Decizia penală nr. 1033/2011, Curtea de Apel Cluj

Comentarii

0

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA P.Ă ȘI DE MINORI DOSAR NR.(...)

DECIZIA PENALĂ NR.1033/R/2011

Ședința publică din 16 iunie 2011

I. constituită din :

PREȘEDINTE : V. G. judecător

JUDECĂTORI : M. B.

D. P. GREFIER : D. S.

Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin procuror: D. S.

S-au luat spre examinare - pentru pronunțare - recursurile declarate de inculpații H. I. E., M. S. D. și B. I. împotriva sentinței penale nr.23 din (...) a Judecătoriei C. N., pronunțată în dosar nr.(...), trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev.de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.a,e și i, alin.4 C.pen. (inc.H. și M.); pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de furt calificat prev.de art.26 C.pen. rap.la art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.a,e și i, alin.4 C.pen. și fals în declarații prev.de art.292 C.pen. (inc.B.).

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul B. I., lipsă fiind celelalte părți.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 02 iunie 2011, încheie ce face parte integrantă din prezenta decizie.

C U R T E A

Prin sentința penală nr.23 din (...) pronunțată de Judecătoria Cluj- Napoca în dosarul nr.(...), a fost respinsă cererea inculpaților de schimbare a încadrării juridice a faptelor pentru care au fost trimiși în judecată ca fiind neîntemeiată.

În temeiul art. 208 al. 1 - art. 209 al. 1 lit. a, e și i și al. 4 Cod penal cu aplicarea art. 74 lit. a și 76 lit. a din C.pen. a fost condamnat inculpatul M. S. E. la pedeapsa de 8 ani (opt ani) închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.

În baza art. 71 al. 2 din C.pen. s-a interzis inculpatului M. S. E. drepturile prevăzute la art. 64 al. 1 lit a teza a II-a din C.pen. pe perioada prevăzută de art. 71 al. 2 din C.pen.

În baza art. 209 al. 4 din C.pen. rap. la art. 65, 53 pct. 2 lit. a și art. 64 al. 1 lit. a (teza a II-a) C. pen. s-a interzis inculpatului M. S. E. dreptul de a fiales în cadrul autorităților publice sau în funcții elective publice pe o perioadă de 3 ani, care va curge în condițiile art. 66 din C.pen.

În temeiul art. 350 al. 1 din C.p și art. 5 par. 1 lit. a din Convenția

E.peană a Drepturilor Omului, a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului M. S. E.

În baza art. 88 din C.pen. s-a dedus perioada reținerii și a arestării preventive a inculpatului M. S. E. începând cu data de 22 aprilie 2010 până la zi.

În temeiul art. 208 al. 1 - art. 209 al. 1 lit. a, e și i și al. 4 Cod penal cu aplicarea art. 74 lit. a și 76 lit. a din C.pen. a fost condamnat inculpatul H. I. E. la pedeapsa de 7 ani (șapte ani) închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.

În baza art. 71 al. 2 din C.pen. s-a interzis inculpatului H. I. E. drepturile prevăzute la art. 64 al. 1 lit a teza a II-a din C.pen. pe perioada prevăzută de art. 71 al. 2 din C.pen.

În baza art. 209 al. 4 din C.pen. rap. la art. 65, 53 pct. 2 lit. a și art. 64 al. 1 lit. a (teza a II-a) C. pen. s-a interzis inculpatului H. I. E. dreptul de a fi ales în cadrul autorităților publice sau în funcții elective publice pe o perioadă de 2 ani, care va curge în condițiile art. 66 din C.pen.

În temeiul art. 350 al. 1 din C.p și art. 5 par. 1 lit. a din Convenția E.peană a Drepturilor Omului, a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului H. I. E.

În baza art. 88 din C.pen. s-a dedus perioada reținerii și a arestării preventive a inculpatului H. I. E. începând cu data de 22 aprilie 2010 până la zi.

În temeiul art. 26 C.pen. rap. art. 208 al. 1 - art. 209 al. 1 lit. a, e și i și al. 4 Cod penal cu aplicarea art. 74 lit. c și 76 lit. a din C.pen. a fost condamnat inculpatul B. I. la pedeapsa de 6 ani (șase ani) închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt calificat.

În baza art. 209 al. 4 din C.pen. rap. la art. 65, 53 pct. 2 lit. a și art. 64 al. 1 lit. a (teza a II-a) C. pen. s-a interzis inculpatului B. I. dreptul de a fi ales în cadrul autorităților publice sau în funcții elective publice pe o perioadă de 2 ani, care va curge în condițiile art. 66 din C.pen.

În baza art. 292 din C.pen. cu aplicarea art. 74 lit. c și 76 lit. e din

C.pen. a fost condamnat inculpatul B. I. la pedeapsa de 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații prev. de art. 292 din C.pen.

În baza art. 33 lit. a din C.pen. s-a constatat că cele două infracțiuni pentru care a fost condamnat inculpatul B. I. prin prezenta sentință au fost săvârșite în condițiile concursului real de infracțiuni.

În baza art. 34 lit. b din C.pen. s-a contopit pedeapsa de 6 ani închisoare cu pedeapsa de 2 luni închisoare urmând ca inculpatul să execute 6 ani închisoare în regim de detenție.

În baza art. 71 al. 2 din C.pen. s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute la art. 64 al. 1 lit a teza a II-a din C.pen. pe perioada prevăzută de art. 71 al. 2 din C.pen.

În baza art. 35 al. 1 din C.pen. s-a interzis inculpatului B. I. dreptul de a fi ales în cadrul autorităților publice sau în funcții elective publice pe o perioadă de 2 ani, în temeiul art. 209 al. 4 din C.pen. rap. la art. 65, 53 pct. 2 lit. a și art. 64 al. 1 lit. a (teza a II-a) C. pen., pedeapsa executându-se în condițiile art. 66 din C.pen.

În baza art. 88 din C.pen.s-a dedus perioada reținerii inculpatului B. I. din data de 22 aprilie 2010.

În temeiul art. 14 al. 3 lit. a C. rap. la art. 346 din C. s-a dispus restituirea către partea civilă S. T. S. cu sediul în localitatea O., Ș. A.-I. - C.-N., km 11, jud. A. autovehiculul marca Mercedes Actros cu nr.de înmatriculare (...) și semiremorca marca Schmitz cu nr.de înmatriculare (...), lăsat de către autoritățile moldovene în custodia părții civile.

În temeiul art. 14 rap. la art. 346 din C. rap. la art. 998-999 și 1003 din

C.civ. a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de către partea civilă S. T. S. cu sediul în localitatea O., Ș. A.-I. - C.-N., km 11, jud. A. și au fost obligați inculpații M. S. E., H. I. E. și B. I., în solidar, să plătească suma de

7.996,8 lei reprezentând contravaloarea a 22.400 kg de făină furajeră.

În temeiul art. 353 C. rap. la art. 163 din C. s-a respins cererea formulată de către partea civilă de luare a măsurii sechestrului asigurator asupra bunurilor inculpaților ca fiind neîntemeiată.

În baza art. 191 al. 2 din C. au fost obligați inculpații M. S. E., H. I. E. și

B. I. la plata sumei de 1.000 lei, fiecare, reprezentând cheltuieli de judecată.

În baza art. 189 al. 1 din Cp.p. onorariul parțial al avocatului desemnat din oficiu PAȘCA D. de 100 lei și onorariile avocaților S. R. I. de 300 lei și

BUMB MIOARA C. de 300 lei au fost avansate din fondurile M.ui Justiției.

Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că la data de 18 aprilie 2010 inculpatul B. I. a formulat un denunț arătând că în noaptea de 1. aprilie 2010 persoane necunoscute au sustras vehiculul marca Mercedes Actros cu nr. de înmatriculare (...) și semiremorca marca Schmitz cu nr. de înmatriculare (...) parcat pe str. P. din C.-N. (fila 8 dos. UP). Inculpatul a fost de acord să se supună testării cu aparatul poligraf, iar din raportul de constatare tehnico-științifică nr. 378227/20 aprilie 2010 la întrebările ai dat cuiva cheia de la TIR pentru a fi furat, ești implicat în furtul TIR-ului cu făină și te-ai înțeles cu cineva să fure TIR-ul cu marfă, inculpatul a răspuns NU, fiind evidențiate reacțiile specifice comportamentului simulat (filele 34-37 dos UP).

La data de 26 aprilie 2010 a fost înregistrată plângerea penală formulată de către partea vătămată S. T. S. cu privire la sustragerea vehiculul marca Mercedes Actros cu nr. de înmatriculare (...) și semiremorca marca Schmitz cu nr. de înmatriculare (...), constituindu-se partea civilă pentru suma de 3. lei, contravaloarea autotractorului, 1. lei, contravaloarea semiremorcii și suma de

8568 lei reprezentând contravaloarea făinii cu care era încărcată semiremorca.

Din adresa de la fila 83 dos. UP rezultă că vehiculul marca Mercedes

Actros cu nr. de înmatriculare (...) figurează că ieșit din R. la data de 18 aprilie

2010, la ora 4.59 prin V. A., intrând apoi pe teritoriul M. Din anexa adresei nr.

22/2428/22 aprilie 2010 eliberată de S. G. al R. M. reținem că inculpatul H. a intrat pe teritoriul R. M. la data de 18 aprilie 2010, la ora 6.34, prin vama L., corespondentă vamei A., în vehiculul marca Mercedes Actros cu nr. de înmatriculare (...) condus de către numitul M. M., cetățean basarabean (fila

228 dos. UP). Din aceeași adresă reținem că inculpații H. și M. au intrat și ieșit de mai multe ori din M., prin același punct de frontieră, începând cu data de

17 decembrie 2009.

La primele declarații cei trei inculpați au arătat că nu cunosc nimic despre dispariția autotrenului menționat mai sus și că nu s-au aflat niciodată pe teritoriul R. M. pentru că nu dețin pașaport, că nu cunosc nicio persoană pe nume M. M. (inculpatul M.), fie că nu doresc să dea nicio declarație (ceilalți doi inculpați).

Audiat de către judecător în procedura de luare a măsurii arestării preventive inculpatul B. a recunoscut săvârșirea faptelor pentru care a fost ulterior trimis în judecată. Audiat detaliat de către procuror la data de 26 aprilie 2010 inculpatul B. a arătat că l-a cunoscut pe inculpatul M. prin intermediul cumnatului acestuia din urmă, în luna martie 2010. Inițial cei doi trebuia să discute cu privire la posibilitatea angajării inculpatului B. la societatea de transporturi pe care o administra inculpatul M. A. la data de 15 martie 2010 inculpatul B. s-a întâlnit cu inculpatul M. și l-a cunoscut pe inculpatul H. Inculpatul M. s-a interesat de autovehiculul pe care inculpatul B. îl conducea în calitate de angajat la partea vătămată. D. ce a aflat despre tipul de vehicul și de dotări, inculpatul M. i-a cerut cheia de la mașină, s-au deplasat până la un magazin unde au făcut o copie a cheii, iar inculpatul M. i- a cerut inculpatului B. să o încerce. Copia cheii a fost făcută de către, martorul Z. D., care a recunoscut pansonul personalizat (vol I fila 127).

D. ce a verificat a doua zi cheia și a constatat că este potrivită, inculpatul B. l-a contactat pe inculpatul M. l-a data de 24 martie 2010 în legătură cu cumpărarea unei stații de emisie-recepție. A doua zi, la data de 25 martie 2010 inculpatul M. l-a informat pe inculpatul B. că autotrenul pe care îl conducea urma să plece și că astfel va scăpa de datorii, iar inculpatul B. a înțeles că urma să fie sustras autovehiculul. Inculpatul M. i-a dat inculpatului B. un telefon de pe care urma să-i răspundă numai lui. Ulterior inculpatul B. s-a întâlnit de mai multe ori cu inculpatul M. și a declarat că și-a manifestat temerea față de acesta din urmă, însă inculpatul M. l-a liniștit spunându-i frate, tu cu moldovenii nu te joci și stai liniștit că odată intrat în M. nu-l mai scoate nimeni de acolo. La data de 16 aprilie 2010 inculpatul M. l-a sunat pe inculpatul B. spunându-i să se întâlnească cu omul lui să vadă locul unde va lăsa tirul. Inculpatul B. s-a întâlnit cu inculpatul H. și i-a spus că va lăsa tirul în parcare în zona I.s Mall din C.-N., însă acesta din urmă i-a cerut să lase autovehiculul pe str. P. din C.-N. întrucât în cealaltă zonă sunt montate camere de supraveghere. D. aceea ce s-a interesat ce fel de marfă este în semiremorcă, inculpatul H. i-a dat un alt telefon inculpatului B. urmând să îl sune când poate anunța organele judiciare cu privire la dispariția autovehiculului. În dimineața zilei de 18 aprilie 2010, în jurul orei 6.20, inculpatul H. l-a sunat pe inculpatul B. și i-a spus consemnul verde, înțelegând că poate să denunțe sustragerea autovehiculului.

În fața instanței de judecată inculpatul B. și-a menținut declarația din data de 26 aprilie 2010.

La prezentarea materialului de umărire penală inculpatul H. a consimțit să dea o declarație care se coroborează cu declarațiile inculpatului B., arătând în detaliu modul în care au sustras autovehiculul demontând aparatul GPS cu ajutorul inculpatului B. care a lăsat bordul deschis, modul în care au găsit cumpărători pentru marfă și modul în care a condus autovehiculul până în Iași, urmat de către inculpatul M. care conducea un autovehicul marca Land Rover. Aici s-au întâlnit cu M. M. care a urcat în autovehicul împreună cu inculpatul H. și au intrat în R. M. D. predarea autovehiculului către M. M. pe teritoriul R. M., imediat după trecerea graniței, a reintrat în R. după aproximativ 40 de minute într-un autovehicul marca Audi pusă la dispoziție de către M. M. A. l-a sunat pe inculpatul B. căruia i-a spus consemnul verde, adică poate să declare furtul autovehiculului la poliție. A. declarație și-a menținut-o, în esență și în fața instanței de judecată.

La primul termen de judecată inculpatul M. a recunoscut și descris faptele pentru care a fost trimis în judecată, declarația sa coroborându-se cu declarațiile inculpaților B. și H. cu privire la modul de sustragere a autovehiculului.

Audiat în procedura comisiei rogatorii în cursul urmăririi penale numitul

M. M. a declarat că în noaptea de 18 aprilie 2010 s-a întâlnit cu inculpatul H.

(pe care l-a recunoscut din fotografie) și că i-a predat suma de 30.000 de euro primind în schimb vehiculul marca Mercedes Actros cu nr. de înmatriculare (...) și semiremorca marca Schmitz cu nr. de înmatriculare (...). În aceleași împrejurări l-a recunoscut din fotografie pe inculpatul M. ca fiind persoana cu care a discutat despre achiziționarea autotrenului, cu care a negociat inițial prețul de 32000 euro și pe care îl cunoștea după apelativul Adi (filele 206-207 dos. UP).

Martora N. A. M., lucrător în cadrul poliției de frontiera din V. A., l-a recunoscut pe inculpatul H. ca fiind persoana care a condus autotrenul în noaptea de 1. aprilie 2010 spre R. M.

Din cantitatea totală de 24 de tone de făină furajeră au fost ridicate 1600 de kg de la martora L. L. C.-S. și restituite părții vătămate (filele 237-238 dos. UP). Martorul Hasnaș V. Grigore a declarat că la data de 16 aprilie 2010 s-a întâlnit cu inculpatul H. pe care îl cunoștea și care era însoțit de inculpatul B., pe care l-a recunoscut după planșe fotografice în prezența martorului asistent D. R., și care au intenționat să-i vândă 24 de tone de tărâțe furajere la prețul de 0,4 lei/kg. D. ce s-a interesat cu privire la vreo persoană care ar dori să cumpere astfel de produse, la data de 17 aprilie 2010, în jurul orei 11.00 l-a sunat inculpatul H. spunându-i că nu dorește să cumpere marfa (filele 242-

243 dos.UP și vol I fila 125).

Martorul H. I. a declarat că l-a cunoscut pe inculpatul B. la începutul anului 2010 când a cumpărat de la acesta în repetate rânduri făină furajeră. La data de 17 aprilie 2010 inculpatul B. l-a sunat pentru a-i vinde 15 saci cu același produs. Inculpatul B. s-a deplasat cu un tir inscripționat T. până în județul Sălaj între localitățile R. și P. S. și i-a vândut martorului 20 de saci de făină pentru suma de 500 lei (fila 258 dos. UP și vol. I fila 162).

Martora L. L. C.-S. a declarat că în seara zilei de 17 aprilie 2010 a fost sunată de către H. L. care i-a spus că în aceeași noapte va sosi un tir încărcat cu marfă, marfă pe care trebuie să o depoziteze într-o magazie din localitatea D. C. T. a sosit în jurul orei 1.00, au descărcat marfa iar după aceea tirul a plecat. A doua zi, făina a fost încărcată în saci și distribuită în alte localități mai puțin 50 de saci care au fost achiziționați de către martorul U. V. pentru suma de 1400 lei (filele 259-260, 263 dos. UP și vol I fila 301). Aceleași împrejurări au fost declarate de către martorul Buf T. (filele 299-300 dos. UP și vol I fila 302).

Cei trei inculpați au recunoscut în esență faptele pentru care au fost trimiși în judecată, însă fiecare a încercat să minimalizeze contribuția avută la conceperea și apoi punerea în operă a planului infracțional. Este cert faptul că inculpatul M. și cu inculpatul B. au conceput planul infracțional, acesta din urmă știind încă de la început în ce scop a făcut o copie a cheii autovehiculului inculpatul M. A. concluzie este întărită de declarația inculpatului M. din data de 15 iunie 2010, când a arătat că toți trei s-au înțeles cu privire la modul de sustragere a bunului și la modul de împărțire a banilor și de faptul că încă înainte de sustragerea autovehiculului inculpatul B. a făcut demersuri reale în scopul vinderii făinii furajere cu care era încărcată semiremorca. La fel estecert faptul că inculpatul H. a cunoscut de la început detaliile cu privire la modul de operare contribuind activ la conceperea și realizarea unor detalii esențiale, cum ar fi locul unde va fi amplasat autovehiculul, crearea alibiului pentru inculpatul B., care urma să angajeze serviciile unei masseuse (vol I fila

128), locul în care va fi lăsată marfa cu care era încărcat autovehiculul (aspect foarte important ținând seama de faptul că la punctul de frontieră nu ar fi putut prezenta documente justificative pentru trecerea mărfii în R. M.), predarea unui telefon inculpatului B. de pe care urma să primească doar un singur apel cu consemnul etc. Operativitatea de care au dat dovadă cei trei inculpați relevată de informațiile deținute de către inculpatul M., atât cu privire la persoane care pot cumpăra un autotren sustras, la faptul că odată intrat autotrenul pe teritoriul statului basarabean nu-l mai scoate nimeni de acolo, că nu te joci cu moldovenii (declarația inculpatului B. din data de 2. 2010), raportat și la desele intrări ale inculpaților H. și M. în R. M., conduc spre concluzia unei abilități infracționale și nu doar deținerea unor informații dezarticulate din folclorul mioritic.

Încă din declarația din data de 15 iunie 2010, inculpatul M. a arătat că declarația de recunoaștere a faptelor de către inculpatul B. a fost determinată de faptul că nu și-a primit banii, justificând astfel cauza care a condus spre descoperirea faptelor. Desigur inculpatul M. a beneficiat de dreptul la tăcere, iar faptul că și l-a exercitat până la primul termen de judecată nu va fi apreciat împotriva sa, dar impulsul care a condus spre prima declarație de recunoaștere a faptei pentru care a fost trimis în judecată este și măsura sincerității sale și a regretului verbalizat. Astfel, inculpatul M., conștient că faptele și probele au fost semnificativ evidențiate de declarația inculpatului B., declarație determinată de faptul că nu a primit banii promiși, a ales să descrie faptele și gesturile sale în speranța că atitudinea sa va avea înrâurire asupra măsurii preventive și mai apoi asupra unei eventuale pedepse.

Pentru stabilirea valorii de circulație a bunurilor sustrase de către cei trei inculpați s-a dispus efectuarea unei expertize judiciare, fiind desemnat expert tehnic d-nul R. D., iar expert din partea inculpaților d-na R. A. S-a stabilit că prin valoarea de circulație a unui bun se înțelege suma estimată pentru care o proprietate ar putea fi schimbată, la data evaluării, între un cumpărător decis și un vânzător hotărât, într-o tranzacție cu preț determinat obiectiv, după o activitate de marketing adecvată, în care ambele părți au acționat în cunoștință de cauză, prudent și fără constrângere (vol. II fila 405).

Fiecare dintre cei doi experți a folosit o altă metodă pentru a stabili valoarea de circulație a bunului, respectiv d-nul expert R. metoda costurilor, adică a identificat bunul ce urmează a fi evaluat, a estimat costul curent de înlocuire de nou și a scăzut deprecierea totală, iar d-na expert R. a folosit metoda comparației vânzărilor analizând vânzările recente (sau a prețurilor de ofertare) ale bunurilor asemănătoare (comparabile) cu bunul supus expertizei.

Dintru început reținem faptul că expertiza a fost încuviințată exclusiv pentru estimarea prejudiciului, raportat la reținerea judicioasă a încadrării juridice și nu pentru stabilirea despăgubirilor, bunul fiind recuperat și predat în custodia părții vătămate. T. instanța va reține că valoarea de referință pentru moneda euro la data de 16 aprilie 2010 era de 4,142 lei/euro, iar la data de 19 aprilie 2010 era de 4,159 lei/euro (http://www.bnro.ro/CursValutarHTML.aspx?year=2010).

Demersul celor doi experți a fost unul corect în ansamblu, d-nul expert

R. ajungând, în final, la concluzia că valoarea de circulația a autoutilitareimarca Mercedes Benz Actros 1844 este de 43.513 euro, adică 180.230,8 lei la data de 1. aprilie 2010 (4,142 lei/euro), iar valoarea de circulație a semiremorcii Schmitz Schi 24 Gotha este de 19.900 euro, adică 82.425,8 lei la data de 1. aprilie 2010 (4,142 lei/euro), cu precizarea că aceste valori conțin TVA (fila 616 vol. II).

D-na expert R. a ajuns, în final, la concluzia că valoarea de circulația a autoutilitarei marca Mercedes Benz Actros 1844 este de 32.348 euro, adică

134.015 lei la data de 1. aprilie 2010, iar valoarea de circulație a semiremorcii

Schmitz Schi 24 Gotha este de 10.866 euro, adică 45.017 lei la data de 1. aprilie 2010, cu precizarea că aceste valori nu conțin TVA. V. cu TVA a celor două vehicule ar fi așadar de 159.477,85 lei pentru capul tractor, respectiv

53.569,23 lei pentru semiremorcă. D-na expert a considerat că valoarea de piață a bunului este cea fără TVA întrucât valoarea TVA a bunului a fost compensată, în condițiile normelor fiscale de vânzările ulterioare de produse purtătoare de TVA făcute de către partea vătămată. I. va reține argumentul d- nei expert doar ca valoare de sofism, în mod evident pentru a fi în sprijinul celor trei inculpați. V. de circulație a unui bun, ca și concept, nu are legătură cu posibilitatea reală sau virtuală a cumpărătorului de a-și recupera valoarea TVA-ului plătit la cumpărare, cu valoarea TVA pe care trebuie să o încaseze sau să o compenseze ca urmare a vânzării de produse sau servicii. În fapt, și pentru evidențierea sofismului, reținem că d-na expert opinează că bunul achiziționat de către un comerciant, cu plata valorii TVA aferentă acelui bun, va scădea ulterior exact cu valoarea TVA, chiar și fără ca bunul să fie folosit, numai datorită împrejurării că acel comerciant a făcut suficiente vânzări de alte bunuri și astfel a compensat valoarea TVA datorată către statul român. Un astfel de raționament este în mod evident invalid. De altfel, pornind de la definiția valorii de circulație a unui bun propusă chiar de către d-na expert, aducând o explicație în cazul vânzării bunului de către partea vătămată se arată că societatea fiind plătitoare de TVA ar întocmi factura cu TVA (fila 644 vol. II), iar continuarea propoziției de către d-na expert fiind vădit neprofesională: banii primiți de la posibilul cumpărător putând fi identic cu valoarea de piață înscrisă în raport. A. deoarece în raportul de expertiză a evidențiat valoarea de circulație fără valoarea TVA, or adăugând valoarea TVA (care prin ipoteza legală este mai mare decât 0), nu putem ajunge la aceeași valoare de circulație (A nu va fi niciodată egal cu A+B, când B>0). Cel mai probabil, d-na expert a fost animată de scopul părților care au propus-o, respectiv acela de a identifica un demers care să conducă spre o valoare de circulație a bunului mai mică de 200.000 lei.

Cât privește valoarea din contabilitatea societății, de către cumpărătorul persoană juridică a unui mijloc fix, care este apreciată anual raportat la amortizarea preconizată, acest indicator nu este unul suficient pentru a decela valoarea reală de piață a bunului. Căci, dacă am urma acest raționament ar însemna că după amortizarea valorii bunului, adică după realizarea unui profit suficient care să acopere prețul de investiție, valoarea acelui bun să fie 0 și deci sustragerea lui să nu fie niciodată infracțiune. Realitatea virtuală contabilă nu are acoperire în realitatea concretă.

Concluzionând, prețul de circulație a unui bun va fi considerat de către instanță ca fiind purtător de TVA, atâta vreme cât normele legale prevăd că acel bun este purtător de o astfel de taxă ce intră în conceptul de preț de achiziție a bunului. Reamintim că d-na expert R. s-a pronunțat inclusiv cu privire la gradul de uzură lunară a semiremorcii și cuantumul reflectat învaloarea bunului, iar acest aspect nu influențează cu nimic concluziile finale. Utilizând oricare dintre demersurile propuse de către cei doi experți ajungem invariabil la o valoarea a bunurilor sustrase, la care se adaugă suma de 8.568 lei reprezentând contravaloarea făinii cu care era încărcată semiremorca, și care în final este mai mare de 200.000 lei. Așadar vom respinge cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor pentru care au fost trimiși în judecată cei trei inculpați ca fiind neîntemeiată.

Asupra probei cu expertiza încuviințată de către instanța de judecată se impune o precizare. A. probă a fost considerată și este esențială pentru stabilirea încadrării juridice a faptei, legiuitorul român optând pentru o pedeapsă mai dură în cazul furtului în urma căruia s-a cauzat un prejudiciu mai mare de 200.000 lei. D. elaborarea primelor concluzii de către expertul desemnat de instanță și expertul ales de către părți, inculpații au formulat mai multe obiecțiuni, unele fiind menite doar să clarifice împrejurări deja reținute de experți, altele întemeiate pe împrejurări de fapt noi sau cu caracter de noutate. I. a încuviințat obiecțiunile menite să clarifice concluziile experților și apreciind grija pentru detalii manifestată de către inculpați, în dauna ansamblului, a încuviințat și o parte a celorlalte obiecțiuni. Însă părțile nu au înțeles că demersul unei expertize, ca de altfel al oricărui discurs argumentativ, trebuie să fie unul coerent, să se bazeze pe construcții obiective care să poată fi verificate și să conducă spre o concluzie rezonabilă. Inculpații au confundat stabilirea valorii de circulație a bunului pe temeiul unor criterii obiective verificabile, cu valoarea la care ar reuși fiecare dintre ei să achiziționeze un bun similar, folosind un criteriu subiectiv, variabil și imposibil de verificat. În acest context, văzând și caracterul speculativ, precum și cel subiectiv al unor obiecțiuni, instanța a revenit asupra lor.

S-a reamintit părților că recunoașterea faptelor, după ce acestea au fost probate prin alte mijloace de probă, poate constitui o împrejurare care să permită concluzia că inculpații au conștientizat faptele și gravitatea lor, iar procesul de reeducare este deja început. Pe întreg parcursul procesual inculpații nu au manifestat nicio formă de regret pentru săvârșirea faptei, ci doar pentru faptul că se află în fața unei instanțe de judecată și că împotriva lor a fost luată măsura arestării preventive ori că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de furt calificat este de la 10 la 20 de ani de închisoare. Cât privește paralela făcută de către apărătorii inculpaților cu situația juridică a inculpatului B., reamintim părților că măsurile preventive se vor fi luând raportat la fiecare inculpat în parte, în considerarea rolului fiecăruia la conceperea punerea în operă a planului infracțional și a conduitei fiecăruia, dacă a profitat scopului procesului penal. T., egalitatea de tratament sancționator nu presupune, ba chiar exclude, uniformizarea tratamentului sancționator. De aceea, fiecare măsură ori pedeapsă trebuie raportată la persoana inculpatului la faptele probate pentru care a fost trimis în judecată. Apărătorul inculpatului H. a arătat că inculpatul a recunoscut faptele pentru care a fost trimis în judecată imediat ce a luat cunoștință de probele aduse împotriva sa. Momentul și modalitatea de recunoaștere a faptelor va fi luată în considerare în procesul aplicării unei eventuale pedepse.

La un termen de judecată anterior instanța a respins cererea inculpaților

M. și H. de schimbare a încadrării juridice a faptelor pentru care au fost trimiși în judecată, respectiv pentru reținerea infracțiunii de abuz de încredere în forma autoratului pentru inculpatul B. și în forma complicității pentru ceilalți doi inculpați. F. îndoială actul material de dispoziție a fost realizat de cătreinculpații M. și H. fără niciun drept și fără să dețină vreun titlu, pe de o parte, iar pe de altă parte inculpatul B. nu avea niciun titlu caracterizat pentru care deținea bunul, ci, în interesul părții vătămate și contra unui preț reprezentând salariu, îndeplinea o atribuție de serviciu folosind bunul angajatorului.

Fapta inculpatului M. S. D. care, după o prealabilă înțelegere cu inculpații H. I. E. și B. I. a sustras prin folosirea unei chei contrafăcute, dintr- un loc public, respectiv de pe str. P. din C.-N. în noaptea de 1. aprilie 2010 autovehiculul marca Mercedes Actros cu nr. de înmatriculare (...) și semiremorca marca Schmitz cu nr. de înmatriculare (...), bunuri a căror valoare este mai mare de 200.000 lei, în scopul însușirii pe nedrept întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 al.

1 - art. 209 al. 1 lit. a, e și i și al. 4 Cod penal.

La individualizarea pedepsei instanța a luat in considerare disp. art. 72

C.pen., limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită, de persoana inculpatului, precum și gradul de pericol ridicat al faptei săvârșite de către inculpat. La adăpostul planului infracțional menit să fractureze urmărirea și depistarea făptuitorilor, prin rapiditatea executării planului, prin trecerea autovehiculului într-un stat care nu aparține spațiului unional fiind mai dificilă cooperarea organelor de urmărire penală, prin interpunerea de persoane și grija minuțioasă pentru crearea de alibiuri, inculpatul a negat inițial cu vehemență, participarea la infracțiunea pentru care a fost ulterior trimis în judecată. Raportat la gravitatea faptelor reținute în sarcina lor, gravitate rezultată din modul de concepere și executare a planului infracțional și a consecințelor imediate, atitudinea inculpatului, chiar și în fața probelor relevante, denotă o indiferență manifestă față de valorile sociale protejate de normele penale. Nu sunt lipsite de importanță legăturile personale ale inculpatului M. care, în numai câteva zile, a reușit să să-l coopteze în planul infracțional pe inculpatul H. și să găsească o persoană de cetățenie basarabeană gata să cumpere și să facă pierdut un autotren. Aceste împrejurări, raportate la amploarea planului, fac neverosimilă teoria caracterului accidental al faptelor săvârșite de către inculpat. R. expuse mai sus sunt menite exclusiv aprecierii asupra conduitei inculpaților pentru a avea o imagine corectă asupra pericolului infracțional și asupra gravității faptei. De altfel, chiar inculpatul M. a arătat în fața instanței faptul că nu s-ar fi ajuns aici dacă ar fi reușit să obțină banii din vânzarea autovehiculului și să împartă banii, ceea ce relevă în plus regretul inculpatului față de consecințele juridice ale faptelor sale și nu regretul pentru săvârșirea acelor fapte. Nu mai departe, disponibilitatea inculpatului M. de a se asocia cu o persoană pe care o cunoștea vag și de foarte puțin timp (inculpatul B.), pentru a săvârși o infracțiune de proporții, faptul că a realizat copia cheii originale, că l-a cooptat pe inculpatul H., că l-a identificat pe cumpărătorul bunului din Basarabia, face necesară concluzia că inculpatul M. este artizanul planului infracțional și principalul autor (în acest context este verosimilă afirmația inculpatului B. care a declarat în fața instanței de judecată că asigurările date de către inculpatul M. exprimate prin cu asta mă ocup, au fost determinante pentru a-i asigura confortul psihic și curajul infracțional). La fel, persoana sau personalitatea inculpatului M. care, în aparență se bucură de o reputație bună în mijlocul comunității în care locuiește și care are o afacere ce ar fi trebuit, după cele arătate de către inculpat să-i acopere decența socială, în contextul faptelor grave reținute în sarcina sa nu constituie motive suficiente pentru a aprecia că se impune reținerea vreunei circumstanțe atenuante. Căci, virulențafaptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul și pentru care a fost găsit vinovat, relevă în mod obiectiv, o nesocotire gravă și conștientă a normelor de conviețuire urmate de aceeași comunitate care, în aparență, i-ar oferi sprijinul moral. F. că inculpatul M. nu este cunoscut cu antecedente penale coroborat cu faptul că se bucură totuși de o imagine bună în comunitatea din care face parte, chiar dacă reflexia persoanei și personalității sale nu este egală cu elementele substanțiale reflectate, va fi valorificat în sensul coborârii pedepsei sub minimul special. În temeiul art. 208 al. 1 - art. 209 al. 1 lit. a, e și i și al. 4 Cod penal a fost condamnat inculpatul M. S. D. la pedeapsa de 8 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.

În baza art. 71 al. 2 din C.pen. s-a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 al. 1 lit. a (teza a II-a) C. pen. pe perioada prev. de art. 71 al. 2 din C.pen., ținând seama de gravitatea faptei care crează o incompatibilitate morală și juridică cu calitatea de ales în cadrul autorităților publice sau în funcții elective publice.

Pentru aceleași considerente în baza art. 209 al. 4 din C.pen. rap. la art. 65, 53 pct. 2 lit. a și art. 64 al. 1 lit. a (teza a II-a) C. pen. s-a interzis inculpatului dreptul de a fi ales în cadrul autorităților publice sau în funcții elective publice pe o perioadă de 3 ani, care va curge în condițiile art. 66 din C.pen.

În temeiul art. 350 al. 1 din C., considerând că temeiurile arestării preventive se mențin, văzând și disp. art. 5 par. 1 lit. a din Convenția E.peană a Drepturilor Omului, a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului M. S. D.

În baza art. 88 din C.pen. s-a dedus perioada reținerii și a arestării preventive a inculpatului M. S. D. începând cu data de 22 aprilie 2010 și până la zi.

Fapta inculpatului H. I. E. care, după o prealabilă înțelegere cu inculpații M. S. E. și B. I. a sustras prin folosirea unei chei contrafăcute, dintr-un loc public, respectiv de pe str. P. din C.-N. în noaptea de 1. aprilie 2010 autovehiculul marca Mercedes Actros cu nr. de înmatriculare (...) și semiremorca marca Schmitz cu nr. de înmatriculare (...), bunuri a căror valoare este mai mare de 200.000 lei, în scopul însușirii pe nedrept întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 al.

1 - art. 209 al. 1 lit. a, e și i și al. 4 Cod penal.

La individualizarea pedepsei instanța a luat in considerare disp. art. 72

C.pen., limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită, de persoana inculpatului, precum și gradul de pericol ridicat al faptei săvârșite de către inculpat. S-a reținut aceleași împrejurări, respectiv că la adăpostul planului infracțional menit să fractureze urmărirea și depistarea făptuitorilor, prin rapiditatea executării planului, prin trecerea autovehiculului într-un stat care nu aparține spațiului unional fiind mai dificilă cooperarea organelor de urmărire penală, prin interpunerea de persoane și grija minuțioasă pentru crearea de alibiuri, inculpatul a negat inițial, cu vehemență, participarea la infracțiunea pentru care au fost trimiși în judecată. Raportat la gravitatea faptelor reținute în sarcina lor, gravitate rezultată din modul de concepere și executare a planului infracțional și a consecințelor imediate, atitudinea sa, chiar și în fața probelor relevante, denotă și în cazul inculpatului H. o indiferență manifestă față de valorile sociale protejate de normele penale. Nu este lipsită de importanță disponibilitatea inculpatului H. de a participa activ la elaborarea și executarea planului infracțional. Aceste împrejurări, precum șirelația de amiciție dintre inculpatul H. și inculpatul M., raportate la amploarea planului, fac neverosimilă teoria caracterului accidental al faptelor săvârșite de către inculpat. R. expuse mai sus sunt menite exclusiv aprecierii asupra conduitei inculpatului pentru a avea o imagine corectă asupra pericolului infracțional și asupra gravității faptei.

Nu s-a ignorat situația personală a inculpatului. F. că inculpatul H. nu este cunoscut cu antecedente penale nu este suficient pentru reținerea unei circumstanțe atenuante. Însă, raportat la faptul că inculpatul H. are doi copii minori de care s-a ocupat în mod real și susținut, oferindu-i unuia dintre ei posibilitatea urmării unui tratament delicat pentru o afebțiune gravă, faptul că sprijinul acordat copiilor săi este apreciat de către martora V. A. V. (vol. IV fila

957), mama copiilor, instanța a apreciat că este întemeiată solicitarea de reținere a circumstanței atenuante prev. de art. 74 lit. c din C.pen., cu efectul coborârii pedepsei sub minimul special. Reținând toate împrejurările de mai sus în proporție rezonabilă, raportat la fapta săvârșită, la gravitatea concretă a faptei, la rolul avut de inculpatul H. în conceperea și executarea planului infracțional, precum și raporturile inculpatului cu familia sa, instanța în temeiul art. 208 al. 1 - art. 209 al. 1 lit. a, e și i și al. 4 Cod penal l-a condamnat pe inculpatul H. I. E. la pedeapsa de 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.

În baza art. 71 al. 2 din C.pen. s-a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 al. 1 lit. a (teza a II-a) C. pen. pe perioada prev. de art. 71 al. 2 din C.pen., ținând seama de gravitatea faptei care crează o incompatibilitate morală și juridică cu calitatea de ales în cadrul autorităților publice sau în funcții elective publice.

Pentru aceleași considerente în baza art. 209 al. 4 din C.pen. rap. la art. 65, 53 pct. 2 lit. a și art. 64 al. 1 lit. a (teza a II-a) C. pen. s-a interzis inculpatului dreptul de a fi ales în cadrul autorităților publice sau în funcții elective publice pe o perioadă de 2 ani, care va curge în condițiile art. 66 din C.pen.

În temeiul art. 350 al. 1 din C., considerând că temeiurile arestării preventive se mențin, văzând și disp. art. 5 par. 1 lit. a din Convenția E.peană a Drepturilor Omului, a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului H. I. E.

În baza art. 88 din C.pen. s-a dedus perioada reținerii și a arestării preventive a inculpatului H. I. E. începând cu data de 22 aprilie 2010 și până la zi.

Cu privire la săvârșirea infracțiunii de fals în declarații prev. de art. 292 din C.pen. de către inculpatul B. I. raportat la împrejurarea că la data de 18 aprilie 2010 a declarat în mod fals organelor de poliție faptul că ansamblul rutier pe care îl condusese în calitate de șofer angajat în cadrul părții vătămate SC T. SA, a fost sustras în noaptea de 1. aprilie 2010 de către persoane necunoscute, deși cunoștea faptul că vehiculul a fost sustras de coinculpații H. I. și M. S. D. în baza ajutorului dat chiar de către inculpatul B. I. în comiterea faptei, fiind cel care a permis multiplicarea cheii de contact și a lăsat în mod deliberat vehiculul nesupravegheat, declarații date în scopul de a înlătura urmele infracțiunii și a îngreuna activitatea organelor de poliție în identificarea autorilor, s-a reținut că inculpatul B. se face vinovat de săvârșirea infracțiunii. A. deoarece, dreptul inculpatului B. de nu se autoincrimina nu poate transcende oricărei obligații. Dreptul incomensurabil al inculpatului la tăcere exclude posibilitatea de a induce în eroare organele judiciare pentruzădărnicirea aflării adevărului sau zădărnicirea realizării scopului procesului penal. F. că inculpatul este partipant la săvârșirea infracțiunii îl apără de o încadrare juridică mai grea, însă nu îl va exonera de răspunderea penală. Desigur voința intimă a inculpatului a fost aceea de a nu fi prins, însă voința ultimă exprimată a fost aceea de a declara o împrejurare necorespunzătoare adevărului în scopul inducerii în eroare a organelor judiciare cu privire la realitatea obiectivă. Inculpatul avea la îndemână mijloace pasive de a se apăra, precum și mijloace active, putând propune probe în apărarea sa, dar mijlocul ofesiv ales întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în declarații prev. de art. 292 din C.pen.

Fapta inculpatului B. I. care, după o prealabilă înțelegere cu inculpații

M. S. D. și H. I. E. a pus la dispoziția celor din urmă cheia originală a autovehiculului marca Mercedes Actros cu nr. de înmatriculare (...), le-a indicat locul unde este parcat autovehiculul lăsat fără supraveghere și le-a indicat modul în care trebuie îndepărtat aparatul GPS pentru nu putea fi localizat, toate acestea pentru ca cei doi să sustragă prin folosirea unei chei contrafăcute, dintr-un loc public, respectiv de pe str. P. din C.-N. în noaptea de

1. aprilie 2010 autovehiculul marca Mercedes Actros cu nr. de înmatriculare

(...) și semiremorca marca Schmitz cu nr. de înmatriculare (...), bunuri a căror valoare este mai mare de 200.000 lei, în scopul însușirii pe nedrept întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la furt calificat prevăzută de art. 26 din C.pen. rap. la art. 208 al. 1 - art. 209 al. 1 lit. a, e și i și al. 4 Cod penal.

La individualizarea pedepsei instanța a luat in considerare disp. art. 72

C.pen., limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită, de persoana inculpatului, precum și gradul de pericol ridicat al faptei săvârșite de către inculpat. În acest context s-a reținut rolul determinant jucat de către inculpatul B. în cadrul activității infracționale. T. s-a reținut și cupiditatea infracțională a acestuia, inculpatul B. încercând cu perseverență și valorificarea mărfii pe care trebuia să o transporte, precum și ingeniozitatea în a-și crea un alibi și apoi încercarea de inducere în eroare a organelor judiciare prezentându-se victimă a infracțiunii de furt calificat. Dincolo de scopul nobil sau ignobil care l-a determinat pe inculpatul B. să fie cel care a dat prima declarație detaliată cu privire la faptele pentru care au fost trimiși în judecată cei trei inculpați, certă este împrejurarea că declarația sa, care și la acel moment procesual s-a coroborat cu celelalte probe, a fost în măsură să contribuie la aflarea adevărului și la administrarea unor probe consistente împotriva celorlalți doi inculpați. În acest context inculpatul B. a beneficiat de circumstanța atenuantă prev. de art. 74 lit. c din C.pen. În contextul gravității faptei și a rolului determinat și determinant jucat de către inculpatul B., circumstanța atenuantă nu a avut caracter preponderent. În temeiul art. 26 din C.pen. rap. la art. 208 al. 1 - art. 209 al. 1 lit. a, e și i și al. 4 Cod penal cu aplicarea art. 74 lit. c și 76 din C.pen. a fost condamnat inculpatul B. I. la pedeapsa de 6 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.

În baza art. 71 al. 2 din C.pen. s-a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 al. 1 lit. a (teza a II-a) C. pen. pe perioada prev. de art. 71 al. 2 din C.pen., ținând seama de gravitatea faptei care crează o incompatibilitate morală și juridică cu calitatea de ales în cadrul autorităților publice sau în funcții elective publice.

Pentru aceleași considerente în baza art. 209 al. 4 din C.pen. rap. la art. 65, 53 pct. 2 lit. a și art. 64 al. 1 lit. a (teza a II-a) C. pen. s-a interzisinculpatului dreptul de a fi ales în cadrul autorităților publice sau în funcții elective publice pe o perioadă de 2 ani, care va curge în condițiile art. 66 din C.pen.

În baza art. 88 din C.pen. s-a dedus perioada reținerii inculpatului B. I. din data de 22 aprilie 2010.

Despre acțiunea civilă:

Vehiculul marca Mercedes Actros cu nr. de înmatriculare (...) și semiremorca marca Schmitz cu nr. de înmatriculare (...) au fost lăsate în custodia părții vătămate (vol. I fila 243), iar în temeiul art. 14 al. 3 lit. a din C. rap. la art. 346 din C. s-a dispus restituirea bunului către partea vătămată. Sub acest aspect s-a considerat acoperit prejudiciul.

Cât privește contravaloarea celor 24 de tone de făină furajeră, a cărei contravaloarea a fost solicitată de către partea civilă s-a reținut următoarele: Contravaloarea mărfii a fost fixată de către partea vătămată la suma de

8.568 lei, adică 0,357 lei/kg, preț de distribuitor, echivalent cu prețul fixat de către inculpatul B. când a valorificat o parte din marfă. Cantitatea de 1600 de kg de făină furajeră a fost ridicată de la martora L. L. C.-S. și restituite părții vătămate (filele 237-238 dos. UP).

În temeiul art. 14 rap. la art. 346 din C. rap. la art. 998-999 și 1003 din

C.civ., constatând că fapta ilicită săvârșită de către inculpați au produs un prejudiciu nemijlocit în patrimoniul părții vătămate constând în contravaloarea, a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de către partea civilă S. T. S. și au fost obligați inculpații să plătească în solidar suma de

7.996,8 lei reprezentând contravaloarea a 22.400 kg de făină furajeră.

Întrucât nu au fost identificate bunuri aparținând celor trei inculpați, în temeiul art. 353 C. rap. la art. 163 din C. s-a respins cererea de luare a măsurii sechestrului asigurator asupra bunurilor inculpaților ca fiind neîntemeiată.

În baza art. 191 al. 1 și din C. au fost obligați inculpații la plata cheltuielilor de judecată.

În temeiul art. 189 al. 1 din C. onorariile avocaților desemnați din oficiu, parțiale sau întregi, după cum au participat efectiv la procedurile penale desfășurate în cadrul procesului, au fost suportate din fondurile M.ui Justiției.

Împotriva acestei sentințe au formulat recurs inculpații H. I. E., M. S. D. și B. I..

Inculpatul M. S. D. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței penale atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, care nu s-a pronunțat asupra unor cereri esențiale pentru părți.

Admiterea recursului, casarea sentinței penale atacate , cu reținerea cauzei spre rejudecare și schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, prin reținerea infracțiunii de furt calificat fără agravanta prev. de alin.4 al art.209 C. precum și schimbarea formei de participație din autorat în complicitate la furt și raportat la noile limite de pedeapsă, să fie stabilită o pedeapsă sub minimul special, ca efect al reținerii circumstanțelor atenuante stabilite de instanța de fond și să fie reindividualizată modalitatea de executare a pedepsei.

În subsidiar inculpatul a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii penale atacate și reindividualizarea cuantumului pedepsei, precum și a modalității de executare a acesteia.

În motivele de recurs inculpatul prin memoriul depus la dosar și susținerile orale la termenul de judecată din 2 iunie 2011 când au avut locdezbaterile pe fond a arătat că , instanța de fond nu s-a pronunțat asupra unor cereri esențiale pentru părți, respectiv una din problemele esențiale ale cauzei se raportează la reținerea TVA-ului ca și componentă a prejudiciului cauzat prin comiterea infracțiunii. Astfel sub acest aspect instanța de fond a dispus la solicitarea inculpaților efectuarea unei expertize în vederea stabilirii prejudiciului, numind un expert evaluator și admițând propunerea părților de numire a unui expert parte.

Cele două expertize au fost contradictorii, atât sub aspectul valorii prejudiciului, cât și sub aspectul reținerii TVA-ului în conținutul cuantumului total al prejudiciului. Astfel expertul R. D. a opinat că în valoarea prejudiciului intră și TVA-ul, pe când experta solicitată de inculpați R. A. a opinat în sens contra, justificându-și alegerea.

Într-o astfel de situație părțile, au solicitat prezența expertului R. în instanță pentru a da lămuri verbale asupra acestei probleme, însă instanța de fond nu a dat curs acestei solicitări.

2. Dacă instanța de recurs nu va încuviința trimiterea cauzei spre rejudecare, inculpatul a solicitat audierea expertului la instanța de recurs, pentru a da lămuririle necesare în legătură cu expertiza efectuată în cauză.

Reținerea instanței de fond a impozitului pe autovehicul este una absurdă, întrucât TVA-ul fiind un impozit pe care partea civilă fiind plătitoare de TVA, l-a recuperat ca urmare a compensării acestuia cu TVA-ul colectat, sens în care acesta nu intră în cuantumul prejudiciului, expertul oficial numit în cauză reținând în mod greșit că valoarea bunului sustras evaluat trebuie să conțină TVA. De altfel în situația în care autovehiculul nu ar fi fost recuperat, iar inculpații ar fi fost obligați să restituie prejudiciul, dacă acesta ar fi fost calculat astfel încât să conțină TVA, prin restituirea către partea civilă a unui astfel de prejudiciu, s-ar fi realizat o îmbogățire fără justă cauză.

Expertul nu a fost lămurit ce anume trebuie să evalueze, prin urmare acesta nu a stabilit o valoare a bunurilor, ci prețul cu care partea civilă ar putea vinde bunurile și din acest motiv, expertul a căzut în capcana de a adăuga valorii bunului evaluat și cuantumul TVA , evident că în cazul unei vânzări, partea civilă ar fi facturat și TVA-ul însă acest aspect nu poate influența valoarea prejudiciului creat prin comiterea infracțiunii, tocmai pentru faptul că în cauză sunt două noțiuni diferite, pe de o parte un prejudiciu cauzat efectiv părții civile prin sustragerea bunului, iar pe de altă parte un potențial preț obținut prin vânzare.

În schimb d-na R. A. apreciază că valoarea bunului nu cuprinde TVA și că aceasta este în cuantum de 189.693 lei valoare la care dacă adăugăm suma de 8.568 lei prejudiciul cauzat prin sustragerea făinii furajere, tot nu s-ar depăși pragul de 200.000 lei. Mai mult experta își motivează neincluderea TVA- ului în valoarea bunurilor, atât în răspunsul la obiecțiuni din data de 22 noiembrie 2010, cât și ulterior în răspunsul la adresa instanței din 25 noiembrie 2010.

Referitor la schimbarea încadrării juridice a faptei cu privire la forma de participație inculpatul a arătat că în momentul în care inculpatul H. a plecat cu ansamblul Rutier din C.-N., acesta ieșise din patrimoniul părții vătămate, întrucât inculpatul B. a plecat din parcarea părții civile nu cu intenția de a încărca făina furajeră în Satu Mare, ci cu intenția de a sustrage autovehiculul și a fi înstrăinat în R. M. .

Prin urmare, acesta ulterior ieșirii din parcarea părții civile, s-a comportat ca un proprietar, dovadă stând și faptul că a înstrăinat o partea dincantitatea de făină furajeră martorului H. I. căruia inculpatul i-a vândut 20 de saci de făină pentru suma de 500 lei.

De asemenea a încercat să disimuleze propriul furt prin crearea aparenței furtului camionului de către terțe persoane, cu care în realitate s-a înțeles anterior.

În concluzie inculpații H. și M. au comis doar o promisiune de tăinuire urmată de tăinuirea bunului care este calificată de lege ca și complicitate.

Cu privire la reindividualizarea pedepsei inculpatul a arătat că în urma schimbării încadrării juridice a faptei, ținând seama de noile limite de pedeapsă între 3 și 15 ani închisoare, instanța de recurs urmează să aplice inculpatului o pedeapsă sub minimul special de 3 ani închisoare, ca urmare a reținerii circumstanțelor atenuante de către instanța de fond, iar ca modalitate de executare, aceasta să fie fără privare de libertate.

În situația în care instanța de recurs va considera că instanța de fond a dat o corectă încadrare juridică a faptei, precum și a participației, inculpatul a solicitat reindividualizarea cuantumului pedepsei și a modalității de executare a acesteia.

Inculpatul H. I. E. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței penale atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, întrucât judecarea cauzei a avut loc la termenul din 15 iunie 2010 în lipsa apărătorului ales al inculpatului B., asistența fiind obligatorie, hotărârea instanței nu cuprinde motivele pe care aceasta se întemeiază, există o contradicție între motivare și dispozitiv, iar instanța nu s-a pronunțat asupra unor probe administrate și asupra unor cereri esențiale pentru inculpat,de natură să garanteze drepturile acestuia și să influențeze soluția în cauză.

În motivele de recurs s-a arătat că la termenul de judecată din data de

15 iunie 2010 inculpatului B. i s-a încălcat dreptul la apărare, întrucât acesta avea dreptul să fie asistat de un apărător ales, în situația în care la dosarul cauzei nu exista nici un înscris, din care să rezulte că acesta și-a angajat un apărător și faptul că apărătorul inculpatului avea proces la o altă instanță. De asemenea inculpatul a arătat în mod expres că nu dorește să fie asistat de către apărătorul din oficiu, ci doar de apărătorul ales.

Referitor la faptul că instanța de fond nu a motivat în mod corespunzător în ceea ce privește cuprinderea TVA în valoarea de circulație a bunului s-a arătat că nu s-a făcut referire la textele din Codul fiscal cu privire la TVA menționate de experta R. și care sunt aplicabile în cauză. Nemotivarea instanței se referă tocmai la elementul care face diferența între furtul cu consecințe deosebit de grave și furtul calificat în forma simplă.

De asemenea există o contrarietate între motivarea soluției și dispozitivul hotărârii, respectiv în motivare se reține circumstanța atenuantă prev. de art.74 lit.c C. iar în dispozitiv se reține circumstanța prev. de art.74 lit.a C. astfel nu rezultă care este convingerea reală a instanței, care circumstanță atenuantă a fost reținută, iar această neconcordanță nu poate fi îndreptată de către instanța de recurs.

Cu privire la împrejurarea că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra unor probe administrate în cauză, inculpatul a arătat că nu s-a arătat în motivarea sentinței care din cele două expertize a fost luată în considerare, respectiv care este în concret valoarea de circulație a ansamblului rutier.

Dacă se adaugă la valoarea stabilită de experta R. valoarea TVA s-ar ajunge la suma de 51.424,66 euro. Astfel între cei doi experți este o diferență de apreciere de 10.000 euro.

Referitor la nepronunțarea asupra unor cereri esențiale,inculpatul a arătat că a solicitat la termenul de judecată din (...) ca instanța să ia în considerare concluziile expertizei efectuate de experta R., însă instanța de judecată nu s-a pronunțat asupra cererii.

De asemenea la termenele de judecată din 21 septembrie 2010 și 28 septembrie 2010 inculpatul a solicitat prezența în instanță a expertului R. pentru a da lămuriri sau o deplasare la fața locului pentru a viziona autovehiculul sustras, cereri asupra cărora instanța de fond nu s-a pronunțat.

Având în vedere lipsa de motivare și omisiunea de a se pronunța asupra probelor și cererilor în apărare, instanța i-a încălcat dreptul de apărare al inculpatului, care era obligată să examineze toate argumentele invocate și problemele esențiale care i-au fost puse în discuție și să cuprindă toate aceste analize în motivarea hotărârii, răspunzând în mod detaliat.

În subsidiar inculpatul a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței penale atacate sub aspectul încadrării juridice, a reținerii circumstanțelor atenuante prev. de art.74 lit.c C., a cuantumului pedepsei, a modalității de executare a acesteia și a laturii civile și rejudecând cauza să fie schimbată încadrarea juridică a faptei prin eliminarea disp. art.209 alin.4 C., raportat la concluziile expertei R., să fie redusă pedeapsa sub minimul special de 3 ani închisoare, să se dispună suspendarea sub supraveghere a executării acesteia, să fie modificată suma la care a fost obligat inculpatul H. alături de ceilalți doi inculpați și să fie înlăturată obligarea tuturor inculpaților la plata sumei de

500 lei în favoarea expertului R.

Cu privire la motivarea petitului subsidiar inculpatul a arătat că se impune schimbarea încadrării juridice a faptei, deoarece valoarea prejudiciului nu depășește suma de 200.000 lei, ținându-se seama de concluziile expertizei întocmită de experta R., potrivit căreia valoarea ansamblului rutier sustras de inculpați este de 187.310 lei, la care dacă se adaugă valoarea făinei furajere de

8.278 lei , se ajunge la o valoare totală de 191.668 lei .

Expertul R. a stabilit o valoarea a ansamblului rutier, fără a explica de ce a considerat că gradul de uzură al celor două subansamble este de 50% cu toate că a avut în vedere procente diferite,respectiv gradul de uzură contabilă de 58,34% , depreciere de vechime de 15-20% pe an, uzură fizică de 40% și uzură economică de 50%. Cu toate că indică aceste procente, expertul nu precizează cum a obținut valoarea ansamblului rutier.

Referitor la circumstanțele atenuante, inculpatul a arătat că instanța de fond nu a reținut în favoarea sa circumstanța prev. de art.74 alin.1 lit.c C. care este incidentă în cauză și de asemenea trebuia să rețină și alte împrejurări prev. de art.74 alin.2 C. referitoare la împrejurarea că nu are antecedente penale că a fost o persoană încadrată în societate, desfășurând o activitate remunerată în Spania și R. .

Cu privire la cuantumul pedepsei, inculpatul a solicitat ca aceasta să fie stabilită sub minimul de 3 ani închisoare, iar ca modalitate de executare să se dispună suspendarea sub supraveghere a executării acesteia potrivit art.86¹

C., cu stabilirea obligațiilor pe care inculpatul trebuie să le îndeplinească pe perioada termenului de supraveghere.

Cu privire la latura civilă a cauzei inculpatul a arătat că din cantitatea de 26.660 kg făină furajeră, inculpatul B. a înstrăinat 800 kg , iar cantitatea de

1600 kg făină a fost recuperată, astfel că a rămas de recuperat valoarea cantității de 21.260 kg făină, care este la prețul de 7.698,24 lei.

Referitor la înlăturarea obligării inculpaților la plata sumei de 500 lei reprezentând onorariu suplimentar pentru expertul R., inculpatul a arătat că la termenul de judecată din (...) a solicitat completarea raportului de expertiză

, respectiv dacă autotractorul a fost supraîncărcat și din această cauză s-a uzat prematur, însă instanța de fond a stabilit un alt obiectiv, care nu a fost solicitat de inculpați.

Inculpatul B. I. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței penale atacate și rejudecând cauza să fie schimbată încadrarea juridică a faptei prin înlăturarea dispozițiilor art.209 alin.4 C. , aplicarea unei pedepse sub minimul de 3 ani închisoare, iar ca modalitate de executare a acesteia suspendarea sub supraveghere.

În subsidiar inculpatul a solicitat ca în situația în care nu se va dispune schimbarea încadrării juridice a faptei, să-i fie aplicată inculpatului o pedeapsă al cărui cuantum să permită suspendarea executării acesteia sub supraveghere.

Cu privire la latura civilă a cauzei inculpatul a solicitat să se constate că a achitat cota sa parte din prejudiciul rămas de recuperat.

În motivele de recurs inculpatul a arătat că spre deosebire de ceilalți doi inculpați care s-au implicat efectiv în sustragerea autovehiculului aparținând părții civile, prin acte de executare nemijlocită, specifice coautoratului, în sarcina sa s-a reținut complicitatea materială la această infracțiune.

Un alt aspect relevant sub aspectul soluționării cauzei este faptul că rezoluția infracțională și conceperea modalității efective de sustragere a autovehiculului aparținând părții civile nu poate fi imputată inculpatului.

Cu certitudine inculpații M. și H. au sustras autocamionul pe care l-au transportat în R. M., după ce în prealabil au vândut unor cumpărători de bună credință cantitatea de furaje aflate în autoremorcă.

Un alt elemente esențial legat de starea de fapt cu implicații deosebite asupra încadrării juridice a faptei îl reprezintă valoarea reală a ansamblului rutier sustras de inculpați , care potrivit raportului de expertiză efectuat de expertul R. este de 263.775 lei, însă experta R. a stabilit o valoarea a ansamblului rutier la suma de 179.032 lei, fără includerea valorii TVA în calculul prețului. În concluzie această din urmă sumă reprezintă valoarea reală a prejudiciului cauzat părții civile, care nu depășește suma de 200.000 lei.

În sarcina inculpatului B. a fost reținută și infracțiunea de fals în declarații prev. de art.292 C., care deși în mod obiectiv prezintă o individualitate juridică distinctă de realizare a complicității la infracțiunea de furt calificat, prin care inculpatul nu a dorit decât să-și ajute coinculpații să nu fie descoperiți.

Cu privire la reindividualizarea pedepsei, inculpatul a solicitat să se rețină în favoarea sa circumstanțele atenuante prev. de art.74 alin.1 lit.a -c C., întrucât prejudiciul cauzat părții civile a fost recuperat în mare măsură, inculpatul a achitat cota sa parte din prejudiciul rămas de recuperat, a avut o atitudine sinceră în cursul procesului, s-a conformat obligațiilor impuse de organele de urmărire penală și la prima instanță, iar aplicarea unei pedepse privative de libertate ar aduce consecințe grave pentru familia inculpatului, care în prezent realizează venituri licite și se implică în buna desfășurare a activității firmei înființate de soția acestuia.

Pentru toate aceste considerente inculpatul apreciază că aplicarea unei pedepse într-un cuantum redus, cu suspendarea sub supraveghere a executării acesteia, ar fi în măsură să contribuie la reeducarea sa.

Verificând sentința penală atacată sub aspectul motivelor de recurs invocate de inculpați și a celor care puteau fi puse în discuție din ocifiu, Curtea reține următoarele:

I. de fond a stabilit o stare de fapt conformă cu realitatea și necontestată de inculpați, în sensul că după o înțelegere prealabilă inculpații H. I. E. , M. S. D. și B. I. au sustras prin folosirea unei chei contrafăcute, dintr-un loc public, respectiv str. P. din C.-N. în noaptea de 1. aprilie 2010 autovehiculul marca Mercedes Actros cu nr. de înmatriculare (...) compus din cap tractor, remorcă și semiremorcă, pe care l-au înstrăinat în R. M.

Inculpații audiați la instanța de fond au arătat în detaliu modalitatea de comitere a faptei, iar conținutul acestora a fost reținut în motivarea hotărarii de condamnare a inculpaților, declarații care se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză și asupra cărora nu vom insista.

Din motivele de recurs rezultă că toți cei trei inculpați critică în principal hotărârea instanței de fond sub aspectul încadrării juridice a faptei în furt calificat cu consecințe deosebit de grave, respectiv reținerea dispozițiilor art.209 alin.4 C., făcând referire la expertiza întocmită de experta R. sau la expertiza întocmită de expertul R., fără includerea în prejudiciul cauzat părții civile a valorii TVA, ajungând la concluzia că valoarea prejudiciului este sub

200.000 lei

A. critică nu este întemeiată, pentru următoarele motive:

Potrivit raportului de expertiză întocmit de expert R. D. valoarea comercială a autovehiculului sustras de inculpați este de 263.775 lei (prețul cu amănuntul inclusiv TVA).

Autoutilitara Mercedes Actros în valoare de 181.000 lei, iar semiremorca

Shimit în valoare de 82.775 lei (fila 318-325 vol.II dosar fond).

Dacă din această valoare totală dacă scădem valoarea TVA, care la data săvârșirii faptei era în procent de 19%,rezultă suma de 50.117 lei și scăzând această valoare din suma totală rezultă suma de 213.658 lei, care este peste suma prevăzută de dispozițiile art.146 C.respectiv 200.000 lei referitoare la consecințe deosebit de grave.

Expertul R. și-a motivat aprecierea făcută cu privire la valoarea ansamblului auto sustras de inculpați și prin răspunsul la obiecțiunile formulate de aceștia la raportul de expertiză (fila 621 vol.III dosar fond).

La solicitarea inculpaților expertul R. D. a fost audiat în recurs, care a arătat că își menține concluziile din raportul de expertiză întocmit în cauză, că la achiziționarea acestor bunuri cumpărătorul și-a dedus TVA-ul, însă în cazul furtului bunul este purtător de TVA la valoarea rămasă de amortizat.

Expertul tehnic mai arată că utilajul era într-o starea tehnică foarte bună, având o perioadă de folosință de doar 2 ani și încă în perioada de garanție. Î. ansamblu a fost evaluat la 50% din valoarea de înlocuire a acestuia. Autovehiculul fiind E. 3 la înmatricularea în R. este supus taxei de primă înmatriculare, care a fost calculată la evaluarea bunului sustras. Evaluarea a fost făcută și prin calculul metodei prețului și s-a ajuns aproximativ la aceeași valoare. Prețurile au fost cele de pe piața G., întrucât autovehiculul sustras de inculpați se produce și în prezent, iar pe piața din R. prețurile sunt mai mari.

Partea civilă prin răspunsul dat la solicitarea instanței de recurs referitor la prejudiciu, a arătat că autoutilitara are o valoare de 338.820 lei din care

TVA 53.937 lei, iar semiremorca are o valoare de 176.418 lei, din care TVA

28.167 lei și că valoarea totală a ansamblului rutier este de 515.239 lei, dincare scăzând TVA-ul rezultă o valoare de 433.135 lei, care redusă cu 50% potrivit raportului de expertiză întocmit de expertul R. este de peste 200.000 lei.

Din starea de fapt prezentată în detaliu mai sus, rezultă cu certitudine că și în varianta prezentată de inculpați referitoare la faptul că bunul sustras nu este purtător de TVA, valoarea acestuia este peste 200.000 lei, sens în care nu se impune schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpaților în infracțiunea de furt calificat în forma simplă, prin înlăturarea disp. art.209 alin.4 C. referitoare la consecințe deosebit de grave.

Expertiza întocmită de experta R. din care ar rezulta că valoarea ansamblului sustras de inculpați este de 189.683 lei, nu poate fi luată în considerare, întrucât nu se coroborează cu nicio probă administrată în cauză, probe prezentate în detaliu mai sus și rezultă că această expertiză a fost întocmită cu scopul de ai ajuta pe inculpați la o eventuală schimbare a încadrării juridice a faptei, la solicitarea părătorilor inculpaților, solicitare ca a fost făcută și expertului R. de către apărătorul ales al inculpatului H. , așa cum rezultă din răspunsul expertului la instanța de recurs.

Neîntemeiată este și solicitarea inculpatului H. prin apărătorul ales al acestuia de trimitere a cauzei spre rejudecare pe motiv că inculpatul B. la primul termen de judecată când a solicitat amânare cauzei pentru a fi asistat de apărător ales, cererea i-a fost respinsă.

Corespunde adevărului că la termenul de judecată din 15 iulie 2010 inculpatul B. a afirmat că la urmărirea penală a fost asistat de un avocat din Baroul București , care nu s-a prezentat, însă instanța de fond a respins cererea de amânare a audierii inculpatului pe motiv că la dosar nu există delegație de apărător ales și nicio cerere în acest sens.

Inculpatul B. și-a angajat ulterior un apărător ales din cadrul Baroului

C., care putea solicita audierea inculpatului în prezența sa, dacă a considerat că dreptul la apărare al inculpatului a fost încălcat, nefiind vorba de o nulitate absolută prevăzută de art.197 alin.2 C., însă inculpatul B. prin apărătorul ales al acestuia nu a invocat acest motiv de recurs.

Neîntemeiată este și solicitarea inculpatului M. S. D. de trimitere a cauzei spre rejudecare pe motiv că instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la solicitarea inculpaților de audiere a expertului R. cu privire la raportul de expertiză întocmit în cauză, deoarece această solicitare a fost încuviințată în recurs, iar expertul R. a fost audiat la instanța de recurs, sens în care nu se impune trimiterea cauzei spre rejudecare sub acest aspect.

Solicitările inculpatului M. referitoare la schimbarea încadrării juridice a faptei, raportat la forma participației și a cuantumului pedepsei aplicate acestuia sunt întemeiate pentru următoarele motive:

Din ansamblul probelor administrate în faza de urmărire penală și la instanța de fond rezultă cu certitudine că ansamblul auto a fost sustras de inculpatul H., care cu ajutorul unei chei contrafăcute a pornit motorul și a plecat cu autovehiculul din parcarea situată pe str. P. din C.-N., moment în care s-a demontat și dispozitivul GPS de urmărire pe traseu a autovehiculului, iar ceilalți doi inculpați au avut calitatea de complici, ajutând pe inculpatul H. la comiterea faptei.

De principiu, așa cum arată apărătorii aleși ai inculpatului M. un autovehicul poate fi sustras doar de cel care conduce autovehiculul în calitate de autor, iar celelalte persoane nu pot avea decât calitatea de complici.

Susținerile inculpatului M. prin apărătorii aleși ai acestuia referitoare la faptul că doar inculpatul B. are calitatea de autor, întrucât fapta s-a comis în momentul în care acesta a plecat cu autovehiculul din parcarea părții civile și pentru faptul că o parte din făină a fost vândută pe traseul pană la C., nu sunt întemeiate.

Corespunde adevărului că inculpatul B., a plecat cu autovehiculul din parcarea părții civile, iar pe traseu a vândut o parte din făina furajeră, însă așa cum rezultă din declarațiile inculpaților M. și H., acesta din urmă s-a deplasat cu inculpatul B. la C. pentru a identifica un loc unde să fie parcat autovehiculul, sens în care inculpatul B. i-a prezentat inculpatului H. o parcare din apropierea magazinului I.s Mall, însă acesta nu a fost de acord, întrucât în acel loc se aflu camere de supraveghere de la o universitate situată în apropiere, după care i-a propus un alt loc situat pe str. P., cu care a fost de acord , iar inculpatul B. i-a predat o cheie fără să știe dacă este adevărată sau contrafăcută și i-a solicitat ca în momentul în care pleacă de pe loc cu autovehiculul să demonteze aparatul GPS (fila 119-122 dosar fond).

Din starea de fapt prezentată mai sus rezultă că, inculpatul B. a condus autovehiculul până în parcarea de pe str. P. din C.-N. în baza raporturilor de muncă avute cu partea civilă, iar fapta s-a comis în momentul plecării inculpatului H. cu autovehiculul din această parcare.

Dacă inculpatul H. nu pleca cu autovehiculul din parcarea situată pe str.

P. , fapta nu s-ar fi comis.

Acest fapt rezultă și din activitatea desfășurată de cei trei inculpați, respectiv în momentul în care au ajuns în parcarea de pe str. P. inculpații H.

și M. , i-au predat inculpatului B. o sumă de bani pentru a se caza la un hotel, iar acesta urma să apeleze la serviciile unei prostituate pentru a fi audiată în calitate de martor, dacă va fi nevoie, iar potrivit înțelegerii cu cei doi inculpați, inculpatul B. a depus plângere pentru furt numai după ieșirea din R. a inculpatului H. cu autovehiculul sustras.

Inculpatul H. arată în declarația acestuia dată la instanța de fond că, după ce am trecut granița, l-am sunat pe inculpatul B. și i-a spus că poate depune plângere pentru furt.

Din declarațiile inculpaților H. și M. rezultă că acesta din urmă s-a deplasat în spatele autovehiculului condus de inculpatul H. cu un alt autovehicul marca Land Rover și nu cu autovehiculul sustras.

Așa fiind, doar inculpatul H. are calitatea de autor, întrucât acesta a pornit autovehiculul din parcarea situată pe str. P. din C.-N. și a plecat cu acesta spre R. M., iar ceilalți doi inculpați au calitatea de complici.

Pentru aceste motive, în baza art.334 C. urmează să fie schimbată încadrarea juridică a faptei reținută în sarcina inculpatului M. din autorat la infracțiunea de furt calificat cu consecințe deosebit de grave în complicitate la această infracțiune.

Solicitarea inculpatului M. de schimbare a modalității de executare a pedepsei într-o formă neprivativă de libertate, este neîntemeiată, întrucât raportat la fapta comisă , cu un prejudiciu deosebit de mare, modalitatea de săvârșire a infracțiunii, așa cum rezultă din starea de fapt prezentată în detaliu mai sus, după un plan bine organizat și conceput în detaliu cu mult anterior comiterii faptei și urmările produse, deși prejudiciul a fost recuperat în mare parte prin restituirea autovehiculului sustras, însă nu datorită inculpaților, ci atitudinii organelor de cercetare penală, motive pentru care apreciem căsingura modalitate de reeducare a inculpatului este executarea pedepsei în regim de detenție.

Fiind respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei din furt calificat cu consecințe deosebit de grave, în furt calificat sub forma simplă, implicit nu poate fi pus în discuție motivul de recurs referitor la reindividualizarea pedepsei aplicate inculpatului M. potrivit noilor limite de pedeapsă, de sub 3 ani închisoare, ci doar raportat la forma de participație.care este întemeiată și a fost admisă.

Inculpatul M. în motivele de recurs a mai arătat că reținerea de către instanța de fond și a impozitului pe autovehicul (TVA), este absurdă, însă neantemeiată este susținerea acestuia prin apărătorii aleși, referitoare la schimbarea încadrării juridice a faptei în furt calificat sub forma simplă, raportat la valoarea bunului sustras, care nu poate fi încadrată generic în furtul unei roți de rezervă sau a unei biciclete.

Cu privire la recursul formulat de inculpatul H. I. se rețin următoarele:

La motivele de recurs privind trimitere cauzei spre rejudecare pe motiv că inculpatului B. i s-a încălcat dreptul la apărare s-a răspuns anterior și ca urmare acest motiv de recurs nu mai necesită a fi pus în discuție.

Cu privire la motivul de recurs al inculpatului H., referitor la faptul că hotărârea instanței de fond nu este motivată în ceea ce privește includerea TVA în valoarea de circulație a bunului sustras și la acest motiv s-a răspuns în motivarea recursului inculpatului M. și ca urmare nu necesită a fi reluat.

Referitor la faptul că instanța de fond a reținut în considerentele hotărârii circumstanța atenuantă prev. de at.74 lit.c C., iar în dispozitivul acesteia cea prev. de art.74 lit.a C. și că din acest motiv ar fi contrarietate între dispozitivul sentinței și considerente, se rețin următoarele:

Corespunde adevărului că în considerentele hotărârii pronunțată de instanța de fond s-a reținut circumstanța atenuantă prev. de art.74 lit.c C. iar din dispozitivul acesteia circumstanța atenuantă prev. de art.74 lit.a C. însă apreciem că este o omisiune a instanței de fond, care a dat eficiență circumstanțelor atenuante reținute în favoarea inculpatului și a redus pedeapsa aplicată acestuia sub limita minimă prevăzută de lege, omisiune care poate fi înlăturată în recurs prin reținerea în favoarea inculpatului și a circumstanței atenuante prev. de art.74 lit.c C. pentru motivul că la instanța de fond inculpatul a recunoscut fapta și a dat declarații ample în acest sens, motive pentru care nu se impune trimiterea cauzei spre rejudecare sub acest aspect.

Cu privire la faptul că între expertiza efectuată de expertul R. și cea întocmită de experta R. există diferențe, care nu au fost lămurite de instanța de fond și asupra acestui motiv de recurs s-a răspuns în motivarea recursului inculpatului M., sens în care nu vom reveni cu privire la acest aspect.

La fel s-a motivat și de ce nu se poate lua în considerare expertiza efectuată de experta R..

Tot neîntemeiată este solicitarea inculpatului de trimitere a cauzei spre rejudecare pentru audierea expertului R., care a fost audiat la instanța de recurs, sens în care omisiunea instanței de fond, a fost înlăturată și nu se impune trimiterea cauzei spre rejudecare sub acest aspect.

Neîntemeiate sunt și solicitările inculpatului H. din petitul subsidiar al recursului promovat de acesta referitoare la, schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de furt calificat cu consecințe deosebit de grave, în furt calificat sub forma simplă, prin înlăturarea disp. art.209 alin.4 C., să fiestabilit un cuantum al pedepsei sub minimul special de 3 ani închisoare, să fie schimbată modalitatea de executare a pedepsei în suspendare sub supraveghere potrivit art.86^{1 C. și asupra acestora s-a răspuns în motivarea recursului formulat de inculpatul M., nefiind necesară revenirea asupra acestor aspecte.}

Solicitarea inculpatului H. din motivele de recurs de a fi obligat la plata contravalorii făinii furajere nerecuperate de partea civilă în cantitate de 21.269 kg la suma de 7698,24 lei, în solidar cu ceilalți inculpați, este întemeiată, întrucât partea civilă a recuperat cantitatea de 1600 kg.iar 800 kg. au fost înstrăinate de către inculpatul B., care la prețul de 0,3621 lei/kg rezultă suma de 7698,24 lei, sumă ce urmează să fie suportată în solidar de cei trei inculpați.

La fel va fi înlăturată dispoziția instanței de fond din încheierea de ședință de la termenul de judecată din (...) privind obligarea inculpaților la plata onorariului suplimentar pentru expertul R. de 500 lei, întrucât în recurs acesta a arătat că numai solicită onorariul suplimentar.

Cu privire la recursul formulat de inculpatul B., se rețin următoarele:

Referitor la motivul de recurs prin care inculpatul solicită schimbarea încadrării juridice a faptei prin eliminarea art.209 alin.4 C. s-a răspuns în motivarea recursului promovat de inculpatul M., sens în care nu vom reveni cu privire la acest motiv de recurs.

La fel s-a răspuns și la motivul de recurs privind aplicarea unei pedepse sub minimul de 3 ani închisoare, care nu mai poate fi pus în discuție, din moment ce nu s-a admis cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei prin eliminarea art.209 alin.4 C. referitoare la consecințe deosebit de grave.

Nici motivul de recurs referitor la modalitatea de executare a pedepsei cu suspendare sub supraveghere, nu este întemeiat raportat la modalitatea de comitere a faptei, după un plan anterior conceput în detaliu, de sustragere a unui bun de o valoare deosebit de mare, care urma să fie transportat în R. M., unde să fie înstrăinat și pentru a nu fi descoperit ulterior.

Față de cele de mai sus apreciem că singura modalitate de reeducare a inculpatului este cu executarea pedepsei în regim de detenție și nu printr-o formă neprivativă de libertate, așa cum neîntemeiat solicită acesta.

Tot neîntemeiată este solicitarea inculpatului referitoare la achitarea acestuia pentru infracțiunea de fals în declarații, pe motiv că declarația falsă dată la organele de poliție ar fi tot o formă de participație la infracțiunea de furt calificat cu consecințe deosebit de grave.

Din declarațiile inculpaților H. și M. rezultă că aceștia s-au înțeles , ca după ce inculpatul H. va ieși cu autovehiculul din R., să-l sume pe inculpatul B. pentru ca acesta din urmă să anunțe furtul autovehiculului, ceea ce s-a și realizat.

Inculpatul H. arată în declarația dată de acesta la instanța de fond „. ce am ieșit cu autovehiculul din R., l-am sunat pe inculpatul B. și i-am spus acestuia că poate depune plângere la poliție pentru sustragerea autovehiculului";.

Declarația dată de inculpatul B. la organele de poliție, care sesizează furtul autovehiculului de către terțe persoane, deși acesta a fost sustras de către inculpatul H., după un plan bine stabilit anterior, la care și-au adus contribuția toți cei trei inculpați, realizează elementele constitutive ale infracțiunii de fals în declarații, infracțiune distinctă, care nu poate fi inclusă în forma participației, așa cum solicită în mod neîntemeiat inculpatul B.

Cu privire la latura civilă a cauzei, s-a constatat că o parte din prejudiciul cauzat părții vătămate a fost recuperat, iar această împrejurare a fost arătată în motivarea recursului promovat de inculpatul H.

Nici solicitarea inculpatului de a se reține în favoarea sa circumstanțele atenuante prev. de art.74 lit.a și b C. nu sunt întemeiate.

Referitor la circumstanța prev. de art.74 lit.a C. inculpatul B. a fost condamnat anterior pentru o infracțiune săvârșită din culpă pentru care s-a împlinit termenul de reabilitare, însă raportat la faptele comise și modalitatea de săvârșire a infracțiunilor, prezentate în detaliu mai sus, apreciem că nu se impune reținerea acestei circumstanțe atenuante.

Nici circumstanța prev. de art.74 lit.b C. nu se justifică chiar dacă inculpatul și-ar fi recuperat cota sa parte de prejudiciu, întrucât acesta a fost obligat în solidar cu ceilalți doi inculpați la plata contravalorii prejudiciului nerecuperat de partea civilă, iar obligația solidară nu eliberează de datorie până la stingerea obligației, deoarece partea civilă se poate îndrepta împotriva oricărui inculpat pentru plata întregii sume și nu doar pentru cota parte,

Având în vedere că nu se impune schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpaților prin eliminarea art.209 alin.4 C. și nici a modalității de executare a pedepselor, pentru motivele care s-au arătat în detaliu mai sus în baza art.385^{15 pct.1 lit.d C. recursurile formulate de cei trei inculpați urmează să fie admise prin reținerea în favoarea inculpatului H. și a circumstanței atenuante prev. de art.74 lit.c C., a schimbării încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului M. din autorat la infracțiunea de furt calificat cu consecințe deosebit de grave, în complicitate la această infracțiune, la cuantumul pedepselor aplicate inculpaților și a soluționării laturii civile a cauzei și rejudecând în aceste limite urmează să fie condamnat inculpatul H. I. E. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev.de art. 208 al. 1, art. 209 al. 1 lit. a, e și i și al. 4 Cod penal cu aplicarea art. 74 lit.a și c și art. 76 lit. a din C.pen. la pedeapsa de 6 ani închisoare.}

În baza art. 71 al. 2 din C.pen. vor fi interzise inculpatului H. I. E. drepturile prevăzute la art. 64 al. 1 lit a teza a II-a din C.pen. pe perioada prevăzută de art. 71 al. 2 din C.pen.

În baza art. 209 al. 4 din C.pen. rap. la art. 65, 53 pct. 2 lit. a și art. 64 al. 1 lit. a (teza a II-a) C. pen. va interzice inculpatului H. I. E. dreptul de a fi ales în cadrul autorităților publice sau în funcții elective publice pe o perioadă de 2 ani, termen care va curge de la terminarea executării pedepsei.

În baza art. 88 din C.pen. se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii și a arestării preventive începând cu data de 22 aprilie 2010 până la zi.

Inculpatul M. S. E., va fi condamnat pentru complicitate la infracțiunea de furt calificat cu consecințe deosebit de grave, prev.de art.26 C.pen. rap.la art. 208 al.1, art. 209 al. 1 lit. a, e și i și al. 4 Cod penal cu aplicarea art. 74 lit.a și art. 76 lit.a C.pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev.de art. 208 al. 1, art. 209 al. 1 lit. a, e și i și al. 4 Cod penal, la pedeapsa de 5 ani închisoare.

În baza art. 71 al. 2 din C.pen. vor fi interzise inculpatului M. S. E. drepturile prevăzute la art. 64 al. 1 lit a teza a II-a din C.pen. pe perioada prevăzută de art. 71 al. 2 din C.pen.

În baza art. 209 al. 4 din C.pen. rap. la art. 65, 53 pct. 2 lit. a și art. 64 al. 1 lit. a (teza a II-a) C. pen. se va interzice inculpatului M. S. E. dreptul de afi ales în cadrul autorităților publice sau în funcții elective publice pe o perioadă de 2 ani, termen care va curge de la terminarea executării pedepsei.

Potrivit art. 88 din C.pen. se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii și a arestării preventive începând cu data de 22 aprilie 2010 până la zi.

Inculpatul B. I. va fi condamnat pentru complicitate la infracțiunea de furt calificat cu consecințe deosebit de grave, prev.de art. 26 C.pen. rap. art. 208 al. 1, art. 209 al. 1 lit. a, e și i și al. 4 Cod penal cu aplicarea art. 74 lit. c

și 76 lit. a din C.pen. la pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 209 al. 4 din C.pen. rap. la art. 65, 53 pct. 2 lit. a și art. 64 al. 1 lit. a (teza a II-a) C. pen. se va interzice inculpatului B. I. dreptul de a fi ales în cadrul autorităților publice sau în funcții elective publice pe o perioadă de 2 ani, termen care va curge de la terminarea executării pedepsei.

Inculpatul B. I. va fi condamnat la pedeapsa de 1 lună închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații prev. de art. 292 din C.pen. cu aplicarea art. 74 lit. c și 76 lit. e din C.pen.

În baza art. 33 lit. a din C.pen. urmează să se constate că cele două infracțiuni pentru care a fost condamnat inculpatul B. I. au fost săvârșite în condițiile concursului real de infracțiuni.

În baza art. 34 lit. b din C.pen. va fi contopită pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare cu pedeapsa de 1 lună închisoare urmând ca inculpatul să execute

5 ani și 6 luni închisoare în regim de detenție.

Potrivit art. 71 al. 2 din C.pen. vor fi interzise inculpatului drepturile prevăzute la art. 64 al. 1 lit a teza a II-a din C.pen. pe perioada prevăzută de art. 71 al. 2 din C.pen.

În baza art. 35 al. 1 din C.pen. se va interzice inculpatului B. I. dreptul de a fi ales în cadrul autorităților publice sau în funcții elective publice pe o perioadă de 2 ani, în temeiul art. 209 al. 4 din C.pen. rap. la art. 65, 53 pct. 2 lit. a și art. 64 al. 1 lit. a (teza a II-a) C. pen., pedeapsa executându-se în condițiile art. 66 din C.pen.

Potrivit art. 88 din C.pen. se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii din data de 22 aprilie 2010.

În temeiul art. 14 rap. la art. 346 din C. rap. la art. 998-999 și 1003 din C.civ. vor fi obligați inculpații M. S. E., H. I. E. și B. I., să plătească în solidar părții civile SC T. SA, suma de 7.698,24 lei reprezentând contravaloarea a

21.260 kg de făină furajeră.

Obligarea inculpaților la plata sumei de 500 lei onorariul suplimentar pentru expertul R. I. D. va fi înlăturată.

Celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate urmează să fie menținute.

În baza art. 189 Cp.p. se va stabili în favoarea Baroului de avocați C. suma de 300 lei (3x100 lei) reprezentând onorarii parțiale pentru apărătorii din oficiu ai inculpaților (av.Chilea M., Brumă O. și Pușcă A.), care vor fi suportate din fondurile M.ui Justiției.

Cheltuielile judiciare suportate de stat în recurs urmează să rămână în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE M.IVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:

Admite recursurile declarate de inculpații H. I. E., M. S. D. și B. I. împotriva sentinței penale nr. 23/18 ianuarie 2011 a Judecătoriei C.-N. pe care o casează sub aspectul laturii penale și civile a cauzei și rejudecând în aceste limite:

Condamnă pe inculpatul H. I. E. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev.de art. 208 al. 1, art. 209 al. 1 lit. a, e și i și al. 4 Cod penal cu aplicarea art. 74 lit.a și c și art. 76 lit. a din C.pen. la pedeapsa de 6 ani închisoare.

În baza art. 71 al. 2 din C.pen. interzice inculpatului H. I. E. drepturile prevăzute la art. 64 al. 1 lit a teza a II-a din C.pen. pe perioada prevăzută de art. 71 al. 2 din C.pen.

În baza art. 209 al. 4 din C.pen. rap. la art. 65, 53 pct. 2 lit. a și art. 64 al. 1 lit. a (teza a II-a) C. pen. interzice inculpatului H. I. E. dreptul de a fi ales în cadrul autorităților publice sau în funcții elective publice pe o perioadă de 2 ani, termen care va curge de la terminarea executării pedepsei.

În baza art. 88 din C.pen. deduce din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii și a arestării preventive începând cu data de 22 aprilie 2010 până la zi.

Condamnă pe inculpatul M. S. E., fiul lui F. și F., născut în anul 1972 luna 09 ziua 04 în A. I., jud. A., domiciliat în com. Ighiu, sat Ș., jud. A., CNP 1. în prezent deținut în Penitenciarul Gherla, pentru complicitate la infracțiunea de furt calificat cu consecințe deosebit de grave, prev.de art.26 C.pen. rap.la art. 208 al.1, art. 209 al. 1 lit. a, e și i și al. 4 Cod penal cu aplicarea art. 74 lit.a și art. 76 lit.a C.pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev.de art. 208 al. 1, art. 209 al. 1 lit. a, e și i și al. 4 Cod penal, la pedeapsa de 5 ani închisoare.

În baza art. 71 al. 2 din C.pen. interzice inculpatului M. S. E. drepturile prevăzute la art. 64 al. 1 lit a teza a II-a din C.pen. pe perioada prevăzută de art. 71 al. 2 din C.pen.

În baza art. 209 al. 4 din C.pen. rap. la art. 65, 53 pct. 2 lit. a și art. 64 al. 1 lit. a (teza a II-a) C. pen. interzice inculpatului M. S. E. dreptul de a fi ales în cadrul autorităților publice sau în funcții elective publice pe o perioadă de 2 ani, termen care va curge de la terminarea executării pedepsei.

În baza art. 88 din C.pen. deduce din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii și a arestării preventive începând cu data de 22 aprilie 2010 până la zi.

Condamnă pe inculpatul B. I., fiul lui A. și C., născut la 24 august 1970,

CNP 1., domiciliat în sat B. G. nr.159 jud.A., f.f.l. în A. I., B-dul R. nr.1989 nr.15 bl.2AB, sc.1, ap.37 jud.A., pentru complicitate la infracțiunea de furt calificat cu consecințe deosebit de grave, prev.de art. 26 C.pen. rap. art. 208 al.

1, art. 209 al. 1 lit. a, e și i și al. 4 Cod penal cu aplicarea art. 74 lit. c și 76 lit. a din C.pen. la pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 209 al. 4 din C.pen. rap. la art. 65, 53 pct. 2 lit. a și art. 64 al. 1 lit. a (teza a II-a) C. pen. interzice inculpatului B. I. dreptul de a fi ales în cadrul autorităților publice sau în funcții elective publice pe o perioadă de 2 ani, termen care va curge de la terminarea executării pedepsei.

Condamnă pe inculpatul B. I. la pedeapsa de 1 lună închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații prev. de art. 292 din C.pen. cu aplicarea art. 74 lit. c și 76 lit. e din C.pen.

În baza art. 33 lit. a din C.pen. constată că cele două infracțiuni pentru care a fost condamnat inculpatul B. I. au fost săvârșite în condițiile concursului real de infracțiuni.

În baza art. 34 lit. b din C.pen. contopește pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare cu pedeapsa de 1 lună închisoare urmând ca inculpatul să execute

5 ani și 6 luni închisoare în regim de detenție.

În baza art. 71 al. 2 din C.pen. interzice inculpatului drepturile prevăzute la art. 64 al. 1 lit a teza a II-a din C.pen. pe perioada prevăzută de art. 71 al. 2 din C.pen.

În baza art. 35 al. 1 din C.pen. interzice inculpatului B. I. dreptul de a fi ales în cadrul autorităților publice sau în funcții elective publice pe o perioadă de 2 ani, în temeiul art. 209 al. 4 din C.pen. rap. la art. 65, 53 pct. 2 lit. a și art. 64 al. 1 lit. a (teza a II-a) C. pen., pedeapsa executându-se în condițiile art. 66 din C.pen.

În baza art. 88 din C.pen. deduce din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii din data de 22 aprilie 2010.

În temeiul art. 14 rap. la art. 346 din C. rap. la art. 998-999 și 1003 din C.civ. obligă pe inculpații M. S. E., H. I. E. și B. I., să plătească în solidar părții civile SC T. SA, suma de 7.698,24 lei reprezentând contravaloarea a

21.260 kg de făină furajeră.

Înlătură obligarea inculpaților la plata sumei de 500 lei onorariul suplimentar pentru expertul R. I. D.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

În baza art. 189 Cp.p. stabilește în favoarea Baroului de avocați C. suma de 300 lei (3x100 lei) reprezentând onorarii parțiale pentru apărătorii din oficiu ai inculpaților (av.Chilea M., Brumă O. și Pușcă A.), care vor fi suportate din fondurile M.ui Justiției.

Cheltuielile judiciare suportate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 16 iunie 2011.

PREȘEDINTE		JUDECĂTORI
V. G.	M. B.	D. P.

GREFIER D. S.

Red.V.G./S.M.D.

6 ex./(...)

Jud.fond.Mihăiță L.

← Decizia penală nr. 1196/2011, Curtea de Apel Cluj		Decizia penală nr. 371/2011, Curtea de Apel Cluj →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Încheierea penală nr. 131/2011, Curtea de Apel Cluj Decizia penală nr. 360/2011, Curtea de Apel Cluj Decizia penală nr. 1249/2011, Curtea de Apel Cluj Decizia penală nr. 1196/2011, Curtea de Apel Cluj Decizia penală nr. 371/2011, Curtea de Apel Cluj Decizia penală nr. 63/2011, Curtea de Apel Cluj Decizia penală nr. 580/2011, Curtea de Apel Cluj Încheierea penală nr. 1106/2011, Curtea de Apel Cluj