Decizia penală nr. 914/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
DECIZIA PENALĂ NR.914/R/2011
Ședința publică din 02 iunie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: V. G. judecător JUDECĂTORI: M. B.
D. P. GREFIER: D. S.
Ministerul Public, P. de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin procuror: D. S.
S-a luat spre examinare recursul declarat de partea vătămată M. A. împotriva sentinței penale nr.260 din data de (...) a Judecătoriei C. N., pronunțată în dosar nr.(...), privind pe inculpații Ș. N. și C. P. I., trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de tulburare de posesie, prev.de art.220 alin.1 și 3 C.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul ales al inculpatului Ș. N., av.Pușcă C., din Baroul București, cu delegație la dosar, apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului C. P. I., av.Cătineanu I., din Baroul Cluj, cu delegație la dosar și partea vătămată M. A., asistat de apărător ales, av.Coldea L., din Baroul Cluj, cu delegație la dosar, lipsă fiind inculpații C. P. I. și Ș. N.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, apărătorul inculpatului C. P. I. solicită acordarea onorariului avocațial pentru apărătorul inculpatului Ș. N., av.I. A.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Apărătorul părții vătămate solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună condamnarea inculpaților pentru săvârșirea infracțiunii de tulburare de posesie și obligarea acestora la plata despăgubirilor civile astfel cum au fost solicitate și a cheltuielilor de judecată. Instanța de fond a soluționat o problemă de drept civil referitoare la delimitarea celor 2 terenuri, în loc să analizeze problema penală a cauzei. Trebuia să verifice a cui a fost posesia terenului ocupat înainte de săvârșirea faptei, dacă această ocupare s-a făcut fără consimțământul posesorului ori refuzul de a elibera imobilul astfel ocupat. Susține că acțiunea de ocupare s-a făcut fără nici un drept, fără nici un temei legal. Nu are relevanță că primarul i-ar fi dat permisiunea inculpatului Ș. să intre pe terenul părții vătămate, aspect ce oricum nu a fost probat și de altfel, primarul nu avea competența de a dispune un asemenea lucru. Sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de tulburare de posesie, atât în privința laturii obiective, cât și în privința laturii subiective. Latura obiectivă constă atât în ocuparea efectivă, cât și în refuzul de a elibera imobilul astfel ocupat, ambele fapte fiindsăvârșite de cei doi inculpați. C. inculpații au recunoscut că au intrat și excavat pe terenul aflat în proprietatea părții vătămate, cu toate că le-a interzis categoric acest lucru, însă inculpații au refuzat să părăsească terenul. În ceea ce privește latura subiectivă, dacă în privința inculpatului C. P. I., aceasta este discutabilă, în privința inculpatului Ș. N. nici nu poate fi pusă în discuție. Nu se poate reține că inculpatul Ș. nu a acționat cu intenția de a ocupa terenul părții vătămate și apoi refuzul de a părăsi terenul de îndată. În opinia sa, și inculpatul C. a acționat cu intenție, deoarece a cunoscut faptul că terenul este în litigiu și cu toate acestea a admis să intre cu excavatorul peste el și deși partea vătămată i-a solicitat să înceteze actul de distrugere, a refuzat. În concluzie, solicită condamnarea inculpaților și obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 500 lei reprezentând onorariul avocațial.
Apărătorul inculpatului Ș. N. solicită respingerea recursului declarat de partea vătămată și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate. În mod corect, instanța de fond a dispus achitarea inculpatului, apreciind că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de tulburare de posesie, lipsind atât latura obiectivă, cât și latura subiectivă a cauzei. Inculpatul nu a procedat la ocuparea fără drept a terenului părții vătămate și nu a acționat cu intenția de a ocupa fără drept acel teren, ci doar pentru amplasarea drumului comunal. S. obligarea părții vătămate la cheltuielile de judecată efectuate de inculpat.
Apărătorul inculpatului C. P. I. solicită respingerea recursului declarat de partea vătămată și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate.
În mod corect, instanța de fond a dispus achitarea inculpatului, apreciind că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de tulburare de posesie, deoarece faptei îi lipsește atât latura obiectivă, cât și latura subiectivă. Din probele administrate în cauză rezultă că pătrunderea pe terenul proprietatea părții vătămate nu s-a făcut fără drept. Inculpatul Ș. a încercat să restabilească traiectoria rectilinie a drumului care desparte cele două terenuri. Traiectoria drumului este conformă extrasului din planul cadastral de carte funciară. Inculpatul C. a acționat la cererea inculpatului Ș., având convingerea că acesta știe care este drumul de acces la propriul teren. Cu onorariu avocațial din FMJ.
Reprezentantul P.ui solicită respingerea recursului declarat de partea vătămată și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate.
După ce părțile au pus concluzii, s-a prezentat și inculpatul Ș. N., care, întrebat fiind, arată că-și menține declarațiile date până în prezent și solicită respingerea recursului declarat de partea vătămată, cu consecința menținerii sentinței atacate ca legală și temeinică.
C U R T E A
Prin plângerea înregistrată la data de (...) și precizată la data de (...), partea vătămată M. A. a sesizat organele judiciare cu privire la faptul că, la data de (...), inculpații Ș. N. și C. I. au intrat abuziv pe terenul proprietatea sa distrugând o porțiune de 1400 mp.
Prin rezoluția procurorului din data de (...), menținută de către prim procuror, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a celor doi inculpați sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tulburare de posesie în temeiul art. 11 pct. 1 lit. b C.proc.pen., rap. la art. 10 lit. b C.proc.pen. și neîncepereaurmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere în temeiul art. 10 lit. f C.proc.pen., constatând că lipsește plângerea prealabilă.
Prin încheierea penală din data de (...), pronunțată în dosarul nr. (...) de către Judecătoria Cluj-Napoca, a fost admisă plângerea părții vătămate, a fost desființată ordonanța procurorului din data de (...) și a fost reținută cauza spre judecare.
Prin sentința penală nr. 110/(...), pronunțată de către Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr. (...), în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a C.proc.pen. rap. la art. 10 lit. d C.proc.pen., s-a dispus achitarea celor doi inculpați sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tulburare de posesie prev. de art. 220 al. 1 și 3 din C.
Prin decizia penală nr. 171/A/(...), pronunțată de Tribunalul Cluj, a fost respins ca nefondat apelul declarat de către partea vătămată împotriva sentinței penale nr. 110/(...), pronunțată de către Judecătoria Cluj-Napoca.
Prin decizia penală nr. 514/R/(...), pronunțată de Curtea de A. C., a fost admis recursul formulat de către partea vătămată, au fost desființate cele două hotărâri și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare, reținându- se că instanțele nu s-au pronunțat asupra unei fapte cu care au fost sesizate prin admiterea plângerii formulate de către partea vătămată împotriva rezoluției procurorului din data de (...).
Prin încheierea din data de (...) instanța de rejudecare, văzând și
Decizia 48/2007 pronunțată de Î.C.C.J. în soluționarea unui recurs în interesul legii a dispus trimiterea cauzei la P. de pe lângă Judecătoria Cluj-
Napoca în vederea începerii urmăririi penale împotriva celor doi inculpați sub aspectul săvârșirii infracțiunii de distrugere.
În cursul judecății instanța a audiat părțile, a administrat proba testimonială și proba cu înscrisuri.
Prin sentința penală nr. 260/(...), pronunțată de Judecătoria Cluj- Napoca în dosar nr. (...), în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a C.proc.pen. rap. la art.
10 lit. d C.proc.pen., au fost achitați inculpații Ș. N., fiul lui N. și M., născut la data de (...), în comuna G., CNP 1., domiciliat în comuna G., nr. 716, jud. C. și C. P. I., fiul lui I. și R., născut la data de (...) în comuna G., CNP 1., domiciliat în comuna G., str. R., Bl. C 2, ap. 16, jud. C., ffl. în G., str. G., nr.
565, jud. C., pentru săvârșirea infracțiunii de tulburare de posesie prevăzută de art. 220 alin. 1 și 3 C.
În temeiul art. 346 al. 1 și 2 C.proc.pen. rap. la art. 998 C., s-a respins acțiunea civilă formulată de partea civilă M. A., domiciliat în comuna G., nr.
337 A, jud. C., ca fiind nefondată.
În temeiul art. 192 alin. 1 pct. 1 lit. a C.proc.pen., a fost obligată partea civilă M. A. la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul art. 189 C.proc.pen., onorariul avocatului desemnat din oficiu, d-na Ionaș M. în sumă de 300 lei a fost avansat din FMJ.
Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a reținut că următoarele:
Potrivit art. 220 al. 1 din C., ocuparea, în întregime sau în parte, fără drept, a unui imobil aflat în posesia altuia, se pedepsește cu închisoare de la o luna la 2 ani sau cu amenda.
În fapt, partea vătămată și inculpatul Ș. dețin două terenuri agricole pe raza comunei G. despărțite de un drum de acces. P. vătămată a achiziționat terenul învecinat cu cel al inculpatului Ș. în cursul anului 1996.
În toamna anului 2008 inculpatul Ș. i-a solicitat inculpatului C. să vină cu un escavator pentru a efectua lucrări de refacere a drumului de acces la unul din capetele terenurilor părților. La fața locului a venit șipartea vătămată care le-a cerut să înceteze lucrările întrucât au deviat drumul de acces pe terenul său. Totodată, au sosit și organele de poliție, iar cele două părți s-au deplasat la sediul P. pentru a verifica în documentele urbanistice și cadastrale traiectoria drumului de acces care desparte cele două terenuri. Din declarația martorei S. Ana, membru al Comisiei Locale de F. F. și persoana care a venit la fața locului pentru a stabili alături de părți traiectoria drumului, reținem că inculpatul Ș. s-a adresat primarului comunei G. care și-a dat acceptul verbal pentru lucrările de îndreptare a drumului, martora precizând că acceptul a fost dat în sensul că drumul trebuie să respecte planul cadastral.
Din extrasul din planul cadastral pe ortoplan de la fila 62 s-a reținut că drumul de acces care desparte terenul părții vătămate de cel al inculpatului Ș., notat cu nr. 4, prezintă în partea superioară, din perspectiva privitorului, o deviere a traiectoriei rectilinii spre stânga. Din declarația martorei S. s-a reținut că fotografierea de la înălțime, în urma căreia s-a întocmit înscrisul de la f. 62, s-a făcut în perioada 2007-2008.
Din declarația inculpatului Ș. s-a reținut că drumul de acces care desparte cele două terenuri a avut dintotdeauna o traiectorie rectilinie, dar această traiectorie a fost deviată ușor pe terenul său datorită trecerii repetate a diverselor vehicule spre alte terenuri agricole. Această declarație se coroborează cu declarațiile martorilor H. I. și V. V. (filele 71 și 72) care dețin terenuri în aceeași tarla ca și cele două părți și care cunosc zona de mai multă vreme. De esență este copia extrasului din planul cadastral de carte funciară de la fila 63 eliberată de O. C. la data de (...), din care se observă că drumul care desparte terenurile părților are o traiectorie rectilinie în partea stângă din perspectiva privitorului. Înscrisul a fost întocmit în perioada vechilor cărți funciare întocmite sub administrația maghiară, ceea ce face verosimilă declarația inculpatului Ș. care a arătat că a intenționat să îndrepte terenul așa cum a fost din moși-strămoși. Realitatea relevată de acest înscris nu este infirmată de realitatea relevată de înscrisul de la fila 62, împrejurarea că în anii 2007-2008 drumul prezenta o deviere de la traiectoria rectilinie fiind explicată de către inculpatul Ș. F. nr. 3 și 5 depuse la dosar de către inculpatul Ș. și care nu au fost contestate de către partea vătămată, întrucât reprezintă realitatea faptică actuală, prezintă în plan apropiat gardul ridicat de către partea vătămată și un drum care trece pe lângă acel gard continuându-se până în planul îndepărtat și intersectându- se cu drumul care desparte cele două terenuri. Se poate observa că drumul care desparte cele două terenuri (cel din dreapta din perspectiva privitorului fiind terenul inculpatului Ș., iar cel din partea stângă fiind terenul părții vătămate) este un drum nivelat prin folosire îndelungată și se continuă până la drumul principal fiind traversat de gardul ridicat de către partea vătămată. Drumul care trece pe lângă gardul ridicat de către partea vătămată este mai puțin nivelat ceea ce face verosimilă concluzia că este mai nou decât drumul care desparte terenurile în plan îndepărtat. La fel se poate observa că gardul ridicat de către partea vătămată traversează drumul mai vechi cu traiectorie rectilinie, despre care inculpatul Ș. susține că este drumul de acces la terenuri și pe care a dorit să-l evidențieze prin lucrările din toamna anului 2008.
În esență, prin lucrările din toamna anului 2008, inculpatul Ș. a încercat să restabilească traiectoria rectilinie a drumului care desparte cele două terenuri. Traiectoria drumului astfel realizată este conformă extrasului din planul cadastral de carte funciară de la fila 63 eliberată de O. C. la data de (...). C. dacă partea vătămată susține că prin aceste lucrări, inculpatul aintrat și ocupat o parte a terenului său, acțiunea inculpatului nu prezintă certitudinea că ar fi fost săvârșită fără drept, așa cum cere latura obiectivă a infracțiunii prev. de art. 220 din C.
De altfel, din probele administrate rezultă că inculpatul Ș., prin faptele sale nu a ocupat o parte a terenului părții vătămate, ci a stabilit linia de despărțire a celor două terenuri în conformitate cu înscris oficial. Sub aceste aspecte, nu se poate susține că inculpatul Ș. ar fi urmărit sau acceptat producerea rezultatului de ocupare a terenului părții vătămate, lipsind astfel și intenția ca și element constitutive al infracțiunii de tulburare de posesie.
Raportat la lipsa celor două elemente constitutive ale infracțiunii în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a C.proc.pen. rap. la art. 10 lit. d C.proc.pen., s-a dispus achitarea inculpatului Ș. N. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tulburare de posesie.
Cât privește fapta inculpatului C. care la cererea expresă a inculpatului Ș. a folosit un escavator pentru a realiza lucrarea de restabilire a traiectoriei drumului, s-a constatat că a fost săvârșită fără vinovăție, având convingerea, rezonabilă de altfel, că inculpatul Ș. știe care este drumul de acces la propriul teren.
În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a C.proc.pen. rap. la art. 10 lit. d
C.proc.pen., s-a dispus achitarea inculpatului Ș. N. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tulburare de posesie.
Întrucât nu s-a stabilit caracterul ilicit al faptelor celor doi inculpați, instanța a respins pretențiile civile ale părții vătămate ca fiind neîntemeiate, obligând partea vătămată la plata cheltuielilor de judecată avansate de stat.
În temeiul art. 189 C.proc.pen., onorariul avocatului desemnat din oficiu a fost avansat din fondurile MJ.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs partea vătămată M. A., prin apărătorul său, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună condamnarea inculpaților pentru săvârșirea infracțiunii de tulburare de posesie și obligarea acestora la plata despăgubirilor civile astfel cum au fost solicitate și a cheltuielilor de judecată.
În dezvoltarea motivelor de recurs, s-a arătat că instanța de fond a soluționat o problemă de drept civil referitoare la delimitarea celor două terenuri, în loc să analizeze problema penală a cauzei, respectiv să verifice a cui a fost posesia terenului ocupat înainte de săvârșirea faptei, dacă această ocupare s-a făcut fără consimțământul posesorului ori refuzul de a elibera imobilul astfel ocupat.
S-a învederat instanței faptul că acțiunea de ocupare s-a făcut fără niciun drept și fără niciun temei legal. Faptul că Primarul i-ar fi dat permisiunea inculpatului Ș. să intre pe terenul părții vătămate nu are relevanță, aspect care, de altfel, nu a fost probat, primarul neavând nici competența de a dispune un asemenea lucru.
Așadar, arată recurentul, sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de tulburare de posesie, atât în privința laturii obiective, cât și în privința laturii subiective.
Latura obiectivă constă atât în ocuparea efectivă, cât și în refuzul de a elibera imobilul astfel ocupat, ambele fapte fiind săvârșite de cei doi inculpați. Mai mult, chiar inculpații au recunoscut că au intrat și excavat pe terenul aflat în proprietatea părții vătămate, cu toate că le-a interzis categoric acest lucru, însă inculpații au refuzat să părăsească terenul. În ceea ce privește latura subiectivă, dacă în privința inculpatului C. P. I., aceasta este discutabilă, în privința inculpatului Ș. N. nici nu poate fi pusăîn discuție. Totodată, nu se poate reține că inculpatul Ș. nu a acționat cu intenția de a ocupa terenul părții vătămate și apoi refuzul de a părăsi terenul de îndată.
În opinia sa, și inculpatul C. a acționat cu intenție, deoarece a cunoscut faptul că terenul este în litigiu și cu toate acestea, a admis să intre cu excavatorul peste el și deși partea vătămată i-a solicitat să înceteze actul de distrugere, a refuzat.
Recursul declarat în cauză este nefondat pentru următoareleconsiderente:
Din probele administrate în cauză a rezultat că atât partea vătămată, cât și inculpatul Ș. N. dețin două terenuri agricole pe raza comunei G., separate de un drum de acces. În toamna anului 2008, inculpatul Ș. N. i-a solicitat inculpatului C. I. să efectueze lucrări de refacere a drumului de acces cu un excavator. La fața locului, s-a deplasat și partea vătămată care le-a solicitat să înceteze lucrările întrucât au deviat drumul de acces pe terenul său. După ce părțile s-au deplasat la sediul P., au fost verificate documentele cadastrale pentru a se stabili traiectoria drumului de acces ce desparte cele două terenuri. Potrivit declarației inculpatului Ș. N., drumul de acces ce desparte cele două terenuri a avut întotdeauna o traiectorie rectilinie, această traiectorie fiind deviată ușor pe terenul său datorită trecerii repetate a unor vehicule spre alte terenuri agricole. Declarația inculpatului se coroborează și cu declarațiile martorilor H. I. și V. V., care dețin terenuri în zonă. În consecință, instanța de fond a reținut în mod corect că prin lucrările efectuate în toamna anului 2008 inculpatul Ș. a încercat să restabilească traiectoria drumului care desparte cele două terenuri și chiar dacă partea vătămată susține că prin aceste lucrări inculpatul a ocupat o parte a terenului său, în cauză lipsește atât latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 220 C., neexistând indicii că inculpatul a ocupat fără drept terenul părții vătămate, cât și latura subiectivă, lipsind intenția inculpatului în săvârșirea faptei.
În consecință, soluția de achitare pronunțată de instanța de fond, soluție fundamentată pe dispozițiile art. 10 lit. b C.proc.pen., este legală și temeinică.
Pentru toate aceste considerente, având în vedere dispozițiile art. 38515 pct. 1 lit. b C.proc.pen., recursul declarat în cauză de partea vătămată va fi respins ca nefondat. Raportat la soluția pronunțată în cauză, instanța va respinge cererea părții vătămate de obligare a inculpaților la plata cheltuielilor judiciare avansate în recurs. De asemenea, instanța va respinge și cererea inculpatului Ș. N. de obligare a părții vătămate la plata cheltuielilor judiciare avansate în recurs. Se constată că la dosarul cauzei în recurs au fost depuse mai multe chitanțe reprezentând plata onorariului avocațial către avocatul C. B., respectiv M. C. Or, instanța de recurs constată că prin chitanțele depuse nu s-a făcut dovada cheltuielilor judiciare făcute de inculpat în fața instanței de recurs, iar eventualele cheltuieli ocazionate de derularea procedurilor judiciare în fața instanței de fond și în alte cicluri procesuale se impunea să fie solicitate cu acea ocazie. În temeiul art. 192 alin. 2 C.proc.pen., va fi obligată partea vătămată la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs. PENTRU ACESTE M.IVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de partea vătămată M. A., domiciliată în G. nr. 337 A jud. C., împotriva sentinței penale nr. 260 din 15 martie 2011 a Judecătoriei C. N. Stabilește în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 400 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. Respinge cererea părții vătămate de obligare a inculpatului la plata cheltuielilor judiciare. Respinge cererea inculpatului S. N. de obligare a părții vătămate la plata cheltuielilor judiciare. Obligă pe partea vătămată să plătească în favoarea statului suma de 600 lei cheltuieli judiciare, din care 400 lei reprezentând onorar avocațial. Decizia este definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din data de 2 iunie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER V. G. M. B. D. P. D. S. Red.MB/dact.MS 2 ex./(...) Jud.fond: M.L.M.
| ← Decizia penală nr. 1180/2011, Curtea de Apel Cluj | Sentința penală nr. 5/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
