Decizia penală nr. 988/2011, Curtea de Apel Cluj

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2011)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR. (...)

DECIZIA PENALĂ NR. 988/R/2011

Ședința publică din 10 iunie 2011

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE : V. C.- președinte secție

JUDECĂTORI : A. D. L.

I. C. M.

G. : M. N.

Ministerul Public, P. de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin P. - V.

S-au luat spre pronunțare recursurile declarate de către inculpatul C. G. și părțile vătămate C. C. și C. D. împotriva sentinței penale nr. 102 din 3 martie 2011, pronunțată de J. S.-M., în dosar nr. (...), inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 Cod penal.

La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Dezbaterea cauzei a avut loc în ședința publică din data de 30 mai 2011, cursul dezbaterilor și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 10 iunie 2011.

C U R T E A :

Prin sentința penală nr. 102 din (...) pronunțată de J. S.-M., în temeiul art. 345 alin. 2 din C. a fost condamnat inculpatul C. G., fiul lui G. și I., născut la data de (...), în localitatea S. de Sus, județul M., posesor al CI seria MM nr.

0., CNP 1., studii universitare, economist, domiciliat în B. M., str. V. A., nr. 67, județul M., fără antecedente penale, la pedeapsa de o lună închisoare pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 alin. 1 și 3

Cod penal, cu aplicarea art. 74 lit. a și art. 76 lit. e din Codul Penal.

În baza art. 71 Cod penal, s-a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin.1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal, din momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la executarea pedepsei aplicate prin aceasta.

A fost condamnat inculpatul la pedeapsa de trei luni închisoare pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 alin. 2 și 4

Cod penal, cu aplicarea art. 74 lit. a și art. 76 lit. e din Codul Penal.

În baza art. 33 lit. a Cod penal raportat la art. 34 alin. 1 lit. b Cod penal s- au contopit pedepsele aplicate prin prezenta sentință, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de trei luni închisoare.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul din data de (...), emis de P. de pe lângă Judecătoria Dragomirești în dosarul nr. 443/P/2005, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului C. G. pentru săvârșirea infracțiunilor de vătămare corporală din culpă, prevăzute și pedepsite de art. 184 alin. 1 și 3 și art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal, cu aplicarea art. 33 litera a din Codul Penal.

În cuprinsul actul de sesizare al instanței, s-a reținut următoarea stare de fapt:

Atât inculpatul C. G. cât și partea vătămată C. D. F. s-au hotărât să petreacă sărbătorile de iarnă în localitatea S. de Sus alături de rudeniile ce le au în acea zonă,

La data de 24 decembrie 2005, părțile vătămate au plecat din localitatea

S. de Sus spre S. M. pentru a face ultimele cumpărături, timp în care și inculpatul C. G. cu soția sa au plecat din B. M. spre localitatea S. de Sus, însă în localitatea S. autoturismele conduse de inculpat și partea vătămată C. D. F. au fost implicate într-un accident de circulație.

Astfel în timp ce se deplasa la volanul autoturismului de teren, marca

Mercedes Benz ML 320, cu nr. de înmatriculare (...), pe traseul V. I. - S. de Sus, în localitatea S. datorită neadaptării vitezei la condițiile de drum (carosabil acoperit cu mâzgă), inculpatul C. G. a pierdut controlul volanului, a intrat pe contrasens și implicit în coliziune cu autoturismul marca F. Focus cu nr. de înmatriculare B-6. care se deplasa din sens contrar înspre S. M., autoturism ce era condus de partea vătămată C. D. F. și care a încercat să evite accidentul virând spre dreapta.

Ca urmare a impactului pasagerii autoturismului marca F. Focus, părțile vătămate C. D. F. și C. C. E. cât și soția inculpatului, C. L. S. au suferit vătămări corporale.

Din raportul de constatare medico-legală nr. 1210/21 noiembrie 2006 emis de S. medico-legal J.ețean B. M. rezultă că partea vătămată C. C. a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare 35 - 40 de zile de îngrijiri medicale și că splenectomia suferită de aceasta i-a determinat o invaliditate definitivă de 15

% (filele 36 - 37).

De asemenea, din raportul de constatare medico-legală nr. 1209/21 noiembrie 2006 emis de S. medico-legal J.ețean B. M. rezultă că partea vătămată C. D. F. a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare 55 - 58 de zile de îngrijiri medicale, dacă nu survin complicații și că pentru stabilirea vreunui grad de invaliditate sau infirmitate este necesară examinarea acesteia (fila 39, 49).

Așa cum s-a menționat și anterior ca urmare a accidentului de circulație produs în ziua de 24 decembrie 2006 a suferit leziuni și persoana vătămată C. L. S., soția inculpatului, aceasta fiind internată în S. J.ețean de urgență „. C. O. B. M. timp de 6 zile.

Din declarația persoanei vătămate C. L. S. mai reiese că nu se constituie parte civilă în cauză și nici nu are alte pretenții /fila 135), astfel că în cauză acțiunea penală nu a fost pusă în mișcare întrucât sunt aplicabile dispozițiile prev. de art. 10 lit.";f"; c.p.p., deoarece persoana vătămată nu a formulat plângere prealabilă.

În cauză s-a efectuat și un raport de expertiză tehnică judiciară în care s- au stabilit următoarele concluzii:

1. In ce privește dinamica producerii accidentului s-a concluzionat că în jurul orei 13,00, când tranzita comuna S., pe un carosabil acoperit cu mâzgă, la ieșirea dintr-o curbă spre stânga, în zona unui podeț unde exista și o bombare locală a carosabilului Mercedesul condus de inculpatul C. G. a intrat în derapaj și a pătruns, cu o viteză de 60 - 65 km/h, pe banda din stânga, în calea F. cu nr. de înmatriculare B - 6., condus de partea vătămată C. D. F.

Scăpat de sub control inculpatul C. G., după un parcurs de circa 25 - 30 m, în derapaj, Mercedesul a intrat în coliziune frontală cu F.ul care se retrăgea, cu o viteză de 65-75 km/h, spre acostamentul din dreapta sa, în încercarea conducătorului C. F. de a evita accidentul.

2. Vitezele de impact a autoturismelor sunt estimate la 60 - 65 km/h pentru autoturismul Mercedes și 60 - 75 km/h pentru autoturismul F. Focus.

3. Dacă cei doi conducători auto ar fi circulat cu viteze adaptate la condițiile de drum, fără să depășească limita admisă de lege (50 km/h), aveau șanse de evitare a accidentului sau de diminuare a efectelor sale.

4. Accidentul putea fi evitat de inculpatul C. G., numai în prima fază, prin adaptarea unei viteze fără risc de derapare în curbă cu trambulină buclucașă și apoi, numai de către C. D. F., după apariția derapajului, prin scoaterea F. din calea Mercedesului, spre partea stângă a drumului, către imobilul nr. 233 (fila

86 - 92).

Pe parcursul urmăririi penale s-au formulat de către inculpat obiecțiuni la concluziile stabilite prin raportul de expertiză tehnică judiciară, concluzii care au fost completate cu mențiunea că posibilitatea de evitare a accidentului așa cum au fost identificate, inclusiv pentru partea vătămată C. D. F., erau aplicabile cu șanse efective de salvare a situației, fără riscuri (file 45 - 49).

Atât inculpatului cât și părții vătămate C. D. F. le-au fost recoltate probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei și prin buletinele de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 3/(...) și 4/(...) emise de S. medico-legal B. M. s-a stabilit că alcoolemia acestora era de 0 gr,%0(fila 77,80).

Accidentul de circulație s-a produs din culpa exclusivă a inculpatului C.

G. care nu a adaptat viteza la condițiile de drum (carosabil acoperit cu mâzgă) fapt ce a avut ca urmare derapajul autoturismului condus de către acesta, pătrunderea pe contrasens și implicit în impact cu autoturismul marca F., fiind astfel încălcate dispozițiile prev. de art. 135 alin. 1 din O. 1. republicată, art. 48 alin. 1 din O. nr. 1..

Faptele descrise mai sus sunt dovedite la dosarul cauzei cu: procesul verbal de constatare a infracțiunilor și cercetare la fața locului (file 5-7); schița locului faptei (fila 8); planșa cu fotografiile judiciare (fil.13-16); declarațiile părților vătămate C. D. F. (fil.25,26) și C. C. E. (fil.28); rapoartele de constatare medico-legale nr. 1209 și 1210 /(...), emise de S. M. legal J.ețean B. M. (fil.36-

37, 39-40); raportul de expertiză tehnico judiciară și completarea acestuia (fil.

45 - 49, 86 - 92); declarațiile martorilor C. D. D. (fil.29) și M. Ș. (fil 30); declarațiile inculpatului C. G. (fil.18-20), precum și declarația dată cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală consemnată în procesul verbal seria B nr. 0235985/(...) (fil.138).

Pe parcursul cercetării judecătorești au fost administrate următoarele mijloace de probă: declarațiile inculpatului C. G. (fila nr. 91), declarațiile părții vătămate C. C. E. (fila nr. 90), declarațiile părții vătămate C. D. F. (fila nr. 90), declarația martorei I. M. (fila nr. 214), declarația martorului C. D. D. (fila nr.

287), declarația martorului C. E. (fila nr. 331), declarația martorului M. Ș. D. (fila nr. 115), raport de nouă expertiză medico legală privind partea vătămată C. D. F. întocmit de I. de M. L. C. (fila 435), raport de nouă expertiză medico legală privind partea vătămată C. C. E. întocmit de I. de M. L. C. (fila 442), suplimentla raportul de nouă expertiză medico legală privind partea vătămată C. D. (fila

155), supliment la raportul de nouă expertiză medico legală privind partea vătămată C. C. (fila 157) .

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța de fond areținut următoarea situație de fapt:

În data de 24 decembrie 2005, în localitatea S., autoturismele conduse de inculpatul C. G. (marca Mercedes Benz ML 320, cu număr de înmatriculare (...))

și partea vătămată C. D. F. (F. Focus, cu număr de înmatriculare B-63061-

06.02), au fost implicate într-un accident de circulație.

În concret, inculpatul prin neadaptarea vitezei la condițiile de drum a pierdut controlul volanului, ceea ce a determinat pătrunderea autoturismului pe care îl conducea pe sensul opus de circulație, producându-se coliziunea cu autoturismul condus de partea vătămată C. D. F., care nu a reușit a evita accidentul în ciuda acțiunii de virare spre dreapta.

Drept consecință a impactului, persoanele aflate în cele două autoturisme implicate în accident au suferit vătămări corporale.

Prin raportul de nouă expertiză medico legală nr. 5388-VI-a-40 din (...), s- a stabilit că partea vătămată a suferit leziuni care nu au fost însă de natură a conduce la instalarea unei infirmități fizice permanente, menționându-se în cadrul suplimentului adus raportului de nouă expertiză, inexistența unei incapacități adaptative.

Cât privește partea vătămată C. C. E., prin raportul de nouă expertiză medico legală nr. 5387-VI-a-40 din (...), s-a stabilit că aceasta a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare 35-40 zile de îngrijiri medicale, punând în primejdie viața victimei și conducând la pierderea unui organ (splină) și la instalarea unei infirmități fizice permanente. Prin suplimentul adus acestui raport de nouă expertiză, s-a precizat că în urma accidentului partea vătămată C. C. E. se confruntă cu o incapacitate adaptativă de 30%.

Din raportul de expertiză tehnică judiciară nr. 74631/(...) (filele nr. 87-91 din dos. de urm. penală) reiese că datorită vitezei neadaptate și neatenției în conducere, în condițiile unui carosabil acoperit cu mâzgă, existența unei curbe spre stânga și a unei bombări locale a carosabilului, inculpatul C. G. a pierdut controlul asupra direcției, autoturismul Mercedes Benz ML 320, cu număr de înmatriculare (...), intrând în derapaj necontrolat, pătrunzând pe sensul opus de circulație și lovind autoturismul F. Focus, cu număr de înmatriculare B-

63061-06.02, condus de partea vătămată C. D. F. . Concluziile acestui raport au revelat faptul că inculpatul C. G. putea să evite accidentul dacă ar fi circulat cu viteza adecvată la trafic, care îi permitea menținerea controlului asupra direcției de mers iar partea vătămată C. D. F. putea să evite impactul după apariția derapajului, prin scoaterea F.-ului din calea Mercedes-ului, spre partea stânga a drumului, către imobilul nr. 233 (filele nr. 90-91 din dos. de urm. penală).

Prin răspunsul la obiecțiunile formulate de inculpatul C. G. la raportul de expertiză tehnică, expertul a menținut concluziile raportului de expertiză, confirmând însă lipsa indicatorului de avertizare C. la stânga, în amonte, pe sensul parcurs de inculpatul C. G. (filele nr. 45-49 din dos. de urm. penală).

Din declarația părții vătămate C. D. F. a reieșit că în data de (...), conducând autoturismul marca F. pe raza comunei S., a trecut de prima curbă de la intrarea în localitate și în momentul în care și în momentul în care se apropria de a doua curbă la dreapta pe sensul său de mers a sesizat că din sens opus a intrat în curbă autoturismul condus de către inculpat, aflat la o distanță de circa 20-30 metri iar la ieșirea din acea curbă a intrat în derapaj și a pătruns pe sensul de mers al părții vătămate. D. a încercat să vireze ușor spre dreapta a fost lovit frontal de acel autoturism.

Aceste susțineri au fost confirmate prin aspectele relatate de partea vătămată C. C. E. ce se afla la momentul producerii accidentului în autoturismul condus de soțul său, C. D. F.

Afirmațiile părților vătămate se coroborează cu declarația martorului C. D.

D., care a relatat că accidentul s-a produs pe banda de circulație pe care se afla autoturismul părților vătămate, personal aducându-și aportul în scoaterea părților vătămate din interiorul autoturismului, nefiind contrazise nici de depoziția martorului M. Ș. D.

Cu ocazia audierii, atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății inculpatul C. G. a declarat că recunoaște săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa, susținând însă că nu ar putea fi înlăturată culpabilitatea părții vătămate C. D. F. în producerea impactului, în condițiile în care acesta nu a ținut seama de indicatorul curbă periculoasă, a depășit axul drumului, trecând cu autoturismul pe sensul său de circulație, ca urmare a evitării unui obstacol constând în existența unui podeț dislocat și căzut pe sensul de deplasare a părții vătămate. De asemenea, cu prilejul audierii, inculpatul a învederat că partea vătămată C. C. E. nu a purtat în momentul impactului centura de siguranță, ceea ce ar fi determinat diminuarea consecințelor accidentului.

Instanța de fond nu a reținut afirmația inculpatului privind culpabilitatea părților vătămate în producerea accidentului. Din conținutul raportului de expertiză tehnică judiciară, reiese modalitatea în care partea vătămată C. D. F. ar fi putut evita accidentul, și anume, după apariția derapajului, prin scoaterea autoturismului din calea Mercedes-ului, spre partea stângă a drumului, către imobilul nr. 223, fără însă ca lipsa unei reacții prompte în sensul celor indicate de expert, să-i fie imputabilă părții vătămate. Mai mult, în completările ce au fost aduse acestui raport, se menționează că parapetul la care a făcut referire inculpatul în cadrul declarației sale nu a obligat partea vătămată să circule peste axul drumului. Răspunzând întrebării dacă partea vătămată C. D. F. putea sau nu evita accidentul în condiții de circulație regulamentară, în cadrul completării raportului de expertiză, nu s-au făcut mențiuni privind culpa acestuia, precizându-se doar că nu există reglementări cu privire la obligațiile și la modul în care ar trebui să se comporte și să reacționeze conducătorul auto în situații deosebite, la apariția unor pericole iminente de accidente rutiere și reluându-se posibilitățile de evitare a impactului prezentate în cadrul raportului de expertiză inițial.

Este adevărat că expertul precizează că leziunile părții vătămate C. C. E. ar fi fost mai ușoare în eventualitatea în care aceasta ar fi purtat centura de siguranță, insă instanța a apreciat că nu i se poate reține o culpă în producerea accidentului în condițiile în care chiar purtând centură de siguranță, impactul nu ar fi fost evitat, pe de o parte, iar pe de altă parte în cadrul completării raportului de expertiză, se menționează generic că efectele ar fi fost mai puțin grave, fără a putea fi indicat și stabilit în mod concret gradul de diminuare a leziunilor.

Având în vedere considerentele menționate, din coroborarea ansamblului probator administrat în cauză, instanța de fond a reținut:

1. În drept, fapta inculpatului C. G. care în data de 24 decembrie 2005, în timp ce conducea autoturismul marca Mercedes Benz ML 320, cu număr de înmatriculare (...), prin nerespectarea dispozițiilor legale privind circulația pe drumurile publice a intrat în coliziune cu autoturismul marca F. Focus, ce era condus de către partea vătămată C. D. F. căruia i-a produs o vătămare în condițiile art. 181 din Codul Penal, întrunește elementele constitutive aleinfracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută și pedepsită de art. 184 alin. 1 și 3 Cod penal.

De asemenea, a precizat tribunalul, în conformitate cu art. 184 alin. 3

Cod penal, aspectul de calificare este atras de întrunirea circumstanței agravante a săvârșirii faptei prevăzută în alin. 1 ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale și a măsurilor de prevedere din materia circulației pe drumurile publice. Astfel, inculpatul a încălcat obligația prev. de art. 158 lit. n din H.G. 85/2003 de aplicare a O. 1., în vigoare la data săvârșirii faptei, în sensul că nu a redus viteza la schimbarea direcției de mers prin viraje.

Sub aspectul laturii obiective, tribunalul a apreciat că elementul material al infracțiunii prevăzute de art. 184 alin. 1 și alin. 3 Cod penal, s-a realizat prin acțiunea de lovire a părții vătămate C. D. F. U. imediată constă în atingerea adusă integrității corporale a părții vătămate, prin producerea unor leziuni.

Legătura de cauzalitate dintre faptă și atingerea adusă integrității corporale a părții vătămate este dovedită prin probatoriul administrat, concluziile raportului de expertiză tehnică confirmând faptul că între viteza de deplasare neadaptată la condițiile de drum și intrarea în derapaj necontrolat cu înscrierea autoturismului pe o traiectorie de intersectare ireversibilă cu autoturismul F. există fără echivoc raport de cauzalitate directă.

2. În drept, fapta inculpatului C. G. care, din culpă, ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale în materia circulației pe drumurile publice, a produs părții vătămate C. C. E. leziuni ce prin caracterul lor au pus în primejdie viața persoanei vătămate, conducând la pierderea unui organ (splină) și la instalarea unei infirmități fizice permanente, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută și pedepsită de art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal.

Inculpatul a săvârșit infracțiunea de vătămare corporală din culpă în formă agravată, prevăzută și sancționată de art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal.

Potrivit alin. 2, infracțiunea de vătămare corporală din culpă este mai gravă dacă fapta a avut vreuna din urmările prev. de art. 182 alin. 1 sau 2, respectiv dacă fapta a avut drept consecință punerea în primejdie a vieții persoanei. În cauză, fapta inculpatului a produs o vătămare corporală ce a avut drept consecințe punerea în primejdie a vieții persoanei vătămate, pierderea unui organ și instalarea unei infirmități fizice permanente.

De asemenea, în conformitate cu art. 184 alin. 4 Cod penal, aspectul de calificare este atras de întrunirea circumstanței agravante a săvârșirii faptei prevăzută în alin. 2 ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale și a măsurilor de prevedere din materia circulației pe drumurile publice. Astfel, inculpatul a încălcat obligația prev. de art. 158 lit. n din H.G. 85/2003 de aplicare a O. 1., în vigoare la data săvârșirii faptei, în sensul că nu a redus viteza la schimbarea direcției de mers prin viraje.

Sub aspectul laturii obiective, tribunalul a constatat că elementul material al infracțiunii prevăzute de art. 184 alin. 2 și alin. 4 Cod penal, s-a realizat prin acțiunea de lovire a părții vătămate. U. imediată constă în atingerea adusă integrității corporale a părții vătămate, prin producerea unor leziuni ce prin caracterul lor au pus în primejdie viața persoanei vătămate, conducând la pierderea unui organ (splină) și la instalarea unei infirmități fizice permanente.

Legătura de cauzalitate dintre faptă și atingerea adusă integrității corporale a părții vătămate este dovedită prin probatoriul administrat, concluziile raportului de expertiză tehnică confirmând faptul că între viteza de deplasare neadaptată la condițiile de drum și intrarea în derapaj necontrolat cuînscrierea autoturismului pe o traiectorie de intersectare ireversibilă cu autoturismul F. există fără echivoc raport de cauzalitate directă.

Din analiza materialului probator și coroborarea mijloacelor de probă administrate pe parcursul urmăririi penale și pe parcursul cercetării judecătorești cu privire la forma și gradul de vinovăție, instanța de fond a reținut că inculpatul a acționat cu vinovăție, faptele fiind săvârșite din culpă, în conformitate cu art. 19 alin. 1 pct. 2 lit. a Cod penal, deoarece inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale, dar nu l-a acceptat, socotind fără temei că acesta nu se va produce.

Or, având în vedere că producerea accidentului s-a datorat nerespectării unor obligații prevăzute în sarcina conducătorilor auto prin dispoziții legale din materia circulației pe drumurile publice, tribunalul a apreciat că nu se poate reține în sarcina inculpatului nici imposibilitatea de prevedere și nici culpa cu neprevedere, din chiar modalitatea de săvârșire a faptei rezultând că inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale, însă nu l-a acceptat, socotind fără temei că acesta nu se va produce.

În sarcina părților vătămate nu se poate reține existența unei culpe în producerea accidentului, pentru motivele mai sus expuse.

Pentru cele ce preced, instanța a reținut culpa exclusivă a inculpatului în producerea accidentului.

Reținând vinovăția inculpatului C. G., instanța de fond a dispus condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunilor de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin. 1 și 3 și art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal.

La aplicarea pedepsei instanța de judecată a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 Cod penal respectiv: dispozițiile părții generale a Codului penal (condițiile răspunderii penale), limitele de pedeapsa fixate, gradul de pericol social al faptelor săvârșite, modul de săvârșire, circumstanțele personale ale inculpatului.

Din fișa de cazier judiciar, instanța a reținut că inculpatul nu a mai fost condamnat, fiind la primul conflict cu legea penală, urmând astfel a se reține circumstanța atenuantă judiciară prevăzută de art. 74 alin. 1 lit. a) din Codul penal.

Față de aceste considerente, prin raportare la dispozițiile art. 76 alin. 1 lit. e Cod penal, instanța de fond a aplicat inculpatului pedeapsa sub minimul special prevăzut de legea penală, apreciind că, astfel pot fi îndeplinite scopul represiv, dar și cel de prevenție specială, prevăzut de art. 52 Cod penal. În consecință, instanța l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa de o lună închisoare pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 184 alin. 1 și 3 din Codul Penal și pedeapsa de trei luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 184 alin. 2 și 4 din Codul Penal.

Având în vedere că sunt întrunite condițiile pluralității infracționale sub forma concursului ideal de infracțiuni, instanța a dat aplicabilitate prevederilor art. 34 lit. b din Codul Penal, în urma operațiunii de contopire a pedepselor fiind stabilită pedeapsa rezultantă de trei luni închisoare.

Întrucât în raport de atitudinea inculpatului, instanța de fond a considerat că scopurile educativ, preventiv și represiv ale pedepsei pot fi atinse și fără executarea efectivă a pedepsei privative de libertate, a suspendat condiționat executarea acesteia, constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 81 Cod penal, pe durata unui termen de încercare de 2 ani și trei luni, stabilit potrivit art. 82 Cp.

În baza art. 359 Cod proc. penală, i s-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 83 Cod penal privind revocarea beneficiului suspendării condiționate, în ipoteza săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare.

În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța de fond a reținut că, așa cum a stabilit Curtea E. a Drepturilor Omului (cauza Sabou și Pîrcălab c. României și Hirst c. Marii Britanii), a cărei jurisprudență este obligatorie, aplicându-se cu preeminență față de dreptul intern, potrivit art. 20 alin. 2 din Constituție, exercițiul unui drept nu poate fi interzis decât în măsura în care există o nedemnitate.

Instanța a mai reținut că natura faptelor săvârșite, reflectând o atitudine de sfidare de către inculpatul C. G. a unor valori sociale importante, relevă existența unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și b. Prin urmare, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice sau de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat i-a fost interzis inculpatului pe durata executării pedepsei.

În ceea ce privește dreptul de a alege, având în vedere cauza Hirst c.

Marii Britanii, prin care Curtea E. a statuat că interzicerea automată a dreptului de a participa la alegeri, aplicabilă tuturor deținuților condamnați la executarea unei pedepse cu închisoarea, deși urmărește un scop legitim, nu respectă principiul proporționalității, reprezentând, astfel, o încălcare a art. 3

Protocolul 1 din Convenție, instanța a apreciat că, în raport de natura infracțiunilor săvârșite de inculpat, acesta nu este nedemn să exercite dreptul de a alege, motiv pentru care nu i-a interzis exercițiul acestui drept.

Având în vedere faptul că infracțiunile comise sunt absolut independente de aspectele referitoare la exercitarea funcției și profesiei sau legate de exercitarea părintești, instanța de fond a apreciat că nu se impune interzicerea inculpatului a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. c, d și e Cod penal.

Instanța a mai reținut că deși inculpatul a săvârșit faptele ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale în materia conducerii pe drumurile publice nu s-a impus interzicerea dreptului prev. de art. 64 alin. 1 lit. c Cod penal, inculpatul nefiind nedemn în exercitarea acestuia.

Întrucât pedepsele accesorii sunt alăturate pedepsei principale a închisorii, constând în interzicerea exercițiului unor drepturi pe durata executării pedepsei, iar instanța de fond a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale, în baza art. 71 alin. 5 Cod Penal, instanța a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare.

Sub aspectul laturii civile, instanța de fond a reținut că S. M. S. M. s-a constituit parte civilă pentru suma de 757,38 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare efectuate pentru părțile civile C. C. E. și C. D. F., iar S. C. de U. B. s- a constituit parte civilă pentru suma de 647,54 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare efectuate pentru partea civilă C. C. E.

De asemenea s-au constituit părți civile, S. C. de U. S. I. pentru suma de

1388,28 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare efectuate pentru partea civilă C. D. F. și SC A. Ț. SA pentru suma de 29.251,23 lei reprezentând contravaloarea cheltuielilor ocazionate de reparațiile aduse autoturismului condus de partea vătămată C. D. F.

Părțile vătămate C. C. E. și C. D. F. s-au constituit părți civile, solicitând cu titlu de daune materiale suma de 55.100 lei compusă din:

- 300 lei pentru fiecare parte civilă, calculată ca diferență dintre retribuție și ajutorul de boală;

- 19.000 lei reprezentând contravaloarea transportului celor două părți vătămate cu avionul de la B. M. la B. spre a fi supuse unorintervenții chirurgicale;

- 3.000 lei reprezentând sumele cheltuite pe medicamente șiproceduri de recuperare;

- 20.000 lei reprezentând retribuția nerealizată de partea vătămată C. C. derivând din încheierea unui contract încheiat cu SC

Romanian Soft Companz SRL B., în perioada ianuarie-septembrie

2006;

- 1.500 lei reprezentând contravaloarea transportului din S. de Sus la B., efectuat cu ajutorul unei platforme, a autoturismului marca F. cu număr de înmatriculare B 30631 implicat în accident;

- Suma de 11.000 lei reprezentând cheltuieli pentru combustibilul consumat de familiile părților vătămate pentru deplasări la S. M., B. M., C. N. și B.

S-a solicitat și acordarea sumei de 30.000 lei pentru fiecare parte vătămată, cu titlu de daune morale.

Astfel, instanța de fond a constatat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 9. C. fapta ilicită - infracțiunea săvârșită, prejudiciul pretins - rezultatul negativ suferit de părțile civile, C. C.-E. și C. D. F., este parțial cert și nereparat încă, legătura de cauzalitate directă dintre faptele ilicite și prejudiciul produs, vinovăția sub forma culpei cu prevedere.

Raportat la actele prezentate, instanța de fond a obligat inculpatul la plata de despăgubiri materiale în cuantum de 19.423 lei (din care suma de

18.823 lei reprezintă cheltuielile ocazionate de achiziționarea de medicamente și procedura de recuperare în vederea vindecării iar 600 lei, câte 300 lei pentru fiecare parte civilă constituie diferența dintre retribuție și ajutorul de boală) către părțile civile C. C.-E. și C. D.-F.

Suma de 18.823 lei a fost stabilită prin cumulul sumelor ce figurează în facturile fiscale seria B VGG nr. 2857374 (fila 79), seria BVGG nr. 2857877 (fila

80), seria BVGG nr. 2857875 (fila 82), seria BVGG nr. 2857876 (fila 82).

Instanța de fond a respins celelalte capete de cerere vizând despăgubirile materiale ce compun acțiunea civilă promovată de C. C. E. și C. D.-F. ca nefondate, pentru motivele mai jos indicate.

Cu privire la cererea vizând plata sumei de 20.000 lei reprezentând contribuția nerealizată de către C. C. în perioada ianuarie-septembrie 2006, instanța a apreciat că acest prejudiciu nu este cert, sub aspectul întinderii și al posibilităților de evaluare, nefiind prezentat în cauză un înscris care să confirme susținerile părții, putându-se vorbi cel mult de un prejudiciu eventual și nu de un beneficiu nerealizat. Simpla posibilitate de a se încheia un astfel de contract, validează o vocație de a obține venituri din activitatea desfășurată, dar nicidecum teza unui prejudiciu cert.

Referitor la capătul de cerere privind efectuarea transportului din S. de

Sus la B., efectuat cu ajutorul unei platforme, a autoturismului marca F. cu număr de înmatriculare B 30631 implicat în accident, instanța a avut în vedere că nu au fost probate cuantumul acestor cheltuieli și condițiile de realizare ale transportului.

Instanța nu a acordat despăgubirile materiale în sumă de 11.000 lei reprezentând cheltuieli pentru combustibilul consumat de familiile părților vătămate pentru deplasări la S. M., B. M., C. N. și B., întrucât în cauză nu a fost formulată o cerere de intervenție în interes propriu de către aceste persoane pentru a se pretinde cheltuielile sus menționate, care oricum nu au fost probate.

Cu privire la capătul de cerere de acordare a sumei de 19.000 lei reprezentând contravaloarea transportului celor două părți vătămate cu avionul de la B. M. la B. spre a fi supuse unor intervenții chirurgicale, instanța de fond a reținut că din depoziția martorului C. E. rezultă că acesta ar fi suportat din surse financiare proprii contravaloarea transportului aerian, neexistând o manifestare de voință din partea acestuia de a-i fi restituite sumele ocazionate de acel transport și pe cale de consecință a respins solicitarea.

De asemenea, instanța de fond a apreciat că se impune obligarea inculpatului C. G. la plata către partea civilă C. C. E. a unei sume de 10.000 lei cu titlu de daune morale, având în vedere suferința fizică resimțită ca urmare a accidentării sale cu autoturismul și provocarea de leziuni ce prin caracterul lor au pus în primejdie viața persoanei vătămate, conducând la pierderea unui organ (splină) și la instalarea unei infirmități fizice permanente dar și de restrângerea firească a sferei activităților cotidiene, pe perioada recuperării.

Instanța a obligat inculpatul și la plata de daune morale în sumă de 5.000 lei către partea civilă C. D.-F., având în vedere leziunile suferite de acesta și restrângerea firească a sferei activităților cotidiene, pe perioada recuperării.

În baza art. 313 din Legea nr. 95/2006, cu modificările ulterioare, instanța l-a obligat pe inculpatul C. G., la despăgubiri materiale către S. M. S.

M., în cuantum de 757,38 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare efectuate pentru părțile civile C. C.-E. și C. D. F., cu acordarea dobânzii legale până la achitarea integrală a debitului.

Inculpatul a fost obligat la despăgubiri materiale către S. C. de U. B., cu sediul în C. F. nr. 8, sector 1, B., în cuantum de 647,54 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare efectuate pentru partea civilă C. C. E., cu acordarea dobânzii legale până la achitarea integrală a debitului.

Instanța a mai obligat inculpatul la despăgubiri materiale către S. C. de

U. S. I., cu sediul în șoseaua V. -B., nr. 13, sector 4, B., în cuantum de 1388,

28 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare efectuate pentru partea civilă C. D.

F., cu acordarea dobânzii legale până la achitarea integrală a debitului.

Cu privire la constituirea de parte civilă formulată de SC A. Ț. A. SA, instanța de fond a reținut că în baza contractului de asigurare facultativă de avarii auto casco nr. 1708872 din (...), s-a procedat la achitarea sumei reprezentând contravaloarea reparațiilor aduse autoturismului marca F., cu număr de înmatriculare B-63061, avariat în urma accidentului, condus de partea vătămată C. D. F.

SC A. SA, în calitate de asigurător de răspundere civilă obligatorie pentru autoturismul condus de către inculpat, a refuzat achitarea despăgubirilor, motivând că polița RCA nu era valabilă la momentul producerii accidentului, întrucât a survenit o modificare privind proprietarul autovehiculului condus de inculpat, între data emiterii poliței de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto și data producerii accidentului.

Raportat la actele prezentate (filele 54-73) și în lumina dispozițiilor art. 22 din Legea nr. 136-1995, cu modificările ulterioare, instanța de fond a obligat inculpatul să plătească părții civile SC A. Ț. A. SA, cu sediul în B., strada C. B. nr.80-84, sector 1, despăgubiri materiale în sumă de 29.251,23 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor ocazionate de reparațiile aduse autoturismului condus de partea civilă C. D. F., în momentul producerii accidentului.

Instanța de fond a constatat că SC A. SA, Sucursala M., cu sediul în B. M., str. A. iancu, nr. 14, județul M., nu are calitatea de asigurator de răspundere civilă, întrucât la data producerii accidentului, respectiv (...), autovehiculul marca Mercedes Benz ML 320, avea un alt proprietar decât cel cefigura în cadrul poliței de asigurare XS nr. 0545104 emisă de SC A. SA (SC L. SRL), nefiind astfel îndeplinite condițiile avute în vedere de prevederile art. 48 alin. 1 din Legea nr. 136-1995.

De asemenea, instanța a constatat că SC D. și P. M. SA, cu sediul în B.

M., str. G. Șincai, nr. 46, județul M., nu are calitatea de parte responsabilă civilmente, întrucât nu se poate reține în sarcina acesteia existența unei culpe în întreținerea necorespunzătoare a Drumului J.ețean 186 în localitatea S., concretizată prin omisiunea de a lua măsuri în remediere a denivelărilor localizate în vârful pantei de unde a început derapajul (atâta timp cât acestea nu ar fi generat probleme în ipoteza adaptării vitezei la condițiile de drum) și în vederea înlăturării parapetului de pod căzut pe șosea.

Tribunalul a precizat că spre această concluzie conduc și susținerile cuprinse în cadrul completării raportului de expertiză tehnică judiciară. Astfel, s-a precizat de către expert (fila 47) "că în planșa foto se observă o lărgire a platformei drumului care a fost curățată de utilajele de deszăpezire, înainte de fotografiere și de accident. Ț. seama de raportul între lățimea autoturismului F. Focus (1,70 m) și lățimea benzii de circulație a drumului (3,0 m) se poate spune că parapetul respectiv nu a obligat pe vătămat să circule peste axa drumului, în zona podului respectiv";.

În baza art. 191 alin. 1 Cod proc. Pen, instanța l-a obligat pe inculpat la plata de cheltuieli judiciare către stat în cuantum de 800 lei.

În baza art. 81 Cod penal s-a suspendat condiționat executarea pedepsei de trei luni închisoare pe un termen de încercare de 2 ani și trei luni, stabilit în condițiile art. 82 Cod penal, iar în temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale, făcându-se aplicarea art. 359 C. și totodată s-a pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 83 Cod penal, privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

În baza art. 313 din Legea nr. 95/2006, cu modificările ulterioare, a fost obligat inculpatul C. G., la despăgubiri materiale către S. M. S. M., în cuantum de 757,38 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare efectuate pentru părțile civile C. C.-E. și C. D. F., cu acordarea dobânzii legale până la achitarea integrală a debitului.

De asemenea, a fost obligat inculpatul la despăgubiri materiale către S. C. de U. B., cu sediul în C. F. nr. 8, sector 1, B., în cuantum de 647,54 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare efectuate pentru partea civilă C. C. E., cu acordarea dobânzii legale până la achitarea integrală a debitului.

A fost obligat inculpatul la despăgubiri materiale către S. C. de U. S. I., cu sediul în șoseaua V. -B., nr. 13, sector 4, B., în cuantum de 1388, 28 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare efectuate pentru partea civilă C. D. F., cu acordarea dobânzii legale până la achitarea integrală a debitului.

În temeiul art. 22 din Legea nr. 136/1995, cu modificările ulterioare, a fost obligat inculpatul să plătească părții civile SC A. Ț. A. SA, cu sediul în B., str.C. B. nr.80-84, sector 1, despăgubiri materiale în sumă de 29.251,23 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor ocazionate de reparațiile aduse autoturismului condus de partea civilă C. D. F., în momentul producerii accidentului.

În baza art. 14 alin.3 Cod de procedură penală raportat la art. 346 alin.1

Cod de procedură penală, coroborat cu art. 998-999 cod civil a fost obligat inculpatul la plata de daune morale în cuantum de 10.000 lei către partea civilă C. C.-E., cu domiciliul în comuna S. de Sus, str. Principală nr. 1732 și reședința în B., sector 4, str. A. nr.3-5, județ M. și în sumă de 5.000 lei către partea civilă C. D.-F., cu domiciliul în comuna S. de Sus, str. Principală nr. 1732 și reședința în B., sector 4, str. A. nr.3-5, județ M..

În temeiul art. 14 alin.3 Cod de procedură penală raportat la art. 346 alin.1 Cod de procedură penală, coroborat cu art. 998-999 Cod civil a fost obligat inculpatul la plata de daune materiale în cuantum de 19.423 lei (din care suma de 18.823 lei reprezintă cheltuielile ocazionate de achiziționarea de medicamente și procedura de recuperare în vederea vindecării iar 600 lei, câte

300 lei pentru fiecare parte civilă constituie diferența dintre retribuție și ajutorul de boală) către părțile civile C. C.-E. și C. D.-F.

S-au respins celelalte capete de cerere ce compun acțiunea civilă promovată de C. C. E. și C. D.-F. ca nefondate.

S-a constatat că SC A. SA, Sucursala M., cu sediul în B. M., str. A. I., nr.

14, județul M., nu are calitatea de asigurator de răspundere civilă și de asemenea, s-a constatat că SC D. și P. M. SA, cu sediul în B. M., str. G. Șincai, nr. 46, județul M., nu are calitatea de parte responsabilă civilmente.

În final, în baza art. 191 alin. 1 Cod proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata de cheltuieli judiciare către stat în cuantum de 800 lei.

Împotriva acestei sentințe atât inculpatul C. G. cât și părțile vătămate C. C. și C. D. au declarat recurs.

În recursul formulat de inculpatul C. G. s-a solicitat, în principal, admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, J. S.-M. pe considerentul că prima instanță nu a lămurit cauza sub toate aspectele și nu a administrat întreg probatoriul necesar justei soluționări a cauzei. S-a subliniat, în primul rând, faptul că prima instanță ar fi trebuit să dispună achitarea inculpatului, cu consecința respingerii cererilor de despăgubiri formulate de părțile civile, iar în subsidiar s-a solicitat reținerea culpei comune în procent de 50 %- 50 % în sarcina inculpatului și a părții civile C. D.-F. A. solicitare a fost întemeiată pe faptul că segmentul de drum unde a avut loc accidentul era unul cu denivelări, iar partea civilă C. D. F. avea și el obligația să reducă viteza pe drumul cu denivelări și acoperite de polei, zăpadă sau mâzgă.

În recursul declarat de părțile civile, acestea au solicitat, în principal,casarea hotărârii atacate și rejudecarea cauzei pe considerentul că în cauză a fost introdus și citat în calitate de parte responsabilă civilmente S. L. C. S. în loc de S. G. T. S., astfel încât judecata în fața primei instanțe s-a desfășurat în absența unei părți nelegal citate. În subsidiar, sub aspectul laturii penale s-a solicitat schimbarea încadrării juridice a infracțiunii reținută în sarcina inculpatului, infracțiune comisă în dauna părții civile C. D.-F. din vătămare corporală din culpă simplă prev. de art. 184 alin. 1 și 3 C. în vătămare corporală din culpă gravă prev. de art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal, cu consecința majorării pedepselor aplicate inculpatului și a daunelor acordate.

Analizând recursurile declarate prin prisma actelor de la dosar, a motivelorinvocate și a dispozițiilor legale în materie, Curtea reține următoarele:

În ceea ce privește solicitarea de trimitere a cauzei spre rejudecare, Curtea apreciază că aceasta este neîntemeiată, motivele invocate atât de apărătorul inculpatului cât și de apărătorul părții civile fiind pur formale și neimpunând o astfel de soluție.

Se constată din examinarea hotărârii atacate că prima instanță a administrat un probatoriu complet, cercetarea judecătorească desfășurându-se pe o lungă perioadă de timp și fiind administrate toate probele necesare pentru aflarea adevărului în cauză.

Cât privește lipsa de procedură cu partea responsabilă civilmente, se constată că în cauză nu a fost introdusă și nici citată vreo societate comercială în această calitate. Oricum, potrivit disp. art. 16 alin. 1 și 2 C., introducerea în procesul penal a persoanei responsabilă civilmente poate avea loc în fața instanței de judecată până la citirea actului de sesizare sau aceasta poate interveni în proces de bunăvoie doar până la terminarea cercetării judecătorești astfel încât o asemenea solicitare nu este admisibilă în recurs.

În ceea ce privește latura penală a cauzei, Curtea apreciază că prima instanță a stabilit o stare de fapt conformă cu realitatea, materialul probator administrat în cauză dovedind faptul că în producerea accidentului culpa a aparținut în totalitate inculpatului care a încălcat dispozițiile art. 158 lit. n din H.G. nr. 85/2003 de aplicare a O. nr. 1..

Din pricina neadaptării vitezei la condițiile de trafic, acesta a intrat într- un derapaj necontrolat pătrunzând pe sensul opus de circulație, unde autoturismul condus de partea vătămată C. D.-F. circula regulamentar. Acestuia, așa cum și instanța de fond a arătat, nu i se poate reproșa nicio culpă în producerea accidentului, posibilitatea de evitare a accidentului indicată în conținutul primului raport de expertiză tehnică efectuat în cauză neputând fi luată în considerare, aceasta deoarece partea vătămată nu ar fi avut ce accident să evite prin scoaterea autoturismului de pe carosabil, atât vreme cât starea de pericol nu ar fi fost cauzată de către inculpat.

Același raționament este valabil și cu privire la susținerea că urmările accidentului ar fi fost mai puțin grave în cazul în care partea civilă C. C.-E. ar fi purtat centura de siguranță.

Prin urmare, însușindu-și în totalitate argumentația instanței de fond cu privire la condițiile producerii accidentului și la culpa exclusivă a inculpatului în producerea acestuia, Curtea consideră neîntemeiate susținerile apărătorului inculpatului în sensul reținerii unei culpe concurente în proporție de 50 % - 50

Sub aspectul încadrării juridice însă, se remarcă faptul că aceasta a fost greșită în ceea ce privește infracțiunea comisă în dauna părții vătămate C. D.-F.

În cursul judecății s-a întocmit un nou raport de expertiză medico-legală

(f.435-437, vol.I) care concluzionează faptul că în cadrul accidentului rutier din data de 24 decembrie 2005, partea vătămată C. D.-F. a suferit leziuni ce au necesitat 110-120 de zile de îngrijiri medicale care nu au dus însă la înlăturarea unei infirmități fizice permanente. Față de concluziile acestui raport, se impunea schimbarea încadrării juridice din infracțiunea ped.și ped. de art. 184 alin. 1 și 3 C. în infracțiunea prev. și ped. de 184 alin. 2 și 4 C..

Corelativ acestei schimbări de încadrare și având în vedere și criteriile de individualizare prev. de art. 72 C., Curtea apreciază că nu se impune a se reține în favoarea inculpatului circumstanțele atenuate prev. de art. 74 lit. a C., având în vedere și conduita sa procesuală constând în aceea că, în mod permanent, acesta a încercat să-și diminueze gradul de culpă în producerea accidentului, până la negarea ei totală. Ca atare, în procesul de reindividualizare a pedepselor ce vor fi aplicate inculpatului, Curtea va înlătura această circumstanță.

Sub aspectul laturii civile a cauzei, având în vedere urmările produse asupra integrității fizice a ambelor părți civile, se apreciază de asemenea, că sumele acordate cu titlu de daune morale nu sunt în măsură să garanteze o justă reparare a prejudiciului cauzat acestora și, pe cale de consecință, Curteava dispune majorarea acestora la suma de câte 20.000 lei pentru fiecare parte civilă, constatând în același timp că despăgubirile materiale au fost în mod corect calculate și acordate de către prima instanță.

Față de cele mai sus expuse, în baza art. 385/15 pct. 2 lit. d C.pr.pen.,

Curtea va admite recursurile declarate de părțile civile C. C. și C. D.-F., împotriva sentinței penale nr. 102/(...) a J.ecătoriei S.-M., pe care o va casa cu privire la încadrarea juridică reținută în sarcina inculpatului față de infracțiunea comisă în dauna părții civile C. D., cu privire la pedepsele aplicate inculpatului, precum și cu privire la cuantumul sumelor acordate cu titlu de daune morale părților civile recurente.

Rejudecând în limitele de mai sus, în baza art. 334 C.pr.pen. se va dispune schimbarea încadrării juridice reținută în sarcina inculpatului cu privire la infracțiunea comisă în dauna părții civile C. D.-F. din vătămare corporală din culpă simplă prev. de art. 184 alin. 1 și 3 C.pen. în infracțiunea de vătămare corporală din culpă gravă, prev. de art. 184 alin. 2 și 4 C..

Totodată se va dispune condamnarea inculpatului:

C. G. - fiul lui G. și I., născut la data de (...), domiciliat în B. -M., str. V.

A. nr. 67, jud. M., CNP 1.:

În baza art. 184 alin. 2 și 4 C. , pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă gravă în dauna părții vătămate C. C., prin înlăturarea circumstanțelor atenuante, la pedeapsa de:

- 6 (șase luni închisoare.

În baza art. 184 alin. 2 și 4 C. , pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă gravă în dauna părții vătămate C. D., prin înlăturarea circumstanțelor atenuante și prin schimbarea încadrării juridice, la pedeapsa de:

- 6 (șase luni închisoare.

În temeiul art. 33 lit. a, art. 34 lit. b C.pen se va constata existența concursului de infracțiuni și se vor contopi pedepsele sus-menționate, în final urmând a-i aplica inculpatului pedeapsa de:

- 6 (șase) luni închisoare.

În baza art. 81, 82 C.pen. se va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 2 ani și 6 luni, iar potrivit art. 83 C. se va atrage atenția inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării condiționate, urmând a se face aplicarea prevederilor art. 71, 64 alin 1 lit. a teza a II-a C. și a art. 71 alin. 5 C..

În baza art. 346 rap. la art. 14 C., pentru considerentele sus expuse, se va dispune majorarea cuantumului daunelor morale acordate părților civile C. C. și C. D. de la 10.000 lei și respectiv 5.000 lei, la suma de câte 20.000 lei pentru fiecare și în consecință, va fi obligat pe inculpat la plata acestor sume în favoarea părților civile, respingându-se restul pretențiilor civile formulate de acestea în cauză.

Se vor menține restul dispozițiilor sentinței recurate.

În baza art. 385/15 pct 1 lit. b C.pr.pen. Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul C. G. împotriva aceleiași sentințe

În temeiul art. 192 alin. 2 C. va dispune obligarea inculpatul la plata cheltuielilor de judecată în favoarea statului în sumă de 300 lei.

În temeiul art. 192 alin. 3 C., cheltuielile judiciare avansate de stat în recursul părților civile văr rămâne în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

În baza art. 385/15 pct. 2 lit. d C.pr.pen. admite recursurile declarate de părțile civile C. C. și C. D.-F., domiciliați în loc. S. de Sus, str. Principală nr.

1732 jud. M. împotriva sentinței penale nr. 102/(...) a J.ecătoriei S.-M., pe care o casează cu privire la încadrarea juridică reținută în sarcina inculpatului față de infracțiunea comisă în dauna părții civile C. D., cu privire la pedepsele aplicate inculpatului, precum și cu privire la cuantumul sumelor acordate cu titlu de daune morale părților civile recurente.

Rejudecând în limitele de mai sus,

În baza art. 334 C.pr.pen. dispune schimbarea încadrării juridice reținută în sarcina inculpatului cu privire la infracțiunea comisă în dauna părții civile C. D.-F. din vătămare corporală din culpă simplă, prev. de art. 184 alin. 1 și 3

C.pen. în infracțiunea de vătămare corporală din culpă gravă, prev. de art. 184 alin. 2 și 4 C..

Condamnă pe inculpatul:

C. G. - fiul lui G. și I., născut la data de (...), domiciliat în B. -M., str. V. A. nr. 67, jud. M., CNP 1.:

- 6 (șase luni închisoare.

În temeiul art. 33 lit. a, art. 34 lit. b C.pen constată existența concursului de infracțiuni și contopește pedepsele sus-menționate, în final urmând a-i aplica inculpatului pedeapsa de:

- 6 (șase luni închisoare.

În baza art. 81, 82 C.pen. dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 2 ani și 6 luni.

Potrivit art. 83 C. atrage atenția inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării condiționate.

Face aplicarea prevederilor art. 71, 64 alin 1 lit. a teza a II-a C. și a art. 71 alin. 5 C..

Majorează cuantumul daunelor morale acordate părților civile C. C. și C.

D. de la 10.000 lei și respectiv 5.000 lei, la suma de câte 20.000 lei pentru fiecare și în consecință, în baza art.14 si 346 C.p.p., comb. cu art. 998-999

C.civil, obligă pe inculpat la plata acestor sume în favoarea părților civile, respingând restul pretențiilor civile formulate de acestea în cauză.

Menține restul dispozițiilor sentinței recurate.

În baza art. 385/15 pct 1 lit. b C.pr.pen. respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul C. G. împotriva aceleiași sentințe.

Obligă inculpatul la plata cheltuielilor de judecată în favoarea statului în sumă de 300 lei.

Cheltuielile judiciare avansate de stat în recursul părților civile rămân în sarcina acestuia.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 10 iunie 2011.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,

V. C. A. D. L. I. C. M.

G., M. N.

Red.A.D.L.

Dact.H.C./ 5 ex./5 iulie 2011

J..fond: P. M.R.

← Decizia penală nr. 1183/2011, Curtea de Apel Cluj		Decizia penală nr. 7/2011, Curtea de Apel Cluj →

Decizia penală nr. 988/2011, Curtea de Apel Cluj

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 988/2011, Curtea de Apel Cluj