Decizia penală nr. 1196/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)/a1
DECIZIA PENALĂ NR. 1196/R/2011
Ședința publică din data de 20 iulie 2011
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE : I. M.
JUDECĂTORI : D. P.
M. R.
GREFIER : T. G.
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D. de I. a I. de
C. O. și T. - S. T. C. reprezentat prin P. :
L.T. CRĂCIUNESCU
S-au luat spre examinare recursurile declarate de inculpații T. D. D. și B. C. împotriva încheierii penale fără număr. din data de 13.VII.2011 pronunțată în dosar nr. (...) al T.ui B.-N., inculpații fiind trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prev. și ped. de art. 2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000, modificată, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., art. 14 lit. c și art. 16 din Legea nr. 143/2000, modificată și deținere de droguri de mare risc pentru consum propriu, prev. de art. 4 alin.
2 din Legea nr. 143/2000, modificată, cu aplicarea art. 41 alin. 2 și art. 16 din Legea nr. 143/2000, modificată, totul cu art. 33 lit. a C.pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul T. D. D., aflat în stare de arest preventiv, asistat de apărător desemnat din oficiu, av. Oltița
Felecan, cu delegație avocațială la dosar și inculpatul B. C., aflat în stare de arest preventiv, asistat de apărător desemnat din oficiu, av. O. Tudor, cu delegație avocațială la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, apărătorul inculpatului T. D. D. în temeiul art. 385/15 pct. 2 C., raportat la art. 3. C., solicită admiterea recursului împotriva încheierii penale de menținere a măsurii arestului preventiv, cu consecința revocării arestului preventiv. În măsura în care se impune luarea unei măsuri preventive față de inculpat, solicită luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
A. că în prezent nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv și că nu au apărut temeiuri noi, ce să justifice privarea de libertate a inculpatului. De asemenea, consideră că în cauză nu au fost respectate dispozițiile CEDO cu privire la măsurile preventive, deoarece nu există probe din care să rezulte că inculpatul ar pregăti săvârșirea de noi infracțiuni și nu rezultă nici la concluzia că în stare de libertate inculpatul ar zădărnici aflarea adevărului, câtă vreme acesta a recunoscut comiterea faptei și a colaborat cu organele de anchetă, colaborare ce a condus la identificarea altor 11 persoane, față de care s-a pus ulterior în mișcare urmărirea penală. Solicită a se avea în vedere și considerentele de ordin personal ale inculpatului, respectiv că este o persoană responsabilă, ce nu a creat probleme în comunitate și nici nu a mai fost în atenția organelor de urmărire penală. Nu există, în opinia sa, nici probe din care să rezulte că inculpatul ar încerca să se sustragă judecății cauzei, deoarece pentru inculpat reprezintă un interes participarea la proces și soluționarea cu celeritate a cauzei.
Referitor la temeiurile avute în vedere de către instanța de fond la menținerea măsurii arestului preventiv, constată că cea prev. de art. 148 lit. f C. sub aspectul cuantumului pedepsei este întemeiată, însă consideră că nu este îndeplinită cea cu privire la pericolul concret pentru ordinea publică al lăsării în libertate. A. că motivarea instanței de fond este nejustificată raportat la cele expuse mai sus, deoarece se reține că se impune privarea în continuare de libertate pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, precum și că pericol social rezidă din pedeapsă, gravitatea faptei și timpul derulării activității infracționale, fără a se raporta exclusiv la persoana inculpatului. De asemenea, consideră ca fiind nejustificată și susținerea că menținerea inculpatului în stare de arest ar descuraja comiterea unor astfel de fapte.
Solicită a se avea în vedere scopul măsurii preventive și a se lua în considerare aspecte legate de vârsta inculpatului, antecedentele penale și persoana acestuia, conform dispozițiilor art. 136 alin. 8 C. Astfel, arată că inculpatul este arestat din 2 aprilie 2011, se află la prima confruntare cu legea penală, iar timpul petrecut de acesta în arest a atras atenție asupra faptelor comise, iar inculpatul a conștientizat consecințele asupra sa și familiei sale, fiind căsătorit. În opinia sa, o reacție din partea autorităților referitoare la gravitatea faptei săvârșite de inculpat nu implică luarea față de acesta, în mod obligatoriu, a măsurii arestului preventiv, ci se poate lua și o măsură neprivativă de libertate. Cu onorariu din FMJ.
Apărătorul inculpatului B. C. solicită admiterea recursului, casarea hotărârii penale și rejudecând, constatarea faptului că măsura arestului este nejustificată și neîntemeiată, inculpatul putând fi cercetat în stare de libertate. A. că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului nu mai subzistă, astfel că solicită revocarea măsurii arestului preventiv și punerea inculpatului în stare de libertate.
În opinia sa, în cauză nu există probe din care să rezulte că lăsarea inculpatului în stare de libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, acesta nefiind concret, actual și dovedit, motiv pentru care nu se poate reține doar pericolul social al faptei pentru care inculpatul este cercetat, pentru că astfel s-ar aduce atingere prezumției de nevinovăție a acestuia. Consideră că în cauză nu există nici indicii, care să justifice menținerea inculpatului în arest, mai ales că această măsură a fost luată pentru a se atrage atenția asupra unui asemenea comportament. Totodată, apreciază că nu există nici probe temeinice că în stare de libertate inculpatul ar impieta aflarea adevărului în cauză, deoarece a fost sincer, a recunoscut și a colaborat cu organele de cercetare, nu are antecedente penale și are studii superioare.
În subsidiar, solicită a se face aplicarea dispozițiilor art. 136 și art. 145 C. Cu onorariu din FMJ.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea ca legală și temeinică a încheierii penale atacate. Consideră că în mod corect instanța de fond a reținut că probele administrate în faza de urmărire penală relevă existența indiciilor temeinice de săvârșire a infracțiunii de trafic de droguri de mare risc și în mod întemeiat a apreciat că liberi ar prejudicia ordinii publice, existând temerea că ar relua activitatea infracțională. A., de asemenea, că existența unor cauze de atenuare a răspunderii este mai puțin relevantă în acest moment procesual.
Inculpatul T. D. D., având ultimul cuvânt, solicită cercetarea în stare de libertate, deoarece regretă faptele comise și se obligă să nu mai comită altele sau să nu încalce obligațiile impuse de instanță.
Inculpatul B. C., având ultimul cuvânt, solicită cercetarea în stare de libertate, întrucât nu a fost conștient de gravitatea faptelor, pe care le-a comis într-o perioadă scurtă de timp. De asemenea, arată că deși a fost plecat din țară, dacă va fi pus în libertate nu se va sustrage.
C U R T E A
Prin încheierea penală f.nr. din data de 13 iulie 2011 pronunțată în dosarul nr. (...) de Tribunalul Bistrița Năsăud, în baza art. 300/1 Cod procedură penală, s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpații T. D. D. fiul lui D. și I., născut la data de (...) în N., domiciliat în comuna Ș. nr. 70 jud. B. N., CNP - 1. și B. C., fiul lui A. și A., născut la data de 19 mai 1983 în Gherla jud. C., domiciliat în B., str. Someșului nr.2, sc.A, ap.35 jud. B. N., CNP - 1., ambii trimiși în judecată pentru comiterea în concurs real prev. de articolul 33 litera. "a" Cod penal, a infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc prevăzută de articolul
2 aliniatul2 din Legea nr. 143/2000 (modificată prin OUG nr. 6.) cu aplicarea articolului 41 aliniatul 2 Cod penal, articolul 14 litera "c" și articolul 16 din Legea nr. 143/2000 (modificată) și de deținere de droguri de mare risc pentru consum propriu, prevăzută de articolul 4 aliniatul 2 din Legea nr. 143/2000 (modificată prin OUG nr. 6.) cu aplicarea articolului 41 aliniatul 2 Cod penal și articolul 16 din Legea nr. 143/2000 (modificată) și reținând că subzistă temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri, conform art. 300/1 aliniatul 3 Cod procedură penală, s-a menținut arestarea preventivă a inculpaților. C. judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că prin rechizitoriul nr. 8. al DIICOT - B. T. B. N., din data de 11 iulie 2011, au fost trimiși în judecată, în stare de arest preventiv, inculpații T. D. D. și B. C. (zis Memo), ambii pentru comiterea în concurs real prev. de art. 33 lit. „a"; Cod penal, a infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin.2 din Legea nr.143/2000 (modificată prin OUG nr. 6.) cu aplic. art. 41 alin.2
Cod penal, art. 14 lit. „c"; și art. 16 din Legea nr. 143/2000, (modificată) și deținere de droguri de mare risc pentru consum propriu, prev. de art. 4 alin.2 din Legea nr. 143/2000 (modificată prin OUG nr. 6.), cu aplic. art. 41 alin.2 și art. 16 din Legea nr. 143/2000(modificată).
În esență, în sarcina inculpatului T. D. D., prin actul de acuzare, se reține că începând cu vara anului 2010 și până la data reținerii și arestării sale, în baza unor înțelegeri cu alți inculpați cercetați în dosarul nr. 8. al DIICOT - B. T. B. N. (față de care cauza a fost disjunsă), a procurat, a deținut fără drept, a oferit spre consum și a vândut în mai multe rânduri, pe raza mun. B. sau a altor localități din județul B. N., diferite cantități din drogul de mare risc cunoscut sub denumirea de „. de baie";, conținând
„mefedronă";, mai multor consumatori, dintre care unii minori, precum și unor colaboratori autorizați ai unor investigatori sub acoperire, obținând astfel diferite sume de bani. Se mai reține în sarcina acestui inculpat că în aceeași perioadă, a procurat și deținut pentru consum propriu, în mai multe rânduri, diferite cantități din drogul de mare risc menționat mai sus.
Referitor la inculpatul B. C. se reține că în perioada cuprinsă între vara anului 2010 - primăvara anului 2011, a procurat, a deținut fără drept,a oferit spre vânzare și a vândut sau oferit uneori spre consum gratuit, droguri de mare risc „mefedronă"; și „metilonă";, mai multor consumatori, dintre care unii minori. De asemenea, se mai reține în sarcina acestui inculpat că în aceeași perioadă a cumpărat și deținut în mai multe rânduri, pentru consum propriu, drogurile de mare risc „mefedronă"; și „metilonă"; conținute în substanța denumită popular „. de baie";.
Măsura arestării preventive a fost luată față de inculpatul T. D. D. prin Î. penală nr. 39/CC/2011 din 2 aprilie 2011, pronunțată în dosarul nr. (...), definitivă prin Î. penală nr. 560/R/(...) a Curții de A. C. U. măsura luată față de inculpatul T. D. D. a fost prelungită prin Î. penale nr. 49/CC/2011, nr.
61/CC/2011 și 73/CC/2011, toate ale T.ui B. N., care au rămas definitive prin respingerea căii de atac exercitată de acesta.
Măsura arestării preventive a fost luată față de inculpatul B. C. prin Î. penală nr. 71/CC/(...) a T.ui B. N., care a rămas definitivă prin neexercitarea căii de atac.
Instanțele care au pronunțat luarea și prelungirea măsurii arestării preventive au apreciat, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului penal nr.
89 D/P/2010 al DIICOT - B. T. B. N., că la dosar există indicii și probe suficiente în sensul art. 143 Cod procedură penală, de natură a justifica presupunerea rezonabilă că inculpații au comis faptele pentru care sunt cercetați, probe care au fost indicate explicit în considerentele hotărârilor mai sus menționate. De asemenea, s-a apreciat că în privința celor doi inculpați sunt incidente dispozițiile art. 148 lit. „f"; Cod procedură penală, întrucât pedepsele prevăzute de lege pentru infracțiunile pentru care sunt cercetați sunt mai mari de 4 ani închisoare iar lăsarea acestora în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Acest din urmă aspect a fost reținut raportat la natura infracțiunilor comise, modul în care au fost săvârșite, numărul mare al actelor materiale componente ale infracțiunilor continuate și numărul mare al persoanelor implicate în activitatea infracțională care face obiectul dosarului.
În fine, s-a apreciat și că măsura arestării preventive luată în privința inculpaților este necesară pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, făcându-se totodată referire și la riscul de comitere al unor noi infracțiuni, raportat la împrejurarea că inculpații nu au indicat existența unor surse licite de venituri.
Examinând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive din perspectiva dispozițiilor art. 300/1 Cod procedură penală, instanța de fond a constatat că subzistă motivele care au stat la baza luării măsurii arestării preventive față de cei doi inculpați trimiși în judecată.
Astfel, la dosar există probe și indicii temeinice, în sensul art. 143 Cod procedură penală, de natură a justifica presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele pentru care sunt trimiși în judecată în modalitatea descrisă în rechizitoriu. Sunt relevante sub aspectul dispozițiilor art. 143 Cod procedură penală pe lângă declarațiile de recunoaștere a faptelor date de inculpați în faza de urmărire penală și următoarele probe: declarațiile martorilor M. F. I., S. F. A., V. N. C., R. M., S. I. A., D. Dan R., A. E. O., R. T. F., R. A., Sas A. C., P. S., P. P., H. I. A., E. C. N., C. B. (aflate în vol.III f. 116-194), raportului de constatare tehnico-științifică nr.
562455/(...) (f.17-21 vol.III).
Sunt îndeplinite cumulativ și cerințele art. 148 lit. „f"; Cod procedură penală, întrucât pedepsele prevăzute de lege pentru faptele reținute în sarcina inculpaților sunt mai mari de 4 ani închisoare, iar lăsarea acestora în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Pericolul concret pentru ordinea publică rezultă din gravitatea deosebită a faptelor pentru care sunt cercetați inculpații, care au fost săvârșite timp îndelungat dar și din modul în care s-a derulat activitatea infracțională, în care au fost atrasă un număr mare de persoane, unele minore. I. de care sunt acuzați inculpații lezează ordinea de drept în comunitatea locală și cauzează o reală tulburare a liniștii publice.
Riscul repetabilități unor asemenea fapte cu consecințe deosebit de grave pentru sănătatea oricărei persoane (îndeosebi a minorilor, atrași în activitatea infracțională dedusă judecății) impune o reacție fermă din partea autorităților judiciare, în scopul de a se preveni comiterea unor alte asemenea infracțiuni, dar și pentru a descuraja pe viitor săvârșirea unor fapte similare de către alte persoane.
Aspectele relevate mai sus evidențiază pericolul social concret pentru ordinea publică, în cazul cercetării inculpaților în stare de libertate, în pofida atitudinii, de recunoaștere a faptelor și a intenției declarate de a fi judecați potrivit procedurii prev. de art. 3. Cod procedură penală.
T. a apreciat, de asemenea, relevant că activitatea infracțională care a făcut inițial obiectul dosarului penal nr. 89 D/P/2010 al DIICOT - B. T. B. N., a fost disjunsă de procuror prin O. date la data de 11 iulie 2011 (aflate la dosar vol.III), în sensul că față de unii dintre inculpați (Sângeorzan A., Gagea A., Cotu Petrică și alți) cercetările vor continua în dosarul penal nr. 75
D/P/2010 iar față de alți învinuți și inculpați ( exp. Brănișteanu G., Nechita
I., Ordace V., R. I. L. și alți) se vor forma noi dosare.
R. la acest aspect (al disjungerii), instanța a apreciat oportună menținerea arestării preventive față de cei doi inculpați, în scopul de a nu se prejudicia buna desfășurare a procesului penal, atât în cauza de față cât și în dosarele nou format, în contextul în care din starea de fapt descrisă în rechizitoriu (conform probelor de la urmărire penală) rezultă existența unei legături strânse între inculpații din prezentul dosar și cei cercetați în dosarul nr. 75 D/P/2010.
Asigurarea respectării termenelor prevăzute de lege pentru desfășurarea activității specifice procesului penal, în cadrul căreia împiedicarea inculpaților de a se sustrage de la judecată și de a influența administrarea probelor constituie un deziderat major, are prioritate în acest stadiu procesual față interesul particular al inculpaților de a fi judecați în stare de libertate. Prin urmare, tribunalul nu și-a însușit cererea inculpaților de revocare a măsurii arestării preventive și nici cea de înlocuire cu o măsurii neprivative de libertate.
Pentru considerentele arătate și reținând că subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive față de inculpații T. D. D. și B. C., instanța de fond a constatat, conform art. 300/1 Cod procedură penală, legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive și a dispus potrivit art. 300/1 alin.3 Cod procedură penală, menținerea ei față de ambii inculpați.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, în termen legal, cei doi inculpați, criticând-o ca nefiind temeinică și legală.
În motivarea recursului său, inculpatul T. D. D. a învederat curții faptul că nu mai subzistă temeiurile ce au stat la baza luării acestei măsuri privative de libertate, că nu există probe că acesta s-ar fi sustras sau s-ar sustrage de la cercetarea sa, din contră inculpatul a colaborat cu organele de anchetă penală, a ajutat la identificarea și a altor 11 persoane față de care s-a început urmărirea penală. De asemenea, în opinia sa ar trebui să se țină seama de circumstanțele personale ale inculpatului, care contureazăo persoană responsabilă, integrată în societate astfel că nu s-a dovedit în nici un fel că lăsarea sa în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
În motivarea recursului său, inculpatul B. C. a arătat că nu mai subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii preventive astfel că se impune cercetarea sa în stare de libertate. R. la faptul că inculpatul a recunoscut și regretat faptele comise, nu s-a sustras de la urmărirea penală și nu se va sustrage nici de la cercetarea judecătorească, acesta nu mai prezintă pericol pentru ordinea publică putând fi cercetat în stare de libertate.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale în vigoare, curtea reține următoarele:
Din probele administrate până în prezent în faza de urmărire penală, probe care au stat la baza trimiterii în judecată a acelor doi inculpați, curtea reține existența unor indicii temeinice în sensul art.68 ind.1 C.p.p. că inculpații sunt autorii faptelor imputate.
Acuzațiile ce li se aduce inculpaților sunt deosebit de grave având în vedere natura infracțiunilor de a căror comitere sunt aceștia învinuiți, în contextul în care traficul de droguri a luat o amploare deosebită, consecințele consumului de droguri fiind de asemenea cunoscute.
Astfel, se reținecă inculpatul T. D. D., începând cu vara anului 2010 și până la data reținerii și arestării sale, în baza unor înțelegeri cu alți inculpați cercetați în dosarul nr. 8. al DIICOT - B. T. B. N. (față de care cauza a fost disjunsă), a procurat, a deținut fără drept, a oferit spre consum și a vândut în mai multe rânduri, pe raza mun. B. sau a altor localități din județul B. N., diferite cantități din drogul de mare risc cunoscut sub denumirea de „. de baie";, conținând „mefedronă";, mai multor consumatori, dintre care unii minori, precum și unor colaboratori autorizați ai unor investigatori sub acoperire, obținând astfel diferite sume de bani. Se mai reține în sarcina acestui inculpat că în aceeași perioadă, a procurat și deținut pentru consum propriu, în mai multe rânduri, diferite cantități din drogul de mare risc menționat mai sus.
Referitor la inculpatul B. C. se reține că în perioada cuprinsă între vara anului 2010 - primăvara anului 2011, a procurat, a deținut fără drept, a oferit spre vânzare și a vândut sau oferit uneori spre consum gratuit, droguri de mare risc „mefedronă"; și „metilonă";, mai multor consumatori, dintre care unii minori. De asemenea, se mai reține în sarcina acestui inculpat că în aceeași perioadă a cumpărat și deținut în mai multe rânduri, pentru consum propriu, drogurile de mare risc „mefedronă"; și „metilonă"; conținute în substanța denumită popular „. de baie „.
În cauza de față, nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate și în consecință, ceea ce curtea trebuie să analizeze, sunt temeiurile care au determinat arestarea preventivă și dacă acestea impun sau nu, în continuare, privarea de libertate.
Susținerea curții este justificată în cele ce preced și de legislația europeană (cazul Saadi contra Regatului Unit și Ambruszkiewicz contra Poloniei din 4 mai 2006, Vrencev contra Serbiei din 23 septembrie 2008, Ladent contra Poloniei din 18 martie 2008), în care se statuează necesitatea detenției raportat la infracțiunile comise de inculpați și totodată, existența unei proporționalități a detenției raportat la alte măsuri, mai puțin stringente, conform Codului de procedură penală român, măsurile vizate de art.145 și 1451., respectiv obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara.
În speța de față, menținerea măsurii arestării preventive a recurenților este justificată prin existența unui interes public, interes care se referă la buna administrare a justiției și totodată protejarea publicului, în sensul eliminării riscului repetării faptelor.
Acest interes este motivat în primul rând de gradul de pericol social deosebit de ridicat a faptelor presupuse a fi comise și a contribuției bine reliefate a fiecărui inculpat în parte.
În acest context, raportat la perseverența infracțională de care se presupune că au dat dovadă cei doi inculpați, care într-o perioadă de timp relativ scurtă, se bănuiește că au comis un număr impresionant de acte materiale ale infracțiunii menționate mai sus, implicând un număr mare de persoane care au consumat, cu „ajutorul inculpaților";, substanțe extrem de dăunătoare sănătății acestora, apreciem și noi la fel ca și instanța de fond, că măsura arestului preventiv dispusă în cauză este temeinică și legală și se impune în continuare privarea de libertate a celor doi inculpați, pentru o bună desfășurare a procesului penal.
În baza art.385 ind.15 pct.1 lit.b C.p.p. va respinge ca nefondate recursurile declarate.
Va stabili în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de câte 100 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
Va obliga pe inculpați să plătească în favoarea statului suma de câte
300 lei cheltuieli judiciare, din care câte 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII D E C I D E :
Respinge ca nefondate recursurile declarat de inc. T. D. D. și B. C. deț în Penit. Gherla împotriva înch. penale fn. din 13.VII.2011 a T.ui B.-N..
Stabilește în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de câte 100 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
Obligă pe inculpați să plătească în favoarea statului suma de câte 300 lei cheltuieli judiciare, din care câte 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 20.VII.2011 .
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
I. M. D. P. M. R.
GREFIER, T. G.
Red.M.R. Dact.H.C./ 4 ex./ Jud.fond: Lazăr M.V.;
| ← Decizia penală nr. 1249/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1033/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
