Decizia penală nr. 1274/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M A N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)/a3
DECIZIA PENALĂ NR.1274/R/2011
Ședința publică din 24 august 2011
Instanța compusă din: PREȘEDINTE : V. C. președinte secție penală
JUDECĂTORI : ANA C.
M. Ș.
GREFIER : M. B.
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă I. - D. de I. a I. de C. O. și T. - S. T. C. reprezentat prin procuror D. D.
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul P. I. împotriva încheierii penale f.n. din 11 august 2011 a T.ui C., pronunțată în dosarul nr.
(...), având ca obiect menținerea stării de arest a inculpatului.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul P. I., în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu av.Maxim A. și apărător ales av.Ban Tiberiu, ambii avocați din cadrul Baroului C., cu delegațiile la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, apărătorul desemnat din oficiu solicită a se constata că mandatul său a încetat și a se acorda plata onorariului avocațial parțial pentru studiul dosarului și prezentarea în instanță.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursului.
Apărătorul inculpatului P. I., solicită a se dispune admiterea recursuldeclarat împotriva încheierii pronunțată de Tribunalul Cluj Secția Penală, prin care s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului P. I. și desființând această hotărâre, să se constate că nu mai subzistă la acest moment procesual temeiurile care au justificat la data respectivă luarea și prelungirea acestei măsuri.
Solicită a se dispune punerea în libertate a inculpatului.
In subsidiar, dacă se va aprecia că se impune luarea față de inculpatul recurent a unei măsuri procesual preventive solicită ca instanța să se îndrepte spre măsura prevăzută de art.145 C.
Referitor la motivele pentru care s-a declarat acest recurs împotriva încheierii, critică hotărârea atacată pentru rațiunea că nu s-a analizat suficient de atent și de concludent situația personală a inculpatului, lăsându-l automat în stare de arest și se menține această măsură doar pe baza unor argumente de ordin general și fără să se facă referire și trimitere la probe concrete care să ateste și să convingă că lăsat în libertate, pe viitor, inculpatul s-ar sustrage procesului penal, ar încerca să altereze aflarea adevărului și pe cale de consecință ar împiedica buna desfășurare a judecății în primă instanță.
Invederează faptul că dacă s-ar fi avut în vedere aceste criterii care definesc în concret persoana inculpatului și nu s-ar fi făcut referire la aceleași argumente interne pe care și în cauza Teodorescu contra României, Curtea Europeană le-a imputat instanțelor naționale, folosirea unor formule stereotipe și argumente care se repetă și fac trimitere la acel pericol concret pentruordinea publică pe care apreciază că instanța de fond nu l-a motivat suficient de convingător, alta ar fi fost soluția în cauza de față.
Nimic nu motivează și justifică menținerea acestei stări de arest în accepțiunea sa. Trecând dincolo de argumentul că s-a împlinit acel termen rezonabil, dat fiind durata îndelungată în care inculpatul s-a aflat în stare de arest preventiv, supune atenției câteva aspecte care să convingă asupra temeiniciei recursului declarat în cauză.
Subliniază faptul că nu există nici cea mai mică probă să convingă instanța că există riscul de sustragere de la proces a inculpatului pentru că potrivit jurisprudenței C., trebuie avute în vedere mai multe aspecte și existența unor riscuri pe care Curtea în speță trebuie să le aibă sub forma unor probe concludente și certe la dosar. S. că inculpatul încă din cursul urmăririi penale a adoptat o atitudine sinceră, a cooperat cu organele de anchetă, deci nu vede de ce ar intenționa să altereze și să se sustragă de la procesul penal. Până la data reținerii era încadrat în muncă la S. TBC din Baia Mare, provine dintr-o familie onestă, respectabilă și respectată în localitate. Era student al unei facultăți și în consecință, nimic nu justifică această temere că ar intenționa să nu se prezinte în fața primei instanțe.
Nu există de asemenea probe de natură să convingă instanța că există pericolul de tulburare a ordinii publice pentru că doar simpla precizare că aceste fapte au un pericol ridicat, repetabilitatea lor în mediul social și consecințele pe care le are consumul de droguri sunt aspecte pe care nu le contestă dar judecătorul fondului va putea decide atunci când va stabili pedeapsa care se impune a fi aplicată inculpatului și asupra acestui aspect.
De altfel, inculpatul intenționa să se prevaleze de prev.art.320/1 C., și cu atât mai puțin poate fi bănuit că încearcă să perturbe corecta desfășurare a procesului penal.
Apreciază că nu mai există nici pericolul de repetare a acestor fapte.
Faptele deduse judecății dacă ar fi mai atent analizate ar putea fi încadrată cu ușurință ca acte materiale de executare în cadrul unui text legal de infracțiune ce definește infracțiunea în formă continuată. El a deținut aceste droguri la domiciliu, a fost între timp implicat într-o altă cauză, care nu este definitivă, hotărârea pronunțată de Curtea de A. A. este recurată și în consecință nici aspectul că inculpatul are antecedente penale nu poate fi luat în considerare.
Toate aceste argumente consideră că sunt de natură să justifice revocarea acestei stări de arest preventiv în sensul de a nu mai dispune menținerea pe viitor a măsurii procesual preventive față de inculpatul recurent, considerând că obligat să nu părăsească localitatea se va supune tuturor măsurilor de comportament pe care instanța are autoritatea și competența de a i le impune inculpatului.
Pentru toate aceste considerente, solicită admiterea recursului.
Reprezentantul M. P., solicită respingerea recursului ca nefondat.
În susținerea poziției procesuale arată că așa cum a reținut și instanța fondului, consideră că motivele care au determinat arestarea preventivă a inculpatului subzistă în continuare. Astfel, indubitabil există probe că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată, aceste indicii și probe care să ducă în acest moment la bănuiala rezonabilă că ar fi săvârșit aceste infracțiuni au fost analizate de instanța fondului în mod repetat
și de instanța de control judiciar.
In ce privește temeiul prev.de art.148 lit.f C., în baza căruia a fost luată
și prelungită ulterior această măsură, se poate constata că prima condiție este îndeplinită, respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care este cercetat inculpatul este mai mare de 4 ani.
Referitor la cea de a doua condiție, și anume, lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, solicită a se avea în vedere că așa cum a arătat și apărarea inculpatul a fost condamnat, este adevărat printr-o hotărâre nedefinitivă, dar pentru același tip de infracțiuni, respectiv trafic de droguri de mare risc. La foarte scurt timp, după pronunțarea acestei hotărâri de condamnare inculpatul și-a continuat activitatea infracțională. In opinia sa, acest lucru probează categoric perseverența infracțională a inculpatului și pericolul concret pe care cercetarea și judecarea sa în stare de libertate în acest moment îl reprezintă. Cu referire la jurisprudența C. pe care apărarea a atins-o, solicită a se observa că printre cele patru situații considerate ca rezonabile pentru a menține starea de arest, este și acea situație în care există temerea că persoana respectivă va săvârși noi infracțiuni.
Apreciază că din datele existente în dosarul cauzei rezultă o temere foarte serioasă că inculpatul odată pus în libertate va continua activitatea infracțională legată de droguri, având în vedere poziția sa anterioară și modalitatea în care a perceput clemența instanței care l-a condamnat inițial cu suspendarea executării pedepsei.
Pentru aceste motive, solicită respingerea recursului formulat de inculpat.
Inculpatul P. I., având ultimul cuvânt, solicită să nu fie inclus în categoriacelor care prezintă un pericol social. A comis o prostie pe care nu o va repeta.
Solicită a i se acorda o șansă pentru a demonstra că regretă fapta comisă.
Solicită a fi schimbată măsura arestării.
C U R T E A :
Prin încheierea penală din 11 august 2011 pronunțată de Tribunalul
Cluj în dosarul nr.(...), în temeiul art.300/2 rap. la art.160/b C. s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpatul P. I. fiul lui V. și S., născut la data de (...) în loc.Baia Mare, jud.Maramureș, în prezent arestat preventiv în Penitenciarul Gherla, măsură care a fost menținută.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că prin rechizitoriul cu nr.214/D/P/2010 al M. P. - D. -. T. C. s-a dispus trimiterea in judecată, alături de alți coinculpați cercetați în stare de libertate, a inculpatului P. I. cercetat, în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc, prev. de art.2 alin. 2 din Legea nr.143/2000, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, și cu aplicarea art. 14 al. 1 lit. c din L.143/2000, trafic de droguri de mare risc, prev. de art.2 alin. 2 din Legea nr.143/2000, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, și cu aplicarea art. 14 al. 1 lit. c din L.143/2000, deținere de droguri de mare risc, fără drept, pentru consum propriu prev. de art.4 al.2 din Legea nr.143/2000, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și de introducere în țară fără drept de droguri de mare risc, prev. de art.3 alin.2 din Legea nr.143/2000;
În timpul urmării penale prin Î. penală nr.39/C/2011 din (...) a T.ui C. s- a dispus arestarea preventivă a inculpatului P. I. pe o durată de 29 de zile, fiind emis și mandatul de arestare preventivă pe numele acestuia, iar ca temei de arestare preventivă au fost reținute dispozițiile art. 143 C., art. 148 lit. f C. Ulterior, prin Î. penală nr. 48/C/2011 din data de (...) a T.ui C. s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului pe o durată de 30 de zile.
Potrivit art.300 ind.2 raportat la art.160 ind.b C., în cauzele în care inculpatul este în stare de arest preventiv, instanța legal sesizată este datoare să verifice din oficiu, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive și dacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, aceasta dispune menținerea arestării preventive.
Față de dispozițiile legale invocate, instanța a constatat că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului P. I. se mențin și impun în continuare privarea acestora de libertate.
Potrivit art. 148 al.1 C. măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prev. de art. 143 C. și există vreunul dintre cazurile de la lit. a - f ale aceluiași articol.
Potrivit art.143 C. coroborat cu art.148 al.1 C., măsura arestării preventive poate fi luată dacă sunt probe sau indicii temeinice că a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală.
Potrivit art.68 ind. 1 C., sunt indicii temeinice atunci când din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează acte de urmărire penală a săvârșit fapta.
Astfel, față de mijloacele de probă existente în dosarul de urmărire penală, administrate în faza de urmărire penală, instanța constată că față de inculpatul P. I. există indicii temeinice în sensul art.143 C. respectiv suspiciuni în măsură să convingă un observator obiectiv și imparțial, în sensul art. 5 parag.1 lit.c din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, că este posibil ca acesta să fi săvârșit infracțiunile de care este învinuit. Din mijloacele de probă administrate în faza de urmărire penală, constând în declarațiile inculpatului, declarațiile coinculpaților, declarațiile învinuiților, procese verbale de cumpărare autorizată, raport de constatare tehnico-științifică, declarațiile martorilor B. A., M. M. H., T. F. M., B. I. V., L. C. V., H. G., C. I. I. B., Han C. G., T. V. A., P. V., M. M. C. etc, procese verbale de percheziție domiciliară, procese verbale de transcriere a convorbirilor telefonice interceptate , rezultă sub aspectul stării de fapt indicii și chiar probe în sensul că inculpatul P. I. , în cursul anului 2010 , în mod repetat și în baza unei rezoluții infracționale unice, a pus în vânzare prin intermediul coinculpaților R. M. A., N. C. R. și B. A., droguri de mare risc, respectiv a trimis prin intermediul numitei Ș. R. inculpatului N. S. O. droguri de mare risc, respectiv amfetamină în cantitate de 22,86 gr., și a vândut direct ori a oferit droguri de mare risc, respectiv amfetamină, clorfenilpiperazină și mefedronă, mai multor persoane, dintre care una cu vârsta de 16 ani. Același inculpat, în cursul anului 2011, a fi oferit droguri de mare risc, respectiv amfetamină, martorei P. A. A. M., în vârstă de 16 ani, și învinuiților B. M. I. Ș. și D. T. Ș. T., inculpatul a deținut și a consumat, fără drept, droguri de mare risc, din categoriile menționate anterior, singur sau împreună cu alte persoane
.De asemenea , mijloacele de probă administrate până în prezent furnizează indicii temeinice și în sensul introducerii în țară , în cursul lunii septembrie
2010, împreună cu inculpata A. C. R., a drogurilor de mare risc- amfetamină și clorfenilpiperazină-.
De asemenea, temeiul de arestare prev. de art.148 lit.f C. subzistă în continuare, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile de care este învinuit inculpatul este mai mare de 4 ani iar pericolul social concret pe care îl prezintă lăsarea în libertate a inculpatului rezidă din gradul deosebit de pericol social al faptelor comise, în acest sens instanța reținând că, fără a se face confuzie între pericolul social concret pe care îl prezintă lăsarea în libertate ainculpatului și pericolul social a infracțiunii comise, acestea fiind noțiuni diferite, nu se poate realiza o analiză corectă a celui dintâi fără a se ținea seama și de cel de-al doilea. La aprecierea aceleiași noțiuni, instanța a avut în vedere natura drogurilor deținute, traficate ori introduse în țară și cantitatea acestora, caracterul continuat al activităților antisociale desfășurate de inculpat și numărul mare al persoanelor implicate de către inculpat în traficul respectiv consumul de droguri, atrase în aceste activități fie personal fie prin intermediul cărora a procedat la plasarea pe piață a drogurilor, aspecte care furnizează de asemenea indicii cu privire la amploarea activității ilegale desfășurate de către inculpatul P. I. consecințele absolut nefaste a consumului de droguri de genul celor cu privire la care există indicii că ar fi fost traficate de către inculpat, asupra sănătății fizice și psihice a consumatorilor. În ceea ce privește persoana inculpatului este de reținut că acesta a mai desfășurat activități ilegale cu drogurile , în luna octombrie 2010, fiind condamnat în prezent prin S. penală nr. 25/(...) a T.ui Sibiu, nedefinitivă, la pedeapsa de 3 ani închisoare cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, și deși a fost arestat preventiv și în acea cauză până la pronunțarea sentinței, acest aspect nu la determinat pe inculpat se stea departe de orice activități în legătură cu drogurile, după cum rezultă cel puțin din procesul verbal de efectuare a percheziției domiciliare. Această din urmă împrejurare îndreptățește instanța să aprecieze odată în plus că scopul măsurilor preventive, prev. de art. 136 C. nu ar putea fi atins decât prin menținerea acestei măsuri preventive luată față de inculpat.
De asemenea, apare ca fiind inoportună, la acest moment procesual, punerea în libertate a inculpatului P. I., în condițiile în care cercetarea judecătorească nu a fost încă declanșată și nici nu s-a procedat la audierea inculpatului.
De reținut că împotriva încheierilor penale anterioare pronunțate în cauză, prin care s-a dispus asupra măsurii arestării preventive, luată față de inculpatul P. I., acesta a declarat recurs însă instanțele de control judiciar au confirmat măsura preventivă dispuse în cauză iar de la acel moment procesual și până în prezent nu au intervenit elemente noi în cauză.
Față de aceste considerente, în temeiul art.3002 rap. la art.160b C. instanța a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpat.
Împotriva mai sus menționatei încheieri a declarat recurs întermenul legal inculpatul P. I. solicitând casarea încheierii atacateconstatându-se că nu mai subzistă la acest moment temeiurile ce au justificat luarea și prelungirea măsurii arestului preventiv. În subsidiar, s-a solicitat instanței de judecată să ia față de el măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
În susținerea recursului promovat inculpatul prin apărătorul ales a arătat că nu s-a analizat suficient de atent și de concludent situația sa personală și că măsura preventivă este menținută doar în baza unor argumente de ordin general, fără a se face referire la probe concrete care să convingă că, lăsat în libertate, inculpatul ar împiedica buna desfășurare a procesului penal.
De asemenea, s-a mai susținut că a fost depășită limita rezonabilă a duratei privării de libertate.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate și aprobatoriului administrat până în acest moment, având în vedere șidisp. art.3856 alin.3 C.p.p. Curtea constată că acesta este nefondaturmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Instanța fondului a reținut prin încheierea atacată că inculpatul recurent a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc prev. de art.2 alin.2 din Legea nr.143/2000 cu aplic.art.41 alin.2
C.p. și art.14 alin.1 lit.c din Legea 143/2000, trafic de droguri de mare risc prev. de art.2 alin.2 din Legea nr.143/2000 cu aplic.art.41 alin.2 C.p. și art.14 alin.1 lit.c din Legea 143/2000, deținere de droguri de mare risc fără drept pentru consum propriu prev. de art.4 alin.2 din Legea 143/2000 cu aplic.art.41 alin.2 C.p. și introducerea în țară fără drept de droguri de mare risc prev. de art.3 alin.2 din Legea 143/2000.
Față de acest inculpat a fost luată măsura arestului preventiv la data de
1 aprilie 2011 prin încheierea penală 39/C/2011 a T.ui C., ca temei al arestării reținându-se incidența art.148 lit.f C.p.p.
Având în vedere obligația instanțelor de judecată de a verifica din oficiu legalitatea și temeinicia arestării preventive în cauzele în care inculpatul este arestat preventiv și de a verifica dacă temeiurile ce au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate ori dacă există temeiuri noi care să justifice această măsură, în mod legal și temeinic, instanța investită cu soluționarea pe fond a acestei cauze, a pronunțat încheierea recurată. Au fost analizate exhaustiv probele și indiciile apte a convinge un observator obiectiv că inculpatul ar putea fi autorul infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată. Au fost menționate în acest sens declarațiile inculpatului și ale coinculpaților precum și ale învinuiților din prezentul dosar, depozițiile martorilor, procesele-verbale de efectuarea perchezițiilor domiciliare, transcrierea interceptărilor de convorbiri telefonice, raportul de constatare tehnico-științifică, fișa de cazier a inculpatului.
Toate aceste probe sunt de natură a contura presupunerea rezonabilă că persoana trimisă în judecată a comis faptele de care este acuzată, fiind astfel îndeplinită cerința art.143 C.p.p.
Dacă prima teză a art.143 lit.f C.p.p. nu comportă nici un fel de discuție
,pedepsele prevăzute de lege pentru infracțiunile pentru care inculpatul este cercetat fiind mai mari de 4 ani închisoare, teza a doua, respectiv existența pericolului concret pentru ordinea publică provocat de lăsarea în libertate a inculpatului, trebuie a fi analizată prin raportare concretă la faptele deduse judecății și la persoana inculpatului.
Astfel, trebuie reținut că acuzațiile aduse inculpatului sunt de o gravitate deosebită, gravitate ce rezultă atât din regimul sancționator pe care legiuitorul a înțeles să-l aplice unor astfel de fapte, cât și prin consecințele extrem de nefaste pe care traficul și consumul de droguri îl are asupra stării de sănătate fiyică și psihică a celor care apelează la aceste substanțe.
De asemenea nu trebuie omis că inculpatului i se reține comiterea infracțiunilor de trafic de droguri pe o perioadă de timp relativ însemnată, că a atras în câmpul consumului de droguri și a infracționalității un număr relativ mare de persoane folosindu-se de prietenele pe care le-a avut pe parcursul timpului în spatele cărora se presupune că a comis infracțiunea pentru a-și asigura clandestinitatea.
Va fi înlăturată critica adusă de inculpat încheierii atacate cu privire la faptul că nu a fost dovedit că odată lăsat în libertate ar putea comite noi infracțiuni, deoarece în încheierea atacată s-a arătat că inculpatul a mai suferit o condamnare ce i-a fost aplicată prin sent.pen. nr.25 din (...) a T.ui Sibiu la o pedeapsă de 3 ani închisoare cu suspendare sub supraveghere a executării pedepsei, fiind real aspectul că această hotărâre nu este încă definitivă. Dar, în acea cauză, față de inculpat a fost luată măsura arestului preventiv fiind pus în libertate la momentul pronunțării hotărârii mai sus menționată și sepresupune că în continuare a comis fapte antisociale. Aceste aspecte denotă periculozitatea inculpatului și faptul că acesta nu a apreciat și nu a înțeles împrejurarea că clemența care i-a fost arătată de către instanța de judecată a constituit o șansă pentru reeducarea sa și pentru a preveni comiterea de noi infracțiuni, șansă pe care se pare că nu a apreciat-o și nu i-a dat valențe pozitive. Aceste date îndreptățesc instanța de recurs să aprecieze că în ipoteza în care inculpatul ar fi lăsat în libertate și-ar putea relua activitățile infracționale cu atât mai mult cu cât nu are alte surse de venit.
Constatând că criticile aduse încheierii atacate sunt nefondate și că temeiurile ce au determinat luarea măsurii arestului preventiv subzistă impunându-se în continuare privarea de libertate a inculpatului pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, având în vedere că până la acest moment al procesului penal, din cauze neimputabile instanței, nu a putut fi demarată cercetarea judecătorească, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat conform dispozitivului, în conformitate cu prevederile art.38515pct.1 lit.b Cpp.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de către inculpatul P. I., fiul lui V. și S., născut la 16 septembrie 1987, în prezent deținut în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale f.nr. din 11 august 2011 a T.ui C..
Stabilește în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 25 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M. Justiției.
Obligă pe inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de
225 lei cheltuieli judiciare, din care 25 lei reprezentând onorar avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 24 august 2011 .
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
V. C. ANA C. M. Ș.
GREFIER M. B.
Red.M.Ș. Dact.SzM/4 ex./(...) Jud.fond.R. Mornăilă
| ← Decizia penală nr. 1051/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1092/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
