Decizia penală nr. 1022/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M A N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
DECIZIA PENALĂ NR.1022/R/2011
Ședința publică din 16 iunie 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : D. P. judecător
JUDECĂTORI : V. G.
M. B.
GREFIER : D. S.
Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin
PROCUROR: D. S.
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul N. E. F. împotriva deciziei penale nr.39/A din (...) pronunțată în dosar nr.(...) al T.ui B.-N., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat, prev.de art.85 alin.1 din OUG 195/2002; conducere pe drumurile publice a unui autovehicul cu numere false de înmatriculare prev.de art.85 alin.2 din OUG 195/2002 și conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără permis de conducere prev.de art.86 alin.1 din OUG 195/2002, totul cu aplic.art.33 lit.b C.pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului, av.L. K. în substituirea av.Negru C., din Baroul Cluj, cu delegație la dosar, lipsă fiind inculpatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate și a sentinței instanței de fond și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună în baza art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.d C.pr.pen. achitarea inculpatului de sub învinuirea comiterii infracțiunilor prev.de art.85 alin.1 și art.85 alin.2 din OUG 195/2002, apreciind că lipsește intenția ca element constitutiv al celor două infracțiuni. Susține că din probele administrate în cauză nu s-a dovedit că inculpatul știa că numărul de înmatriculare era fals și că autoturismul nu era înmatriculat. Din declarația martorului M. rezultă că nici până în prezent acesta nu i-a predat inculpatului actele mașinii. Cu privire la infracțiunea prev.de art.86 alin.1 din OUG
195/2002, solicită să se dea o mai mare eficiență circumstanțelor atenuante prevăzute de lege și în consecință, să se reducă pedeapsa aplicată inculpatului. A. a fost sincer pe parcursul procesului penal, nu s-a reținut starea de recidivă, deși are antecedente penale și având în vedere că are studii minime, a avut convingerea că i s-a vândut autoturismul cu actele în regulă. Cu onorariu avocațial pentru av.Negru C..
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat și menținerea ca legale și temeinice a hotărârilor pronunțate anterior, apreciind că vinovăția inculpatului a fost pe deplin dovedită, iar pedeapsa aplicată este pe măsura gravității faptei comise.
C U R T E A
Prin sentința penală nr.107 din 20 octombrie 2010 pronunțată de
Judecătoria Năsăud în dosarul penal nr.(...) a fost condamnat inculpatul N. E. F., născut la data de (...) în localitatea N., jud. B.-N. , fiul lui N. V. și N. F., domiciliat în oraș S.-Băi, str. C., nr. 156, jud. B.-N., cetățean român, studii 11 clase, fără ocupație, posesorul C.I. seria XB nr. 0. eliberat la data de (...) de către P. oraș S.-Băi, CNP 1., necăsătorit, fără copii minori, stagiul militar - nesatisfăcut, cu antecedente penale, la 1 an închisoare, pentru comiterea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat, prevăzută de art. 85, alin.1 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată; 1 an și 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul cu nr. false de înmatriculare prevăzută de art. 85 alin.2 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată
și pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 86, alin.1 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată.
S-a constatat că infracțiunile au fost comise în concurs ideal prev. de art. 33 lit. „b"; Cod penal astfel încât s-au contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare.
S-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin S. penală nr. 32/2008 pronunțată de
Judecătoria Năsăud în dosar nr. (...) care s-a dispus a fi executată de inculpat alături de pedeapsa aplicată prin prezenta sentință penală, astfel încât, în final, inculpatul va executa pedeapsa de 2 ani închisoare , cu privare de libertate .
În baza art. 71 alin.1 și 2 Cod penal s-au aplicat inculpatului pedepsele accesorii prevăzute de art. 64 alin.1 lit. „a"; , teza a II-a și lit. „b"; Cod penal.
Inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această sentință penală, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:
În luna septembrie 2008 inculpatul N. E. F. a cumpărat de la martorul M. D. autoturismul Mazda care la data încheierii acordului de voință era încă înmatriculat în Austria, cu nr. K-5., aspect reținut din adresa nr. BCO/ACG/2139414 din (...) eliberată de I. G. al P. de frontieră - P. de contact O., coroborat cu declarația martorului M. D. audiat în instanță precum și cu declarația de inculpat.
La circa o săptămână după ce a vândut mașina, martorul M. D. a luat personal nr. de înmatriculare din Austria al mașinii pe care l-a dus cumnatului său în Austria pentru radierea acesteia .
Această stare de fapt este confirmată din adresa susmenționată în care rezultă că autoturismul cu nr. de înmatriculare K-5. a fost radiat din circulație la data de (...)
La circa 3 săptămâni după ce inculpatul a cumpărat mașina, deoarece acesta nu ar fi achitat întregul preț martorul M. D., în condițiile în care păstrase un rând din cheile mașinii la el, fără știința inculpatului, a luat mașina parcată de acesta într-o parcare
În momentul în care acesta a luat autoturismul, pe mașină era montat un nr. de înmatriculare provizoriu de culoare roșie , aspect reținut de instanță din declarația aceluiași martor M. D.
După 2-3 zile inculpatul a achitat martorului M. D. diferența de preț astfel încât a intrat din nou în posesia mașinii.
Martorul a recunoscut că nici până în prezent nu a predat inculpatului actele mașinii care este posibil să fie încă acasă la el. În anul următor respectiv la data de 17 mai 2009, în jurul orelor 15.00 inculpatul a urcat la volanul autoturismului Mazda pe care la dobândit în condițiile arătate mai sus, și pe care la condus pe drumurile naționale , respectiv din C. înspre orașul S.-B. La podul C. i-a luat pasageri în mașină pe martorii A. L. și J. D. după care și-a continuat drumul în orașul S.-Băi unde martorii au coborât din mașină.
După circa o jumătate de oră, intenționând să se reîntoarcă în C., martorii J. D. și A. L. au stat din nou la ocazie , fiind luați în mașină tot de către inculpat care se reîntorcea și el spre C. La circa 200 m. după ce au ieșit din orașul S.-Băi, mașina condusă de inculpat, în care se aflau și martorii a fost oprită la control de organul de poliție . Așa cum rezultă din declarațiile martorilor direcți A. L. și J. D., în momentul controlului, autoturismul în care s-au aflat, condus de inculpat, avea montate plăcuțe de înmatriculare de culoare roșie, mai exact așa cum rezultă și din celelalte probe administrate cauzei plăcuțele cu nr. de înmatriculare provizoriu BN-0. .
Din evidențele informatizate s-a constatat că acest nr. de înmatriculare provizoriu a fost atribuit inițial unui cu totul alt autoturism, mai exact cel marca Opel Astra, aparținând martorului J. I. S. și care a avut valabilitatea de circulație pentru perioada (...)- (...). Din declarația martorului J. I. S., se va reține că acesta, după expirarea termenului de valabilitate susmenționat, a depozitat plăcuțele de înmatriculare într-o casă aflată în construcție și care îi aparține , nefiind închisă și nelocuită, împreună cu alte bunuri, motiv pentru care nici măcar nu a sesizat dispariția plăcuțelor, fapt despre care a aflat doar cu ocazia cercetărilor penale din prezenta cauză de la organele de poliție.
Întrucât în cauză s-a dovedit indubitabil că la data controlului aceste nr. provizorii erau aplicate pe autoturismul condus de inculpat, instanța de fond a înlăturat apărarea inculpatului efectuată pe fondul cauzei, prin reprezentantul acestuia, potrivit căreia inculpatul nu a știut în momentul controlului că nr. de înmatriculare aplicate pe mașină nu sunt bune. Aceasta deoarece însăși inculpatul prin declarația dată în fața instanței a spus că a avut cunoștință de faptul că autoturismul ar fi de fapt înmatriculat în Austria și că plăcuțele cu nr. de înmatriculare aplicate pe mașină nu sunt bune însă „ cu toate acestea, la rugămintea martorilor A. și J. am acceptat să circul în aceste condiții pe drumurile publice cu această mașină";.
Inculpatul nu a recunoscut însă faptul că el este cel care a aplicat nr. de înmatriculare false pe mașina sa însă, atitudinea inculpatului coroborată cu probele administrate în faza de urmărire penală și în faza de cercetare judecătorească converg spre concluzia că el cunoștea faptul că plăcuțele montate pe autoturismul său sunt false, fapt recunoscut chiar de acesta prin declarația dată în instanță potrivit textului citat.
S-a apreciat că nu are relevanță în cauză cine anume a montat efectiv plăcuțele pe autoturism, ci faptul că inculpatul cunoscând că plăcuțele de înmatriculare erau false, a acceptat să conducă autoturismul în aceste condiții pe drumurile publice, astfel cum chiar el a declarat în instanță.
Mai mult decât atât, din Adresa nr. III/B/10331/1776/(...) eliberată de I.
P. jud. B.-N. - Serviciul P. Comunitar Regim permise de conducere și înmatriculare a autovehiculelor rezultă că autoturismul în litigiu nu figurează înmatriculat în evidențele informatice ale acestei unități.
În plus, din Adresa nr. III/B/10330/1777/(...) emisă de același serviciu, instanța va reține că inculpatul care a condus autoturismul în litigiu neînmatriculat și cu nr. fals de înmatriculare, nu deține nici măcar permis de conducere pentru nici o categorie de autovehicule.
Pentru aceste motive,s-a respins cererea inculpatului, formulată prin reprezentantul său pe fondul cauzei, de achitare a sa de sub învinuirea săvârșirii infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul cu nr. fals de înmatriculare și neînmatriculat, câtă vreme în cauză s-a dovedit contrar .
Raportat la situația de fapt astfel reținută, s-a apreciat că fapta inculpatului de a conduce pe drumurile publice un autovehicul neînmatriculat în condițiile arătate mai sus, îndeplinește elementele constitutive ale infracțiuni prev.de art. 85 alin.1 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată , temei legal în baza căruia inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare.
Fapta inculpatului de a conduce pe drumurile publice un autovehicul cu nr. fals de înmatriculare s-a apreciat că îndeplinește conținutul constitutiv al infracțiunii prev. de art. 85 alin.2 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată , temei legal în baza căruia inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.
Instanța de fond a reținut că fapta inculpatului de a conduce pe drumurile publice un autovehicul fără permis de conducere , întrunește elementele constitutive ale infracțiunii reglementată de art. 86 alin.1 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată , temei legal în baza căruia l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. „b"; Cod penal , întrucât faptele săvârșite de inculpat datorită împrejurărilor în care au avut loc întrunesc elementele constitutive ale mai multor infracțiuni, s-a constatat că acestea au fost comise în forma concursului ideal prevăzut de art. 33 lit. „b"; Cod penal astfel încât în baza art. 34 alin. 1 lit. „b"; Cod penal,s-au contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare.
În ceea ce privește individualizarea pedepsei, instanța de fond a făcut aplicarea criteriilor generale prev. de art. 72 Cod penal , respectiv a luat în considerare atât gradul concret de pericol social al fiecărei infracțiuni în parte cât și atitudinea inculpatului . S-a mai avut în vedere faptul că inculpatul are și alte antecedente penale, de aceeași natură, acesta fiind condamnat prin S. penală nr. 32/2008 pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosar nr. (...) la 4 infracțiuni comise tot în baza O.U.G. nr. 195/2002, la pedeapsa rezultantă de 6 luni închisoare, dispunându-se suspendarea condiționată a executării pedepsei prin care s-a stabilit un termen de încercare în baza art. 81 și 82 Cod penal de
2 ani și 6 luni, punându-se în vedere inculpatului dispozițiile art. 83 Cod penal
, S. penală a rămas definitivă la data de 18 martie 2008 iar noile infracțiuni comise de inculpat ce formează obiectul prezentului proces penal, au fost săvârșite la data de 17 mai 2009, deci înăuntrul termenului de încercare ce i s- a stabilit prin S. penală nr. 32/2008.
Pentru aceste motive, fiind îndeplinite condițiile art. 83 Cod penal la data comiterii noilor infracțiuni de către inculpat, în baza acestui text de lege s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin S. penală nr. 32/2008 a Judecătoriei N. , pedeapsa care s-a dispus a fi executată alături de pedeapsa aplicată prin prezenta S. penală, astfel încât , în final, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 2 ani închisoare, cu privare de libertate.
Pe de altă parte, instanța de fond a înlăturat însă starea de recidivă postcondamnatorie prevăzută de art. 37 lit. „c"; Cod penal, cu privire la care reprezentantul parchetului a solicitat să fie reținut de instanță prin rechizitoriu.
Pentru a reține astfel, s-a avut în vedere faptul că nu sunt îndeplinite în cauză cerințele impuse de art. 37 alin.1 lit. „c"; Cod penal respectiv nu este îndeplinit primul termen al recidivei. Din cazierul judiciar al inculpatului nu rezultă că inculpatul a fost condamnat la cel puțin trei pedepse cu închisoare de până la 6 luni , la data la care a săvârșit noile infracțiuni. Există doar o condamnare anterioară la o pedeapsă rezultantă de 6 luni închisoare potrivit Sentinței penale nr. 32/2008 și nicidecum trei astfel de condamnări astfel cum ar fi necesar pentru îndeplinirea primului termen al recidivei potrivit textului legal invocat.
În baza art. 71 alin.1 și 2 Cod penal s-au aplicat inculpatului și pedepsele accesorii prevăzute de art. 64 alin.1 lit. „a"; teza a II-a și lit. „b"; Cod penal.
Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel în termen legal, inculpatul N. E. F. solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și rejudecând cauza să se dispună achitarea sa de sub învinuirea săvârșirii infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat, prevăzută de art. 85 alin.l din O.U.G. nr. 195/2002 republicată
și conducere pe drumurile publice a unui autovehicul cu număr fals de înmatriculare, prevăzută de art. 85 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, și totodată să se rețină în favoarea sa circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 alin. 1 lit. a-c Cod penal cu consecința reducerii pedepsei aplicate pentru fiecare infracțiune reținută, spre minimul general.
În dezvoltarea motivelor de apel inculpatul arată că în aprecierea sa prima instanță în mod nejustificat a apreciat ca dovedite săvârșirea infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat și respectiv conducere pe drumurile publice a unui autovehicul cu număr fals de înmatriculare, prevăzute de art. 85 alin. 1 și 2 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată.
Se arată în continuare că în mod constant, corect și sincer a recunoscut starea de fapt în care a fost implicat și că nu a cunoscut niciun moment că numerele de înmatriculare aplicate pe autoturismul condus de el nu sunt corespunzătoare realității. A.antul menționează că a dobândit autoturismul de la martorul M. D., în starea în care se afla și la data controlului, astfel că nu și- a pus niciun moment problema că ar fi ceva în neregulă cu el.
Raționamentul instanței de fond, în sensul că „atitudinea inculpatului, coroborată cu probele administrate în faza de urmărire penală și în faza de cercetare judecătorească converg spre concluzia (nu „dovedesc") că el cunoștea faptul că plăcuțele montate pe autoturismul său sunt false", nu justifică concluzia vinovăției sale sub aspectul săvârșirii acestor două infracțiuni, aceasta întrucât o condamnare penală nu poate avea loc decât pe bază de probe temeinice, neechivoce, care să înlăture orice dubiu asupra lipsei de vinovăție a inculpatului.
Or, în cauză, simplele deducții, prezumții și raționamente logice, în sensul că fapta nu ar fi put fi comisă de altcineva, nu întrunesc exigența legii, de condamnare a inculpatului pe bază de probe temeinice de vinovăție.
Din considerentele sentinței penale atacate rezultă că vinovăția inculpatului pentru aceste două infracțiuni este dedusă printr-un raționament de genul „nu avea cine altcineva să monteze numerele de înmatriculare respective", atâta timp cât vânzătorul neagă acest aspect.
Se omite să se analizeze și să se excludă pe bază de probe interesul vânzătorului de a se disculpa și, corelativ, să se dovedească justețea susținerilor apelantului legate de faptul că nu el a montat numerele de înmatriculare false și în acest sens se știe că orice îndoială în legătură cu vinovăție profită inculpatului (in dubio pro reo).
Se mai susține că instanța de fond a interpretat greșit declarația sa în sensul că a acceptat să conduc autoturismul în discuție, declarație care se referă la faptul că a acceptat să conduc autoturismul deși nu deținea permis de conducere corespunzător, iar nu la faptul că a acceptat să conduc un autoturism neînmatriculat și cu număr fals de înmatriculare, întrucât acest din urmă aspect nu îi era cunoscut la acel moment.
Interpretarea dată declarației inculpatului în sensul făcut de instanța de fond este una eronată, pro causa acuzării, motiv pentru care acesta o contestă, solicitând să fie apreciată în sensul arătat mai sus.
Se menționează că inculpatul-apelant are o pregătire școlară și o experiență de viață reduse, locuiește pe V. C., într-un loc izolat, cu puține contacte cu „lumea modernă", drept urmare, este puțin informat asupra exigențelor legale de urmărit la cumpărarea și conducerea unui vehicul, fiind de o totală bună credință - raportat la susținerile vânzătorului față de starea mașinii cumpărate.
A.antul arată că, indiferent de soluția care s-ar da cererii de achitare cu privire la cele două infracțiuni menționate, există probe și motive de reținere în sarcina sa a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 Cod penal, cu consecința reducerii pedepsei aplicate spre minimul genera, fiind evident că a avut o conduită bună anterior săvârșirii infracțiunii, chiar dacă a suferit o condamnare cu suspendarea condiționată a executării ei. Acea faptă a fost un accident, iar un astfel de antecedent nu justifică în sine înlăturarea beneficiului circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. 1 lit. a C. penal, având în vedere și faptul că lucrează în gospodăria proprie, își câștigă cu greu existența, este tânăr și cu o experiență de viață redusă, astfel că se poate aprecia că a avut o conduită bună înainte de săvârșirea infracțiunii.
Totodată, apelantul menționează că a recunoscut starea de fapt în care a fost implicat, s-a prezentat în fața autorităților și a avut o comportare sinceră - ceea ce realizează conținutul cerinței circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. c Cod penal.
Sinceritatea sa în raport cu fapta săvârșită nu trebuie apreciată ca fiind sinonimă cu instituția recunoașterii vinovăției, prevăzută de art. 3. Cod procedură penală (care, din motive neimputabile nu îi este plicabilă).
Inculpatul recunoaște și regretă faptele săvârșite - pe care și le asumă - dar nu poate să susțină acuzarea cu privire la infracțiuni ale căror elemente constitutive nu le consideră îndeplinite.
Susține, că este nedrept, dacă nu și nelegal - față de principiul constituțional al egalității în fața legii consacrat de art. 16 alin.1 din Constituția
României - să nu beneficiez nici de efectele instituției recunoașterii vinovăției și pentru o conduită identică, dar în faza apelului, să nu beneficiez măcar de efectele circumstanțelor atenuante invocate.
Prin decizia penală nr.39 din (...) pronunțată de Tribunalul Bistrița
Năsăud în dosarul nr.(...), în temeiul disp.art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală a fost admis apelul declarat de apelantul N. E. F. împotriva Sentinței penale nr. 107/2010 a Judecătoriei N., care a fost desființată în parte, în latura penală și rejudecând a fost condamnat inculpatul N. E. F., la pedepsele de 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducerepe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat prev. de art. 85 al.1 din O.U.G. nr. 195/2002 rep. cu aplic. art. 74 lit. c rap.la art. 76 lit. d Cod penal; 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul cu număr fals de înmatriculare prev. de art. 85 al. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 rep. cu aplic. art. 74 lit. c rap.la art. 76 lit. d Cod penal; 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a avea permis de conducere prev. de art. 86 al. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 rep. cu aplic. art. 74 lit. c rap.la art. 76 lit. d Cod penal;
S-a constatat că infracțiunile pentru care a fost condamnat inculpatul sunt în concurs ideal, prev. de art. 33 lit. b Cod penal, iar în baza art. 34 lit. b Cod penal contopește pedepsele stabilite în pedeapsa cea mai grea, de 10 luni închisoare, ce va fi aplicată inculpatului.
S-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de
6 luni închisoare, aplicată inculpatului prin S. penală nr. 32/2008 a
Judecătoriei N., ce va fi executată alăturat pedepsei rezultante de 10 luni închisoare, aplicată în prezentul dosar, în total 1 an și 4 luni închisoare.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate. Cheltuielile judiciare în apel rămân în sarcina statului.
Pentru a pronunța această soluție tribunalul a reținut că apelul declarat este fondat, doar sub aspectul nereținerii circumstanței atenuante prev. de art.74 lit.c Cod penal, întrucât, analizând actele și lucrările dosarului, a apreciat că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, în cadrul căreia a reținut vinovăția inculpatului N. E. F. în comiterea faptelor pentru care a fost trimis în judecată.
Susținerea inculpatului, că a fost în eroare în ceea ce privește comiterea infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat și de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul cu număr fals de înmatriculare, nu poate fi primită, prin prisma apărărilor sale.
Indiferent de modalitatea în care a preluat autoturismul de la o altă persoană-respectiv de la martorul M. D.-în momentul în care l-a achiziționat, sau cel târziu la momentul în care a urcat la volanul mașinii, circulând pe drumurile publice, inculpatul-conducător auto trebuia să se asigure, dincolo de deținerea unui permis de conducere, și de legalitatea datelor de înmatriculare a autovehiculului, aspect pe care apelantul a ignorat să-l efectueze.
Apoi, indiferent de pregătirea școlară, de experiența de viață, de puținul contact cu lumea modernă, invocate, și de puțina informare pe care apelantul pretinde că o deține, responsabilitatea pe care trebuie să o dovedească orice cetățean, înainte de a urma o conduită, trebuia să îl determine să urmeze cursurile unei școli de șoferi-pe care să o absolve, evident, dar în primul rând să se informeze asupra condițiilor necesare pentru a putea să circule în mod legal cu un astfel de vehicul (informații de care ar fi beneficiat dacă ar fi obținut permisul de conducere).
Această conduită este impusă de legiuitor tocmai pentru protecția valorilor ocrotite de lege, care obligă orice persoană să se abțină de la o conduită care să pună în pericol valorile respective (siguranța traficului rutier, ca și integritatea corporală și viața cetățenilor unui stat).
Faptul că obligațiile pe care ar fi trebuit să le respecte inculpatul au fost încălcate este dovedit de însăși declarația sa, dată în fața primei instanțe, precum și de declarația martorului M. D., care dovedește faptul că inculpatul știa că mașina sa este neînmatriculată - de fapt îi dăduse mașina fără numere,spunându-i că nu poate circula dacă nu o înscrie (f.16 din dosarul de urmărire penală).
Mai mult, faptul că numerele de înmatriculare reținute la data comiterii faptei aparțineau martorului J. I. S. (care a declarat că le depozitase într-o casă nelocuită, de unde dispăruseră fără știrea sa) face să nu poată fi primită susținerea inculpatului că a fost în eroare cu privire la inserarea lor pe mașina condusă.
În ceea ce privește solicitarea inculpatului de a se reține dispozițiile art.74 lit.c Cod procedură penală-aceasta a fost luată în considerare de tribunal prin prisma faptului că s-a prezentat în fața primei instanțe și a recunoscut faptul că a condus autovehiculul respectiv pe drumurile publice, astfel că apelul său a fost admis, sentința atacată a fost desființată în parte, în latura penală și rejudecând, inculpatul a fost condamnat le pedepsele de: 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat prev. de art. 85 al.1 din O.U.G. nr. 195/2002 rep.;
10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul cu număr fals de înmatriculare prev. de art. 85 al. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 rep. și 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a avea permis de conducere prev. de art. 86 al. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 rep.
La individualizarea pedepselor au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare prev.de art.72 Cod penal și anume : gradul de pericol social al faptelor, împrejurările în care acestea au fost săvârșite, persoana inculpatului), care nu este la primul contact cu legea penală - având antecedente penale, făcându-se raportat la aspectele expuse deja, aplicarea dispozițiilor art.74 lit.c
Cod penal și art. 76 lit.d Cod penal.
S-a constatat totodată că infracțiunile pentru care a fost condamnat inculpatul sunt în concurs ideal, prev. de art. 33 lit. b Cod penal, iar în baza art. 34 lit. b Cod penal vor fi contopite pedepsele stabilite în pedeapsa cea mai grea, de 10 luni închisoare.
În baza disp.art.83 Cod penal a fost revocată suspendarea condiționată a executării pedepsei de 6 luni închisoare, aplicată inculpatului prin S. penală nr. 32/2008 a Judecătoriei N., ce va fi executată alăturat pedepsei rezultante de 10 luni închisoare, aplicată în prezentul dosar, în total 1 an și
4 luni închisoare.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Conform art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare în apel au rămas în sarcina statului.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs inculpatul prin care a solicitatadmiterea recursului, casarea deciziei penale atacate împreună cu sentința pronunțată de instanța de fond și rejudecând cauza pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.d C.p.p. achitarea inculpatului cu privire la comiterea infracțiunilor prevăzute de art.85 alin.1 și art.85 alin.2 din OUG nr.195/2002, apreciind că lipsește intenția ca element constitutiv al celor două infracțiuni.
În motivele de recurs inculpatul a arătat că din probele administrate în cauză nu rezultă că inculpatul știa că numărul de înmatriculare era fals și că autoturismul nu era înmatriculat.
Din declarația martorului M. rezultă că nici în prezent acesta nu i-a predat inculpatului actele autoturismului.
Cu privire la infracțiunea prevăzută de art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002 inculpatul a solicitat să se dea o eficiență mai mare circumstanțelor atenuante prevăzute de lege și în consecință să se reducă pedeapsa aplicată acestuia, pe motiv că inculpatul a fost sincer pe tot parcursul procesului, nu s-a reținut starea de recidivă, deși are antecedente penale și având în vedere studiile minime acesta a avut convingerea că i s-a vândut autoturismul cu acte în regulă.
Verificând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate de inculpat și a celor care puteau fi puse în discuție din oficiu, Curtea reține următoarele:
Instanțele de fond și de apel au stabilit o stare de fapt conformă cu realitatea și necontestată de inculpat în sensul că acesta a comis un număr de trei infracțiuni la L. circulației , respectiv conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat prev. de art.85 alin.1 din OUG nr.195/2002, conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul cu nr. fals de înmatriculare prev. de art.85 alin.2 din OUG nr.195/2002 și conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără permis de conducere prev. de art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002.
Corect au fost încadrate în drept faptele comise de inculpat, iar pedepsele aplicate acestuia au fost stabilite în limitele prevăzute de lege, cu reținerea circumstanței atenuante prev. de art.74 lit.c C.p. și reducerea pedepselor sub limita minimă, aplicându-i o pedeapsă rezultantă de 10 luni închisoare.
În mod legal instanța de fond a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată acestuia prin sentința penală nr.32/2008 a Judecătoriei N., pedeapsă care a fost cumulată cu pedeapsa rezultantă de 10 luni închisoare, urmând să fie executată pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare în regim de detenție.
Solicitarea inculpatului de a fi achitat în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.d C.p.p. pe motiv că a lipsit intenția ca element constitutiv al infracțiunilor este neîntemeiată, solicitare care a fost formulată și în apel, fiind respinsă cu motivarea că inculpatul putea și trebuia să cunoască că plăcuțele de înmatriculare montate pe autoturism nu erau înscrise în circulație, indiferent de pregătirea sa școlară sau de experiența de viață.
Pe de altă parte inculpatul deși nu poseda permis de conducere s-a urcat la volanul autoturismului pe care l-a condus pe drumurile publice, fără a îndeplini condițiile necesare pentru desfășurarea unei asemenea activități, punând în pericol siguranța celorlalți participanți la trafic.
Nici solicitarea inculpatului referitoare la acordarea unor eficiențe sporite circumstanței atenuante prev. de art.74 lit.c C.p. reținute în favoarea inculpatului nu este întemeiată, întrucât instanța de apel a reținut această circumstanță în favoarea inculpatului și a redus pedepsele aplicate acestuia sub limita minimă prevăzută de lege, iar aplicarea unor pedepse sub limita stabilită de instanța de apel, nu ar fi în măsură să contribuie la reeducarea inculpatului, raportat la numărul infracțiunilor comise de acesta și împrejurările în care au fost săvârșite faptele.
Având în vedere că nu se impune achitarea inculpatului pe motiv că acestora le-ar lipsi un element constitutiv al infracțiunii și nici reducerea pedepselor sub limita stabilită de instanța de apel, pentru motivele care s-au arătat în detaliu mai sus în baza art.38515 pct.1 lit.b C.p.p. recursul formulat de inculpatul N. E. F. împotriva deciziei penale nr.39 din 5 aprilie 2011 a T.ui B. N. urmează să fie respins ca nefondat.
În baza art.189 C.p.p. urmează să se stabilească în favoarea Baroului de A. C. suma de 200 lei reprezentând onorariu pentru apărătorul din oficiu care va fi suportat din FMJ.
Potrivit art.192 alin.2 C.p.p. inculpatul urmează să plătească statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200 lei reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul N. E. F. împotriva deciziei penale nr. 39/A din 5 aprilie 2011 a T.ui B. N..
Stabilește în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 200 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
Obligă pe inculpatul N. să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorar avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 16 iunie 2011 .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
D. P. V. G. M. B.
GREFIER D. S.
Red.V.G./S.M.D.
3 ex./(...)
Jud.apel Berbecariu D./Găurean A
| ← Sentința penală nr. 25/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 302/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
