere împotriva rezoluției procurorului.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru petentă apărătorul ales avocat K. C.-A., din cadrul Baroului de avocați C., cu delegația la dosar, lipsă petenta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință după care, Reprezentantul parchetului invocă excepția inadmisibilității recursuluideclarat de petent, în temeiul art. 38515 pct.1 lit.a Cod procedură penală. Potrivit art. 2781 alin.10 Cod procedură penală hotărârea judecătorului pronunțată potrivit alin.8 lit.a și b din același text de lege, poate fi atacată cu recurs de procuror, de persoana care a făcut plângerea, de persoana față de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale, precum și de orice altă persoană ale cărei interese legitime sunt vătămate. Rezultă prin urmare, că singura cale de atac prevăzută de lege în procedura stabilită de art. 2781 Cod procedură penală este cea a recursului, exercitată de către petiționar. Cum decizia pronunțată este definitivă, aceasta nu mai este susceptibilă de a fi atacată cu o altă cale de atac ordinară. Apărătorul petentei solicită respingerea excepției inadmisibilității invocatăde reprezentantul parchetului. C U R T E A : Prin sentința penală nr.716 din 2 iunie 2011, Judecătoria Cluj-Napoca în temeiul art. 278 indice 1 alin 8 lit. a C. proc. penala a respins plangerea petentei SC P. SA împotriva ordonantei adoptata în dosar nr. 326/P/2009 a P. de pe langa Tribunalul Cluj din data de (...) si impotriva rezolutiei nr 161/II/2/2011 a Prim procurorului P. de pe langa Tribunalul Cluj a din data de (...) prin care s-a dispus incetarea urmaririi penale față de invinuitele Ș. L. M., si V. L., pentru infracțiunile de delapidare prev. și ped. de art.215 indice 1 alin 1 C. penal si aplicarea unei sanctiuni administrative ca neintemeiata si a mentinut solutiile adoptate. S-a respins cererea petentei de obligare la plata cheltuielilor judiciare pe seama acesteia. S-a respins cererea invinuitei V. L. de obligare a petentei la plata cheltuielilor judicare. In temeiul art. 192 alin 2 C. proc. penala a fost obligat petentul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat in suma de 200 lei. Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele: Un prim aspect lamurit de catre instanta a constat in stabilirea prezentului cadru procesual si anume a faptului potrivit caruia este atacata solutia procurorului adoptata in dosar nr 326/ P / 2 0 0 9 a P. de pe langa Tribunalul Cluj din data de (...) respectiv rezolutia prim procurorului parchetului din (...) in dosar nr 161 /II/2/2011 privind doar pe invinuita S. L. M. Prin ordonanta P. de pe langa Tribunalul Cluj din data de (...) in dosar nr 326/P/2009 in temeiul prevederilor art. art.262 pct.2 C.pr.pen., art. 11 pct. 1 lit. c C.pr.pen. și art.10 lit. i1, cu referire la art. 74" alin.l și 2 C.pr.pen., s-a dispus încetarea urmăririi penale pentru fapta, prev.și ped. de art. 215 induice 1alin. 1 C.pen., față de învinuitele Ș. L. M., si V. L., precum si aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ constând în amendă în sumă de 1.000 lei pentru fiecare învinuită. Impotriva solutiei adoptate de procuror petenta a formulat plangere la prim procurorul P. de pe langa Tribunalul Cluj iar prin rezolutia nr. 161 /II/2/2011 din 8.0. a fost respinsa plangerea petentei. Din examinarea actelor de urmărire penala efectuate in dosar au rezultat urmatoarele La data de (...), lucrători de poliție din cadrul IPJ C.-S. de I. a F. s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că Ș. L. M., si V. L. angajate la S." SRL C.- N., au comis infracțiunea de delapidare, prev. și ped. de art. 215 alin. 1 C.pen., cu aplic, art 41 alin.2 C.pen. La data de (...) s-a început urmărirea penală față de acestea pentru comiterea infracțiunii precizate, reținându-se că în perioada 01.01-(...), prima în calitate de director comercial iar cea de-a doua în calitate de gestionar în cadrul S."SRL C.-N., punct de lucru situat pe str. P., nr. 52 din mun. C.-N., au cauzat o lipsă în gestiune în sumă totală de 119.321,54 lei. In urma actelor premergătoare efectuate în cauză s-a stabilit că, la data faptei, învinuita Ș. L. M. avea calitatea de director comercial la societatea precizată, iar învinuita V. L. era încadrată în calitate de gestionar, ambele desfășurându-și activitatea la punctul de lucru menționat mai sus, reprezentând un depozit de materiale de construcții. La începutul lunii aprilie 2009 administratorul societății angajatoare, M. R., a hotărât efectuarea unui inventar al mărfurilor aflate la punctul de lucru în discuție. Astfel, la data de (...), urmare convocatorului întocmit în acest sens (f.22), s-a constituit comisia de inventariere formată din administrator-M. R., H. M.-director de vânzări, N. S. - agent de vânzări și G. G. - manipulant. (f.23, 26) Intrucât învinuitele nu au fost în măsură să prezinte documente justificative pentru toată marfa vândută ori pentru numerarul ce trebuia să existe în casierie, comisia a procedat la numărarea stocului de marfă și verificarea monetarului, în urma comparației efectuate între valorile scriptice și cele faptice constatându-se o lipsă atât de numerar, în sumă de 74.826,95 lei, cât și de marfă în valoare de 40.089,25 lei (fără TVA), la care ulterior s-a adăugat o lipsă de 4.405,34 lei (fără TVA), reprezentând contravaloare marfa lipsă constată în urma inventarului suplimentar efectuat la data de (...) (f.40), rezultând în total o lipsă în sumă de 119.321,54 lei. (f.38) De precizat este faptul că, la data efectuării inventarului, a fost găsit la punctul de lucru un caiet în care erau notate mai multe persoane fizice sau juridice cărora le fusese vândută marfă fără să fi fost încasată contravaloarea acesteia, (f 143-155) Având în vedere atribuțiile ce le reveneau celor două învinuite, reprezentantul părții vătămate a considerat-o răspunzătoare pentru suma lipsă din casierie pe învinuita Ș. L. M., iar pentru marfa lipsă pe învinuita V. L., în gestiunea căreia se aflau toate mărfurile intrate în depozitul respectiv. Potrivit înscrisurilor de la filele 24, 25, 29-32, 35-37 a dosarului învinuita Ș. L. M. a dat o declarație atât înainte de declanșarea inventarierii, cât și după, în prezența a doi martori, prin care se obliga să achite soldul de marfă vândut pe numele său și al tatălui său-Ș. Gavril până la data de (...), iar cel vândut SC„Lemonis" SRL până la data de (...), asumându-și totodată răspunderea pentru toate lipsurile ce vor fi constatate. De asemenea, în declarația dată la data de (...) învinuita Ș. L. a declarat că toate bunurile au fost inventariate și consemnate în listele de inventariere în prezența ei, neavând obiecțiuni cu privire la modul în care a fost efectuată inventarierea (f.25), declarație pe care ulterior nu a menținut-o afirmând că, în fapt, nu a fost prezentă la inventariere.(f. 119-122) Invinuita V. L. a declarat că nu și-a însușit vreun bun din gestiunea pe care o conducea, însă recunoaște că a cumpărat și a vândut marfa pe datorie și chiar i-a remis coînvinuitei periodic sume de bani din casierie dar susține că a procedat astfel în baza faptului că aceasta din urmă era șefa ei și nu bănuia că aceasta își însușete respectivele sume, ci le utilizează în interesul societății. ( f. 102-104) Invinuita Ș. L. M. nu a contestat faptul că a fost de acord sau chiar a vândut marfă pe datorie unor clienți fideli societății, însă gestionara îi consemna pe un caiet astfel că aveau evidența celor care trebuiau să plătească ulterior, procedând astfel în lipsa unei interdicții exprese în acest sens din partea angajatorului, (f. 121-122) O parte din facturile neachitate de clienți în momentul achiziționării mărfurilor au fost onorate de către aceștia după data inventarierii, conform evidenței întocmite de reprezentantul părții vătămate, rezultând încasarea sumei totale de 19.541,281 lei (23.254,12 lei cu TVA), astfel că paguba reprezentată de contravaloarea mărfurilor lipsă s-a diminuat la suma de 29.64,43 lei (cu TVA inclus), (f.71-73) Potrivit declarației învinuitei Ș. L., pe parcursul urmăririi penale a restituit reprezentantului părții vătămate suma de 75.000 lei, reprezentând suma ce i se imputa, pe care a înmânat-o martorului H. M., însă susține că a primit chitanță doar pentru suma de 55.673,75 lei, pentru diferență fiind emise chitanțe pe numele altor persoane despre care M. R., administratorul societății în cauză, susține că ar fi primit marfă de la ea fără să încaseze contravaloarea acesteia și, în consecință este răspunzătoare pentru suma lipsă. (f. 93-95, 119-122, 128- 131) In declarația dată martorul H. M. a confirmat faptul că în cursul lunii mai 2009 învinuita Ș. L. M. i-a înmânat suma de 75.000 lei pe care, după ce i-a numărat, i-a depus la casieria societății, cunoscând faptul că ulterior au fost emise chitanțe care să ateste încasarea acesteia, predate apoi învinuitei, (f. 141- 142) La data de (...) a fost depusă la dosarul cauzei declarația pe proprie răspundere a reprezentantului părții vătămate M. R., în care arată că renunță la pretențiile civile și penale formulate împotriva învinuitei V. L. întrucât prejudiciul cauzat de aceasta a fost recuperat integral. Având în vedere starea de fapt descrisă mai sus, s-a constatat că prejudiciul cauzat persoanei vătămate a fost reparat în întregime, fiind acoperită atât suma imputată învinuitei Ș. L. M. de 74.826,95 lei, cât și cea reprezentnd contravaloarea mărfurilor lipsă, de 44.494,59 lei, imputată învinuitei V. L., chitanțele, declarația reprezentantului părții vătămate, declarațiile învinuitelor, precum și a martorilor fiind elocvente în acest sens. Pentru a reține astfel trebuie precizat faptul că, în virtutea normelor de drept în materie, nu orice lipsă în gestiune este urmarea comiterii infracțiunii de delapidare, care presupune existența intenției făptuitorului materializată în însușirea, folosirea ori traficarea de bani, valori sau alte bunuri aflate în gestiunea sau administrarea sa. In cauză însă, această împrejurare, coroborată cu starea de fapt rezultată în urma administrării prebatoriului, nu este în mod indubitabil dovedită, simpla lipsă în gestiune neconstituind prin ea însăși dovada sustragerii în întregime a mărfii sau sumelor constatate lipsă. Prin urmare, câtă vreme, cel puțin pentru o parte din marfa vândută fără încasarea pe loc a contravalorii ei, a fost recuperată suma aferentă, nu se poate susține că învinuitele au intenționat să comită acțiunile specifice laturii obiective a infracțiunii de delapidare. In consecință, ținând seama de sumele restituite, s-a apreciat că prejudiciul cauzat persoanei vătămate, urmare comiterii infracțiunii de delapidare, a fost reparat în întregime, motiv pentru care corect procurorul a apreciat ca devin incidente prevederile art. 74 indice 1 alin.l și 2 C.pen., introdus prin L. nr. 2., în baza căruia, raportat la faptul că prejudiciul cauzat părții vătămate a fost în echivalent mai mic decât 50.000 euro, urmează a se aplica învinuitelor o sancțiune cu caracter administrativ.Nu mai departe sanctiunea aplicata de catre procuror celor doua invinuite este situata la nivelul maxim al limitei stabilite de textul legal. Actele existente la dosarul cauzei, în pofida acuzelor susținute de către petenta, nu se constituie însă în indicii temeinice sau probe care să fundamenteze plângerea formulată, în asemenea măsură încât să fie posibilă reținerea în sarcina invinuitelor a vreunei infracțiuni. a carui prejudiciu sa nu fie recuperat. Având în vedere faptul că actele întocmite în cauză nu fundamentează acuzele formulate de către petent în contextul sesizării penale în discuție și nu conturează indicii temeinice în sensul realizării infracțiunilor reclamate sub aspectul elementelor constitutive, in mod corect procurorul a dispus incetarea urmaririi penale astfel actele urmaririi penale efectuate au demonstrat existenta faptei, s-a putut demonstra ca invinuitele au avut o conduita care a avut drept consecinta prejudicierea petentei dar prejudiciul a fost recuperat. Ca atare, in examinarea legalității soluției procurorului, nu are efectiv nici o relevanță administrarea unui vast probatoriu, in cazul in care organul de urmărire penală stabilește indubitabil existența vreunuia din cazurile de impiedicare a punerii in mișcare a urmăririi penale.In cazul unei asemenea soluții de incetare a urmaririi penale, atît procurorul ierarhic superior, cât și instanța de judecată care verifică legalitatea soluției, nu au opțiunea de a se ghida după regulile prescrise de lege pentru desfășurarea urmăririi penale, singurul fapt care trebuie examinat cu atenție fiind acela dacă rezultă sau nu cu certitudine vreunul din cazurile de impiedicare a punerii in mișcare a actiunii penale. Intr-un asemenea context apare ca inutila efectuarea altor cercetari atat timp cat nu au nicio importanta, asa zisele carente existente in instrumentarea dosarului de urmarire penala si invocate de catre petenta nu sunt de esenta si nu reprezinta decat motive puerile prin care se incearca prelungirea si tergiversarea obtinerii unei solutii in dosar fara ca pe fondul problemei sa existe un real motiv in sensul celor sustinute in plangere de catre petitionara solutia fondului este temeinica si legala In aceeasi ordine de idei pentru rezolvarea cauzelor penale organele judiciare au nevoie de date si informatii din care sa poata extrage concluzia existentei sau inexistentei infractiunii, vinovatiei sau nevinovatiei faptuitorului iar acest date sau informatii sunt furnizate prin intermediul probelor asa cum rezulta din disp art 62 C. proc. penala. In sensul mai sus aratat din momentul in care a fost declansat procesul penal si pana la solutionarea definitiva toate problemele fondului cauzei sunt rezolvate numai cu ajutorul probelor si confera un anumit grad de probabilitate adevarului judiciar. Totodata aprecierea fiecarei probe se face de organul judiciar in urma examinarii tuturor probelor administrate in scopul aflarii adevarului asa cum reiese din art 63 alin 2 C. proc. penala, probele asigura un sentiment de certitudine in legatura cu existenta sau inexistenta unei infractiuni sau cu privire la existenta ori inexistenta vinovatiei faptuitorului. Retinand alaturi de cele mai sus evocate si disp art 200 C. proc. penala cu privire la obiectul urmaririi penale si disp. art 202 C. proc. penala cu privire la rolul activ al organului de urmarire penala, instanta apreciaza ca organul de urmarire penala si-a indeplinit cu prisosinta obligatiile procesuale admnistrand toate probele pertinente,concludente si utile justei solutionari a cauzei iar concluzia ce s-a desprins a dus la solutia de scoatere de sub urmarire penala si care este legala si temeinica. Raportat la cele de mai sus instanța in temeiul art.2781 alin.8 lit.a C.proc.penală a respins plângerea petentei ca neintemeiată și va menține soluțiile adoptate de procuror. In temeiul art.192 alin.2 C.proc.penală a obligat petenta la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat in sumă de 200 lei. Petenta a solicitat ca invinuita sa fie obligata la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare reprezentand onorara avocat ales insa raportata la solutia pe fondul cauzei respingerea plangerii insanta a respins cererea petentei de obligare la plata cheltuielilor judiciare pe seama acesteia ca neintemeiata. Aparatorul ales al invinuitei V. L. a solicitat instantei obligarea petentei la plata cheltuielilor de judecata reprezentand onorar avocat ales apare ca o cerere intemeiata intrucat petentase afla in culpa procesuala prin promovarea plangerii iar precizarea facuta potrivit careia a inteles sa atace solutia procurorului doar in privinta invinuitei S. L. M. a avut loc in cadrul sedintei de judecata din data de (...) dupa indeplinirea procedurii de citare cu V. L. si dupa ce aceasta si-a angajat avocat prezent in instanta dar cuantumul acestor cheltuieli nu a fost indicat si nici dovedit astfel ca instanta a respins cererea ca nefondata. Împotriva acestei sentințe a formulat recurs petenta SC P. SA , solicitând casarea acesteia ca nelegală și netemeinică,însă analizând acest recurs Curtea va constata că este inadmisibil. Astfel,potrivit art.278/1 al.10 C.pr.pen. hotărârea judecătorului pronunțată potrivit al.8 este definitivă,nefiind deci supusă niciunei căi de atac. În consecință, Curtea va respinge ca inadmisibil recursul declarat de S. P. S. împotriva sentintei penale nr. 716 din 2 iunie 2011 a Judecătoriei C. N.. Va obliga petenta să plătească în favoarea statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare. PENTRU ACESTE M.IVE IN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge ca inadmisibil recursul declarat de S. P. S. împotriva sentintei penale nr. 716 din 2 iunie 2011 a Judecătoriei C. N.. Obligă petenta să plătească în favoarea statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare. Decizia este definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din data de 27 septembrie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER V. V. A. L. H. I. M. M. N.red.I.M./M.S. 4 ex/(...)jud.fond.Birău A.
| ← Decizia penală nr. 207/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1233/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
