Decizia penală nr. 1029/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M A N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA P.Ă ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
DECIZIA PENALĂ NR.1029/R/2011
Ședința publică din 16 iunie 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : D. P. judecător
JUDECĂTORI : V. G.
M. B. GREFIER : D. S.
P. de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin P. : D. S.
S-a luat spre examinare recursul declarat de P. de pe lângă J. C. N. împotriva sentinței penale nr.368 din (...) pronunțată în dosar nr.(...) al
Judecătoriei C.-N., privind pe inculpata C. E., trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prev.de art.178 alin.1 C.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpata, asistată de apărător ales, av.Tudor O., din Baroul Cluj, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, apărătorul ales al inculpatei solicită acordarea parțială a onorariului avocațial pentru apărătorul din oficiu al inculpatei, av.Sîrbu T., pentru studierea dosarului.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Reprezentantul P.ui solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună condamnarea inculpatei pentru infracțiunea de ucidere din culpă, la pedeapsa închisorii într-un cuantum sporit, corespunzătoare gradului de pericol social al faptei comise, menținând modalitatea de executare a pedepsei dispusă de instanța de fond. R. la conduita inculpatei, care în ciuda experienței de viață pe care o avea, a dat dovadă de o gravă neglijență, ce a dus la decesul unui copil în vârstă de numai 2 ani și 4 luni, pedeapsa aplicată acesteia de prima instanță, de 4 luni închisoare, este prea mică, în condițiile în care prin aplicarea art.320/1 alin.7 C.pr.pen., se putea aplica o pedeapsă cuprinsă între 8 luni și 3 ani și 4 luni închisoare. În consecință, solicită majorarea pedepsei aplicate inculpatei.
Apărătorul inculpatei solicită respingerea recursului declarat de parchet ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate.
I. a recunoscut comiterea infracțiunii care i se reține în sarcină, solicitând judecarea în baza art.320/1 C.pr.pen., respectiv în baza probelor administrate în faza de urmărire penală. Se susține în recursul P.ui că nu s- au respectat dispozițiile art.72 C., că inculpata a dat dovadă de o gravă neglijență și totală iresponsabilitate. Este adevărat că inculpata a dat dovadă de iresponsabilitate când a părăsit apartamentul fără nepoata ei, dar nu se poate vorbi de o totală lipsă de responsabilitate, pentru că aceasta ar fi presupus plecarea inculpatei fără să ia minimele măsuri de prevedere. Ori, înainte de a pleca, inculpata a închis toate ușile de la camere, măsuri care s- au dovedit insuficiente. Ușa de la camera de pe geamul căreia a căzut fetița era o ușă din lemn veche care se deschidea foarte greu chiar de către adulți,așa că atunci când a plecat, inculpata a apreciat că minora nu o putea deschide singură. Se mai susține în recursul P.ui că reducerea pedepsei la un astfel de nivel ar încălca principiile speciale care vizează aplicarea pedepselor și anume prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni și reeducarea. În ceea ce privește „pericolul săvârșirii de noi infracțiuni";, această temere nu se susține sub nicio formă și nu poate fi luată în considerare. I. face parte dintr-o familie onorabilă, fără tangențe cu legea penală, are o vârstă destul de înaintată, de 59 ani, este căsătorită, nu are antecedente penale, este pensionară pe caz de boală, a crescut 3 copii fără nicio problemă. Ceea ce s- a întâmplat a fost un accident nefericit, care o va marca toată viața. Pedeapsa aplicată inculpatei este suficientă pentru atingerea scopului sancționator și preventiv prevăzut de art.52 C.
I., având ultimul cuvânt, solicită respingerea recursului declarat de P.
și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică. Regretă cele întâmplate și este de acord cu cele susținute de apărătorul ales.
C U R T E A
Prin rechizitoriul P.ui de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, emis în data de (...) în dosar nr. 8431/P/2009, a fost trimisă în judecată inculpata C. E., pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 alin. 1 C.
În esență, sub aspectul stării de fapt, în sarcina inculpatei s-a reținut că, în data de (...), a lăsat-o nesupravegheată pe minora K. R. R., în vârstă de
2 ani 4 luni, în interiorul apartamentului aflat la etajul 6 al blocului în care domicilia, în absența sa, minora căzând de la etaj și suferind leziuni în urma cărora a survenit decesul.
În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: proces verbal de cercetare la fața locului (fila 5-14); raport de constatare medico-legală emis de IML C. (fila 24-27); declarațiile părții vătămate K. R. (fila 28-29), declarațiile martorilor P. C. O., M. L. F., V. M., C. I. (filele 30-36, 40-42), declarațiile inculpatei (filele 44-50).
Părțile vătămate K. R. și K. I. L. - părinții victimei K. R. R., nu s-au constituit părți civile în cauză.
Cu ocazia audierii în faza de urmărire penală inculpata a recunoscut săvârșirea faptei și a arătat că regretă foarte mult cele întâmplate.
I. s-a prezentat la primul termen de judecată și a solicitat aplicarea procedurii de judecată prevăzută de art. 3201 C., arătând că recunoaște în integralitate fapta și își însușește probele administrate în faza de urmărire penală. Fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 3201 C., a fost admisă cererea inculpatei, cauza fiind soluționată în baza probelor administrate în faza de urmărire penală. Prin sentința penală nr. 368/(...), pronunțată de Judecătoria Cluj- Napoca în dosar nr. (...), în temeiul art. 178 alin. 1 C., în condițiile art. 3201 alin. 7 C., cu aplicarea art. 74 lit. a, c C., art. 76 lit. e C., a fost condamnată inculpata C. E., fiica lui M. și M., născută la data de (...), în C.-N., CNP 2., cetățean român, studii 12 clase, pensionară, domiciliată în C.-N., str. F., nr. 7, bl. F3, ap. 85, jud. C., fără antecedente penale, la o pedeapsă de 4 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă. În temeiul art. 71 C., i s-a interzis inculpatei exercițiul dreptului prevăzut de art. 64 lit. a teza a II-a C. pe durata executării pedepsei. În temeiul art. 81 C., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani 4 luni stabilit potrivit art.82 C. În temeiul art. 71 alin. 5 C., s-a dispus suspendarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale. În temeiul art. 359 C., i s-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 C. privind revocarea suspendării condiționate. În temeiul art. 14, 346 alin. 1 C., s-a constatat că părțile vătămate K. R. și K. I. L., domiciliate în loc. S., nr. 360, jud. C. și ffl. în comuna G., str. N., nr. 25, jud. C., nu s-au constituit părți civile în cauză. În temeiul art. 191 al. 1 C., a fost obligată inculpata la plata sumei de 240 lei cheltuieli judiciare către stat. Din mijloacele de probă administrate în faza de urmărire penală, instanța a reținut următoarea stare de fapt: În data de (...), minora K. R. R. a fost dusă de tatăl său K. R., la domiciliul mamei sale - inculpata C. E., care urma să aibă grijă de ea cât timp părinții săi erau la serviciu. În apartamentul inculpatei se afla și mama acesteia în vârstă de 83 ani, care era paralizată și imobilizată la pat. În timp ce făcea mâncare, inculpata și-a dat seama că are nevoie de tăiței și din acest motiv s-a hotărât să meargă la un magazin situat la două blocuri distanță. Din declarația inculpatei a rezultat că minora a refuzat să o însoțească și a rămas în apartament, împreună cu străbunica sa. După plecarea inculpatei, minora K. R. R. a luat un scaun mic de lemn din baie, pe care l-a dus și l-a așezat lângă peretele exterior al camerei mari din apartament, unde geamurile erau deschise și s-a urcat pe pervaz. În fața blocului se aflau martorii M. L. F., P. C. O., V. M. R. și H. M. N. A. au văzut-o pe minora care se afla pe pervazul geamului situat la unul din apartamentele de la etajul VI, observând când a ieșit cu corpul înspre exterior strigând: „Buni, buni!";, după care la scurt timp a căzut. Martorul P. C. O. a reușit să o prindă pe minoră în cădere, dar din cauza impactului a căzut cu minora în brațe pe pavaj. În urma loviturii minora K. R. R. a suferit leziuni care, în aceeași zi, au dus la decesul acesteia. În cauză a fost întocmit raportul de constatare medico-legală nr. 6347/III/457/2009 din data de (...) de către IML C., din care rezultă că decesul s-a datorat hemoragiei interne prin rupturi de viscere abdominale, fiind stabilit că leziunile traumatice s-au putut produce prin precipitare, între acestea și deces existând raport de cauzalitate (f. 24-27). Cu ocazia audierii, inculpata C. E. a recunoscut că în data de (...) a lăsat-o pe minoră pentru câteva minute în locuință împreună cu mama sa. A. a precizat că minora a refuzat să o însoțească la magazin, spunând că dorește să stea împreună cu bunica, motiv pentru care i-a dus jucării în camera din spate, lângă patul mamei sale, care era paralizată și nu putea să vorbească. I. a declarat că înainte de a pleca a închis ușa de la bucătărie și de la camera mare, rămânând deschisă doar ușa de la baie. A. a menționat că a lipsit cca. 10 minute, la întoarcere constatând că în fața blocului era adunată mai multă lume, iar nepoata sa era întinsă pe spate pe pavajul de beton. I. a declarat că a urcat în apartament și a constatat că la mijlocul geamului de la camera mare se afla un scaun mic din lemn care anterior era în baie. I. a arătat că nu-și explică cum a reușit nepoata sa să deschidă ușa de la această cameră și cum a dus acel scaun din baie până în dreptul geamului din camera mare. A. a precizat că regretă cele întâmplate (fila 44- 46). I. a manifestat aceeași atitudine de recunoaștere și în fața instanței de judecată la termenul din data de (...), exprimându-și încă o dată regretul și fiind vizibil afectată de cele întâmplate. Faptul că scăunelul așezat de minoră în dreptul geamului se afla în mod obișnuit în baie a rezultat atât din declarațiile părții vătămate K. R., cât și din declarațiile martorului C. I. Partea vătămată K. R., fiul inculpatei, a arătat cu ocazia audierii în faza de urmărire penală că nu o consideră vinovată pe aceasta de cele întâmplate și că nu are pretenții de natură civilă față de aceasta (fila 28-29). Instanța a apreciat că în actul de sesizare a fost reținută în mod corect starea de fapt, prin coroborarea tuturor mijloacelor de probă fiind respectate dispozițiile art. 69 C. Declarațiile inculpatei prin care a recunoscut săvârșirea infracțiunii se coroborează cu declarațiile martorilor M. L. F., P. C. O., V. M. R. și H. M. N., precum și cu conținutul procesului verbal de cercetare la fața locului întocmit de organele de poliție în prezența martorilor asistenți M.u M. și Visan F.. Din mijloacele de probă administrate în cauză rezultă vinovăția inculpatei C. E. în săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă pentru care a fost trimisă în judecată. Sub aspectul laturii obiective, fapta inculpatei a constat în lăsarea inculpatei minore în vârstă de 2 ani și 4 luni în apartamentul său în care se afla o persoană care în mod obiectiv nu putea să asigure supravegherea acesteia, fiind imobilizată la pat; există legătura de cauzalitate între faptul că minora a fost lăsată nesupravegheată și rezultatul periculos produs, respectiv decesul minorei. În privința laturii subiective, inculpata a acționat din culpă simplă sau neglijență, aceasta nu a prevăzut rezultatul periculos, deși trebuia și putea să-l prevadă. În drept, fapta inculpatei C. E., care în data de (...), a lăsat-o nesupravegheată pe minora K. R. R., în vârstă de 2 ani 4 luni în interiorul apartamentului aflat la etajul 6 al blocului în care domicilia, în absența sa, minora căzând de la etaj și suferind leziuni în urma cărora a survenit decesul, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 alin. 1 C. La individualizarea judiciară a pedepsei, instanța a ținut seama de criteriile prevăzute de art. 72 alin.1 C. pen., respectiv dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială reduse cu 1/3 potrivit art. 3201 al. 7 C. (închisoare de la 8 luni la 3 ani 4 luni), gradul de pericol social al infracțiunii săvârșite, persoana inculpatei și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Instanța a apreciat că infracțiunea comisă de inculpată prezintă un grad de pericol social redus, având în vedere circumstanțele concrete în care a fost săvârșită, astfel cum s-a arătat în cuprinsul stării de fapt; a rezultat din probele administrate că inculpata nu a dat dovadă de totală iresponsabilitate, ci înainte de a pleca din locuință a luat unele măsuri pentru a asigura siguranța minorei în perioada în care a lipsit, care din păcate nu s-au dovedit a fi suficiente în acest sens și nici nu înlătură din punct de vedere juridic, culpa acesteia în săvârșirea infracțiunii. Este cert că decesul minorei a cauzat traume ireparabile părinților acesteia, K. R. și K. I. R., însă din atitudinea manifestată de inculpată pe parcursul procesului, inclusiv în fața instanței de judecată, reiese în mod cert că și aceasta a fost afectată de cele întâmplate. Instanța a avut în vedere că inculpata a avut o conduită anterioară bună, se află la prima confruntare cu legea penală și pe parcursul procesului penal a avut o atitudine corespunzătoare, a recunoscut săvârșirea faptei și s-a prezentat ori de câte ori a fost necesar în fața organelor judiciare. În favoarea inculpatei au fostreținute circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a, c C., pedeapsa fiind coborâtă sub minimul special prevăzut de lege redus potrivit art. 3201 alin. 7 C., potrivit art. 76 lit. e C. R. la cele de mai sus, instanța i-a aplicat inculpatei C. E. pedeapsa de 4 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin. 1 C., în condițiile art. 3201 alin. 7 C., cu aplicarea art. 74 lit. a, c C., art. 76 lit. e C., pedeapsă apreciată ca fiind suficientă pentru atingerea scopului sancționator și preventiv prevăzut de art. 52 C. În temeiul art. 71 C., instanța i-a interzis inculpatei exercițiul dreptului prevăzut de art. 64 lit. a teza a II-a C. pe durata executării pedepsei. Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei aplicate inculpatei, instanța a apreciat că scopul sancționator și preventiv al acesteia poate fi atins și fără executare efectivă în regim de detenție. I. a recunoscut săvârșirea faptei, iar prin conduita sa pe parcursul procesului penal a dat dovadă că își asumă responsabilitatea pentru comiterea acesteia și că regretă cele întâmplate. Instanța a avut în vedere faptul că inculpata este o persoană integrată în societate, nu este cunoscută cu antecedente penale, nefiind necesară stabilirea unei modalități privative de libertate în privința pedepsei care i se va aplica, pentru a se asigura reintegrarea socială a acesteia. Din aceste motive, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 81 C., instanța a dispus suspendarea condiționata a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani 4 luni stabilit potrivit art.82 C. În temeiul art. 71 alin. 5 C., s-a dispus suspendarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale. În temeiul art. 359 C., instanța i-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 C. privind revocarea suspendării condiționate. Sub aspectul laturii civile, în temeiul art. 14, 346 alin. 1 C., instanța a constatat că părțile vătămate K. R. și K. I. L. nu s-au constituit părți civile în cauză. În temeiul art. 191 al. 1 C., inculpata a fost obligată la plata sumei de 240 lei cheltuieli judiciare către stat. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs P. de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună condamnarea inculpatei pentru infracțiunea de ucidere din culpă, la pedeapsa închisorii într-un cuantum sporit, corespunzătoare gradului de pericol social al faptei comise, menținând modalitatea de executare a pedepsei dispusă de instanța de fond. Se arată că raportat la conduita inculpatei, care în ciuda experienței de viață pe care o avea, a dat dovadă de o gravă neglijență, ce a dus la decesul unui copil în vârstă de numai 2 ani și 4 luni, pedeapsa aplicată acesteia de prima instanță, de 4 luni închisoare, este prea mică, în condițiile în care prin aplicarea art. 3201 alin. 7 C., se putea aplica o pedeapsă cuprinsă între 8 luni și 3 ani și 4 luni închisoare. În consecință, solicită majorarea pedepsei aplicate inculpatei. Recursul declarat în cauză este nefondat pentru următoareleconsiderente: Prin rechizitoriul P.ui de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca din (...) a fost trimisă în judecată inculpata C. E. pentru comiterea infracțiunii de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 alin. 1 C., reținându-se că în data de (...) a lăsat-o nesupravegheată pe minora K. R. R., în vârstă de 2 ani și 4 luni, în interiorul apartamentului aflat la etajul 6 al blocului în care locuia,iar în absența sa, minora a căzut de la etaj suferind leziuni în urma cărora a survenit decesul. La termenul de judecată din (...), inculpata a solicitat ca judecata să aibă loc pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, în conformitate cu dispozițiile art. 3201 C. În consecință, instanța de fond a reținut vinovăția inculpatei sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 178 alin. 1 C., și apreciind că în cauză se impune reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a-c C., raportat și la dispozițiile art. 3201 alin. 7 C., i-a aplicat inculpatei o pedeapsă de 4 luni închisoare. Criticile ce vizează netemeinicia pedepsei aplicate sunt neîntemeiate. Astfel, instanța de fond a avut în vedere că inculpata a avut o conduită anterioară corespunzătoare, că se află la prima confruntare cu legea penală, iar pe parcursul procesului a avut o atitudine cooperantă, a recunoscut săvârșirea faptei și s-a prezentat ori de câte ori a fost chemată în fața organelor judiciare. Mai mult, instanța de fond a avut în vedere în mod corespunzător că, deși prin fapta săvârșită au fost cauzate traume ireparabile părinților minorei decedate, inculpata nu a dat dovadă de totală iresponsabilitate și a luat unele măsuri care însă s-au dovedit insuficiente și este evident că și inculpata este afectată de cele întâmplate. În consecință, instanța apreciază că soluția pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, astfel că, având în vedere dispozițiile art. 38515 pct. 1 lit. b C., recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat. În temeiul art. 189 și art. 192 alin. 3 C., se va stabili onorariu avocațial, iar cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia. PENTRU ACESTE M.IVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de P. DE PE L. JUDECĂTORIA CLUJ-NAPOCA, împotriva sentinței penale nr. 368 din 4 aprilie 2011 a Judecătoriei C.-N.. Stabilește în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 100 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia. Decizia este definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din data de 16 iunie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER D. P. V. G. M. B. D. S. Red.MB/dact.MS 3 ex./(...) Jud.fond: A.P.
| ← Decizia penală nr. 141/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 210/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
