Decizia penală nr. 1268/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
DECIZIA PENALĂ NR.1268/R/2011
Ședința publică din 24 august 2011
Instanța compusă din: PREȘEDINTE : V. C. președinte secție penală JUDECĂTORI : ANA C.
M. Ș.
GREFIER : M. B.
Ministerul Public, P. de pe lângă I. - D. de I. a I. de C. O. și T. - S. T. C. reprezentat prin procuror : D. D.
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul C. I. împotriva încheierii penale nr.305 din (...) a T.ui C., pronunțată în dosarul nr. (...), având ca obiect înlocuirea măsurii preventive.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul C. I., în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu av.Maier M. și apărător ales av.Paven E., ambii avocați din cadrul Baroului C. cu delegații la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, apărătorul desemnat din oficiu solicită a se constata că mandatul său a încetat și solicită acordarea onorariului avocațial pentru studiu dosarului și prezența în instanță.
Î.ebat fiind de către instanță inculpatul C. I. arată că își menține recursul declarat.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursului.
Apărătorul inculpatului C. I. solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, să se dispună respingerea propuneriiformulată de D.
În susținerea recursului arată că instanța a admis cererea parchetului și a dispus arestarea preventivă a inculpatului, considerând că sunt îndeplinite prev.art.145 și 143 C., întrucât inculpatul C. I. și-a încălcat cu rea credință obligațiile stabilite în sarcina sa.
Inculpatul în declarația dată în fața instanței de fond a recunoscut încălcarea obligațiilor stabilite de instanță, arătând că în virtutea faptului că presta activități de taximetrist a părăsit localitatea în două ocazii, odată mergând spre A. și o dată spre G. De asemenea, a declarat că a discutat cu martorii din cauză, însă nu s-a stabilit cu certitudine că i-ar fi influențat în vreun fel și că, deci, ar fi încălcat obligația impusă de instanță.
Apreciază că într-un mod lacunar, instanța a reținut că inculpatul a discutat cu martorele F. S., F. A. și B. și a încercat să le influențeze în ceea ce privește relatarea evenimentelor în care a fost implicat inculpatul. Î.-adevăr, a discutat cu acestea, însă inițiativa discuțiilor nu îi aparține. Cu excepția declarației martorei F., din care rezultă că într-adevăr inculpatul i-a cerut să nu declarare faptul că este implicat în racolarea fetelor pentru deplasarea în O., nu rezultă din declarațiile martorei B. O. și F. S. că inculpatul ar fi încercat influențarea lor. Martorele l-au contactat pe inculpat, însă acesta s-a rezumata le spune că nu are voie să ia legătura cu ele și că urmează să fie audiate în cauză.
Prin urmare, având în vedere prev.art.143 C., trebuie să se respecte în cele din urmă prev.art.5 și 23 din Constituție și de asemenea, măsura preventivă, să se aplice în interesul urmăririi penale, ceea ce în cauză, nu s-a dovedit.
Inculpatul, împreună cu ceilalți doi coinculpați este trimis în judecată, iar următorul termen este stabilit în luna septembrie și nu se poate susține că înlocuirea măsurii inițiale cu alta mai gravă, s-ar justifica în interesul urmăririi penale.
Inculpatul și-a recunoscut contribuția la activitatea infracțională și din punctul său de vedere, cercetarea judecătorească s-ar putea face cu inculpatul în stare de libertate.
Pentru aceste considerente, solicită admiterea recursului și în consecință să se respingă cererea formulată de DIICOT.
Reprezentantul M.ui P. solicită ca în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b C., săse respingă ca nefondat recursul formulat de către inculpatul C. I. pentru următoarele motive :
În opinia sa, hotărârea instanței de fond prin care a fost admisă propunerea de înlocuire a măsurii de a nu părăsi localitatea cu cea a arestării preventive este legală și temeinică.
În mod incontestabil, inculpatul a încălcat cu rea credință obligațiile pe care trebuia să le respecte în perioada în care se afla sub puterea acestor măsuri.
Inculpatul, potrivit declarației de la instanța de fond și după cum rezultă din interceptările telefonice aflate în vol. VIII dosar u.p. (filele fila 148-149, 150,
159,-160 ) a părăsit localitatea de domiciliu, fără a avea încuviințarea procurorului. A., a încălcat cu rea credință obligația impusă, pentru că avea cunoștință despre obligațiile pe care le are și mai mult, în fața instanței fondului a declarat că la un moment dat, a avut intenția să solicite aprobarea pentru a părăsi localitatea.
Pe de altă parte, în mod indubitabil s-a probat că a luat legătura cu martorii audiați în cauză și mai mult decât atât, chiar dacă spune că inițiativa nu i-a aparținut, a încercat să influențeze.
Așa cum a arătat și apărarea, în declarația martorei F. A. este specificat că inculpatul i-a solicitat să dea declarații care să-l exonereze de răspundere.
În ce o privește pe martora B., aceasta a declarat că a fost contactată și i s-a cerut acest lucru, dar nu a dat curs acestei solicitări de a declara fals sau mincinos în favoarea inculpatului.
Ca atare, inculpatul a încălcat două obligații cu rea credință.
Pentru aceste considerente, solicită respingerea recursului formulat de către inculpatul C. I.
Inculpatul C. I., având ultimul cuvânt, solicită punerea sa în libertate,arătând că dorește să fie alături de copii săi.
C U R T E A
Prin încheierea penală nr. 305 din 11 august 2011 a T.ui C., a fost admisă cererea de înlocuire a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D. - S.
T. C. și în consecință:
În temeiul art.145 al.3 C. rap. la art.148 lit.a/1 C., s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului:
- C. I., fiul lui I. și I., născut la data de (...) în mun. C.-N., jud. C., domiciliat în mun. C.-N., str. Oltului nr. 33, ap. 36, jud. C., posesor al CI seria KX nr. 2., CNP 1., începând cu data de (...), măsura urmând a fi verificată periodic, conform art. 160/b al. 1 C.p.pen.
S-a stabilit în favoarea Baroului C. suma de 50 lei reprezentând onorariul avocațial parțial cuvenit avocatului desemnat din oficiu Leahu M., care s-a avansat din FMJ.
Potrivit art.192 al.3 C., cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea prezentei cereri, în care se include suma reprezentând onorariul avocațial parțial, au rămas în sarcina statului.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. de mai sus, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT -. T. C. - a solicitat instanței, în conformitate cu prev. art.145 al. 3 C., înlocuirea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea luată față de inculpatul C. I., cu măsura arestării preventive, pe o perioadă de 30 zile, fiind cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, prev. de art.12 al.1, al. 2 lit. a din Legea
678/2001 și proxenetism, prev. de art. 329 al.1, al.2 teza I C.pen. cu aplic. art.41 al.2 C.pen.
În motivare s-a arătat în esență faptul că, la data de (...) inculpatul C. I. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor precizate mai sus însă prin ordonanța emisă la data de (...), organul de urmărire penală a dispus față de acesta (la acea dată având calitatea de învinuit) luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, impunând anumite obligații în sarcina sa, printre care și cea de a nu lua legătura direct sau indirect cu nici una dintre părțile vătămate, cu nici unul dintre martori sau/ și învinuiți, inculpați sau suspecți, obligație pe care cu rea credință a încălcat-o, motiv pentru care, pentru buna desfășurare a procesului penal, se impune cercetarea sus-numitului în stare privativă de libertate. În plus, inculpatul a părăsit localitatea de domiciliu, deplasându-se în com. R., jud. C..
Analizând cererea formulată, în raport cu actele dosarului de urmărire penală și cu dispozițiile legale în materie, instanța a reținut următoarele:
La data de (...), prin rechizitoriul P. de pe lângă I. - DIICOT - S. T. C., s- a dispus trimiterea în judecată a inculpatului C. I. pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane, prev. de art.12 al.1, al. 2 lit. a din Legea
678/2001 și proxenetism, prev. de art. 329 al.1, al.2 teza I C.pen. cu aplic. art.41 al.2 C.pen.
În fapt, în sarcina inculpatului se reține în esență faptul că, în perioada dintre sfârșitul anului 2010 - mai 2011 a sprijinit activitatea de prostituție desfășurată de către F. C., iar în perioada cuprinsă între toamna anului 2010 - mai 2011 activitatea de prostituție desfășurată de către F. A., prin găsirea unor clienți, negocierea tarifului, asigurarea transportului acestora sau a clienților, beneficiind de foloase materiale, iar în cursul lunilor aprilie - mai 2011, împreună cu inculpații M. V. G. și P. N. le-a racolat pe F. C. și F. A. în vederea transportării lor în O. pentru practicarea prostituției; în cursul lunii aprilie
2011 a racolat-o pe martora B. O. M., prin inducere în eroare, promițându-i obținerea unui loc de muncă în calitate de damă de companie în G., urmărind în realitate să o transporte împreună cu inculpatul M. V. G. în O. și să o predea acesteia în scopul practicării prostituției.
În cursul urmăririi penale prin ordonanța parchetului din data de (...) s-a dispus luarea față de inculpat a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, respectiv municipiul C.-N., pe o durată de 30 de zile, măsura fiind prelungită succesiv, urmând să expire la data de (...).
La data de (...) s-a formulat prezenta cerere privind înlocuirea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea cu cea de arestare preventivă, motivată prin aceea că sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art.143 și art.148 lit.a/1 C., respectiv există probe sau indicii temeinice că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care este cercetat și a încălcat cu rea-credință obligațiile care îi revin în baza ordonanței procurorului privind luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, deoarece acesta a părăsit localitatea C.-N. fără a avea încuviințarea procurorului și a intrat în legătură cu martorele F. A., F. S. și B.
O. M., înaintea audierii lor cerându-le ca prin declarațiile pe care le vor da să nu îl implice.
Instanța a constatat că, în speță, sunt întrunite condițiile legale pentru înlocuirea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea cu măsura arestării preventive față de inculpat, având în vedere considerentele ce urmează a fi expuse mai jos.
A., în cauză există indicii temeinice în sensul art.68/1 C. și chiar probe în sensul art.63 C., care fac rezonabilă presupunerea că inculpatul a săvârșit pretinsele fapte reținute în sarcina lui, situație în care sunt îndeplinite condițiile prev. de art.143 C.
În acest sens sunt mijloacele de probă administrate în faza de urmărire penală, respectiv, declarațiile martorelor amintite mai sus F. A., F. S. și B. O. M., procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate și înregistrate în baza autorizațiilor emise de Tribunalul Cluj, depozițiile celorlalți inculpați și nu în ultimul rând, declarațiile inculpatului C. I. care nuanțat, recunoaște legătura sa, în special cu inculpatul M. V. G. și relațiile stabile cu martorele F. și F. despre care știa că practicau prostituția.
Pe de altă parte, temeiul prev. de art.148 lit.a/1 C. este incident în cauză, atâta timp cât din actele și lucrările dosarului de urmărire penală reiese faptul că, inculpatul C. I., în data de (...), după ce s-a luat față de el măsura obligării de a nu părăsi localitatea, s-a deplasat în localitatea R., jud. C. fără încuviințarea procurorului și că, fiindu-i impuse mai multe obligații, printre care și aceea de a nu lua legătura cu martorii audiați în cauză, deși organul de urmărire penală i-a atras atenția asupra consecințelor nerespectării lor, s-a întâlnit și a discutat cu martorele F. A., F. S. și B. O. M. și le-a cerut să nu facă declarații în defavoarea sa.
Avem în vedere, în primul rând conținutul proceselor verbale de redare a convorbirilor telefonice ale inculpatului (vol. XI d.u.p. filele 158-163) din care rezultă că la data de (...) acesta a fost localizat pe raza localităților R. și A., iar în cursul lunii mai 2011 acesta a discutat în mod repetat cu martorele din dosar, stabilind și întâlniri cu acestea.
În acest sens, se menționează faptul că, audiat fiind în legătură cu aceste împrejurări, inculpatul nu a negat aceste aspecte, justificând nerespectarea obligațiilor impuse prin argumente de ordin financiar, susținând că a efectuat respectiva deplasare la R. la solicitarea unui client și pentru că era în impas financiar, ceea ce însă nu se confirmă, transcrierile la care s-a referit mai sus susținând varianta că această deplasare s-a făcut în interes personal. Mai mult, inculpatul a recunoscut în fața instanței de judecată că s-a deplasat și în comuna G. la părinții săi, de asemenea fără a avea încuviințarea procurorului.
A mai susținut inculpatul că la un moment dat, în cursul lunii iulie
2011, a cerut încuviințarea procurorului pentru a putea părăsi localitatea de domiciliu, cererea sa rămânând fără răspuns, însă simplul fapt că a depus o atare cerere și la un moment la care deja efectuase mai multe deplasări înafara localității fără încuviințare, nu poate justifica reținerea bunei credințe a inculpatului.
Mai mult, imediat după ce i-a fost adus la cunoștință conținutul ordonanței prin care s-a luat față de el măsura restrictivă de libertate, inculpatul a intrat în legătură cu martorele din dosar, la care s-a referit, avertizându-le că vor fi la rândul lor audiate și cerându-le să nu îl implice, ceea ce s-a și întâmplat în cazul numitelor F. A. și F. S., audiate la 18 și 19 mai
2011, care în declarațiile lor au omis să ofere relații despre implicarea sa în activitatea infracțională descrisă mai sus iar ulterior, reaudiate fiind, au revenit asupra declarațiilor lor precizând că au discutat cu inculpatul înainte și după audierea lor și au relatat conținutul acestor discuții și în plus, avem în vedere transcrierile convorbirilor telefonice ale inculpatului, care evidențiază faptul că în toată perioada ulterioară datei de (...) inculpatul a păstrat legătura cu martorele și le-a întâlnit pe acestea în mod repetat.
Chiar dacă inculpatul susține că nu încercat să influențeze aceste martore, deoarece le-a cerut să spună doar adevărul, împrejurarea prezintă mai puțină importanță, deoarece încălcarea obligațiilor impuse s-a realizat prin simplul fapt că a intrat în legătură cu aceste persoane, conținutul măsurii fiind rezumat la „ a nu lua legătura direct sau indirect cu …martori";.
Conform art. 145 al. 3 C.p.pen. în caz de încălcare cu rea credință a măsurii aplicate sau a obligațiilor, măsura obligării de a nu părăsi localitatea va fi înlocuită cu măsura arestării preventive, în condițiile prevăzute de lege.
În condițiile în care inculpatului i-a fost adus la cunoștință conținutul măsurii dispuse și i-au fost explicate consecințele încălcării acesteia ori a obligațiilor impuse și în ciuda acestui fapt, inculpatul a ales să le nesocotească, se consideră că nu se poate vorbi de buna credință a inculpatului, astfel cum s-a susținut de către apărătorul inculpatului.
Drept urmare, tribunalul a constatat că în cazul de față, sunt întrunite condițiile legale pentru luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul C.
I. putând fi reținută existența unei suspiciuni rezonabile în sensul art.5 parg.1 lit.c din Convenția Europeană și a unor indicii temeinice în sensul art.68 ind.1 C. cu privire la săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina acestuia și este prezent cazul reglementat de art. 148 lit. a/1 C.p.pen., deoarece inculpatul a încălcat cu rea credință măsura obligării de a nu părăsi localitatea și obligațiile care îi revin pe durata acestor măsuri.
În consecință, față de toate argumentele prezentate, în baza art. 145 al.3 C. rap. la art.148 lit.a/1 C., tribunalul a admis cererea de înlocuire formulată de P. de pe lângă I. -DIICOT - S. T. C. și a dispus arestarea preventivă a acestuia, măsura urmând a fi verificată periodic, conform art. 160/b al.1 C.p.pen.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul C. I., fără a arăta în scris motivele, dar în a cărui susținere orală de către apărătors-a solicitat casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, să se dispună respingerea propunerii formulată de D.
În motivarea recursului, s-a arătat că într-adevăr, inculpatul a încălcat o parte din obligațiile impuse cu ocazia luării față de el a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, însă acest lucru nu s-a realizat cu rea credință.
Deplasările în afara localității de domiciliu s-au făcut în virtutea ocupației inculpatului, aceea de taximetrist, iar în privința martorelor, într- adevăr, a discutat cu acestea, însă nu s-a stabilit cu certitudine că le-ar fi influențat în vreun fel .
Măsura arestării nu este în interesul bunului mers al procesului penal, inculpatul fiind deja trimis în judecată, și-a recunoscut contribuția la activitatea infracțională și cercetarea judecătorească s-ar putea face în bune condiții și cu inculpatul în stare de libertate.
Ver if ic ând ho tăr âre a atac ată, în baza lucrărilor și materialului de ladosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art.385/14 și art.385/6 alin.3 C., Curtea constată nefondat recursul în cauză, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Potrivit art.145 alin.3 C., în caz de încălcare cu rea credință a măsurii aplicate sau a obligațiilor, măsura obligării de a nu părăsi localitatea va fi înlocuită cu măsura arestării preventive, în condițiile prevăzute de lege.
Ori, în cauză, judecătorul învestit cu sesizarea parchetului, a constatat în mod corect, că sunt îndeplinite condițiile legale pentru înlocuirea măsurii preventive inițiale dispuse față de inculpat în cursul urmăririi penale, cu măsura arestării.
Aceasta deoarece, în primul rând, s-a dovedit în cauză fără nicun dubiu, că inculpatul a încălcat cu rea credință măsura aplicată de procuror și una din obligațiile ce i-au fost impuse, respectiv, s-a deplasat în localitatea R., jud. C. fără încuviințarea procurorului și s-a întâlnit și a discutat cu martorele
F. A., F. S. și B. O. M. și le-a cerut să nu facă declarații în defavoarea sa.
Sunt dovedite aceste împrejurări cu: conținutul proceselor verbale de redare a convorbirilor telefonice ale inculpatului (vol. XI d.u.p. filele 158-163), declarațiile martorelor și chiar declarația inculpatului de recunoaștere.
Motivele invocate de inculpat în justificarea încălcării măsurii preventive și a obligațiilor ce-i incumbau nu au relevanță în cauză, nefăcându- se dovada vreunei situații excepționale care l-ar fi determinat pe inculpat să părăsească localitatea de domiciliu ( forță majoră sau altele), fără încuviințarea procurorului, iar faptul că nu a influențat martorele, doar a discutat cu ele, iarăși nu prezintă relevanță sub aspectul relei credințe, obligația însăși fiind aceea de a nu „. direct sau indirect cu martorii";, indiferent de motivul, natura sau conținutul comunicării.
Corect a constatat prima instanță și că, sunt îndeplinite condițiile legale pentru a dispune măsura arestării, respectiv, cele prev. de art.143 C. - existența indiciilor temeinice în sensul dispoz. art.68/1 C., date din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi comis faptele pentru care este cercetat și, respectiv, trimis în judecată.
Rezultă aceste indicii din probele administrate în faza de urmărire penală: declarațiile martorelor F. A., F. S. și B. O. M., procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate și înregistrate în baza autorizațiilor emise de Tribunalul Cluj, depozițiile celorlalți inculpați și nu în ultimul rând, declarațiile inculpatului C. I. care nuanțat, recunoaște legătura sa, în special cu inculpatul M. V. G. și relațiile stabile cu martorele F. și F. despre care știa că practicau prostituția.
Așa fiind, constatându-se îndeplinite în cauză condițiile legale pentru înlocuirea măsurii preventive dispuse față de inculpat în cursul urmăririi penale, cu măsura arestării - instanța de fond, întemeiat a admis sesizarea parchetului, apreciem noi, și în considerarea bunei desfășurări a procesului penal, neexistând garanția că, lăsat în libertate, inculpatul nu ar încerca din nou să ia legătura cu coinculpații, martorii sau părțile vătămate din cauză, existând riscul perturbării bunului mers al judecății.
Față de toate aceste considerente, Curtea constată temeinică și legală hotărârea atacată, iar recursul formulat se privește ca nefondat, urmând a fi respins ca atare, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b C.
În baza art.189 C. se va stabili în favoarea Baroului de A. C. suma de
100 lei, onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui
Justiției.
În baza art.192 alin.2 C. va fi obligat inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul C. I., fiul lui I. și I., născut la 16 martie 1977, deținut în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale nr. 305 din 11 august 2011 a T.ui C..
Stabilește în favoarea Baroului de A. C. suma de 100 lei, onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
Obligă pe inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de
300 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 24 august 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
V. C. ANA C. M. Ș.
GREFIER M. B.
Red.A.C./Dact. S.M
3 ex./(...) Jud.fond:A. Ț.
| ← Decizia penală nr. 302/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1628/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
