Decizia penală nr. 1051/2011, Curtea de Apel Cluj

R O M A N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA P.Ă ȘI DE MINORI DOSAR NR.(...)

DECIZIA PENALĂ NR.1051/R/2011

Ședința publică din 21 iunie 2011

Instanța constituită din : PREȘEDINTE : L. H., judecător JUDECĂTORI : I. M.

: V. V. A. GREFIER : L. S.

P. de pe lângă Curtea de A. C. - reprezentat prin

PROCUROR - S. DOBRESCU

S-a luat spre examinare recursul declarat de către P. de pe lângă Tribunalul Cluj, împotriva deciziei penale nr.30/A/2011 pronunțată în dosar nr.(...) al T.ui C., privind pe inculpatul M. G., trimis în judecată prin R. P. de pe lângă J. C. N., pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la înșelăciune, prev.de art.25 C. rap.la art.215 alin.1,2,3 C. cu aplic.art.41 alin.2C. ( două infracțiuni) și art.33 lit.a C., respectiv două infracțiuni de înșelăciune, prev.de art.215 aliln.1,2,3 C. cu aplicarea art.41 aliln.2 C. și art.33 lit.a C.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat, av.Tudoroniu M., din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar, lipsă fiind inculpatul M. G.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care, nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.

Reprezentantul P., solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și rejudecând cauza, să se dispună, menținerea hotărârii instanței de fond, respectiv menținerea încadrării juridice, a cuantumului pedepselor aplicate și a modalității de executare. A. că inculpatul a fost trimis în judecată și condamnat de către prima instanță pentru două infracțiuni de înșelăciune săvârșite în calitate de autor. D. de faptul că aspectul legat de încadrarea juridică nu a fost discutat în condiții de contradictorialitate, este discutabil dacă în apelul declarat de inculpat se putea proceda la schimbarea încadrării juridice în instigare la înșelăciune. A. că nu sunt incidente disp.art.195

C.pr.pen., referitoare la erorile materiale întrucât încadrarea juridică se regăsește atât în cuprinsul minutei cât și în cuprinsul întregii hotărâri. Având în vedere rezonanța negativă a faptelor, apreciază că pedepsele aplicate inculpatului trebuie să fie proporționate cu gravitatea faptelor.

Apărătorul inculpatului solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii pronunțate de instanța de apel ca fiind temeinică și legală. A. că instanța de apel a procedat judicios când a reindividualizat pedeapsa inculpatului, respectându-se art.72, art.52 și 86/1 C.. Solicită a se reține că inculpatul este fără antecedente penale, este o persoană tânără , are doi copii în întreținere, astfel că scopul pedepsei poate fi realizat și prin aplicarea unei pedepse având ca modalitate de executare suspendarea condiționată a executării pedepsei cu atât mai mult cu cât inculpatul a executat 10 luni de arest astfel că această perioadă exprimă un avertisment pentru inculpat de a nu mai săvârși fapte penale. Cu onorar din FMJ.

C U R T E A Deliberând reține că prin sentința penală nr.822/(...) a Judecătoriei C.-N. în temeiul art.334 C.pr.pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care au fost trimiși în judecată inculpații astfel: pentru inculpatul B. M. din infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 al. 1, 2 și 3 din C. cu aplicarea art. 41 al. 2 din C. și infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 al. 1, 2 și 3 din C., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a din C., în infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 al. 1 și 3 din C., cu aplicarea art. 41 al. 2 din C. și infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 al. 1 și 3 din C., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a din C., iar pentru inculpatul M. G. din instigare la infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 25 din C. rap. la art. 215 al. 1, 2 și 3 din C. cu aplicarea art. 41 al. 2 din C. și instigare la infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 25 din C. rap. la art. 215 al. 1, 2 și 3 din C., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a din C. în instigare la infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 25 din C. rap. la art. 215 al. 1 și 3 din C. cu aplicarea art. 41 al. 2 din C. și instigare la infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 25 din C. rap. la art. 215 al. 1 și 3 din C., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a din C.

Au fost respinse celelalte cereri de schimbare a încadrării juridice a faptelor pentru care au trimiși în judecată inculpații, formulate de Ministerul Public și de către apărătorii inculpaților, ca fiind neîntemeiate.

În baza art. 25 din C. rap. la art. 215 al. 1 și 3 din C. cu aplicarea art. 41 al. 2 din C. s-a dispus condamnarea inculpatului M. G., cetățean român fiul lui M. și E., născut la data de 18 ianuarie 1980, în orașul B., jud. Olt, CNP 1., domiciliat în C., b-ul Dacia, nr.

90, bl. M4, sc. 1, ap. 18, jud. Olt, căsătorit, 11 clase, deținut în Penitenciarul Gherla la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la înșelăciune.

În baza art. 25 din C. rap. la art. 215 al. 1 și 3 din C. din C. s-a dispus condamnarea inculpatului M. G., cetățean român fiul lui M. și E., născut la data de 18 ianuarie 1980, în orașul B., jud. Olt, CNP 1., domiciliat în C., b-ul Dacia, nr. 90, bl. M4, sc. 1, ap. 18, jud. Olt, căsătorit, 11 clase, deținut în Penitenciarul Gherla la pedeapsa de

3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la înșelăciune.

În baza art. 33 lit. a din C. s-a constatat că cele două infracțiuni au fost săvârșite în condițiile concursului real de infracțiuni.

În baza art. 34 lit. b din C. s-a contopit pedeapsa de 5 ani închisoare cu pedeapsa de 3 ani închisoare și a aplicat inculpatului M. G. pedeapsa de 5 ani închisoare pe care o va executa fără spor.

În baza art. 71 al. 2 din C. s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute la art. 64 al. 1 lit. a teza a II-a din C. pe perioada prevăzută de art. 71 al. 2 din C.

În temeiul art. 350 al. 1 din C.proc.pen. văzând și disp. art. 5 par. 1 lit. a din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului M. G.

În baza art. 88 din C. s-a dedus perioada reținerii și a arestării preventive a inculpatului M. G. începând cu data de 3 martie 2010 și până la zi.

În baza art. 215 al. 1 și 3 din C. cu aplicarea art. 41 al. 2 din C. s-a dispus condamnarea inculpatului B. M., cetățean român, fiul lui D. și M., născut la data de 16 decembrie 1967, în satul G., jud. Olt, CNP 1., domiciliat în sat G., comuna V., nr. 364, jud. Olt, divorțat, studii postliceale la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.

În baza art. 215 al. 1 și 3 din C. s-a dispus condamnarea inculpatului B. M., cetățean român, fiul lui D. și M., născut la data de 16 decembrie 1967, în satul G., jud. Olt, CNP 1., domiciliat în sat G., comuna V., nr. 364, jud. Olt, divorțat, studii postliceale la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.

În baza art. 33 lit. a din C. s-a constatat că cele două infracțiuni au fost săvârșite în condițiile concursului real de infracțiuni.

În baza art. 34 lit. b din C. s-a contopit pedeapsa de 2 ani închisoare cu pedeapsa de 1 an închisoare și a aplicat inculpatului B. M. pedeapsa de 2 ani închisoare pe care o va executa fără spor.

În baza art. 71 al. 2 din C. s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute la art. 64 al. 1 lit a teza a II-a din C. pe perioada prevăzută de art.71 al. 2 din C.

În baza art. 81 și 82 din C. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului B. M. și a stabilit termenul de încercare de 4 ani.

În baza art. 71 al. 5 din C. s-a dispus suspendare executării pedepselor accesorii dispuse.

În baza 359 din C.proc.pen. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei.

În baza art. 1. al. 6 rap. la art. 1. al. 4 lit. d din C.proc.pen. s-a dispus încetarea liberării provizorii sub control judiciar a inculpatului B. M. dispusă prin încheierea penală din data de 2 aprilie 2010.

În baza art. 88 din C. s-a dedus perioada reținerii și a arestării preventive a inculpatului B. M. începând cu data de 26 februarie 2010 până la data de 3 aprilie 2010.

În baza art. 118 lit. d din C. s-a dispus confiscarea specială a sumei de 1200 euro, echivalent în lei la data plății, de la inculpatul B. M.

A fost respinsă cererea de instituire a sechestrului asigurator asupra bunurilor celor doi inculpați, ca fiind neîntemeiată.

Au fost respinse ca fiind neîntemeiate acțiunile civile formulate de către S. I. T. S. cu sediul procesual ales în Satu Mare, str. Păulești, nr. 73B, jud. Satu Mare, S. R. AND P. S. cu sediul procesual ales în C.-N., str. Cojocnei, nr.16, ap. 47, jud. C. și S. C. S. cu sediul procesual ales în P., str. Aleea Vărbilău, nr. 2, bl. 152, ap. 4, jud. Prahova.

În baza art. 14 rap. la art. 346 din C.proc.pen. rap. la art. 998-999 și 1003 C. s-a admis acțiunea civilă formulată de către S. F. S. cu sediul procesual ales în C.-N., str. Rapsodiei, nr. 10, ap. 13, jud. C. și au fost obligați inculpații în solidar la plata sumei de

10.000 euro, echivalent în lei la data plății.

În baza art. 191 al. 2 din C.proc.pen. au fost obligați inculpații la plata sumei de

500 lei fiecare, reprezentând cheltuieli de judecată.

În baza art. 189 al. 1 din C.proc.pen. onorariile avocaților desemnați din oficiu, au fost suportate din fondurile M.ui Justiției.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul P. de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca au fost trimiși în judecată inculpații M. G. și B. M., amândoi în stare de arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunilor de instigare la înșelăciune prev. de art. 25 C. rap. la art. 215 al. 1, 2 și 3 din C. cu aplicarea art. 41 al.

2 din C. (două infracțiuni) și a art. 33 lit. a din C., respectiv a două infracțiuni de înșelăciune prev. de 215 al. 1,2 și 3 din C. cu aplicarea art. 41 al. 2 din C. și art. 33 lit. a din C.

S-a reținut că inculpatul M. G., în cursul lunii ianuarie 2010 l-a determinat pe inculpatul B. să se deplaseze în C.-N. pentru a încheia trei contracte de închiriere pentru trei autovehicule, știind că autovehiculele vor fi comercializate ulterior. Apoi în cursul lunii februarie 2010 l-a determinat din nou pe inculpatul B. să se deplaseze în B.ești de unde a închiriat un autovehicul, inculpatul M. dispunând de acest autovehicul.

Instanța de fond a audiat inculpații, a administrat proba cu înscrisuri și proba testimonială.

Analizând înscrisurile din dosar, instanța de fond, a reținut următoarele:

Urmărirea penală a început împotriva inculpaților prin rezoluțiile din datele de 23 februarie 2010 și 22 februarie 2010, confirmate de către procuror și prin ordonanța procurorului din data de 18 martie 2010.

La data de 6 februarie 2010, A. S. Ștefan, în calitate de administrator al S. I. T. S. a formulat plângere penală arătând că la data de 27 ianuarie 2010 a închiriatautovehiculul marca Renault Clio cu nr. (...) inculpatului B. M., care era însoțit de către martorul V. C., pentru o perioadă de 5 zile. Ulterior, la data de 1 februarie 2010, inculpatul B. ar fi solicitat telefonic prelungirea contractului pentru alte 4-5 zile, însă până la data de 6 februarie 2010 nu a mai răspuns la telefon și nici nu a restituit mașina. La dosarul cauzei a fost depus contractul de închiriere (filele 33-34 dos. UP), semnat de către inculpatul B.

La data de 4 februarie 2010, D. P.-O., în calitate de administrator al S. R. And P. T. S. a formulat plângere penală arătând că la data de 27 ianuarie 2010 a închiriat autovehiculul marca O. ASTRA, proprietatea S. BT L. T.ilvania S., inculpatului B. M., care era însoțit de către martorul V. C., pentru perioada 27 ianuarie - 1 februarie 2010. Ulterior, la data de 31 ianuarie 2010, inculpatul B. ar fi solicitat telefonic prelungirea contractului pentru alte 4 zile, însă până la data de 4 februarie 2010 nu a mai răspuns la telefon și nici nu a restituit mașina. La dosarul cauzei a fost depus contractul de închiriere semnat de către inculpatul B., copie a cărții de identitate a inculpatului B. și copie a permisului de conducere a martorului V. (filele 48-49).

La data de 17 februarie 2010, Pantiș D., în calitate de administrator al S. F. S. a formulat plângere penală arătând că la data de 27 ianuarie 2010 a închiriat autovehiculul marca VW TOURAN cu nr. de înmatriculare (...), proprietatea S. BCR ASIGURĂRI S., inculpatului B. M., care era însoțit de către martorul V. C., pentru perioada 27 ianuarie - 1 februarie 2010, după care s-a solicitat telefonic prelungirea perioadei de închiriere până la data de 6 februarie 2010. După expirarea perioadei de închiriere autovehiculul nu a fost restituit. La dosarul cauzei a fost depus contractul de închiriere semnat de către inculpatul B. (fila 90 dos. UP).

Din declarațiile constante ale inculpatului B. care se coroborează cu declarațiile martorilor audiați în cursul urmăririi penale s-a reținut că acesta, însoțit de martorul V. C. (filele 104-107 dos. UP) s-a deplasat în orașul C.-N., la data de 27 ianuarie 2010, unde a încheiat trei contracte de închiriere a trei autovehicule pe care le-a condus martorul V. la C., în trei zile consecutive, parcându-le lângă autogară. La fel s-au întâmplat evenimentele și cu un autovehicul din B.ești.

Din declarația inculpatului B. și a martorului V. s-a reținut că martorul nu știa ce se va întâmpla cu autovehiculele și că imediat după ce le parca lângă autogara din C., primea suma de 100 euro de la inculpatul B. și pleca acasă în satul G., fără să fi văzut vreo altă persoană care ar fi venit după mașini.

Inculpatul B. a declarat că la solicitarea inculpatului M. pe care l-a recunoscut după planșe fotografice în cursul urmăririi penale (filele 126-130 dos. UP), pentru suma de 300 euro, se deplasa în diverse orașe din țară de unde închiria mașini pe numele său, după ce în prealabil inculpatul M. identifica autovehiculele ce urmează a fi închiriate. În decurs de 3 săptămâni a închiriat 8 autovehicule din C.-N., B.ești, C., Sibiu și Râmnicu-Vâlcea, pe care le-a predat inculpatului M. (filele 113-114 dos. UP). Inculpatul B. a declarat că nu i s-a părut nimic ciudat când i s-au propus aceste operațiuni de către inculpatul M. și a acceptat întrucât avea nevoie de bani. C. concluziilor raportului de constatare tehnico-științifică nr.377555/4 martie 2010, inculpatul B. ar fi răspuns cu sinceritate la întrebările legate de împrejurările că îl cunoaște pe inculpatul M. și că la solicitarea acestuia din urmă a închiriat autovehiculele de mai sus pe care apoi i le-a predat (filele 132-134 dos. UP).

În prima declarație olografă din data de 3 martie 2010 inculpatul M. a arătat că îl cunoștea conjunctural pe inculpatul B. părinții lor fiind din aceeași localitate. La începutul lunii februarie 2010, cei doi inculpați s-au întâlnit la solicitarea inculpatului B. la un bar din apropierea gării CFR din C. Inculpatul B. i-ar fi spus inculpatului M. că vrea să plece în Canada și are nevoie de 600 de euro pentru a-și pregăti actele. Totodată i-a spus inculpatului că poate să-i aducă mașini din G., pe care acesta din urmă să le comercializeze în România. Inculpatul M. i-a împrumutat inculpatului B. suma de 600euro, iar ulterior, la data de 21 sau 22 februarie 2010 a fost sunat de către inculpatul B. care i-a cerut să se întâlnească în același loc și i-a prezentat un autovehicul marca Audi A4 cu nr. de înmatriculare emise de statul german și pe care a vrut să-l vândă inculpatului M. pentru suma de 6000 euro. Inculpatul M. a declarat că „. l-a sunat pe D., a venit D. și s-a întâlnit cu noi, acesta i-a dat 3000 euro pe garanția mea, deoarece eu în cunoșteam pe M. și D. mă cunoștea pe mine. M. urma să-i aducă banii lui D. în următoarele 2-3 zile, iar dacă acesta aduce mașini din G. să ne înțelegem la preț. Personal l-am întrebat pe M. de actele mașinii, acesta spunându-mi că sunt într-o altă mașină ce urmează să ajungă în România. A. a fost motivul pentru care eu nu am luat această mașină"; (fila 148 dos. UP). Aceleași împrejurări referitoare la faptul că inculpatul B. ar fi primit cei 3000 de euro de la martorul D. lăsând în garanție autovehiculul marca Audi A4, au fost declarate de către inculpatul M. și cu ocazia audierii de către procuror în procedura luării măsurii arestării preventive (fila 155 dos. UP).

Instanța de fond a mai reținut că la data de 1 martie 2010, Pantaia A. a sesizat organele judiciare cu privire la faptul că la data de 20 februarie 2010 a predat inculpatului B. și martorului V. C. autovehiculul marca Audi A4 cu nr. de înmatriculare (...) în temeiul unui contract de închiriere încheiat în aceeași zi. Inculpatul B. nu a predat autovehiculul la data de 27 februarie 2010, dată la care expira perioada de închiriere (fila 169 dos.UP).

Întrucât autovehiculul avea montat un sistem GPS a fost depistat în localitatea I. la 5 km de localitatea T. Jiu în posesia martorului M. G. A. a declarat în fața instanței de judecată că îl cunoaște de mai mult timp pe martorul D. A., iar la începutul lunii martie, D. A. îi datora suma de 1000 de euro, însă i-a mai solicitat suma de 2000 de euro cu titlu de împrumut spunându-i că îi va lăsa cu titlu de garanție un autovehicul marca Audi A4 înmatriculat în G. (fila 210).

Audiat de către instanța de judecată, martorul D. A. a arătat că la sfârșitul lunii februarie 2010 sau începutul lunii martie 2010 a fost sunat de către o persoană pe care nu o cunoștea și care s-a recomandat ca fiind P. și care i-a spus că are nevoie de bani putând lăsa în garanție un autovehicul. Martorul a declarat că în acea perioadă avea un parc de mașini în C. S-a întâlnit cu persoana care l-a sunat, identificându-l pe inculpatul M. care era însoțit de o altă persoană despre care a afirmat că nu este inculpatul B., pe care, de altfel l-a văzut prima oară după ce a fost audiat de organele judiciare. Inculpatul M. i-a prezentat martorului D. un autovehicul marca Audi A4 cu nr. de înmatriculare emise de statul G. pentru care nu a putut prezenta niciun act de identitate sau de proveniență. Martorul D. a arătat că deși nu îl cunoștea pe inculpatul M. și deși știa că nu poate comercializa în vreun fel acel autovehicul, fără niciun act de identitate sau de proveniență, a fost de acord să-l împrumute pe inculpatul M. cu suma de 2800 euro primind în garanție autovehiculul. Având nevoie urgentă de bani, la rândul său, a solicitat martorului M. suma de 1800 de euro și un O. F. lăsând în garanție autovehiculul marca Audi A4. D. de naivitatea disimulată a martorului D. instanța de fond a reținut contradicțiile evidente față de declarațiile inculpatului M., care, de altfel, nici nu a solicitat să pună întrebări martorului.

Întrucât inculpatul M. a negat cu insistență orice formă articulată de colaborare cu inculpatul B., instanța a dispus audierea martorului T. D. (fila 402 vol. II). A. a declarat că îl cunoștea pe inculpatul M. de aproximativ un an de când a cumpărat de la acesta un autovehicul marca Ford Sierra. În cursul lunii februarie a anului 2010 inculpatul M. s- a prezentat la pensiunea B. din C., pe care o administrează, împreună cu inculpatul B. și i-a cerut să îl cazeze inițial pentru câteva zile plătind contravaloarea cazării. Totodată i-a spus că inculpatul B. este posibil să se mai cazeze și în următoarea perioadă. Ulterior, în decurs de două săptămâni, inculpatul B. a venit și s-a cazat câte o zi la pensiunea administrată de către martor.

Chiar după administrarea tuturor probelor, inculpatul M. nu recunoaște săvârșirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată și nu poate da o explicație plauzibilă pentru care inculpatul B. l-a identificat ca fiind persoana care i-a propus să închirieze autovehiculele și apoi să i le predea. Mai mult, inculpatul M. a arătat că doar a încercat să intermedieze o vânzare a unui autovehicul marca Audi 4 cu numere de înmatriculare de G., între inculpatul B. și martorul D. A arătat că l-a contactat pe numitul D. întrucât știa că deține un parc de mașini, dar tranzacția nu s-a finalizat deoarece inculpatul B. nu a putut prezenta actele mașinii. În schimb declarația martorului D. A. relevă o stare de fapt este sensibil diferită față de cea prezentată de către inculpatul M. A., martorul a arătat că a fost contactat telefonic de o persoană numită P., care mai apoi s-a dovedit că era inculpatul M. și despre care a declarat inițial că s-a oferit să-i vândă autovehiculul marca Audi A4 la prețul de 3000 euro. Aceste împrejurări de fapt se coroborează cu declarațiile constante și detaliate ale inculpatului B.

În aceeași perioadă inculpatul M. s-a arătat foarte dispus să-i găsească inculpatului B. loc de cazare în C., inculpatul B. locuind în localitatea G.

Declarațiile inculpatului M. sunt în mod evident nesincere și au fost înlăturate din ansamblul probator întrucât nu se coroborează cu restul probelor administrate.

Inculpatul M. în mod deliberat a ales să prezinte instanței o stare de fapt vădit lacunară, în incongruență cu declarațiile inculpatului B. și ale martorilor D. A. și T. D. De asemenea, nu a putut oferi o explicație plauzibilă cu privire la posibilitatea de a cumpăra personal autovehicule pe care apoi să le repare și să le vândă, după cum a declarat că era înțelegerea cu inculpatul B., mai ales că, după declarațiile sale ar fi evitat achitarea unui comision intermediarului. Analizând întreg probatoriul administrat în cauză, instanța a reținut premisele unui plan infracțional milimetric elaborate de către inculpatul M. A., inculpatul M., care se ocupă cu repararea autovehiculelor, pe care apoi le comercializează, a căutat ajutorul unei alte persoane care să-i procure posesia unor autovehicule, posesie pe care putea să o procure chiar personal. Prin această modalitatea a reușit să evite contactul cu alte persoane care ar fi putut face o legătură între persoana sa și mașinile care, ulterior au fost vândute unor terți.

Relația infracțională dintre cei doi inculpați, negată de către inculpatul M. apare mai clară după audierea martorului T. D. care a arătat că la cererea inculpatului M. l-a cazat pe inculpatul B. la o pensiune a sa, în mai multe rânduri în cursul lunii februarie a anului 2010. Detașarea inculpatului M. față de inculpatul B. apare ca fiind inexplicabilă de vreme ce inculpatul M. i-a achitat martorului T. prima ședere a inculpatului B. la pensiune și chiar i-a spus martorului că inculpatul B. va mai veni. Totodată, s-a reținut că domiciliul stabil al inculpatului B. este în localitatea G., iar prezența sporadică în orașul C., în luna februarie a anului 2010 și întâlnirile cu inculpatul M. pot fi explicate numai prin declarațiile amănunțite ale inculpatului B., respectiv că, ajungând seara în C., după ce îi preda inculpatului M. autovehiculul adus în acea zi, rămânea peste noapte la pensiunea administrată de către martorul T. D.

Cu privire la încadrarea juridică a faptelor pentru care au fost trimiși în judecată cei doi inculpați, instanța de fond a reținut următoarele :

I. inculpatul M. i-a solicitat inițial inculpatului B. să închirieze trei autovehicule de la trei societăți comerciale cu obiect de activitate de profil din C.-N.. Toate cele trei autovehicule au fost preluate de către inculpatul B. împreună cu martorul V. C. de la reprezentanții părților civile la data de 27 ianuarie 2010 pentru o perioadă de închiriere de 4-5 zile. Autovehiculele au fost duse în C. în trei zile consecutive, fiind conduse de către martorul V. până într-o parcare din C. După ce inculpatul B. se despărțea de martorul V. C. l-a sunat pe inculpatul M. care a preluat autovehiculele. Declarația inculpatului B. cu privire la faptul că nu cunoștea scopul pentru care inculpatul M. i-a solicitat să aducă trei autovehicule în C., când putea foarte bine să le închirieze personal nu a fost reținut de către instanță. Inculpatul B. nu a avut nici un elementobiectiv pe care să sprijine în mod rezonabil o astfel de afirmație nici atunci și nici ulterior. Faptul că a refuzat să conștientizeze o împrejurare aproape evidentă nu poate fi reținută ca fiind un element din care să rezulte o lipsă a vinovăției. Faptul că inculpatul M. i-a spus să aducă trei mașini din C.-N. în trei zile consecutive nu putea constitui reprezentarea unui fapt licit sau că preconizează un fapt licit. Clandestinitatea operațiunilor, precum și lipsa unor împrejurări obiective din care să rezulte că inculpatul M. avea nevoie să folosească acele autovehicule exclusiv cu titlu de drept de folosință, fac necesară concluzia că inculpatul B. cel puțin a acceptat și posibilitatea ca inculpatul M. să-și însușească sau să vândă autovehiculele.

De cealaltă parte, inculpatul M. a solicitat trei autovehicule care să-i fie aduse deodată, ceea ce presupune că încă de la început a urmărit să valorifice cât mai repede aceste autovehicule și a dispus de resurse necesare în acest sens, respectiv de primire și transmitere mai departe către alte persoane în scurt timp. De aceea, prezentarea ca adevărată a intenției de a închiria autovehiculele, încheind în acest sens contracte de închiriere cu părțile civile, urmărind doar intrarea în posesia autovehiculelor cu un titlu care să nu ridice suspiciuni din partea părților civile constituie element material al infracțiunii de înșelăciune. Nu mai puțin adevărat este faptul că folosindu-se de un contract de închiriere pentru a intra în posesia autovehiculelor, cei doi inculpați nu au uzat de mijloace frauduloase în sens juridic. Prin urmare în temeiul art. 334 din C.proc.pen. instanța de fond a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care au fost trimiși în judecată cei doi inculpați prin reținerea a două infracțiuni de înșelăciune prev. de art. 215 al. 1 și 3 din C., una în formă continuată cu trei acte de materiale, cu aplicarea art. 33 lit. a din C., pentru inculpatul B. și a două infracțiuni de instigare la înșelăciune prev. de art. 25 C. rap. la art. 215 al. 1 și 3 din C. una în formă continuată cu trei acte de materiale, cu aplicarea art. 33 lit. a din C., pentru inculpatul M.

Cât privește schimbarea încadrării juridice a faptelor cu raportare la forma continuată prev. de art. 41 al. 2 din C. în locul concursului real de infracțiuni, reținem că primele trei fapte încadrate ca fiind înșelăciune în formă continuată, raportat la cele trei părți civile din C.-N. au fost săvârșite la data de 27 ianuarie 2010. Colaborarea dintre cei doi inculpați a fost mai degrabă conjuncturală, căci următoarea faptă a fost săvârșită la data de 20 februarie 2010 în localitatea P., ceea ce presupune că cei doi inculpați nu au avut de la început reprezentarea nici măcar aproximativă a faptelor ce urmează să fie săvârșite. Mai precis, activitatea infracțională a fost influențată de mai mulți factori variabili: posibilitatea reală de valorificare a mașinilor, existența pe piața închirierilor a unor mașini pentru care valorificarea se putea face mai ușor (inculpatul M. alegând cu grijă autovehiculele care urma să fie închiriate), etc., ceea ce face ca rezoluția infracțională să nu fie unică.

De aceea instanța de fond a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul B. M. din infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 al. 1, 2 și 3 din C. cu aplicarea art. 41 al. 2 din C. și infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 al. 1, 2 și 3 din C., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a din C., iar faptele pentru care a fost trimis în judecată inculpatul M. G. vor avea încadrarea juridică de instigare la infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 25 din C. rap. la art. 215 al. 1, 2 și 3 din C. cu aplicarea art. 41 al. 2 din C. și instigare la infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 25 din C. rap. la art. 215 al. 1, 2 și 3 din C., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a din C. Pe cale de consecință instanța de fond a respins celelalte cereri de schimbare a încadrării juridice, ca fiind neîntemeiate.

Inculpatul M. a arătat în concluziile scrise că nu a întreprins nicio acțiune de inducere sau menținere în eroare a părților vătămate, însă tocmai aceasta este esența instigării: să determine o altă persoană care să întreprindă acțiuni de inducere sau menținere în eroare a părților vătămate.

Instanța de fond a reținut dincolo de orice îndoială rezonabilă că fapta inculpatului M. G. care în baza aceleiași rezoluții infracționale l-a determinat pe inculpatul B. oferindu-i suma de 900 de euro și asigurarea că nimic nu va fi descoperit, să prezinte părților vătămate S. I. T. S., S. F. S. și S. R. AND P. T. S., la data de 27 ianuarie 2010, ca adevărată intenția de a închiria trei autovehicule, încheind în acest sens contracte de închiriere cu părțile vătămate, urmărind exclusiv doar intrarea în posesia autovehiculelor cu un titlu care să nu ridice suspiciuni din partea părților vătămate, și primind astfel autovehiculele de la inculpatul B., după care a dispus de ele provocând o pagubă în patrimoniile părților vătămate, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de instigare la infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 25 din C. rap. la art. 215 al. 1 și 3 din C. cu aplicarea 41 al.2 din C.

Fapta aceluiași inculpat care, folosind același mod de operare l-a determinat pe inculpatul B. M. să inducă în eroare partea vătămată S. C. S., la data de 20 februarie, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de instigare la infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 25 din C. rap. la art. 215 al. 1 și 3 din C.

La individualizarea pedepselor instanța a ținut seama de prev. art. 72 din C., a luat în considerare limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunea săvârșită de către inculpat, de gradul de pericol social ridicat al faptei raportat la împrejurarea că inculpatul M. a realizat un plan infracțional minuțios, prin interpunere de persoane în scopul asigurării anonimatului, prin faptul că a beneficiat de resurse impresionante ce au făcut posibilă pierderea urmelor a trei autovehicule într-un timp foarte scurt. Instanța nu a ignorat nici conduita procesuală a inculpatului M. care a încercat să inducă în eroare organele judiciare cu privire la elementele de fapt esențiale, ceea ce probează încă o dată disprețul inculpatului față de patrimoniile părților vătămate și indiferența față de rezultatul faptelor sale. Totodată, pentru individualizarea pedepsei instanța s-a raporta și la rolul determinant jucat de către inculpatul M. În baza art. 25 din C. rap. la art. 215 al. 1 și 3 din C. cu aplicarea art. 41 al. 2 din C. l-a condamnat pe inculpatul M. G. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la înșelăciune. În baza art. 25 din C. rap. la art. 215 al. 1 și 3 din C. din C. l-a condamnat pe inculpatul M. G. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la înșelăciune.

În baza art. 33 lit. a din C. instanța de fond a constatat că cele două infracțiuni au fost săvârșite în condițiile concursului real de infracțiuni.

În baza art. 34 lit. b din C. a contopit pedeapsa de 5 ani închisoare cu pedeapsa de 3 ani închisoare și a aplicat inculpatului M. G. pedeapsa de 5 ani închisoare pe care o va executa fără spor în regim de detenție.

În baza art. 71 al. 2 din C. i s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 al.

1 lit. a (teza a II-a) C. pen. pe perioada prev. de art. 71 al. 2 din C., ținând seama de gravitatea faptei care creează o incompatibilitate morală și juridică cu calitatea de ales în cadrul autorităților publice sau în funcții elective publice.

În temeiul art. 350 al. 1 din C.proc.pen. văzând și disp. art. 5 par. 1 lit. a din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, instanța de fond a menținut măsura arestării preventive a inculpatului M. G.

În baza art. 88 din C. a dedus perioada reținerii și a arestării preventive a inculpatului M. G. începând cu data de 3 martie 2010 și până la zi.

Fapta inculpatului B. M. care în baza aceleiași rezoluții infracționale, la data de

27 ianuarie 2010, prin prezentarea părților vătămate S. I. T. S., S. F. S. și S. R. AND P. T. S. ca adevărată a intenției de a închiria trei autovehicule, încheind în acest sens contracte de închiriere cu părțile vătămate, urmărind exclusiv doar intrarea în posesia autovehiculelor cu un titlu care să nu ridice suspiciuni din partea părților vătămate, după care le-a predat inculpatului M. G. pentru suma de 300 euro fiecare, iar acesta din urmă a dispus de bunuri, provocând astfel o pagubă în patrimoniile părților vătămate,întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 al. 1 și

3 din C. cu aplicarea 41 al.2 din C.

Fapta aceluiași inculpat, folosind același mod de operare a indus în eroare partea vătămată S. C. S., la data de 20 februarie, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 215 al. 1 și 3 din C.

La individualizarea pedepselor instanța a ținut seama de prev. art. 72 din C., a luat în considerare limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunea săvârșită de către inculpat, de gradul de pericol social ridicat al faptei raportat la curajul manifestat de către inculpat care, în mod aproape naiv a considerat că știind cât mai puține detalii cu privire la soarta autovehiculelor va fi apărat de răspundere penală. instanța de fond nu a ignorat nici faptul că încă de la început inculpatul B. a colaborat cu organele de cercetare penală având un rol activ în depistarea celuilalt participant și elucidarea împrejurărilor de fapt, precum și disponibilitatea reală a inculpatului de a recupera prejudiciul cauzat în măsura posibilităților sale. Totodată, pentru individualizarea pedepsei instanța s-a raportat și la rolul secundar jucat de către inculpatul în cadrul planului infracțional pus în operă de către inculpatul M. G. În baza art. 215 al. 1 și 3 din C. cu aplicarea art. 41 al. 2 din C. l-a condamnat pe inculpatul B. M. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune. În baza art. 215 al. 1 și 3 din C. l-a condamnat pe inculpatul B. M. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.

În baza art. 33 lit. a din C. instanța de fond a constatat că cele două infracțiuni au fost săvârșite în condițiile concursului real și omogen de infracțiuni.

În baza art. 34 lit. b din C. a contopit pedeapsa de 2 ani închisoare cu pedeapsa de 1 an închisoare și a aplicat inculpatului B. M. pedeapsa de 2 ani închisoare pe care o va executa fără spor.

În baza art. 71 al. 2 din C. i s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 al.

1 lit. a (teza a II-a) C. pen. pe perioada prev. de art. 71 al. 2 din C., ținând seama de gravitatea faptei care crează o incompatibilitate morală și juridică cu calitatea de ales în cadrul autorităților publice sau în funcții elective publice.

În baza art. 81 și 82 din C., raportat la rolul secundar avut de către inculpat în punerea în operă a planului infracțional, la faptul că inculpatul a conștientizat încă de la început semnificația procesului penal și a dat dovadă de îndreptare, precum și la vârsta acestuia, instanța de fond a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului B. M. și a stabilit termenul de încercare de 4 ani.

În baza art. 71 al. 5 din C. a dispus suspendare executării pedepselor accesorii.

În baza 359 din C.proc.pen. instanța de fond a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei.

În baza art. 1. al. 6 rap. la art. 1. al. 4 lit. d din C.proc.pen. a dispus încetarea liberării provizorii sub control judiciar a inculpatului B. M. dispusă prin încheierea penală din data de 2 aprilie 2010.

În baza art. 88 din C. instanța de fond a dedus perioada reținerii și a arestării preventive a inculpatului B. M. începând cu data de 26 februarie 2010 până la data de 3 aprilie 2010.

Cât privește latura civilă instanța de fond a reținut că S. I. T. S. nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra autovehiculului și nici dovada prejudiciului, iar aproximarea unilaterală a prejudiciului nu poate constitui temei suficient pentru admiterea acțiunii civile. E. probe vor fi fiind administrate de către partea civilă în căile de atac.

Totodată a constatat că autovehiculul marca O. Astra cu nr. de înmatriculare (...) este proprietatea BT L. T.ILVANIA (fila 50 dos. UP) societate care nu s-a constituit parte civilă, dar care poate să-și valorifice drepturile într-un proces civil separat. S. R. AND P.

T. S. este doar utilizatorul autovehiculului, iar în temeiul contractului de leasing are doar un drept de folosință și obligația de a plăti chiria. Dar aceste împrejurări conduc spre respingerea ca neîntemeiată a acțiunii civile formulate de către S. R. AND P. T. S.

S. F. S. a făcut dovada dreptului de proprietate asupra autovehiculul marca VW Touran cu nr. de înmatriculare (...), precum și a valorii acestui autovehicul care se poate desprinde și din polița de asigurare depusă la dosar. I. partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 12.000 euro, echivalent a 50.000 lei (fila 81 verso dos.UP), însă în cursul judecății a arătat că prejudiciul real ar fi de 10.000 euro (fila 168). Instanța de fond a constatat că faptele ilicite ale celor doi inculpați au produs un prejudiciu nemijlocit în patrimoniul părții civile S. F. S., constând în contravaloarea autovehiculului, încât a admis acțiunea civilă și a obligat inculpații în solidar la plata sumei de 10.000 euro, echivalent în lei la data plății.

Partea civilă S. S. nu și-a probat pretențiile, încât a respins acțiunea civilă ca fiind neîntemeiată.

În baza art.118 lit.d din C. instanța de fond a dispus confiscarea specială a sumei de 1200 euro, echivalent în lei la data plății, de la inculpatul B. M., respectiv prețul primit de către inculpatul B. de la inculpatul M. pentru a se lăsa determinat să aducă inculpatului M. cele patru mașini.

În baza art.191 al.2 din C.pr.pen. au fost obligați inculpații la plata cheltuielilor de judecată.

În temeiul art.189 din C.pr.pen., onorariul avocatului din oficiu a fost suportat din fondurile M.ui Justiției.

Împotriva acestei sentințe, au declarat apel, în termenul legal, inculpații M. G. și

B. M.

Inculpatul M. G. a criticat hotărârea atacată ca fiind netemeinică și nelegală, solicitând desființarea acesteia și pronunțarea unei decizii penale prin care să se dispună, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Cluj-Napoca, pentru motivul ca judecarea cauzei la instanța de fond a avut loc în lipsa unor părți nelegal citate, respectiv S. „BT L. T. S. (în calitate de proprietară a autoturismului O. Astra, al cărei utilizator este S. „. & P. T. S. C.-N., firma de închirieri având doar dreptul de folosință și obligația de a plăti chiria către societatea de leasing) și S. „CREDIT EUROPE L. IFN"; S. (titulara dreptului de proprietate al autoturismului Audi A4, aflată în folosința utilizatorului S. „. S. P.), fiind citate doar societățile utilizatoare ale acestor autoturisme, deși nu sunt proprietarele bunurilor menționate.

În subsidiar, inculpatul a solicitat achitarea sa în temeiul dispozițiilor art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.c C.pr.pen. întrucât faptele deduse judecății nu au fost săvârșite de el, în esență susținând că la dosar nu există decât o singură probă în sens contrar, respectiv declarația coinculpatului B. M., care însă nu se coroborează cu nimic (testul poligraf la care a fost supus inculpatul B. nefiind o probă în sistemul român de drept), iar declarațiile martorilor T. și D. nu probează faptul că el ar fi săvârșit faptele pentru care este cercetat.

In tertio, inculpatul M. G. a solicitat reducerea cuantumului pedepsei aplicate de instanța de fond și schimbarea modalității de executare a acesteia, întrucât în cauză nu a fost respectat principiul egalității de tratament juridic (fiind inacceptabil ca autorul infracțiunii să primească o pedeapsă mai mică de jumătate decât pedeapsa care i-a fost aplicată lui, în plus și cu suspendare condiționată) și nu s-a ținut seama de circumstanțele sale personale, respectiv de împrejurările că se află la prima confruntare cu legea penală, este căsătorit, are doi copii minori în întreținere și o situație financiară precară.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, inculpatul M. G. a mai solicitat respingerea pretențiilor civile formulate de partea civilă S. „. S., în cuantum de 10.000 euro, pentru autoturismul WV Touran, întrucât la dosar nu există nici o dovadă care săpermită aprecierea valorii autoturismului menționat, polița de asigurare a acestuia, prin ea însăși, neputând face această dovadă.

Inculpatul B. M. a solicitat, în principal, achitarea sa de sub învinuirea de săvârșire a infracțiunii de înșelăciune, în temeiul dispozițiilor art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.d C.pr.pen. (apreciind că lipsește în speță intenția directă specifică acestei infracțiuni, relevată de neurmărirea scopului special prev. de art.215 C., respectiv acela la obținerii pentru sine sau pentru altul a unui folos material injust), în subsidiar, condamnarea sa pentru săvârșirea infracțiunii de abuz de încredere și nu pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune (inculpatul susținând, în esență, că a fost de bună credință în momentul închirierii autoturismelor, necunoscând „planul infracțional"; pus la punct de către coinculpatul M. G., această necunoaștere datorându-se și anumitor boli psihice de care suferă, pe care coinculpatul M. G. le-ar fi speculat în folosul său), iar in tertio reducerea cuantumului pedepsei aplicate de instanța de fond, care este exagerată raportat la împrejurările că a depus stăruință pentru recuperarea prejudiciilor cauzate părților vătămate, se află la prima confruntare cu legea penală și, nu în ultimul rând, lui i se datorează soluționarea prezentului dosar și aflarea adevărului în cauză.

Prin decizia penală nr. 30/A din 24 ianuarie 2011, pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui C., s-a admis apelul declarat de inculpatul M. G., fiul lui M. și E., născut la data de (...) în orașul B., jud. Olt, dom. în C., B-dul Dacia, nr.90, bl. M4, sc.1, ap.18, jud. D., CNP 1., împotriva sentinței penale nr.822/(...) a Judecătoriei C.-N., pe care a desființat- o în ceea ce privește cuantumul pedepselor aplicate inculpatului M. G. pentru infracțiunile comise, pedeapsa rezultantă și modalitatea de executare a acesteia.

Pronunțând o nouă hotărâre, în aceste limite, s-a aplicat inculpatului M. G., o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prev. de art.215 alin.1 și 3 C., cu aplicarea art.41 alin.2 C. și o pedeapsă de 1 (un ) an și 6

(șase ) lun i în ch iso a re pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prev. de art.215 alin.1 și 3 C.

În baza art.33 lit.a C. constată că infracțiunile săvârșite de inculpat sunt concurente, iar în baza art.34 lit.b C. s-au contopit pedepsele stabilite pentru acestea și aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea, respectiv aceea de: 3 (trei) ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art.71 și art.64 lit.a teza a II-a C.

În baza art.88 C. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului timpul detenției preventive începând cu data de (...) și până la zi.

În baza art.86/1 C. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 3 ani închisoare aplicată inculpatului, pe durata termenului de încercare prev. de art.86/2 C., respectiv acela de 6 ani.

În temeiul art.86/3 C. a fost obligat inculpatul să se supună, pe durata termenului de încercare, următoarelor măsuri de supraveghere date în competenta S.ui de probațiune de pe lângă Tribunalul Dolj : a) să se prezinte, o dată pe trimestru, la S. de probațiune de pe lângă Tribunalul

Dolj; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c ) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

Potrivit art.86/3 alin.3 lit.d C.pr.pen. s-a impus inculpatului M. G. ca pe durata termenului de încercare să respecte și următoarea obligație :

- să nu intre în legătură cu inculpatul B. M.

Potrivit art.359 C.pr.pen. s-a atras atenția inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării sub supraveghere prev. de art.86/4 C.

S-a făcut aplicarea art.71 alin.5 C. cu privire la drepturile prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a C.

În baza art.350 alin.3 lit.b C.pr.pen. s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului M. G., dacă nu este arestat în altă cauză.

S-a menținut restul dispozițiilor sentinței atacate.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea apelului declarat de inculpatul M.

G. au rămas în sarcina statului.

II. A fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul B. M., fiul lui D. și M., născut la data de (...) în loc. G., jud. Olt, CNP 1., împotriva sentinței penale sus- menționate.

S-a stabilit în favoarea Baroului C. suma de 150 lei reprezentând onorariul, parțial, al apărătorului din oficiu (cuvenit av. Negru C.), care s-a avansat din F.M.J.

A fost obligat inculpatul B. M. la plata în favoarea statului a sumei de 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în apel, din care 150 lei reprezintă onorariul avocațial din oficiu.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:

Prima instanță a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea și sprijinită pe interpretarea și analiza judicioasă a probelor administrate în cauză.

Rezultă din ansamblul probator că inculpatul M. G., în baza aceleiași rezoluții infracționale, l-a determinat pe inculpatul B. M., oferindu-i suma de 900 de euro, să prezinte părților vătămate S. „. T. S. C.-N., S. „. S. C.-N. și S. „. & P. T. S. C.-N., la data de 27 ianuarie 2010, ca adevărată intenția de a închiria trei autovehicule, încheind în acest sens contracte de închiriere cu părțile vătămate, urmărind exclusiv doar intrarea în posesia autovehiculelor cu un titlu care să nu ridice suspiciuni din partea părților vătămate și primind astfel autovehiculele de la inculpatul B. M., după care a dispus de ele provocând o pagubă în patrimoniile părților vătămate. De asemenea, folosind același mod de operare și în același scop, inculpatul M. G., l-a determinat pe inculpatul B. M. să inducă în eroare partea vătămată S. „. S. P., la data de 20 februarie 2010.

În pofida faptului că inculpatul M. G. nu recunoaște comiterea faptelor reținute în sarcina lui, vinovăția sa este dovedită fără dubiu prin probele administrate în cauză, și anume, în primul rând, prin declarațiile constante date pe parcursul procesului penal de către inculpatul B. M. (a cărui sinceritate a fost confirmată inclusiv de testul poligraf efectuat în cauză) care a arătat în detaliu modul și împrejurările în care a procedat la închirierea celor patru autoturisme, la solicitarea inculpatului M. G., care i-a propus să facă o „afacere"; împreună și l-a recompensat cu suma de 300 de euro pentru fiecare autoturism predat.

Apoi, susținerile inculpatului M. G. conform cărora doar a încercat să intermedieze o vânzare a unui autovehicul marca Audi A4 cu numere de înmatriculare de G., între inculpatul B. M. și martorul D. A. (este vorba de autovehiculul închiriat de inculpatul B. M. de la partea vătămată S. „. S. P.), tranzacția nefiind însă efectuată deoarece inculpatul B. M. nu deținea actele autoturismului menționat, au fost infirmate de către martorul D. A. care a arătat că nu îl cunoaște pe inculpatul B. M. (văzându-l pentru prima dată în fața instanței de judecată, la termenul din data de 1 octombrie

2010), respectiv că a fost contactat telefonic de o persoană numită „., care mai apoi s-a dovedit a fi inculpatul M. G. și despre care a declarat că s-a oferit inițial să-i vândă autovehiculul marca Audi A4 la prețul de 3000 de euro, dar în cele din urmă i l-a lăsat în garanție pentru împrumutul sumei de 2800 de euro.

De asemenea, relația infracțională dintre cei doi inculpați, negată de către inculpatul M. G. (care a negat, de altfel, și orice relație de colaborare cu inculpatul B. M.), este evidențiată și prin depoziția martorului T. D., care a precizat că, la cererea inculpatului M. G., în cursul lunii februarie 2010, l-a cazat pe inculpatul B. M. la P. B. din municipiul C., inculpatul M. G. achitându-i martorului T. D. prima ședere a inculpatului B. M. la pensiune și spunându-i martorului că inculpatul B. M. va mai veni, ceea ce s-a și întâmplat în perioada următoare (fiind astfel confirmate declarațiile inculpatului B. M., care are domiciliul stabil în localitatea G., jud. Olt, potrivit cărora, ajungând seara în C., după ce îi preda inculpatului M. G. autovehiculul închiriat, rămânea peste noapte la pensiunea administrată de către martorul T. D.).

În consecință, tribunalul a apreciat că, din coroborarea declarațiilor date de inculpatul B. M. cu depozițiile martorilor D. A. și T. D. se poate trage fără nici o îndoială concluzia că inculpatul M. G., persoană care se ocupă cu repararea autovehiculelor, pe care apoi le comercializează, a căutat ajutorul unei alte persoane care să-i procure, contra cost, în modalitatea arătată mai sus, posesia unor autovehicule, reușind în acest mod să evite contactul cu alte persoane care ar fi putut face o legătură între persoana sa și mașinile care, ulterior, au fost vândute unor terți.

În ceea ce privește, susținerile inculpatului B. M. din motivele de apel, conform cărora acesta nu a cunoscut scopul pentru care inculpatul M. G. i-a solicitat să aducă autovehicule închiriate în C., respectiv că a fost de bună credință în momentul închirierii autoturismelor, necunoscând „planul infracțional"; pus la punct de către inculpatul M. G., tribunalul a aprecit că acestea sunt total nefondate, rezultând atât din modul în care faptele au fost săvârșite, cât și din declarațiile inculpatului B. M. împrejurarea că acesta a cunoscut exact ce urma să se întâmple cu autovehiculele închiriate și a fost de acord să participe la înșelarea părților vătămate în schimbul sumei de 300 euro primită de la inculpatul M. G. pentru fiecare autovehicul predat. A., inculpatul B. M. arată că inculpatul M. G. „mi-a propus să fac afaceri cu el, adică eu să merg unde mă trimite el în țară, să închiriez mașini pe numele meu și să i le aduc lui în C., asigurându-mă că mie nu o să mi se întâmple nimic";. Mai precizează inculpatul B. M. că a fost de acord cu această afacere, deși nu avea permis de conducere (dar spunându-i inculpatului M. G. că va găsi o persoană care să conducă mașinile), deoarece el are doar o pensie de 330 lei, iar inculpatul M. G. i-a promis câte 300 de euro pentru fiecare mașină predată.

Foarte relevantă pentru „buna credință"; a inculpatului B. M. și declarația martorului D. P., tatăl administratorului părții vătămate S. „. & P. T. S. C.-N. (numitul D. P.-O.), care arată că a fost de față în momentul în care inculpatul B. M. a închiriat autovehiculul de la firma fiului său și precizează că, în timp ce fiul său făcea o copie după actul de identitate al inculpatului B. M., acesta din urmă s-a apropiat de persoana care îl însoțea și i-a spus : „ar trebui să ne oprim din această afacere că ne prinde poliția, dacă ne reușește și această afacere"; (martorul D. P. precizând că nu și-a dat seama despre ce era vorba, deoarece la „. T., unde s-a întâlnit inițial cu inculpatul B. M., era în desfășurare un târg).

Pe de altă parte, împrejurarea că inculpatul B. M. a închiriat într-o singură zi trei mașini din C.-N., pe care le-a dus în trei zile consecutive inculpatului M. G. la C., clandestinitatea în care a acționat inculpatul M. G., precum și lipsa unor împrejurări obiective din care să rezulte că acesta din urmă avea nevoie să folosească acele autovehicule exclusiv cu titlu de drept de folosință, conduc în mod cert, alături de declarațiile menționate mai sus, la concluzia că inculpatul B. M. a cunoscut împrejurarea că inculpatul M. G. urma să-și însușească sau să vândă autovehiculele și a fost de acord să-l ajute în acest sens, prin inducerea în eroare a părților vătămate (respectiv prezentarea ca adevărată a intenției de a închiria autovehiculele, încheind în acest sens contracte de închiriere cu părțile vătămate, urmărind doar intrarea în posesia autovehiculelor cu un titlu care să nu ridice suspiciuni din partea acestora din urmă, fapt care constituie element material al infracțiunii de înșelăciune), bineînțeles contra unei sume de bani, motiv pentru care vor fi respinse solicitările acestuia de a fi achitat în temeiul dispozițiilor art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.d C.pr.pen. sau de a se schimba încadrarea juridică a faptei reținută în sarcina lui în infracțiunea de abuz de încredere, prev. de art.213 C.

Vinovăția ambilor inculpați fiind așadar pe deplin dovedită, instanța de fond a procedat la o corectă încadrare juridică a faptelor reținute în sarcina lor. Referitor la pedepsele aplicate inculpatului B. M., inclusiv pedeapsa rezultantă și modalitatea de executare a acesteia, tribunalul apreciază că au fost just individualizate, răspunzând criteriilor stabilite prin art.72 C. și fiind în măsură să asigure realizarea scopului prev. de art.52 C., neimpunându-se reducerea pedepselor, deoarece, pe de o parte, în mod temeinic prima instanță a ținut seama la individualizarea pedepselor aplicate acestuia pentru infracțiunile comise, precum și a modului de executare a pedepsei rezultante, de toate împrejurările menționate de inculpat în înscrisul cuprinzând motivele sale de apel (și anume stăruință pentru recuperarea prejudiciilor cauzate părților vătămate, faptul că se află la prima confruntare cu legea penală și, nu în ultimul rând, împrejurarea că lui i se datorează soluționarea prezentului dosar și aflarea adevărului în cauză), iar pe de altă parte, nu se poate minimaliza contribuția inculpatului B. M. la săvârșirea faptelor deduse judecății (care este una importantă, chiar dacă nu el a fost creierul activităților infracționale), precum și împrejurarea că vorbim totuși de o persoană în vârstă de peste

40 de ani, care a acționat pe deplin conștientă de caracterul ilegal al faptelor sale și de consecințele acestora (în pofida bolilor psihice la care face referire în motivele de apel), în scopul obținerii imediate a unor câștiguri bănești (destul de mari raportat la pensia pe care acesta susține că o are).

În ceea ce privește însă pedepsele aplicate inculpatului M. G., inclusiv modalitatea de executare a pedepsei rezultante, tribunalul a apreciat că acestea sunt mult prea severe, apelul formulat de inculpat fiind admisibil sub aceste aspecte (chiar dacă inculpatul nu a recunoscut săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina lui și a avut un rol esențial la elaborarea și punerea în aplicarea a planului infracțional), deoarece, pe de o parte, este vorba de o discrepanță mare între pedepsele aplicate celor doi inculpați, care sunt totuși participanți la aceleași fapte penale (care evident nu ar fi avut șanse de reușită în lipsa aportului oricăruia dintre inculpați), trebuind astfel să existe un oarecare echilibru între pedepsele aplicate inculpaților și modalitatea de executare a acestora, iar pe de altă parte, inculpatul M. G. este o persoană tânără, în vârstă de 30 de ani la data comiterii faptelor, se află la prima confruntare cu legea penală, este căsătorit și are doi copii minori în întreținere, fiind singura persoană din familie care obține venituri din activitățile de tinichigerie și mecanică auto desfășurate la domiciliu. În plus, este important de menționat faptul că inculpatul M. G. a fost arestat preventiv în cauză o perioadă de peste 10 luni, împrejurare care constituie un avertisment foarte puternic pentru acesta (vis-a vis de schimbarea atitudinii față de ordinea de drept și regulile de conviețuire socială) și totodată un argument pentru atingerea scopului prev. de art.52 C., respectiv prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni de către inculpat.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, tribunalul a apreciat că aceasta a fost soluționată în mod corect de către instanța de fond, criticile formulate de inculpatul M. G. fiind neîntemeiate.

A., în primul rând, referitor la critica privind judecarea cauzei în lipsa unor părți nelegal citate, în condițiile în care niciuna dintre părțile civile nu au declarat apel, este inadmisibilă invocarea unei astfel de excepții de către inculpat, întrucât este lipsită de interes și de finalitate, fiind evident că nici în situația rejudecării cauzei de către instanța de fond inculpatul nu ar putea fi obligat la plata unor despăgubiri civile mai mari decât cele stabilite prin sentința atacată, deoarece s-ar aduce atingere principiului non reformatio in pejus (rămânând așadar celor două societăți de leasing deschisă calea civilă, după cum în mod temeinic a arătat și instanța de fond). În plus, este de precizat că societățile de leasing la care se referă inculpatul în motivele de apel, nici nu au vreun interes de a interveni în prezenta cauză și a formula pretenții civile, deoarece în contractul de leasing conform Ordonanței nr.51/1997 privind operațiunile de leasing și societățile de leasing (art.10 lit.f) utilizatorul - părțile civile din speță - se obligă să îșiasume întreaga responsabilitate a contractului, inclusiv riscul pierderii etc… și continuarea plăților cu titlu de rată de leasing până la achitarea integrală a valorii contractului de leasing (utilizatorul având totodată obligația, potrivit art,10 lit.h, de a-l informa pe finanțator în timp util despre orice tulburare a dreptului de proprietate venită din partea unui terț).

În al doilea rând, pretențiile civile formulate de partea civilă S. „. S. C.-N., în cuantum de 10.000 euro, pentru autoturismul WV Touran (an de fabricație 2006), au fost acordate în mod corect de către prima instanță, suma menționată fiind pe deplin dovedită prin polița de asigurare facultativă a autovehiculelor aflată la dosar (din cuprinsul căreia rezultă că valoarea autoturismului este chiar mai mare decât suma solicitată de către partea civilă cu tiltlu de despăgubiri civile - f.87-89 d.u.p.).

Față de cele menționate mai sus, în baza art.379 pct.2 lit.a C.pr.pen. tribunalul a admis apelul declarat de inculpatul M. G., împotriva sentinței penale nr.822/2010 a Judecătoriei C.-N., pe care a desființat-o în ceea ce privește cuantumul pedepselor aplicate inculpatului M. G. pentru infracțiunile comise, pedeapsa rezultantă și modalitatea de executare a acesteia.

Pronunțând o nouă hotărâre, în aceste limite, pentru considerentele expuse mai sus, a aplicat inculpatului M. G., o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prev. de art.215 alin.1 și 3 C., cu aplicarea art.41 alin.2 C. și o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prev. de art.215 alin.1 și 3 C., apreciind că aceste pedepse au fost în măsură că contribuie la reeducarea lui.

În baza art.33 lit.a C. s-a constatat că infracțiunile săvârșite de inculpat sunt concurente, iar în baza art.34 lit.b C. s-a contopit pedepsele stabilite pentru acestea și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, respectiv aceea de 3 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art.71 și art.64 lit.a teza a II-a C.

În baza art.88 C. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului timpul detenției preventive începând cu data de (...) și până la zi.

Apreciind totodată că scopul pedepsei poate fi atins fără privare de libertate și fiind îndeplinite condițiile prev. de art.86/1 C., tribunalul s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 3 ani închisoare aplicată inculpatului M. G., pe durata termenului de încercare prev. de art.86/2 C., respectiv acela de 6 ani.

În temeiul art.86/3 C. inculpatul a fost obligat să se supună, pe durata termenului de încercare, următoarelor măsuri de supraveghere date în competenta S.ui de probațiune de pe lângă Tribunalul Dolj : a) să se prezinte, o dată pe trimestru, la S. de probațiune de pe lângă Tribunalul Dolj; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

Potrivit art.86/3 alin.3 lit.d C.pr.pen. s-a impus inculpatului M. G. ca pe durata termenului de încercare să respecte și următoarea obligație : să nu intre în legătură cu inculpatul B. M.

Potrivit art.359 C.pr.pen. s-a atras atenția inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării sub supraveghere prev. de art.86/4 C.

S-a făcut aplicarea art.71 alin.5 C. cu privire la drepturile prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a C.

În baza art.350 alin.3 lit.b C.pr.pen. s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului M. G., dacă nu este arestat în altă cauză.

Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței atacate.

Potrivit art.192 alin.3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea apelului declarat de inculpatul M. G. au rămas în sarcina statului.

Totodată, pentru considerentele arătate anterior, în baza art.379 pct.1 lit.b C.pr.pen. tribunalul a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul B. M., împotriva sentinței penale sus-menționate.

C. art.189 C.pr.pen. s-a stabilit în favoarea Baroului C. suma de 150 lei reprezentând onorariul, parțial, al apărătorului din oficiu, care s-a avansat din F.M.J.

Potrivit art.192 alin.2 C.pr.pen. inculpatul B. M. a fost obligat la plata în favoarea statului a sumei de 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în apel, din care 150 lei reprezintă onorariul avocațial din oficiu.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs P. de pe lângă Tribunalul Cluj, criticând această soluție ca fiind nelegală și netemeinică și a solicitat casarea acesteia și pronunțarea unei noi decizii prin care să se dispună menținerea sentinței instanței de fond în ceea ce-l privește pe inculpatul M. G.

În motivarea recursului s-a arătat că prin decizia atacată s-a procedat la o greșită reindividualizare a pedepsei aplicate inculpatului M. G., atât sub aspectul cuantumului, cât și a modalității de executare, sancțiunile fiind vădit disproporționate față de gradul concret de pericol social al infracțiunilor comise. S-a mai arătat că încadrarea juridică a fost schimbată de către tribunal fără a fi pusă în discuție și fară a fi motivată, admitând totuși că este posibilă o eroare materială atâta timp cât în considerentele deciziei se face vorbire de încadrarea juridică inițială aceea de instigare la înțelăciune.

Procedând la soluționarea recursului pri prisma motivelor invocate și pe baza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată următoarele:

Atât instanța de fond, cât și cea de apel au reținut o stare de fapt conformă cu realitatea și sprijinită pe interpretarea și analiza judicioasă a unui probatoriu complet, administrat atât în faza de urmărire penală, cât și în fața primei instanțe, probatoriu pe baza căruia s-a stabilit întemeiat că inculpatul a comis infracțiunile care fac obiectul cauzei.

Curtea își însușește în întregime argumentația instanței de fond, astfel cum această posibilitate este conferită de practica C. și potrivit căreia poate constitui o motivare preluarea motivelor instantei inferioare ( Helle impotriva Finlandei ).

Referitor la critica privitoare la încadrarea juridică a infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului M. G., Curtea consideră că referirea la forma autoratului din conținutul deciziei atacate constituie o eroare materială atâta timp cât T. conchide că încadrarea juriciă reținută de către instanța de fond este corectă.

Referitor la individualizarea pedepselor, Curtea reține că potrivit art. 385/9 alin.

(1) pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Potrivit art.72 din C. la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

De altfel, ca să-și poată îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei.

Verificând modul în care s-au individualizat de către T. sancțiunile penale aplicate inculpatului M. G., Curtea constată însă că s-a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 72 C. în ceea ce privește cuantumului pedepsei aplicate.

Chiar dacă inculpatul M. G. nu posedă antecedente penale și este o persoană tânără, nu poate fi omis faptul că a comis fapte grave de pericol și rezultat și, în pofidaevidenței, a negat constant comiterea faptelor a căror urmări constau în producerea unor prejudicii ridicate si nerecuperate.

De asemenea, deși forma sa de participație este cea a instigării și, deci, aparent ar avea o contribuție mai redusă decât cea a autorului, Curtea reține că inculpatul M. G. are contribuția covârșitoare atât sub aspectul vinovăției, cât și a implicării deoarece el este cel care a stabilit modul de operare, a decis asupra locului și victimelor și a fost singurul beneficiar al rezultatelor infracțiunilor.

A., inculpatul M. G., având ca îndeletnicire repararea autovehiculelor, pe care apoi le comercializează, a căutat ajutorul unei alte persoane care să-i procure posesia unor autovehicule pe care apoi să le valorifice, prin această modalitate a reușind să evite contactul cu alte persoane care l-ar fi putut identifica. Așa fiind, inculpatul M. G. i-a solicitat inculpatului B. să închirieze autovehicule de la societăți comerciale cu obiect de activitate de profil din C.-N.. Autovehiculele au fost preluate de către inculpatul B. împreună cu martorul V. C. de la reprezentanții părților civile pentru o perioadă de închiriere de 4-5 zile după care au fost duse în C., fiind conduse de către martorul V. până într-o parcare din C. După ce inculpatul B. se despărțea de martorul V. C., îl suna pe inculpatul M. care prelua autovehiculele.

Faptul că inculpatul M. a solicitat ca primele trei autovehicule să-i fie aduse deodată, demonstrează că încă de la început a urmărit să valorifice cât mai repede aceste autovehicule și a dispus de resurse necesare în acest sens, respectiv de primire și transmitere mai departe către alte persoane în scurt timp. Mai mult, prin încheierea de contracte de închiriere cu părțile civile, inculpatul M. G. a urmărit disimularea scopului inițial și intrarea în posesia autovehiculelor cu un titlu care să nu ridice suspiciuni din partea părților civile.

Din această perspectivă concluzia care se desprinde este aceea că T. nu a acordat suficientă și echilibrată importanță gradului de pericol social al infracțiunilor comise de inculpatul M. G., a condițiilor concrete în care s-au produs, dar și a totalității urmărilor acestor fapte, și că pedepsele stabilite de către prima instanță, atât sub aspectul cuantumului, cât și a modalității de executare reprezintă sancțiuni juste și proporționale, în măsură să asigure funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al sancțiunii, iar modalitatea privativă de libertate asigură atât exemplaritatea, cât și finalitatea acesteia, respectiv prevenția specială și generală înscrise în art. 52 C.

Așa fiind, în baza art. 385/15 pct.2 lit.d C.proc.pen., art. 385/2 C.proc.pen. rap. la art. 362 al. 1 lit. d, f C.proc.pen. se va admite recursul declarat de P. de pe lângă Tribunalul Cluj împotriva deciziei penale nr. 30/A din 24 ianuarie 2011 a T.ui C. pe care o va casa numai cu privire la soluția adoptată fata de inculpatul M. G.

Rejudecând, se va menține sentința penala nr. 822 din (...) a Judecătoriei C.-N., apelul inculpatului M. G. fiind greșit admis.

Potrivit art. 88 C. se va deduce din pedeapsa aplicata inculpatului M. G. perioada arestului preventiv din (...) până la (...).

Inculpatului M. G. i s-a asigurat asistență juridică din oficiu astfel că în temeiul art. 189 C.proc.pen. se va stabili suma de 200 lei onorar pentru avocatul din oficiu ce se va avansa din FMJ.

Potrivit art. 192 al. 2 C.proc.pen. se va obliga inculpatul M. G. la plata sumei de

250 lei cheltuieli judiciare in apel.

În temeiul art. 192 al. 3 C.proc.pen. cheltuielile judiciare in recurs vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE M.IVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E :

Admite recursul declarat de P. de pe lângă Tribunalul Cluj împotriva deciziei penale nr. 30/A din 24 ianuarie 2011 a T.ui Cuj pe care o casează numai cu privire la soluția adoptată fata de inculpatul M. G.

Rejudecând, menține sentința penala nr. 822 din (...) a Judecătoriei C.-N., apelul inculpatului M. G. fiind greșit admis.

Deduce din pedeapsa aplicata inculpatului M. G. perioada arestului preventiv din

(...) până la (...).

Stabilește suma de 200 lei onorar pentru av. din oficiu ce se va avansa din FMJ. Obliga inculpatul M. G. să plătească suma de 250 lei cheltuieli judiciare in apel. Cheltuielile judiciare in recurs rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din data de 21 iunie 2011 .

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,

L. H. I. M. V. V. A.

GREFIER,

LEUNȚA S.

Dact.L.H./Dact.S.M

4 ex./(...) Jud.fond. M.L.M.

Jud.apel.A.I./M.L.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 1051/2011, Curtea de Apel Cluj