Decizia penală nr. 210/2011, Curtea de Apel Cluj

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2011)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR. (...)

DECIZIA PENALĂ NR. 210/A/2011

Ședința publică din 29 noiembrie 2011

Instanța constituită din: PREȘEDINTE : L. H.- judecător JUDECĂTOR: I. M.

GREFIER : M. N.

P. de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin

PROCUROR : S. DOBRESCU

S-au luat spre examinare apelurile declarate de P. DE PE L. TRIBUNALUL CLUJ și inculpatul D. D., împotriva sentinței penale nr.154 din

12 aprilie 2011 pronunțată în dosar nr.(...) al T.ui C., inculpatul fiind trimis în judecată prin R. P. de pe lângă Tribunalul Cluj, pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită prev. și ped. de art. 254 Cod penal.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul personal asistat de apărătorul ales avocat G. F. T., din cadrul Baroului de avocați C., cu delegația la dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care

Apărătorul inculpatului depune la dosar note de ședință prin care învederează instanței că menține cererea în probațiune privind efectuarea unei expertize tehnice cu privire la toate înregistrările de imagini aflate în dosarul cauzei. Arată în continuare că, a solicitat părerea unui specialist în domeniul IT și telefonie mobilă, ocazie cu care a rezultat că, imaginile înregistrate de camera de supraveghere de la P. B., sunt din intervalul orar 22.¹⁰-23.^{00 adică înainte de ora la care se reține ca fiind săvârșită fapta, iar la minutul 22.^{17:57 în cadru apardoi polițiști cu care persoanele care au coborât din mașină par să fi avut un dialog. În acest sens, în dovedirea acestei susțineri, a depus la dosar imagini generate de calculator cu ocazia rulării filmului prin utilizarea programului optim de vizionare, putându-se observa cu ușurință indicarea datei, orei, minutului și secundei la care imaginea a fost imprimată.}}

Se mai arată de apărătorul inculpatului că, filmarea prezentată de denunțător a fost creată în format electronic la data de 27 septembrie 2009, ora 12.²¹, adică după data săvârșirii pretinsei fapte; doar suportul original al filmării poate face dovada, datei, orei și minutului imprimării filmării, orice înregistrare în format electronic având imprimate implicit toate aceste informații. Telefonul IPhone 3G, timpul și modelul indicat în cuprinsul denunțului, nu a fost fabricat cu posibilitate de înregistrare video.

În final solicită efectuarea unei expertize care să aibă următoarele obiective: care este intervalul orar în care au fost imprimate imaginile surprinse de camerele de supraveghere ale SC P. B.?; care este data, ora, minutul și durata filmării de pe suportul original dar și de pe suportul DVD, prezentat de denunțător?; dacă copia prezentată de denunțător pe DVD coincide cu suportul original al filmării (memoria telefonului ori cardul de memorie al telefonului )?.

Reprezentantul parchetului, cu privire la solicitările în probațiune ale apărătorului ales al inculpatului arată că, acestea nu sunt utile soluționării cauzei, menționând că denunțătorul a depus DVD nu telefonul, iar cu înregistrarea făcută de denunțător nu se poate face o expertiză la telefon, întrucât nu există telefonul, în acest sens, putându-se doar efectua o adresă la banca P. B.

Curtea, deliberând, respinge cererile în probațiune ale apărătorului ales al inculpatului, asupra cărora instanța a prorogat pronunțarea prin încheierea din 27 septembrie 2010, arătând că sub aspectul laturii obiective a infracțiunii dedusă judecății, probele solicitate nu sunt utile cauzei.

Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea apelurilor.

Reprezentantul parchetului solicită admiterea apelului așa cum a fostformulat, desființarea hotărârii atacate și în urma rejudecării cauzei, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 254 alin.1 Cod penal raportat la art. 6 și 7 alin.1 din Legea nr. 78/2000, la pedeapsa cu închisoare, în cuantum sporit, fără reținerea de circumstanțe atenuante, cu menținerea modalității de individualizare a executării pedepsei, dispusă de instanța de fond, respectiv suspendarea condiționată a executării pedepsei și aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi.

În dezvoltarea motivelor de apel se arată de reprezentantul parchetului, că hotărârea este netemeinică sub aspectului cuantumului pedepsei aplicate inculpatului, care nu corespunde tututor criteriilor generale prevăzute de art. 72 Cod penal pentru individualizarea pedepselor, instanța neacordând suficientă importanță gradului de pericol social al faptei săvârșite, împrejurărilor în care aceasta a fost săvârșită, importanței relațiilor sociale lezate, cuantumul sumei primite cu titlu de mită, ci a avut în vedere, cu precădere, datele ce au caracterizat persoana inculpatului, reținându-le și valorificându-le ca circumstanțe judiciare prevăzute de art. 74 alin.1 lit a din

Codul penal cu consecința coborârii pedepsei sub minimul special de 3 ani închisoare până la 1 an și 6 luni închisoare și a dispus și suspendarea condiționată a executării pedepsei. Chiar dacă inculpatul a avut anterior săvârșirii infracțiunii o bună conduită profesională, o conduită familială și socială ireproșabilă, inculpatul fiind absolvent al școlii de subofițeri și licențiat în drept, fiind căsătorit și având doi copii minori, aceste împrejurări, în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite, nu pot fi reținute drept circumstanțe atenuante judiciare și aceasta și datorită semnificației deosebite și a impactului public pe care săvârșirea unor astfel de infracțiuni de corupție le are în societate, inculpatul, prin săvârșirea faptei, lezând autoritatea și credibilitatea instituției chemate să răspundă la încălcarea legii.

În considerarea pericolului social concret al faptelor de corupție, în speță al comiterii unei infracțiuni de luare de mită, și a finalității preventive a sancțiunii penale stabilite prin art. 52 din Codul penal, reprezentantul parchetului consideră că pedeapsa aplicată inculpatului nu este în măsură să asigure realizarea scopului de exemplaritate și cel educativ în îndreptarea atitudinii inculpatului față de comiterea infracțiunii și resocializarea sa viitoare pozitivă. Inculpatul nu a conștientizat fapta și urmările acesteia, dovadă fiind atitudinea procesuală manifestată atâd în cursul urmăririi penale cât și în fața instanței, nerecunoscând fapta săvârșită deși din probele administrate în cauză rezultă cu puterea evidenței săvârșirea acesteia, arătând, la ultimul cuvânt, că totul s-a întâmplat pentru că „a deranjat pe cineva";.

În final, se apreciază că, scopul și funcția pedepsei prevăzută de art 52 din Codul penal pot fi atinse prin aplicarea unei pedepse cu închisoare stabilită la limita minimă specială prevăzută de lege, pentru infracțiunea comisă, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, conform art. 81 Cod penal.

Cu privire la apelul declarat de inculpat, solicită respingerea acestuia ca nefondat, cu consecința menținerea hotărârii atacae ca fiind legală și temeinică, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.

Apărătorul inculpatului solicită admiterea apelului așa cum a fostformulat în scris, desființarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună achitarea inculpatului cu privire la săvârșirea infracțiunii de luare de mită, în temeiul art. 11 pct.2 lit a raportat la art. 10 lit d din Codul de procedură penală, nefiind întrunite toate elementele infracțiunii, respectiv lipsa laturii subiective și obiective.

În dezvoltarea motivelor de apel se arată că, probatoriul administrat în cauză nu face dovada fără putință de tăgadă a săvârșirii celor două acte materiale de pretindere și primire a sumei de 200 lei, iar aprecierea contrară a instaței de fond este greșită. Potrivit art. 200 Cod procedură penală „urmărirea penală are ca obiect strângerea probelor necesare cu privire la existența infracțiunilor, la identificarea făptuitorilor și la stabilirea răspunderii acestora pentru a se constata dacă este sau nu cazul să se dispună trimiterea în judecată";. Probele strânse în cursul urmăririi penale servesc numai ca temei pentru trimiterea în judecată. Pentru a servi drept temei de condamnare, probele strânse în cursul urmăririi penale trebuie verificate în activitatea de judecată de instanță, în ședința publică, în mod nemijlocit, oral și în contradictoriu. Numai după verificarea efectuată, în aceste condiții, instanța poate reține motivat, fie probele de la urmărirea penală, fie cele administrate în cursul judecății.

Se arată în continuare de apărătorul inculpatului că, hotărârea este întemeiată pe probe ilegal obținute, arătând că înregistrarea audio-video prezentată de denunțătorul B. M.-L. nu poate fi folosită ca mijloc de probă fiind obținută ilegal. Denunțătorul a predat organelor judiciare suportul pe DVD al filmării pe care susține că a făcut-o cu telefonul său mobil, fără însă a preda și suportul original care ar putea fi în cazul de față memoria telefonului sau cardul de memorie. De asemenea procesul-verbal de recunoaștere după fotografii de către denunțătorul B. M.-L., este nelegal întrucât cu ocazia efectuării activității respective au fost încălcate prevederile art. 128 din Codul de procedură penală, privind asigurarea unui interpret. Denunțătorul nu cunoștea suficient de bine limba română la momentul efectuării activității de recunoaștere după fotografii, încât nu există garanția că mențiunile din procesul-verbal reflectă întocmai obiecțiile și mențiunile făcute de acesta, conform art.91 alin.1, lit e din Codul de procedură penală.

Hotărârea atacată este întemeiată pe probe care au fost administrate în faza de acte premergătoare, deși administrarea lor legală se putea face doar în faza de urmărire penală. În faza actelor premergătoare au fost administrate probe cu privire la care, pentru garantarea dreptului la apărare, ar fi trebuit administrate strict în faza de urmărire penală și anume: recunoașterea după fotografii, făcute de către denunțători, dar mai ales ascultarea denunțătoarei

O. A., care nu a fost deloc audiată în faza de urmărire penală. Cu toate acestea, instanța de fond și-a bazat hotărârea dată pe aceste probe, lucru care rezultă din motivarea hotărârii, care o consideră nelegală. Hotărârea atacată este întemeiată pe probe care nu au fost verificate în faza de judecată, instanța făcând aprecierea celor susținute în denunțul formulat prin ignorarea flagrantă a prevederilor art. 289 din Codul procedură penală care obliga administrareaprobelor în mod direct, nemijlocit și public, ceea ce nu poate fi primit în nici un caz, întrucât constituie o gravă încălcare a dreptului la un proces echitabil.

De asemenea, declarațiile denunțătoarei O. A. sunt lipsite de temeinicie, datorită pozițiilor oscilante și nesigure pe care aceasta le-a exprimat cu privire la aspecte esențiale pentru cauză, respectiv cu privire la remiterea sumei de bani; cu privire la discuțiile cu „. cu privire la recunoașterea după fotografii făcută de denunțătoarea O. în prezența prietenului și cu privire la faptul că aceasta nu a dorit să facă denunț, polițiștii de la DGA au insistat telefonic să facă acest lucru. De aceea, se apreciază de apărătorul inculpatului că declarațiile date de aceasta, sunt lipsite de temeinicie, iar instanța de fond ar fi trebuit să nu își întemeieze hotărârea pe această probă.

În final, consideră că probatoriul administrat în prezenta cauză în faza de urmărire penală și în fața instanței de judecată nu fac dovada dincolo de orice urmă de îndoială că latura obiectivă și cea subiectivă a infracțiunii de luare de mită sunt întrunite, solicitând achitarea inculpatului.

Cu privire la apelul declarat de parchet, solicită respingerea acestuia ca nefondat.

Inculpatul D. I. având ultimul cuvânt, arată că se consideră nevinovat, achiesând la concluziile apărătorului său. Consideră că se află în această situație pentru că a „deranjat „ pe cineva.

C U R T E A :

Prin sentința civilă nr. 154 din 12 aprilie 2011 pronunțată în dosar nr.(...) al T.ui C., a fost condamnat inculpatul: D. D., fiul lui D. și A., născut la data de 15 iunie 1979 în C.-N., jud. C., cetățean român, studii superioare, căsătorit, doi copii minori, agent principal de poliție în cadrul P.i municipiului C.-N. - secția III, posesor al C.I. seria KX nr.1. eliberată de P. municipiului C.- N., fără antecedente penale, dom. în C.-N., str. Parâng, nr.5, ap.1, jud. C., CNP

1.;

În baza art.254 alin.1 C. rap. la art.6 și art.7 alin.1 din Legea nr.78/2000, cu aplicarea art.74 lit.a și art.76 lit.c C., pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, la pedeapsa de :

- 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare .

S-a făcut aplicarea art.71 alin.2 și art.64 lit.a teza a II-a C.

În temeiul art.81 C. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii aplicate inculpatului, pe durata termenului de încercare prev. de art.82 C., respectiv acela de 3 ani și 6 luni.

Conform art.359 C.pr.pen. s-a atras atenția inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei, prev. de art.83 C.

S-a făcut aplicarea art.71 alin.5 C.

În baza art.254 alin.3 C. rap. la art.19 din Legea nr.78/2000 s-a dispus confiscarea specială de la inculpat, în favoarea statului, a sumei de 200 lei care a făcut obiectul material al infracțiunii de luare de mită.

Conform art.189 C.pr.pen. s-a stabilit în favoarea Baroului C. suma de

100 lei reprezentând onorariul, parțial, al apărătorului din oficiu (av. Crăciunean D.), care s-a avansat din F.M.J.

Potrivit art.191 C.pr.pen. a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în sumă de 500 lei, din care 100 lei reprezintă onorariul avocațial din oficiu.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul P. de pe lângă Tribunalul Cluj, cu nr. 9., a fost trimis în judecată inculpatul D. D. pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prev. și ped. de art.254 alin.1 C. rap. la art.6 și art.7 din Legea nr.78/2000, reținându-se în principal că, în data de (...), în timp ce se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu pe raza municipiului C.-N., P-ța C., în calitate de agent principal de poliție, desemnat polițist rutier, a pretins și a primit de la conducătorul auto M. B. L., prin intermediul denunțătoarei O. A.-M., suma de

200 lei pentru a-i aplica acestuia o sancțiune contravențională mai ușoară.

Inculpatul nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina lui. Din probele administrate în cauză, instanța a reținut următoarele :

La data de (...) la sediul D. G. A. - S. T. A. C., s-au prezentat denunțătorii

B. M. L. și O. A.-M. care au sesizat organele de urmărire penală cu privire la săvârșirea de către aceștia a infracțiunii de dare de mită, corelativ cu săvârșirea de către doi agenți de poliție a infracțiunii de luare de mită.

Astfel, la data de (...), denunțătorii, care erau prieteni, au ieșit în oraș împreună, denunțătorul B. M. L.. conducând autoturismul marca Ford Focus de culoare neagră cu număr de înmatriculare (...), proprietatea denunțătoarei O. A.-M., pe raza municipiului C.-N., din direcția Bulevardului N. Titulescu spre T. N. În jurul orei 23, în zona Pieței C., respectiv în dreptul sediului P. B. și a Băncii T., aceștia au fost opriți în trafic de către un agent de poliție care a coborât din autospeciala poliției marca VW Transporter având indicativul MAI-

18577 și inscripția P., vehiculul fiind parcat în zona de delimitare a stației de troleibuz.

Potrivit B. P. S. III P. din data de (...), agentul principal de poliție D. D. a fost repartizat în schimbul III (între orele 22 - 06), într-o echipă mixtă cu plutonierul de jandarmi P. A.-M.

Potrivit fișei postului, inculpatul D. D. avea printre atribuțiile de serviciu și competența privind constatarea contravențiilor la regimul circulației rutiere, precum și aplicarea sancțiunilor contravenționale aferente, având obligativitatea ca la terminarea serviciului să predea exemplarele 2 și 3 ale proceselor-verbale încheiate și să întocmească raport de evenimente.

În acest context, la momentul opririi în trafic a denunțătorilor, inculpatul

D. D. le-a explicat acestora că au trecut pe culoarea roșie a semaforului amplasat în dreptul instituțiilor bancare amintite.

Denunțătorul B. M. L. a coborât din autoturism să discute cu agentul de poliție care i-a comunicat că pentru contravenția săvârșită se prevede sancțiunea reținerii permisului de conducere în vederea suspendării dreptului de a conduce pe o durată de 30 de zile și aplicarea unei amenzi contravenționale în cuantum de 300 lei.

Denunțătorul a explicat agentului de poliție că este cetățean tunisian și că urmează să părăsească R., neavând posibilitatea să se reîntoarcă pentru a- și ridica permisul de conducere.

Inculpatul D. D. i-a comunicat acestuia că nu poate să îl lase să plece nesancționat, deoarece este împreună cu „șeful său", în aceste condiții denunțătorul solicitând să discute și cu celălalt bărbat care îl însoțea pe agent și care se afla în mașina poliției.

Denunțătorului i s-a cerut să aștepte în mașină până când cei doi vor ajunge la o concluzie.

În așteptarea inculpatului, denunțătorul B. M. L. a hotărât să înregistreze audio-video convorbirea pe care urma să o aibă cu acesta, sens în care s-a folosit de telefonul său marca iPhone 3 G seria 579C - A 1241 pe care se afla instalat softul de înregistrare audio „C.".

Denunțătoarea O. A.-M. a rămas în mașină alături de denunțător în partea dreaptă a șoferului.

Potrivit declarațiilor concordante ale denunțătorilor, coroborate cu imaginile video și înregistrările audio ale convorbirii, precum și cu imaginile surprinse de camerele exterioare de supraveghere ale bancomatului aparținând P. B. R. - S. C. - C., înregistrări puse la dispoziția organului de urmărire penală pe suport optic, inculpatul D. D. s-a reîntors la mașina în care se aflau denunțătorii având asupra sa carnetul de procese-verbale.

Procesul-verbal era deja scris, inculpatul explicând textual denunțătorilor că „le-a dat numai un avertisment pentru altceva", solicitând totodată ca denunțătorul B. M. L. „să-i dea o semnătură".

În timp ce inculpatul D. D. îi indica denunțătorului rubricile din procesul-verbal în care trebuie să semneze, denunțătoarea O. A.-M. încerca să îl convingă pe polițist că nu au trecut pe culoarea roșie.

În timpul convorbirii, agentul de poliție cere expres denunțătorilor să nu aprindă lumina interioară din habitaclul autoturismului, după care acesta le pretinde ca, „având în vedere că îi 300 [lei] sancțiunea, să pună în procesul- verbal 200 de lei".

Denunțătoarea O. A.-M. nu a auzit la început solicitarea, întrebându-l pe agentul de poliție dacă dorește o cafea.

În momentul în care denunțătorii se dumiresc că li s-a pretins o sumă de bani, denunțătoarea a scos din portmoneu suma de 20 de lei, bancnotele fiind înmânate celuilalt denunțător pentru a le preda inculpatului.

Inculpatul D. D. le-a precizat că „a spus 200 lei, iar nu 20 lei", context în care, neavând suma de bani la ei, denunțătorul B. M. L. i-a cerut denunțătoarei să meargă la bancomatul P. B. să scoată suma de bani.

Imaginile surprind momentul când inculpatul D. D. nu înțelege pe moment ce se întâmplă, cere să i se dea procesul-verbal cu banii puși în el și este extrem de nemulțumit când înțelege că denunțătoarea trebuie să meargă la bancomat, motiv pentru care restituie denunțătorului permisul de conducere și îi precizează expres acestuia că „se vor întâlni, după colț, un pic mai jos".

Denunțătoarea O. A.-M. s-a deplasat la bancomatul P. B. R. - S. C. din

Piața C., fiind surprinsă de camerele de supraveghere în timp ce se apropia de bancomat, efectua operațiunea de retragere a sumei de 200 de lei, după care s- a reîntors la autoturismul în care se afla celălalt denunțător.

Potrivit adresei P. B. R. - S. C., în noaptea de (...), la ora 2., s-a înregistrat tranzacția efectuată la terminalul P. B. R. - S. C. ~ C. cu cardul Visa nr. 4790323010445940 aparținând BRD, în valoare de 200 de lei.

În timp ce denunțătoarea efectua operațiunile la bancomat, în fundalul înregistrării se observă că inculpatul se îndepărtează de mașina denunțătorilor, ulterior camerele de supraveghere înregistrând trecerea vehiculului de poliție și a mașinii conduse de denunțător care venea în urma acesteia, ambele intrând pe strada T. M. unde în zona restaurantului S.ni, denunțătoarea O. A.-M. a coborât din mașină și i-a dat agentului de poliție suma de 200 lei, după care toți s-au îndepărtat.

Efectuându-se verificări pentru a se identifica unitatea de poliție care utilizează autovehiculul marca VW Transporter cu indicativul MAI-18577 indicat de denunțători, s-a stabilit că acesta se află în utilizarea P.i Municipiului C.-N., Secția III, iar în data de (...) acesta a fost utilizat în activitățile de patrulare de către echipajul compus de agentul principal de poliție D. D. și de plutonier de jandarmi P. A. M. din cadrul Grupării de J. M. C.

Potrivit B. P. S. III P. din data de (...), inițial inculpatul D. D. și făptuitorul P. A. M. urmau să utilizeze în activitățile de patrulare din noaptea respectivă alt vehicul din dotarea instituției, stabilindu-se că, datorită lipsei carburantului, s-a luat decizia deplasării cu autovehiculul marca VW

Transporter având indicativul MAI-18577.

La datele de (...) și (...) ambii denunțători l-au recunoscut după planșa foto pe agentul de poliție căruia i-au dat suma de 200 de lei, acesta fiind identificat în persoana inculpatului D. D.

Potrivit originalului procesului-verbal de contravenție seria CC nr.

3063518 din data de (...), ora 2320, conducătorul auto B. M. L. a fost sancționat contravențional cu avertisment pentru că la controlul documentelor nu avea asupra sa actele de identitate, menționându-se în cuprinsul procesului-verbal ora și locul în care a fost oprit în trafic denunțătorul, împrejurarea că denunțătorul recunoaște fapta contravențională, procesul- verbal fiind semnat de denunțător în lipsa unui martor asistent, atestând că a luat la cunoștință de conținutul procesului-verbal și că a primit procesul- verbal de contravenție.

În cursul urmăririi penale a fost identificat carnetul de procese-verbale utilizat de inculpatul D. D., stabilindu-se că exemplarul aflat în acesta conține aceleași date, nefiind operate modificări.

Potrivit fișei postului inculpatul D. D. avea printre atribuțiile de serviciu

și competența privind constatarea contravențiilor la regimul circulației rutiere, precum și aplicarea sancțiunilor contravenționale aferente având obligativitatea ca la terminarea serviciu să predea exemplarele 2 și 3 ale proceselor-verbale încheiate și să întocmească raport de evenimente.

Inculpatul D. D. nu a recunoscut săvârșirea faptei reținute în sarcina sa, însă a confirmat susținerile denunțătorilor privind oprirea în trafic, prezența și participarea ambilor denunțători la discuțiile legate de trecerea pe culoarea galbenă sau roșie a semaforului și aplicarea contravenției.

În pofida faptului că inculpatul nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina lui, vinovăția sa este dovedită fără dubiu prin probele administrate în cauză, și anume: proces-verbal de verificare (f.4 d.u.p.), denunțurile formulate de B. M. L. și O. A.-M. (f.5-8 d.u.p.), declarațiile denunțătoarei O. A.-M. (f.40-43 d.u.p. și f.24-25 dosar instanță), proces-verbal de examinare a B. P. S. III P. (f.13 d.u.p.), proces-verbal de redare a înregistrărilor audio-video puse la dispoziție de denunțătorul B. M. L. (f.16-18 d.u.p.), procese-verbale de prezentare spre recunoaștere după planșa foto (f.19-

24 d.u.p.), declarațiile martorilor asistenți Baciu Elvis-Neluțu, S. Z., P. Anghel-

M. și Rablău L.-L. (f.37-40 dosar instanță), adresa nr.1222 din (...) a P. B. R. S.

- S. C. - C. (f.37 d.u.p.), în original procesul-verbal de contravenție seria CC nr.3063518 din data de (...) (f.26), cotoarele proceselor-verbale de contravenție întocmite de inculpat, ridicate de la secție (în plic sigilat anexat), proces-verbal de examinare a fișei postului inculpatului D. D. (f.27-36 d.u.p.), declarațiile martorilor P. A.-M. și P. A.-I. (f.55-56, 74-75 d.u.p. și f.26, 36 dosar instanță), proces - verbal de examinare a suportului optic tip DVD marca SONY seria constructivă DRM 5GG0001, pus la dispoziție de P. B. R. S. S. C. - C., la data de (...), conținând imagini înregistrate de sistemul de supraveghere în cursul zilei de (...), între orele 23,10-24,00 (f.81 d.u.p.), în original suporturi optice : DVD marca IMATI. seria constructivă MBI - F-16X MA007 predat de denunțătorul B. M. L., DVD marca SONY seria constructivă DRM5GG0001 înaintate de P. B. R. S. - S. C. - C. cu imagini înregistrate de sistemul de supraveghere din data de (...), orele 23,10-24,00 și DVD marca TDK seria constructivă 9090 110 R E 15062 înaintate de B. T. cu imagini înregistrate desistemul de supraveghere din data de (...), orele 23,00-24,00, proces-verbal de examinare a suporturilor optice sus-menționate de către instanța de judecată, în ședința publică din data de 22 martie 2011, coroborate cu declarațiile inculpatului D. D. (f.47-52 d.u.p.).

Trebuie menționat că apărarea inculpatului s-a axat pe criticarea sub aspecte de nelegalitate și netemeinicie a unor probe administrate în cauză, acesta susținând în esență : că procesul-verbal de recunoaștere după fotografii de către denunțătorul B. M. L. este nelegal, întrucât cu ocazia activității respective au fost încălcate prevederile art.128 C.pr.pen. privind asigurarea unui interpret, denunțătorul necunoscând limba română suficient de bine, după cum rezultă din declarațiile martorei S. Z., dar și din răspunsurile date de către denunțător, prin e-mail, instanței de judecată; că acest denunțător nu a fost audiat de loc de către organele de urmărire penală, nefiind efectuate demersuri în acest sens; că declarațiile denunțătoarei O. A.-M. sunt oscilante și nesigure cu privire la aspecte esențiale ale cauzei; că înregistrarea audio- video prezentată de către denunțătorul B. M. L. nu poate fi folosită ca mijloc de probă întrucât a fost obținută ilegal, cu implicarea organelor judiciare - D., care ar fi pus la dispoziția denunțătorului aparatura de înregistrare audio- video mult mai performantă decât un simplu telefon mobil (motiv pentru care a și fost predat organelor judiciare un DVD cu imaginile filmate în seara respectivă și nu suportul original, care ar fi putut fi în cazul de față memoria telefonului sau cardul de memorie); și că înregistrările video ale camerelor de supraveghere de la bănci, deși legale, sunt lipsite de temeinicie întrucât nu apare pe ecranul filmării data, ora și minutul la care filmările au fost realizate, iar aceste imagini nu se corelează, sub aspect temporal, nici între ele și nici cu celelalte probe administrate în cauză.

T. a constatat că toate criticile formulate de inculpat sunt neîntemeiate, întrucât, în ceea ce-l privește pe denunțătorul B. M. L., nu se impunea desemnarea unui interpret nici cu ocazia formulării denunțului și nici cu ocazia efectuării recunoașterii după planșa fotografică, deoarece, după cum chiar denunțătorul arată în cuprinsul denunțului aflat la filele 5-6 din dosarul de urmărire penală, acesta înțelege, vorbește limba română și citește fără probleme, mai greu descurcându-se cu scrierea în limba română, motiv pentru care a și solicitat ca denunțul să fie consemnat în scris de către organul de cercetare penală. De altfel, chiar inculpatul arată în cuprinsul declarației date în faza de urmărire penală (f.51 d.u.p.) că a vorbit cu denunțătorul B. M. L. în limba română, putându-se înțelege (ceea ce este până la urmă firesc, deoarece denunțătorul a absolvit o facultate în R.), iar martorii asistenți la recunoașterea după planșa foto nu au sesizat să fi existat probleme de comunicare sau înțelegere cu ocazia efectuării recunoașterii de către denunțător (deși martora S. Z. a precizat că denunțătorul vorbea destul de rău românește), dimpotrivă denunțătorul înțelegând natura activității procesual penale la care participă și recunoscând fără nici o ezitare fotografia polițistului

(inculpatului) care a săvârșit infracțiunea de luare de mită în paguba sa și a prietenei sale O. A.-M..

Referitor la neaudierea denunțătorului de către organele de urmărire penală, este de precizat faptul că, după cum rezultă din declarațiile denunțătoarei O. A.-M., în toamna anului 2009, terminându-și studiile, denunțătorul a plecat definitiv în Tunisia, acesta fiind și motivul pentru care nu a mai putut fi audiat de către organele de cercetare penală. De altfel, denunțătoarea O. A.-M. a pus la dispoziția instanței de judecată adresa de e- mail a lui B. M. L., ulterior acesta fiind contactat în modalitatea menționată și confirmând faptul că plecat definitiv din R., respectiv precizând că esteimposibil pentru el să vină În R., dar își amintește declarația (denunțul) dată cu privire la fapta dedusă judecății, iar aceasta corespunde în totalitate adevărului (f.25 și 34 dosar instanță).

Cu privire la declarațiile denunțătoarei O. A.-M., este de menționat faptul nu se constată nici un fel de contradicții sau oscilații cu privire la elementele esențiale ale cauzei, dimpotrivă denunțătoarea fiind fermă și categorică atunci când afirmă că inculpatul i-a cerut ei și denunțătorului o sumă de bani pentru faptul că le-a întocmit un proces-verbal pentru „altceva"; și nu pentru contravenția săvârșită, relatând în detaliu atât în faza de urmărire penală, cât și în fața instanței de judecată întregul incident și discuțiile avute cu inculpatul (declarații care se coroborează întrutotul cu denunțurile formulate în cauză, cu imaginile video și înregistrările audio ale convorbirii, cu mențiunile cuprinse în procesul-verbal de contravenție încheiat de inculpat, precum și cu imaginile surprinse de camerele exterioare de supraveghere ale bancomatului aparținând P. B. R. - S. C., P-ța C.). Este adevărat că în fața instanței de judecată denunțătoarea a arătat că, din cauza trecerii timpului, nu-și mai amintește cu certitudine dacă inculpatul le-a solicitat suma de 200 lei sau 300 lei, respectiv dacă ea sau denunțătorul B. M. L. a înmânat efectiv suma de bani inculpatului (aspecte care oricum nu sunt de natură să schimbe în vreun fel datele problemei), dar a precizat că își menține întru totul declarațiile date în faza de urmărire penală când evenimentele îi erau proaspete în memorie.

Referitor la susținerile inculpatului cu privire la caracterul ilegal al înregistrării audio-video efectuată de către denunțător, este de menționat faptul că acestea sunt total nedovedite și chiar fanteziste, fiind infirmate categoric atât de susținerile denunțătorului B. M. L. (care arată că a realizat din proprie inițiativă înregistrarea cu telefonul său mobil marca iPhone, 3G, seria 579C-A1241, ce are un soft de înregistrare audio-video numit C., dar a pus la dispoziția organelor de urmărire penală doar un DVD-R marca Imation cu seria constructivă MBI-F-16X MA007 conținând înregistrările efectuate la data de (...), ora 23,29), cât și de cele ale denunțătoarei O. A.-M. (care arată că denunțătorul s-a hotărât să-l înregistreze pe polițist cu telefonul mobil, în momentul în care acesta s-a întors la autoturismul lor și i-a cerut denunțătorului să semneze procesul-verbal, așezând telefonul mobil între cele două scaune din față ale mașinii și îndreptat cu camera video înspre geamul din partea stângă a șoferului; totodată denunțătoarea arată că, în aceeași seară, după ce s-au întors acasă din oraș, prietenul ei s-a hotărât să denunțe fapta organelor de cercetare penală, postând totodată pe internet imaginile înregistrate în seara respectivă cu telefonul mobil, imagini pe care și ea le-a văzut cu acea ocazie și surprind momentul în care polițistul s-a întors la mașina lor, i-a solicitat denunțătorului să stingă lumina din interiorul autoturismului și să semneze procesul-verbal; mai precizează denunțătoarea că a doua zi după acest incident prietenul ei a depus denunțul la organele de cercetare penală și că nu știe în ce modalitate au fost transmise acestora imaginile înregistrate în seara precedentă, dar cu certitudine telefonul mobil a rămas la denunțător).

La fel stau lucrurile și în ceea ce privește înregistrările video ale camerelor de supraveghere de la bănci, imaginile surprinse de acestea coroborându-se cu denunțurile formulate în cauză, cu declarațiile denunțătoarei O. A.-M., cu înregistrările audio-video efectuate cu telefonul mobil de către denunțătorul B. M. L., cu mențiunile cuprinse în procesul- verbal de contravenție încheiat de inculpat în care se consemnează data și ora la care a fost oprit în trafic denunțătorul (respectiv (...), ora 23,20), precum șicu declarațiile inculpatului care confirmă susținerile denunțătorilor privind oprirea în trafic, prezența și participarea ambilor denunțători la discuțiile legate de trecerea pe culoarea galbenă sau roșie a semaforului și aplicarea contravenției.

În drept, fapta inculpatului D. D., care în data de (...), în timp ce se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu pe raza municipiului C.-N., P-ța C., în calitate de agent principal de poliție, desemnat polițist rutier, a pretins și a primit de la conducătorul auto (denunțătorul) M. B. L., prin intermediul denunțătoarei O. A.-M., suma de 200 lei pentru a-i aplica acestuia o sancțiune contravențională mai ușoară, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită, prev. și ped. de art.254 alin.1 C. rap. la art.6 și art.7 alin.1 din Legea nr.78/2000.

La individualizarea pedepsei care a fost aplicată inculpatului, instanța a luat în considerare gradul de pericol social concret, ridicat al infracțiunii săvârșite, atitudinea nesinceră avută de inculpat pe parcursul procesului penal, precum și conduita bună avută de inculpat înainte de săvârșirea infracțiunii, respectiv conduită profesională, familială și socială ireproșabilă, acesta fiind absolvent al școlii de subofițeri și licențiat în drept, fiind căsătorit și având doi copii minori.

În consecință, făcând și aplicarea dispozițiilor art.74 lit.a C. și art.76 lit.c C. (vis-a-vis de conduita bună avută de inculpat înainte de săvârșirea faptei deduse judecății), instanța a considerat că o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare aplicată acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, va fi în măsură să contribuie la reeducarea lui.

S-a făcut aplicarea art.71 alin.2 și art.64 lit.a teza a II-a C.

Apreciind totodată că scopul pedepsei poate fi atins fără privare de libertate și fiind îndeplinite condițiile prev. de art.81 C., instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii aplicate inculpatului, pe durata termenului de încercare prev. de art.82 C., respectiv acela de 3 ani și

6 luni.

Conform art.359 C.pr.pen. s-a atras atenția inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei, prev. de art.83 C.

S-a făcut aplicarea art.71 alin.5 C.

Conform art.189 C.pr.pen. s-a stabilit în favoarea Baroului C. suma de

100 lei reprezentând onorariul, parțial, al apărătorului din oficiu (av.

Crăciunean D.), care s-a avansat din F.M.J.

Potrivit art.191 C.pr.pen. inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în sumă de 500 lei, din care 100 lei reprezintă onorariul avocațial din oficiu.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel P. de pe lângă Tribunalul

Cluj și inculpatul D. D.

P. a solicitat desființarea hotărârii atacate și în urma rejudecării cauzei, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 254 alin.1 Cod penal raportat la art. 6 și 7 alin.1 din Legea nr. 78/2000, la pedeapsa cu închisoare, în cuantum sporit, fără reținerea de circumstanțe atenuante, cu menținerea modalității de individualizare a executării pedepsei, dispusă de instanța de fond, respectiv suspendarea condiționată a executării pedepsei și aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi.

Inculpatul în apelul său a solicitat desființarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună achitarea sa cu privire la săvârșirea infracțiunii de luare de mită, în temeiul art. 11 pct.2 lit a raportat la art. 10 lit d din Codul de procedură penală, nefiind întrunite toate elementele infracțiunii, respectiv lipsa laturii subiective și obiective.

Analizând apelurile formulate ,pe baza actelor și lucărilor dosarului,Curtea constată că acestea sunt nefondate.

Astfel,prima instanță,în urma analizării materialului probator administrat în cauză a reținut o stare de fapt corectă,corespunzătoare adevărului,din care a reieșit vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii de luare de mită prev. de art. .254 alin.1 C. rap. la art.6 și art.7 alin.1 din Legea nr.78/2000.

În completarea probatoriului,Curtea a procedat la audierea denunțătoarei O. A. (f. 63) ,declarația acesteia fiind în sensul vinovăției inculpatului,aceasta declarând că inculpatul i-a solicitat prietenului său,cetățeanul tunisian B. M. L., suma de 200 sau 300 lei pentru a nu-i ridica permisul de conducere,ea fiind cea care a scos banii de la bancomat pentru achitarea acestei sume inculpatului,și că ulterior a aflat că prietenul său a filmat cu telefonul tot ce s-a întâmplat.

Împrejurările invocate de apărătorul inculpatului ca fiind contradictorii în declarația acesteia ,respectiv că nu-și mai amintește suma dată,sau cine a înmânat banii inculpatului,sau câte persoane erau în mașina poliției,sunt împrejurări nerelevante în cauză sub aspectul faptei săvârșite de inculpat,esențial fiind că acesta a solicitat o sumă de bani pentru a nu ridica permisul de conducere prietenului său și a și primit suma respectivă,sub acest aspect declarațiile denunțătoarei fiind constante și coroborându-se cu restul probatoriului administrat în cauză.

De asemenea,restul motivelor de apel formulate de apărătorul inculpatului,care vizează anumite aspecte de nelegalitate și netemeinicie a unor probe administrate în cauză,respectiv că procesul-verbal de recunoaștere după fotografii de către denunțătorul B. M. L. este nelegal, întrucât cu ocazia activității respective au fost încălcate prevederile art.128 C.pr.pen. privind asigurarea unui interpret,că acest denunțător nu a fost audiat de loc de către organele de urmărire penală, nefiind efectuate demersuri în acest sens,că înregistrarea audio-video prezentată de către denunțătorul B. M. L. nu poate fi folosită ca mijloc de probă întrucât a fost obținută ilegal, cu implicarea organelor judiciare - D., care ar fi pus la dispoziția denunțătorului aparatura de înregistrare audio-video mult mai performantă decât un simplu telefon mobil și că înregistrările video ale camerelor de supraveghere de la bănci, deși legale, sunt lipsite de temeinicie întrucât nu apare pe ecranul filmării data, ora și minutul la care filmările au fost realizate, iar aceste imagini nu se corelează, sub aspect temporal, nici între ele și nici cu celelalte probe administrate în cauză,urmează a fi respinse de către Curte,întrucât acestea au fost ridicate și în fața instanței de fond care le-a înlăturat ,argumentând temeinic și detaliat fiecare critică în parte,argumentele fiind pertinente și convingătoare, astfel că vor fi însușite și de către instanța de apel.

Potrivit jurisprudenței CEDO, instanțele de control judiciar nu sunt obligate să reia în motivarea hotărârii argumentele învederate de prima instanță și să dezvolte din nou în motivarea soluției întregul material probator, dacă aceste argumente sunt pertinente și complete și dacă, cazul de față, motivele de apel prezentate de inculpat nu diferă substanțial față de susținerile acestuia în fața primei instanțe .

De asmenea,procedând la condamnarea inculpatului,prima instanță a avut în vedere toate criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art.72 C.,respectiv atât gradul de pericol social al faptei comise,o infracțiune de corupție ,săvârșită de un om al legii,în condițiile în care la noi în țară fenomenul este acut iar reacția publică împotriva unor asemenea fapte este vehementă, cât și persoana inculpatului,care se află la prima confruntare cu legea penală .

În acest context ,Curtea apreciază că instanța de fond a realizat o individualizare judicioasă a pedepsei aplicate inculpatului,atât ca și cuantum cât și ca modalitate de executare ,neimpunându-se majorarea acesteia așa cum s-a solicitat în apelul P..

Prin urmare,Curtea în baza art.379 pct.1 lit.b C.pr.pen. va respinge ca nefondate ambele apeluri,sentința atacată fiind legală și temeinică.

În baza art.192 al.2 C.pr.pen. va obliga inculpatul la 200 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge ca nefondate apelurile declarate de P. de pe lângă Tribunalul Cluj și inculpatul D. D., împotriva sentinței penale nr. 154 din 12 aprilie 2011 a T.ui C.

Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.

Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare.

Dată și pronunțată în ședința publică din data de 29 noiembrie 2011.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, L. H. I. M.

Red.I.M./(...) M. N.

Red.I.M/Dact.S.M

4 ex./(...) Jud.fond: M. L.

GREFIER,

← Decizia penală nr. 1029/2011, Curtea de Apel Cluj		Decizia penală nr. 2035/2011, Curtea de Apel Cluj →

Decizia penală nr. 210/2011, Curtea de Apel Cluj

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 210/2011, Curtea de Apel Cluj