Decizia penală nr. 103/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M A N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA P.Ă ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
DECIZIA PENALĂ NR.103/2011
Ședința publică din 26 ianuarie 2011
Instanța compusă din :
PREȘEDINTE : M. R. - judecător
JUDECĂTORI: ANA C.
GREFIER : M. B.
I. M.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin P.
: A. C.
S-au luat spre examinare recursurile declarate de P. de pe lângă Tribunalul Cluj, părțile civile L. M. E., L. M. I. și L. V. I. precum și a numitei G. D. L. împotriva deciziei penale nr.374/A din 8 noiembrie 2010, pronunțată în dosarul nr.(...) al T. C., privind pe inculpatul T. H. O. cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de ucidere din culă prev.de art.178 al.1,2 și 3 C. și de părăsire a locului accidentului fără încuviințarea organelor de poliție prev.de art.89 al.1 din OUG nr.1..
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că mersul dezbaterilor
și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de
19 ianuarie 2011, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A :
Prin sentința penală nr.681 din (...), a dispus condamnarea inculpatului T. H. O., pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prev. și ped. de art 178 alin 1,2,3 C. penal la o pedeapsă de 5 ani închisoare și pentru săvârșirea infracțiunii de părăsire a locului accidentului fără încuviințarea organelor de poliție. prev. și ped. de art 89 alin. 1 din OUG nr.1., la o pedeapsă de 2 ani închisoare.
În temeiul art. 33 lit. a C., s-a constatat că infracțiunile au fost săvârșite în forma concursului real de infracțiuni și în temeiul art. 34 lit. b C. și s-a dispus contopirea pedepselor în pedeapsa cea mai grea, rezultând pedeapsa de
5 ani închisoare în regim de detentie.
În temeiul art.71 C., s-a interzis inculpatului exercițiul dreptului prevăzut de art. 64 lit. a teza a II-a C. pe durata executării pedepsei începând cu data rămânerii definitive a hotărârii.
În temeiul art. 350 alin.1 C.pr.pen., a fost menținută măsura arestării preventive luate față de inculpatul T. H. O. și în temeiul art. 88 C., s-a dedus perioada reținerii și a arestării preventive începând cu data de (...) la zi.
A fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de părțile civile și în temeiul art.14, 346 alin.1 C.pr.pen., coroborat cu art.998 și următoarele C., inculpatul a fost obligat la plata despăgubirilor civile, astfel: suma de 3884 euro sau echivalentul în lei calculat la cursul BNR din ziua platii cu titlu de daune materiale către părțile civile L. M. E., L. M. I., L. V. I. suma de 90.000
Euro sau echivalentul în lei calculat la cursul BNR din ziua plății cu titlu de daune morale către partea civilă L. M. E. suma de 90.000 Euro sau echivalentul în lei calculat la cursul BNR din ziua plății cu titlu de daune morale către partea civilă L. M. I. suma de 60.000 Euro sau echivalentul în lei calculat la cursul BNR din ziua plății cu titlu de daune morale către partea civila L. V. I. (corelate sumele - daunele morale -cu reținerea culpei victimei în proporție de 40% și a inculpatului de 60%)
S-a constatat că numita G. D. L. nu a formulat acțiune civilă în cauza și nu îndeplinește condițiile pentru a participa în calitate de parte vătămată în prezentul dosar.
S-a constatat că în cauză are calitatea de asigurător SC A. SA, hotărârea fiindu-i opozabilă, cu garantarea reparării prejudiciului în limita legii a plafonului stabilit la nivelul anului 2010 de C. de S. a A., autoturismul implicat în accident fiind asigurat la această societate conform poliței de asigurare RCA S. RO/ 0. nr. 0. valabilitate de la (...)-(...).
Conform art. 199 C. proc. penală, a fost admisă cererea martorului P. F. V. și s-a dispus scutirea acestuia de la plata amenzii judiciare în suma de 500 lei aplicată prin încheierea din data de (...).
În temeiul art. 193 alin.2,6 C.pr.pen., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 2454 lei cheltuieli judiciare către partea civilă L. M. E. (reținându-se culpa concurenta a victimei în proporție de 40 % și a inculpatului de 60 %).
În temeiul art. 191 alin.1 C.pr.pen., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 2500 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut în esență faptul că acest inculpat, la data de (...), a condus autoturismul marca BMW, cu număr de înmatriculare (...), pe strada C. V. din C.-N., din direcția P-ța M. Viteazu spre P-ța Ș. Cel M. după ce în prealabil a consumat băuturi alcoolice având o alcoolemie peste limita legală de 1,95 grame/%o, nu a adaptat viteza la condițiile de trafic având o viteză peste limita legală și a trecut pe culoarea roșie a semaforului aferent direcției sale de deplasare accidentând mortal pe numitul L. Ș. R. angajat în traversarea străzii pe culoarea roșie a semaforului, după care a părăsit locul accidentului fără încuviințarea organelor de poliție.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpatul, asigurătorul și părțile civile L. M., L. M., L. V. și partea vătămată G. D. Din partea asigurătorului S. de A. R. A. SA B. s-a constatat faptul că își retrage apelul declarat.
Prin decizia penală nr. 374/A din 8 noiembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Cluj în baza art.379 pct.2 lit.a C.pr.pen. s-a admis apelul declarat de către inculpatul T. H.-O., împotriva sentinței penale nr.681/(...) a
Judecătoriei C.-N., care a fost desființată numai cu privire la cuantumul pedepselor aplicate inculpatului pentru infracțiunile comise, pedeapsa rezultantă, respectiv cu privire la cuantumul daunelor morale acordate părților civile L. M., L. M. și L. V.
Procedând la judecarea cauzei, în aceste limite, tribunalul a dispus condamnarea inculpatului T. H.-O., fiul lui T.-I. și M., născut la data de (...) în
C.-N., jud. C., CNP 1., deținut în Penitenciarul Gherla, pentru comiterea infracțiunilor de ucidere din culpă, prev. și ped. de art.178 alin. 1, 2 și 3 C., cu aplicarea art.74 lit.a, c C. și art.76 lit.b C., la pedeapsa de 3 (trei) ani și 6
(șase) luni închisoare.
Părăsirea locului accidentului fără încuviințarea organelor de poliție, prev. și ped. de art.89 alin.l din O. nr. 1., cu aplicarea art.74 lit.a, c C. și art.76 lit.d C., la pedeapsa de 1 (un) an și 10 (zece) luni închisoare.
În temeiul art.33 lit.a și art.34 lit.b C. s-a dispus contopirea acestor pedepse, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv aceea de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare.
În temeiul art.71 C. i s-a interzis inculpatului exercițiul dreptului prev. de art. 64 lit.a teza a II-a C. începând cu data rămânerii definitive a hotărârii și până la terminarea executării pedepsei.
În temeiul art.14 și 346 C.pr.pen., art.998 C. s-a dispus obligarea inculpatului la plata către partea civilă L. M. a sumei de 30.000 euro sau echivalentul în lei calculat la cursul BNR din ziua plății cu titlu de daune morale, către partea civilă L. M. a sumei de 30.000 euro sau echivalentul în lei calculat la cursul BNR din ziua plății cu titlu de daune morale și către partea civilă L. V. a sumei de 30.000 euro sau echivalentul în lei calculat la cursul BNR din ziua plății cu titlu de daune morale, respingând restul pretențiilor cu titlu de daune morale formulate de părțile civile.
S-au menținut restul dispozițiilor sentinței apelate.
În baza art.192 alin.3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea apelului declarat de inculpatul T. H.-O. au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această decizie tribunalul a reținut următoarele:
În ceea ce privește apelul declarat de către asigurătorul S. de A. R. A. SA B., în temeiul art.369 C.pr.pen., tribunalul a luat act de retragerea acestei căi de atac promovate.
În urma analizării celorlalte apeluri declarate, prin prisma motivelor invocate și din oficiu, tribunalul a apreciat că sunt nefondate apelurile declarate de părțile civile L. M., L. M., L. V. și G. D. L. În legătură cu această parte vătămată, explicația pentru care instanța de apel a apreciat apelul nefondat constă în aceea că stabilirea calității sale de parte vătămată nu trebuie apreciată în funcție de eventuale pretenții civile, ea are respectiva calitate procesuală, constatându-se doar că nu a formulat pretenții de natură bănească în cauză.
Instanța de apel a apreciat că este fondat apelul declarat de către inculpatul T. H. O. și în temeiul art.379 pc.2 lit.a C.pr.pen., s-a dispuse desființarea sentinței apelate doar cu privire la cuantumul pedepselor aplicate acestui inculpat, a pedepsei rezultante, a cuantumului daunelor morale acordate părților civile L. M., L. M. și L. V.
Astfel, instanța de apel a împărtășit opinia instanței de fond în privința probatoriului administrat referitor la raportul de expertiză medico-legală de calcul retroactiv al alcoolemiei efectuat, deoarece corectitudinea concluziilor acestuia are ca și punct de plecare valorile alcoolemiilor stabilite la analiza consumul declarat și faza toxicocinetică raportat la intervalul de timp între evenimentul rutier și prima recoltare. Aceste date au fost științific stabilite precum și furnizate de inculpat și de martorul S. O., instanța apreciind că declarațiile acestora sunt vădit nesincere și le-a înlăturat motivat. Urmărind succesiunea declarațiilor inculpatului și ale martorului s-a constatat o tendință de a situa consumul de băuturi alcoolice cât mai aproape de momentul la care inculpatul a condus autoturismul pe drumurile publice, fiind de notorietate că absorbția alcoolului în sânge nu se realizează imediat, ci într- un anumit interval de timp, care diferă în funcție de cantitatea și tipul băuturii alcoolice consumate; declarația inculpatului, confirmată într-o oarecare măsură de martorul S. O., a fost în sensul că băuturile alcoolice s-au consumat în jurul orelor 23,00 în ideea de a rezulta că la ora evenimentului rutier alcoolemia nu a atins o valoare peste limita legală, aspect care ar fi survenit ulterior, posibil după ora 23,45. Împrejurarea că declarațiainculpatului este una nesinceră apare din însăși propriile susțineri atunci când afirma că a băut o cantitate egală cu cea consumată de martor ori dacă acest aspect era real și alcoolemia inculpatului trebuia să se situeze undeva la nivelul celei stabilite de numitul S. O. și care era sub limita pentru care se considera alcoolemia infracțiune cuprinsa între 0,45 gr la mie și 0,30 grame la mie între aceste valori și cele ale inculpatului stabilite în buletinul de analiză toxicologică exista o mare discrepanță și demonstrează faptul că inculpatul a consumat alcool într-o cantitate cu mult mai mare decât cea băută de martor și recunoscută de cei doi. La aprecierea mijloacelor de probă administrate pentru a se stabili valoarea alcoolemiei inculpatului, nu s-a putut face abstracție de faptul că inculpatul a părăsit locul accidentului și a rămas un interval de timp la domiciliul său până la venirea organelor de politie tocmai pentru că era conștient că a consumat băuturi alcoolice și pentru a împiedica organele de poliție să efectueze procedura de testare cu etilotestul, urmată de recoltarea probelor biologice de sânge la o oră cât mai apropiată de cea la care s-a produs accidentul.
S-a dat astfel eficiență probatorie celui efectuat în cursul urmăririi penale, potrivit căruia la ora evenimentului rutier inculpatul a avut o alcoolemie peste limita legală, cu o valoare situată aproximativ de 1,95 g%o. În cauză, în raport cu situația concretă, inculpatul era obligat să se conformeze următoarelor norme de conduită prevăzută în Regulamentul de aplicare a OUG
1. dispozițiile art. 72 alin. 2 din O. nr. 1. privind circulația pe drumurile publice și prevederile art. 135 alin. 1 lit. h din H.G. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a O. nr. 1. privind circulația pe drumurile publice
Neprocedând în modul impus de dispozițiile legale citate și neadaptându-și conduita în raport cu comportamentul celorlalți participanți la trafic, inculpatul a prevăzut rezultatul socialmente periculos al faptei sale, dar a sperat fără temei că el nu se va produce, ceea ce înseamnă că a acționat din culpă.
În cuprinsul actului de sesizare, pe baza aspectelor constatate de organele de poliție care s-au deplasat la locul accidentului și raportat la declarațiile martorilor audiați în sensul că șoferul autoturismului marca BMW după producerea evenimentului rutier nu s-a oprit ci și-a continuat deplasarea,în sarcina inculpatului s-a reținut săvârșirea infracțiunii de părăsire a locului accidentului fără încuviințarea organelor de poliție, prevăzută de art. 89 alin. 1 din OUG nr. 1.. Din coroborarea declarațiilor martorilor, s-a stabilit că în sarcina inculpatului se impune a fi reținută săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 89 alin. 1 din OUG nr. 1., fiind întrunite elementele constitutive ale acesteia,atât sub aspectul laturii obiective, cât și sub aspectul laturii subiective.
Faptele și vinovăția inculpatului au fost dovedite cu următoarele mijloace de probă: proces-verbal de cercetare la fața locului, schița accidentului și CD cu imagini CFL, planșele fotografice aferente cercetării la fața locului; proces verbal de recunoaștere după planșa fotografică declarațiile martorilor: raportul de expertiză criminalistică buletin de examinare clinică buletin de analiză toxicologică-alcoolemie raport de expertiză medico-legală - calcul retroactiv al alcoolemiei declarațiile inculpatului.
Astfel, culpa aparține nu numai inculpatului cât și victimei dar comparativ cu numărul regulilor de circulație încălcate care au condus la producerea accidentului, cele ale inculpatului se distanțează vădit față de cele ale victimei iar în timp ce victima a încălcat o regulă de circulație - respectiv traversarea străzii la culoarea roșie a semaforului art. 72 alin 2 din OUG 1. șiart. 60 alin 1 din Regulamentul de aplicare a OUG 1. inculpatul a încălcat cel puțin trei reguli de circulație interdependente de producerea acestui eveniment rutier în strânsă legătură cu acesta și anume: trecerea pe culoarea roșie a semaforului aferent deplasării sale, art. 52 alin 2 și art. 53 alin 1 din Regulamentul de aplicare a OUG 1.,conducerea cu alcoolemie ce i-au încetinit reacțiile și redus posibilitatea de a vedea victima În timp util-art 87 alin 1 din OUG 1. precum și depășirea vitezei legale de circulație în localitate -art 49 alin
1 din OUG 1. și art. 121 alin 1 din Regulamentul de aplicare a OUG 1., așa încât procentul stabilit de către prima instanță și anume inculpatul în proporție de 6o %o în timp ce victimei îi revine o culpă de 40 %o în producerea accidentului de circulație, este corect și just. Inculpatul a dat dovadă de totală iresponsabilitate în momentul în care s-a urcat la volanul autoturismului sub influența băuturilor alcoolice, iar în urma producerii evenimentului rutier a părăsit locul accidentului, după ce a realizat consecințele acestuia. Astfel, solicitările formulate în apărare de către inculpat, în apelul său, nu se justifică și nu se impune reaprecierea proporției culpei în producerea accidentului respectiv.
La individualizarea judiciară a pedepselor care s-au aplicat inculpatului
T. O. H., instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C., respectiv dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele speciale de pedeapsă prevăzute în partea specială și în dispozițiile OUG nr. 1. pentru fiecare din infracțiunile reținute în sarcina inculpatului, gradul de pericol social concret al acestora, persoana inculpatului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Referitor la gradul de pericol social al infracțiunilor, acesta este unul ridicat, având în vedere că inculpatul a condus autoturismul pe drumurile publice sub influența băuturilor alcoolice, a provocat evenimentul rutier având o culpă mai mare în producerea acestuia decât victima, care la rândul ei a avut culpă în producerea accidentului de circulație, iar ulterior inculpatul a părăsit locul accidentului fără încuviințarea organelor de poliție, conduită din care a rezultat dezinteresul acestuia față de starea victimei. Cu toate acestea, deși în componența infracțiunii complexe de ucidere din culpă este inclusă o infracțiune intenționată, respectiv conducerea pe drumurile publice a autoturismului având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, trebuie avut în vedere că din punct de vedere juridic, urmările infracțiunii concretizate în decesul persoanei îi sunt imputabile inculpatului în ce privește forma de vinovăție din culpă, fără a fi rezultatul unei acțiuni comise cu intenție. Este evident că inculpatul nu a urmărit producerea unei asemenea tragedii dar nici nu a încercat să limiteze efectele negative ale faptei continuând șirul infracțiunilor analizându-și doar propria situație și a modului în care poate să scape fără să fie tras la răspundere penală părăsind locul accidentului și încercând să-și ascundă identitatea.
Un alt criteriu care s-a avut în vedere la individualizarea judiciară a pedepselor este cel legat de persoana inculpatului. S-au analizat atât aspectele care caracterizează persoana inculpatului anterior săvârșirii faptelor care fac obiectul cauzei, pentru a se stabili dacă este vorba de o persoană cu predispoziție spre adoptarea unui comportament infracțional, cât și aspectele care rezultă în privința inculpatului din modul de săvârșire al faptelor și conduita ulterioară a acestuia, pentru ca atât cuantumul pedepsei, cât și modalitatea de executare să ducă la atingerea scopului sancționator și preventiv al acesteia, la îndeplinirea funcțiilor pedepsei.
În ce privește conduita anterioară a inculpatului, instanța a constatat că acesta este o persoană integrată în societate, care a realizat venituri prinactivitatea desfășurată în propria afacere,are un statut social și familial stabil, este căsătorit, are un copil în întreținere. Referitor la conduita acestuia în societate și la comportamentul său, astfel cum a fost perceput de persoanele care au avut contact cu inculpatul, au fost depuse la dosar un set de caracterizări din care rezultă că inculpatul este cunoscut ca o persoană familistă, responsabilă, care obișnuiește să-i ajute pe cei din jurul său. De asemenea inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, aflându-se la prima confruntare cu legea penală. Trecutul său nu dezvăluie în privința acestuia un profil moral caracterizat prin predispoziție în săvârșirea de fapte antisociale sau perseverență în încălcarea normelor de conduită socială.
Articolul 74 C.penal cuprinde împrejurări de fapt care, raportate la cauza pendinte (fapta și persoana inculpatului ), pot dobândi, prin aprecierea instanței, valențe atenuante. Datele și împrejurările descrise mai sus reduc gravitatea faptelor reținute în sarcina inculpatului în ansamblul lor și vin să îl caracterizeze pe inculpat de o asemenea manieră încât prin aplicarea unor pedepse sub minimul special prevăzut de lege pentru respectivele fapte, imperativul justei individualizări a pedepselor este astfel împlinit.
Ca să-și poată îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii
(privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei. Funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile societății. Concret, în cazul acestui inculpat, instanța de apel a considerat că se justifică reținerea prev.art.74 lit.a și c C.penal cu consecințele ce decurg, respectiv art.76 C.penal.
Procedând la judecarea cauzei, în limitele apelului admis al inculpatului, tribunalul a dispus condamnarea inculpatului T. H. O. pentru comiterea infracțiunii de ucidere din culpă, p.p. de art.178 al.1,2,3 cu art.74 lit.a,c
C.penal și art.76 lit.b C.penal, la pedeapsa de 3 ani 6 luni închisoare și pentru comiterea infracțiunii de părăsire a locului accidentului fără încuviințarea organelor de poliție, p.p. de art.89 al.1 din OUG nr.1. cu art.74 lit.a,c și art.76 lit.d C.penal.
În temeiul art. 33 lit. a C. instanța a constatat că infracțiunile au fost săvârșite în forma concursului real de infracțiuni și în temeiul art. 34 lit. b C. a dispus contopirea pedepselor în pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani 6 luni închisoare, pe care inculpatul o va executa în regim de detenție.
În temeiul art.71 C. s-a interzis inculpatului exercițiul dreptului prevăzut de art. 64 lit. a teza a II-a C. pe durata executării pedepsei începând cu data rămânerii definitive a hotărârii.
În legătură cu latura civilă a cauzei, s-au constituit părți civile moștenitorii victimei, respectiv L. M. E., L. M. I. - părinții victimei L. V. I. - sora victimei cu suma de 3884 euro daune materiale și cu suma de 500.000
Euro daune morale pentru fiecare dintre cele trei părți civile.
Având în vedere că vinovăția inculpatului în producerea evenimentului rutier a fost dovedită cu probele administrate în cauză, existând legătură de cauzalitate între conduita culpabilă a acestuia și urmările accidentului, concretizate în decesul victimei L. S. și întrucât inculpatul a achiesat în întregime la pretențiile materiale fiind de acord să plătească aceste sume de bani părților civile în cuantumul formulat, în mod corect, prima instanță asoluționat cererile părților civile cu privire la daunele materiale și a obligat inculpatul la plata acestora.
În privința daunelor morale solicitate instanța a apreciat că este dincolo de orice îndoială faptul că părților civile le-a fost cauzat un prejudiciu moral de gravitate ridicată, constând în suferința psihică aferentă pierderii fiului respectiv a fratelui, a logodnicului, durerea resimțită de rudele îndoliate fiind de neimaginat.
Legiuitorul român nu a prevăzut niciun criteriu după care trebuie evaluat cuantumul despăgubirii pentru repararea prejudiciului moral. Aprecierea trebuie făcută în concreto, de la caz la caz, în funcție de toate circumstanțele și împrejurările cazului dat. Daunele morale, în principiu, nu se concretizează într-o stare de fapt, ci se mențin la nivelul trăirilor psihice,iar evaluarea lor, chiar atunci când existența lor este evidentă, de regulă nu se poate face prin folosirea unor criterii obiective, dauna morală fiind extranee realităților materiale și întinderea lor nu poate fi determinată decât prin aprecieri, desigur nu arbitrar și nu prin operare cu criterii precise, ci doar pe baza unor aprecieri subiective în care rolul hotărâtor îl are posibilitatea de orientare a instanței în cunoașterea sufletului uman și a reacțiilor sale.
În cauza de față prin conduita culpabilă a inculpatului, la care a concurat și culpa victimei și care a avut ca urmare decesul celei din urmă, s-a cauzat o traumă psihică iremediabilă părinților care și-au pierdut copilul, sorei care și-a pierdut fratele, logodnicei care și-a pierdut viitorul soț. Astfel pentru stabilirea sumei destinate reparării daunelor morale, s-a avut în vedere și un alt criteriu, respectiv cel al echității, pentru ca suma să fie justă, rațională, echitabilă, stabilită în așa fel încât sa asigure o compensație suficientă, dar nu exagerată, a prejudiciului moral suferit, instanța de apel apreciază că pentru fiecare dintre părțile civile constituite ca atare în dosar, adică pentru fiecare dintre părinții și sora victimei, se cuvine suma de câte 30.000 Euro cu titlu de daune morale.
În temeiul art. 14, 346 C., raportat la art. 998 C., s-a dispus obligarea inculpatului T. H. O. la plata daunelor morale, astfel: suma de 30.000 Euro sau echivalentul în lei calculat la cursul BNR din ziua plății către partea civilă L. M. E. suma de 30.000 Euro sau echivalentul în lei calculat la cursul BNR din ziua plății către partea civilă L. M. I. și suma de 30.000 Euro sau echivalentul în lei calculat la cursul BNR din ziua plății către partea civilă L. V. I. și s-au respins restul pretențiilor civile solicitate cu acest titlu ca neîntemeiate.
Împotriva acestei hotărâri au declarat în termen legal, recursuri P. de pe lângă Tribunalul Cluj, inculpatul, părțile civile precum și G. D. L., criticând soluția ca nefiind temeinică și legală.
În motivarea recursului său, P. de pe lângă Tribunalul Cluj a învederat curții că, tribunalul în mod nejustificat a reținut în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante, întrucât raportat la gravitatea activității infracționale a acestuia nu se impunea diminuarea cuantumului pedepsei aplicate.
Mai mult decât atât, se consideră că și prima instanță a dat dovada de suficientă clemență orientând cuantumul pedepselor spre minimul special prevăzut de lege, raportat la culpa concurentă reținută în cauză.
În motivarea recursului său, inculpatul a învederat faptul că, nu are antecedente penale, a achitat despăgubirile materiale, recuperând astfel o parte din prejudiciul cauzat, a avut o atitudine sinceră în cursul procesului penal, astfel că se justifică reținerea circumstanțelor atenuante și pe cale de consecință micșorarea cuantumului pedepsei aplicate acestuia.
Pe de altă parte, față de lipsa antecedentelor penale, față de faptul că inculpatul este încadrat în societate, deține o afacere prosperă, scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia astfel că pot fi reținute în cauză dispozițiile art.86 ind.1 C.
Raportat la culpa concurentă reținută, inculpatul a învederat că proporția este greșită, se putea reține culpa de 50%, iar faptul că inculpatul ar fi trecut pe culoarea roșie a semaforului este infirmat de declarațiile martorilor S. I., P. F. și S. O. Mai mult decât atât, trebuie avut în vedere faptul că monitorizarea traficului rutier cu camere de supraveghere amplasate în speța de față în intersecția C. V. cu B-ul 21 decembrie 1989 se află într-o fază experimentală și care au fost închiriate pe baza unui contract de furnizări de servicii de firma „. către primăria C.-N., existând în acest sens și avizele necesare emise de A. N. de S., dar până la această dată nu s-a stabilit care este soft-ul aplicat, marca și tipul camerelor de supraveghere întrucât din informațiile primite de la „. parte"; acestea ar putea proveni de la firme diferite, cu parametrii funcționali apropiați, dar totuși cu particularități care pot afecta corectitudinea concluziilor „.ui oficial"; cu privire la culoarea „. sau „. al semaforului la momentul în care inculpatul a pătruns în intersecție.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei inculpatul a învederat curții faptul că, suma stabilită de prima instanță cu titlu de daune morale este mult prea mare, raportat la fapta comisă și la gradul de culpă stabilit, astfel că se impune diminuarea acesteia.
În recursul său numita G. D. a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare
T. C., care nu a motivat în nici un fel respingerea apelului său.
G. D. a solicitat să se constate că are calitate de parte vătămată și poate participa în această calitate în dosar, formulând opinii în ceea ce privește latura penală a acestui dosar, opinii care corespund cu cele ale părților civile.
În motivarea recursurilor lor părțile civile au criticat decizia atacată, atât sub aspectul soluționării laturii penale cât și cu privire la latura civilă.
În ceea ce privește culpa ce revine inculpatului și a victimei atât instanța de fond cât și instanța de apel au stabilit un procent de 60% în sarcina inculpatului și un procent de 40% în sarcina victimei, bazându-se pe numărul regulilor de circulație care au condus la producerea accidentului și anume la stabilirea acestei proporții s-a reținut că victima a încălcat o singură regulă de circulație, respectiv a traversat pe culoarea roșie a semaforului destinată pietonilor, iar inculpatul a încălcat trei reguli de circulație, respectiv a condus fiind sub influența băuturilor alcoolice, a condus cu o viteză peste limita legală și a pătruns în intersecție pe culoarea roșie destinată direcției sale de mers. Din punctul de vedere a părților civile, această proporție nu trebuie stabilită având ca punct de pornire numărul normelor încălcate, ci gravitatea acestora, întrucât este posibil ca o singură normă nerespectată să producă efecte mult mai grave în comparație cu efectul cumulat al mai multor asemenea reguli încălcate. Consideră că cea mai gravă regulă încălcată aparține inculpatului care a condus autoturismul având o alcoolemie mult peste limita legală, aceasta fiind și concluzia raportului de expertiză în sensul că victima ar fi putut fi observată de la o distanță care ar fi permis conducătorului auto să ia măsurile necesare evitării coliziunii chiar trecând pe culoarea roșie a semaforului și chiar cu o viteză superioară celei pe care o avea în momentul evenimentului dacă acesta nu ar fi consumat băuturi alcoolice.
De aceea se impune reanalizarea culpei și prin prisma declarațiilor date de martorilor S. J. și S. O. potrivit cărora pietonul putea fi observat și de către conducătorul auto și în consecință reținerea unei culpe mai ridicate în sarcina inculpatului și în consecință majorarea cuantumului pedepsei aplicate.
Cu atât mai mult cu cât, inculpatul nu a manifestat regret, întrucât acesta nu a oprit la locul accidentului, iar când a ajuns acasă s-a „baricadat"; în casă și consideră că dacă nu erau martori, inculpatul nu ar fi fost depistat. Faptul că inculpatul a recunoscut la un moment dat comiterea faptei reprezintă o tactică de apărare pentru obținerea unei soluții favorabile lui.
Inculpatul chiar dacă prin intermediul apărătorilor săi a depus la CEC suma de 3.884 Euro, apreciază că nu a inițiat demersuri pentru diminuarea rezultatelor faptelor sale ci a accentuat aceste urmări prin comportamentul pe care la avut.
În justificarea recursului formulat de părțile civile solicită să se rețină o părere exprimată de către teoreticienii dreptului american, în sensul că scopul legislației penale nu este de a compensa, reabilita sau încălca virtutea, ci mai degrabă acela de a preveni răul. Practic se menționează că reținerea calităților personale ale condamnatului sau inculpatului ar fi legale, dar a nu-l condamna din punctul de vedere al teoreticienilor datorită acestor elemente ar însemna a ignora valoarea pozitivă a pedepsei retribuite.
În ceea ce privește latura civilă se apreciază că decizia pronunțată de Tribunalul Cluj este nelegală și netemeinică având în vedere că la stabilirea daunelor morale trebuie să se țină seama de valorile lezate, durata și intensitatea durerilor fizice și psihice, tulburările și neajunsurile suferite de victima prejudiciată moral, echitate, precum și alte asemenea circumstanțe.
Trebuia să se aibă în vedere că viața părților civile a fost schimbată în totalitate de la pierderea fiului lor, aceștia suferind o traumă psihică care îi va urmări pe tot parcursul vieții, de asemenea este important faptul că victima era o persoană deosebită, iubită de colegii și profesorii săi, fapt ce se deduce din caracterizările depuse la dosar.
Analizând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de recurs formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale în materie, curtea reține următoarele:
În urma administrării unui vast probatoriu, a analizării atente și detaliate a acestuia, cu respectarea tuturor drepturilor procesuale ale părților, în cauză a fost reținută o stare de fapt corectă conformă cu realitatea.
Astfel, s-a constatat dovedită vinovăția (sub forma culpei pentru comiterea infracțiuni de ucidere din culpă și sub forma intenției pentru comiterea infracțiunii de părăsire a locului accidentului fără încuviințarea organelor de poliție) inculpatului care, la data de (...), a condus autoturismul marca BMW, cu număr de înmatriculare (...), pe strada C. V. din C.-N., din direcția P-ța M. Viteazu spre P-ța Ș. Cel M. după ce în prealabil a consumat băuturi alcoolice având o alcoolemie peste limita legală de 1,95 grame %o, nu a adaptat viteza la condițiile de trafic având o viteză peste limita legală și a trecut pe culoarea roșie a semaforului aferent direcției sale de deplasare accidentând mortal pe numitul L. Ș. R. angajat în traversarea străzii pe culoarea roșie a semaforului, după care a părăsit locul accidentului fără încuviințarea organelor de poliție.
În ceea ce privește starea de fapt reținută precum și analiza detaliată a probelor aflate la dosar, curtea își însușește pe deplin argumentația instanței de fond.
Jurisprudența CEDO (cauza Helle/Finlanda) a statuat că poate constitui o motivare preluarea motivelor instanței inferioare.
În ceea ce privește motivele de recurs referitoare la gradul de culpă reținută, precum și la faptul că în mod greșit s-a constatat că, inculpatul a trecut pe culoarea roșie a semaforului, aparatul de înregistrare nefiindomologat, curtea apreciază că acestea sunt nefondate din următoarele considerente.
Prima instanță după cum am arătat mai sus, a făcut o analiză atentă și detaliată a probelor administrate și, în urma coroborării acestora, cu respectarea art.63,65 C., a stabilit gradul de culpă a părților implicate în accidentul rutier soldat cu moartea victimei.
Astfel, s-a reținut faptul că victima a încălcat o regulă de circulație - respectiv traversarea străzii la culoarea roșie a semaforului art. 72 alin 2 din OUG 1. și art. 60 alin 1 din Regulamentul de aplicare a OUG 1. iar inculpatul a încălcat cel puțin trei reguli de circulație interdependente de producerea acestui eveniment rutier în strânsă legătură cu acesta și anume: trecerea pe culoarea roșie a semaforului aferent deplasării sale, art. 52 alin 2 și art. 53 alin
1 din Regulamentul de aplicare a OUG 1.,conducerea cu alcoolemie ce i-au încetinit reacțiile și redus posibilitatea de a vedea victima în timp util - art. 87 alin 1 din OUG 1. precum și depășirea vitezei legale de circulație în localitate - art. 49 alin 1 din OUG 1. și art. 121 alin 1 din Regulamentul de aplicare a OUG 1..
Raportat la aceste aspecte considerăm că procentul culpei stabilit de către prima instanță și anume inculpatul în proporție de 6o % și victima o culpă de 40 % în producerea accidentului de circulație, este corect și just.
În ceea ce privește celălalt aspect invocat și anume că inculpatul a trecut pe culoarea galbenă a semaforului și această apărare este infirmată de probele de la dosar.
Din declarația martorului ocular S. J. rezultă că inculpatul a intrat în depășirea mașinii conduse de martor în momentul în care semaforul indica culoarea galbenă dar nu a oprit la trecerea de pietoni când culoarea semaforului era deja roșie. Depoziția acestui martor este deosebit de relevantă, fiind un martor ocular, care și-a menținut declarațiile pe întreg parcursul desfășurării anchetei penale și a cercetării judecătorești.
Declarațiile martorilor audiați în cauză se coroborează cu concluziile raportului de expertiză criminalistică întocmit în cauză din care rezultă că în momentul impactului autoturismul condus de inculpat a trecut pe culoarea roșie a semaforului, acesta fiind unul dintre motivele pentru care nu s-a putut evita producerea accidentului.
În ceea ce privește cuantumul pedepselor ce urmează a fi aplicate inculpatului, curtea apreciază că se impune o reindividualizare a acestora.
Astfel, în baza art.385 ind.15.pct.2 lit.d C. va admite recursurile formulate de P. de pe lângă Tribunalul Cluj și părțile civile sub acest aspect.
La individualizarea pedepsei ce se va aplica inculpatului pentru comiterea infracțiunii de ucidere din culpă, instanța de recurs va ține seama de criteriile de individualizare prevăzute de art.72 C.
Astfel, se va ține seama de gradul de pericol social deosebit de ridicat izvorât în primul rând din modul, mijloacele de comitere a faptei, dar și din urmarea produsă, acțiunea inculpatului ducând la decesul victimei.
Apoi, se va avea în vedere gradul de culpă reținut în mod just și corect de către prima instanță, în speță fiind vorba de culpa concurentă a inculpatului și a victimei.
Circumstanțele personale ale inculpatului nu pot fi trecute cu vederea, acestea reprezintă circumstanțe care atenuează răspunderea penală conform art.74 C.-
Inculpatul este un infractor primar, nu s-a mai confruntat cu legea penală, este încadrat în familie și societate, administrând o afacere prosperă, a recuperat o parte din prejudiciu cauzat, achitând despăgubirile materialestabilite de prima instanță. De asemenea, este de reținut faptul că a avut o atitudine sinceră în cursul procesului penal regretând comiterea faptei.
Apreciem că instanța de apel în mod corect a reținut aplicabilitatea art.74, 76 C. dar a dat o eficiență mult prea mare acestor circumstanțe.
Față de cele de mai sus, de toate criteriile de individualizare prevăzute de lege, precum și raportat la practica judiciară recentă ce ține cont de evoluția acestor cauze ( cauze în care s-au aplicat pedepse orientate spre minimul special prevăzut de textul incriminator de 5 ani închisoare cu executare în regim de detenție pentru fapte asemănătoare, accidente produse însă din culpa exclusivă a conducătorilor auto), considerăm că o pedeapsă de 4 ani și 6 luni închisoare, în regim de detenție va fi în măsură să contribuie la sancționarea și reeducare inculpatului.
Cu privire la pedeapsa aplicată de instanța de apel de 1 an și 10 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de părăsire a locului accidentului fără încuviințarea organelor de poliție, curtea apreciază că aceasta a fost judicios stabilită cu respectarea prevederilor art. 72, 52 C.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, mai exact stabilirea unui cuantum al daunelor morale care să asigure repararea prejudiciului moral suferit de părțile civile, afectate în mod deosebit și ireversibil de decesul victimei( părinții și sora acestuia) ne însușim opinia formulată în literatura de specialitate potrivit căreia, scopul pentru care legiuitorul a permis cuantificarea prejudiciului moral este compensarea suferinței persoanei prejudiciate și nu a pierderii efectiv cauzate, care nu se poate echivala în bani.
Astfel, la stabilirea cuantumului daunelor morale trebuie avute în vedere mai multe criterii, ce s-au cristalizat în timp în doctrina și jurisprudență și anume importanța valorii morale lezate, durata și intensitatea durerilor fizice și psihice, tulburările și neajunsurile suferite de victima prejudiciată moral.
Considerăm, de asemenea că la cuantificarea acestor daune instanța trebuie să se raporteze și la practica judiciară în materie, fiind absolut necesară o echivalare a acestora, în vederea respectării principiului egalității în fața legii.
Față de toate cele de mai sus, considerăm că recursurile părților civile sunt fondate și cu privire la acest aspect.
Curtea apreciază că suma de câte 40.000 Euro cu titlu de daune morale pentru toate cele trei părți civile va fi în măsură să contribuie la repararea pecuniară a prejudiciului moral suferit.
În ceea ce privește daunele materiale, se va constata, prin admiterea sub acest aspect al recursului promovat de inculpat, că acestea au fost recuperate în totalitate prin plata efectuată de inculpat.
Cu privire la recursul formulat de către numita G. D., constatăm că acesta este nefondat.
Instanța de fond, în mod corect a arătat în considerentele hotărârii pronunțate, că această persoană nu îndeplinește condițiile cerute de lege pentru a fi parte vătămată în cauză.
Numita G. D. a fost legal citată la instanța de apel, instanță care s-a pronunțat asupra căii de atac promovate de către aceasta prin respingerea apelului și menținerea sentinței atacate, astfel că nu se impune trimiterea cauzei spre rejudecare așa cum s-a solicitat de către apărare.
Ne însușim întrutotul argumentația instanței de fond cu privire la calitatea procesuală a recurentei, în sensul că aceasta nu îndeplinește cerințele art.24 C.
În concluzie, față de cele învederate mai sus, curtea, va admite recursurile declarate de P. DE PE L. TRIBUNALUL CLUJ, părțile civile L. M.-
E., L. M. I. ȘI L. V. I. inculpatul T. H. O. împotriva deciziei penale nr.
374/A/8 noiembrie 2010 pronunțată în dosar nr.(...) al T. C., pe care o va casa împreună cu sentința penală nr.681 din 27 iulie 2010 a Judecătoriei C.-N. sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei aplicate inculpatului T. H. O. ( pentru infracțiunea de ucidere din culpă) și respectiv, sub aspectul cuantumului daunelor morale și materiale, la care a fost obligat inculpatul .
Trecând la rejudecare în aceste limite,
Va condamnă inculpatul la pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art.178 alin.1,2,3
C. cu aplic. art.74 lit.a,c și art.76 lit.b C.
Va menține pedeapsa de 1 an și 10 luni închisoare aplicată prin decizia atacată, aceluiași inculpat pentru infracțiunea de părăsirea locului accidentului fără încuviințarea organelor de poliție prev. de art.89 alin.1 din OUG nr.1. cu aplic. art.74 lit.a,c și art.76 lit.d C.
În baza art.33 lit.a și art.34 lit.b C. va constata concursul între cele două infracțiuni și aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 4 ani și 6 luni închisoare.
Va face aplicația dispozițiilor art.71 rap. la art.64 lit.a teza II C.
În baza art.88 C. va deduce din durata pedepsei aplicate inculpatului timpul reținerii și arestării preventive de la 07 mai 2010 la zi.
În baza art.346 și 14 C.per.pen., art.998 C. va obliga inculpatul la plata sumelor de câte 40.000 euro sau echivalentul în lei la cursul BNR din ziua plății - despăgubiri civile cu titlu de daune morale către fiecare din părțile civile L. M.-E., L. M. I. și L. V. I.
Va constata recuperat parțial prejudiciul cauzat părților civile L. M.-E., L. M. I. și L. V. I., în limita sumei de 3884 euro și înlătură obligarea inculpatului de la plata acestei sume către părțile civile
Va menține restul dispozițiilor hotărârilor atacate atacate.
Va respinge ca nefondat recursul declarat de numita G. D. L., împotriva deciziei penale nr. 374/A/8 noiembrie 2010 pronunțată în dosar nr.(...) al T.
C..
În baza art.189 C.pr.pen. va stabili în favoarea Baroului C. suma de 100 lei, onorariu parțial apărător din oficiu ( av. O. T., sumă ce se va avansa din FMJ.
În baza art.192 alin.2 și 3 C.pr.pen. va obliga pe numita G. D. L. să plătească suma de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat, restul cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs rămânând în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE M.IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
I. Admite recursurile declarate de P. DE PE L. TRIBUNALUL CLUJ, părțile civile L. M.-E., L. M. I. ȘI L. V. I. - toți cu domiciliul în C.-N., strada
H. nr.3, ap.21, jud. C. și inculpatul T. H. O. împotriva deciziei penale nr.
374/A/8 noiembrie 2010 pronunțată în dosar nr.(...) al T. C., pe care o casează împreună cu sentința penală nr.681 din 27 iulie 2010 a Judecătoriei C.-N. sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei aplicate inculpatului T. H. O. ( pentru infracțiunea de ucidere din culpă) și respectiv, sub aspectul cuantumului daunelor morale și materiale, la care a fost obligat inculpatul .
Rejudecând în aceste limite,
A. Condamnă inculpatul T. H.-O. ( fiul lui T. I. și M., născut la (...) în C.-
N., jud. C., deținut în Penitenciarul Gherla ), la pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art.178 alin.1,2,3 C. cu aplic. art.74 lit.a,c și art.76 lit.b C.
Menține pedeapsa de 1 an și 10 luni închisoare aplicată prin decizia atacată, aceluiași inculpat pentru infracțiunea de părăsirea locului accidentului fără încuviințarea organelor de poliție prev. de art.89 alin.1 din OUG nr.1. cu aplic. art.74 lit.a,c și art.76 lit.d C.
În baza art.33 lit.a și art.34 lit.b C. constată concursul între cele două infracțiuni și aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 4 ani și 6 luni închisoare.
Face aplicația dispozițiilor art.71 rap. la art.64 lit.a teza II C.
În baza art.88 C. deduce din durata pedepsei aplicate inculpatului timpul reținerii și arestării preventive de la 07 mai 2010 la zi.
B. În baza art.346 și 14 C.per.pen., art.998 C. obligă inculpatul T. H.-O. la plata sumelor de câte 40.000 euro sau echivalentul în lei la cursul BNR din ziua plății - despăgubiri civile cu titlu de daune morale către fiecare din părțile civile L. M.-E., L. M. I. și L. V. I.
Constată recuperat parțial prejudiciul cauzat părților civile L. M.-E., L. M. I. și L. V. I., în limita sumei de 3884 euro și înlătură obligarea inculpatului de la plata acestei sume către părțile civile
Menține restul dispozițiilor hotărârilor atacate atacate.
II. Respinge ca nefondat recursul declarat de numita G. D. L., împotriva deciziei penale nr. 374/A/8 noiembrie 2010 pronunțată în dosar nr.(...) al T. C..
În baza art.189 C.pr.pen. stabilește în favoarea Baroului C. suma de 100 lei, onorariu parțial apărător din oficiu ( av. O. T., sumă ce se va avansa din FMJ.
În baza art.192 alin.2 și 3 C.pr.pen. obligă pe numita G. D. L. să plătească suma de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat, restul cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs rămânând în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 26 ianuarie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
M. R. ANA C. I. M.
GREFIER M. B.
| ← Decizia penală nr. 897/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 20/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
