Decizia penală nr. 1053/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M A N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
DECIZIA PENALĂ NR.1053/R/2011
Ședința publică din 21 iunie 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : L. H., judecător JUDECĂTORI : I. M.
: V. V. A.
GREFIER : L. S.
Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. - reprezentat prin P. - S. D.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul Uț D., împotriva sentinței penale nr. 134/A/2011 pronunțată în dosar nr. (...) al T.ui
C., inculpatul fiind trimis în judecată prin R. P. de pe lângă Tribunalul Cluj, pentru săvârșirea infracțiunii prev.și ped.de art.239 alin.1,2 și 5 C.penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul Uț D. personal asistat de apărător ales, av.Vlasiu Remus, din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar, lipsă fiind partea vătămată D. C.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, în instanță se prezintă apărătorul desemnat din oficiu, av.C. T., din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar care solicită acordarea onorariului parțial din oficiu pentru studierea dosarului și prezentarea la termenul de judecată.
Apărătorul inculpatului solicită reaudierea martorului P. V. I. întrucât între declarațiile date de acesta, există contradicții.
Reprezentantul P., se opune audierii martorului având în vedere faza procesuală în care ne aflăm.
Instanța, deliberând, respinge cererea formulată în sensul audierii martorului P. V. I. cu mențiunea că nu este utilă și concludentă cauzei.
Nefiind alte cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și rejudecând cauza, să se dispună, achitarea inculpatului în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.c C.pr.pen., întrucât fapta nu a fost comisă de inculpat. A. că starea de fapt reținută în cuprinsul hotărârii diferă în raport de cele petrecute în realitate. Astfel, arată că inculpatul era acasă și o aștepta pe concubina acestuia, numita F. E. La un moment dat a auzit zgomotul unor pași iar când s-a ridicat din pat l-a văzut pe agentul de poliție că a intrat în încăpere iar când inculpatul l-a întrebat dacă are mandat iar acesta nu a confirmat că se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu ci i-a spus că sora concubinei sale a apelat serviciul 112 întrucât se temea că inculpatul o să-și agreseze concubina. Inculpatul l-a poftit afară pe partea vătămată însă acesta l-a împușcat în zona genunchiului fără să-l someze în prealabil. Martora F. E. a declarat că se afla în grădină la circa 15 metri de casă și a auzit când partea vătămată l-a amenințat pe inculpat că-l împușcă. Agresivitatea inculpatului urmează a fi înlăturată întrucât este clar că nu a săvârșit nici un fel de acte de agresiune asupra polițistului. Faptul că l-a prins de încheietură mâinii drepte nu poate fi apreciat ca act de violență întrucât nu dorea decât să-l împiedice să pătrundă în curte. Constituția atletică și diferența de înălțime a inculpatului nu putea duce la formarea convingerii polițistului că reprezintă o amenințare care trebuie înlăturată. Urmele de agresiune pe care le prezenta inculpatul în zona gâtului precum și agresiunile asupra soției, sunt susțineri nedovedite în contextul în care din fotografii nu rezultă că ar fi avut asemenea urme. Mai mult, declarația martorului P. V. I. este plină de contradicții, acesta declarând că el a rămas în mașină atunci când partea vătămată a intrat în curtea casei inculpatului dar că a putut să vadă cele întâmplate deoarece se afla la o distanță de 30-35 metri. Într-o altă declarație, acesta arată că se găsea la circa 10 metri de casă și partea vătămată nu mai avea cum să scape din strânsoarea casei deoarece era la colțul casei. Partea vătămată spune că inculpatul avea două cuțite iar martorul spune că nu a văzut nici un cuțit. Martorul spune că lângă casă era vegetație dar din planșele foto se poate vedea că imobilul inculpatului se afla în câmp deschis iar în zonă nu era vegetație. Acesta mai spune că nu l-a văzut pe inculpat să-l lovească pe partea vătămată însă l-a auzit când îi spunea că o va face dacă nu iese din curte. De asemenea, martorul spune că a rămas tot timpul în mașină în timp ce partea vătămată spune că acesta a coborât. Apreciază că decizia instanței de apel este nelegală deoarece se bazează în exclusivitate pe apărările părții vătămate eliminându-se susținerile inculpatului.
Reprezentantul P., solicită respingerea recursului ca nefundat și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii recurate. Cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat. Apreciază că în mod corect s-a stabilit că partea vătămată a acționat în limitele legii. Aceasta a dat declarații constante în cauză, declarații care se coroborează cu celelalte probe din dosar iar declarațiile concubinei inculpatului și a surorii acesteia nu sunt demne de luat în considerare.
Inculpatul Uț D., având ultimul cuvânt, achiesează concluziilor puse de apărătorul său susținând că este nevinovat.
C U R T E A :
Prin sentința penală nr. 484 pronunțată la data de (...) de Judecătoria Turda în baza art. 239 alin. 1, 2 și 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul UȚ D. - fiul lui I. și I., născut la data de (...) în Luduș, jud. Mureș, domiciliat în corn. V., sat V., nr. 1512, jud. C., posesor al CI. seria KX nr. 5., CNP 1., cetățean român, studii medii, căsătorit, stagiul militar satisfăcut, agricultor, fără antecedente penale, la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj.
În baza art. 71 C. pen., i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit.a teza a II-a C. pen., iar în baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 5 ani calculat conform art. 82 C. pen.
În baza art. 71 alin.5 C. pen. a fost suspendată executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale, iar în baza art. 359 C. pr. pen., i-a fost atrasă atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 C. pen. referitor la cazurile de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei.
S-a constatat că partea vătămata D. C. nu se constituie parte civilă în cauză.
În baza art. 191 alin.1 C. pr. pen., a fost obligat inculpatul la plata în favoarea statului a sumei de 800 lei reprezentând cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut în fapturmătoarele:
La data de (...), în jurul orelor 16,00, numita F. E. se afla în fața locuinței sale din comuna V. și vorbea la telefonul mobil cu sora ei S. M., când inculpatul Uț D. s-a întors la domiciliu și, fiind nervos că F. E.
(concubina lui) nu îi răspunsese la telefon, a lovit-o pe aceasta de două ori cu palma sau cu pumnul în zona capului. S. M. a auzit la telefon strigătul surorii sale, s-a speriat și a anunțat poliția.
În timp ce se afla în autoturismul poliției împreună cu numitul P. V. I. care urma să asiste ca martor asistent la constatarea unei infracțiuni la regimul circulației rutiere, agentul de poliție D. C. din cadrul Postului de P. V., a fost dirijat prin dispecerat să se deplaseze la locuința inculpatului și concubinei sale F. E. pentru a aplana un conflict, astfel că s-a deplasat la locul menționat însoțit de martorul P. V. I.. A. de poliție i-a strigat pe proprietari și fiindcă nu i-a răspuns nimeni a intrat în curte și apoi în casă, unde 1-a văzut pe inculpat întins pe pat, cu un cuțit în mâna dreaptă, având pe gât și pe piept urme de sânge. C. 1-a văzut pe agentul de poliție, inculpatul i-a spus să iasă afară din casa lui și 1-a amenințat cu moartea. A. de poliție D. C. s-a conformat, a părăsit casa și curtea imobilului și a urcat în autoturism; după ce a parcurs câțiva metri cu mașina, lucrătorul de poliție a observat-o pe F. E. la câteva zeci de metri, lângă o casă, făcându-i semn cu mâna să oprească. F. E. l-a rugat să intre cu ea în casă pentru a-l liniști pe concubinul ei Uț D.
În pragul ușii de intrare în casă a apărut inculpatul Uț D., lucrătorul de poliție 1-a salutat și a întins brațul pentru a da mâna cu el; inculpatul i-a strâns tare mâna și nu i-a dat drumul, încercând să o lovească pe F. E. cu piciorul, dar agentul de poliție l-a tras pe inculpat pentru a-l împiedica să o lovească. Ținându-l în continuare strâns de mâna dreaptă, inculpatul a început să-l amenințe în mod repetat pe agentul de poliție, să-i reproșeze că intrase în curtea lui, a încercat să-l lovească cu pumnul și, după cum susține agentul de poliție, a încercat să-i ia pistolul din tocul de la brâu. P. s-a smuls din strânsoarea mâinii inculpatului, s-a retras, a scos pistolul din toc și l-a armat. Fiindcă Uț D. se apropia de el și îl amenința, agentul de poliție l-a somat că va face uz de armă, a încercat să iasă din curte dar, fiindcă poarta era închisă, s-a retras spre colțul curții, l-a somat din nou, însă era permanent urmat de inculpat care i-a spus să tragă că apoi îl va omorî. Ajuns în colțul curții, între peretele casei și gard, lucrătorul de poliție l-a somat din nou pe inculpat să se oprească și, întrucât inculpatul se afla deja la aproximativ un metru de el și se apropia amenințând, agentul D. C. a tras un foc de armă în piciorul drept al inculpatului, lângă genunchi. inculpatul a mai făcut câțiva pași după polițist, dar apoi s-a lăsat la pământ, continuând să înjure și să amenințe.
În continuare, agentul de poliție a telefonat serviciului de ambulanță din C. T., apoi a plecat cu autoturismul să aștepte ambulanța deoarece casa inculpatului nu era vizibilă de la drumul județean. inculpatul, fără a aștepta ambulanța, a urcat la volanul tractorului său și a pornit înspre spital, circulând în zig-zag; deși de nenumărate ori i s-a solicitat prin portavoce să oprească tractorul și să urce în ambulanță pentru a i se acorda îngrijiri medicale, inculpatul a refuzat și a condus tractorul câțiva kilometri, fiind urmat de ambulanță si de autoturismul poliției care un moment dat l-a depășit; inculpatul a condus până în C. T. unde tractorul a rămas fără combustibil, iar apoi s-a deplasat pe jos la spital.
Conform raportului de constatare medico-legală nr. 3517/II/a/105 din
(...), leziunile suferite de inculpat au necesitat pentru vindecare un număr de
12-13 zile de îngrijiri medicale și nu i-au pus în primejdie viața (f. 86-87).
Potrivit certificatului medico-legal nr. 3554/I/a/(...), agentul de poliție D. C. a prezentat pe fața dorsală a mâinii drepte, leziuni care s-au putut produce prin zgâriere și care au necesitat pentru vindecare un număr de 1-2 zile de îngrijiri medicale (f. 42).
A. de poliție D. C. a relatat împrejurările incidentului astfel cum au fost expuse anterior, precizând că l-a somat de mai multe ori pe inculpat să se oprească fiindcă în caz contrar va face uz de armă, însă acesta îl amenința și îl urmărea permanent prin curte, iar fiindcă după repetatele somații inculpatul se afla în continuare foarte aproape de el, nu a mai apucat să execute foc de avertisment și a tras cu pistolul în jos, înspre piciorul inculpatului (f. 30-41).
Inculpatul Uț D. a declarat că în data de (...) a revenit la domiciliu și, fiind iritat deoarece concubina sa nu îi răspunsese la telefon, a lovit-o pe aceasta cu palma peste braț, în timp ce vorbea la telefonul mobil cu sora ei S. M. După un timp, în locuința sa a intrat agentul de poliție D. C., l-a poftit pe acesta să iasă din casă pentru că nu îl chemase, polițistul s-a conformat și a ieșit din casă dar s-a oprit în fața casei, uitându-se prin curte. Inculpatul, care neagă că l-ar fi prins de mână pe agentul de poliție și că ar fi încercat să- l lovească cu pumnul, a mers după el și i-a spus să iasă din curte, polițistul s-a îndreptat spre poartă, dar inculpatul l-a urmat la o distanță de 2-4 metri. La un moment dat lucrătorul de poliție s-a oprit, a scos pistolul din toc, l-a dezasigurat, iar inculpatul s-a oprit în fața lui și l-a întrebat dacă îl va împușca în curtea sa. A. D. C. i-a răspuns că va vedea el și l-a împușcat în genunchiul drept tară foc de avertisment, după care s-a apropiat de el și l-a lovit cu pistolul în cap. A., agentul i-a spus că nu îl va duce la spital cu mașina poliției, a urcat în mașină și a plecat împreună cu o persoană care îl însoțise, iar el a urcat la volanul tractorului și a condus până în C. T., unde vroia să ajungă la spital (f. 88-92).
În cauză au fost audiați în calitate de martori numiții P. V. I., F. E. și S. M. S. de fapt expusă de lucrătorul de poliție a fost confirmată de martorul P. V. I. - persoană neutră, a cărui depoziție, coroborată cu prima declarație a concubinei inculpatului, a fost avută în vedere la stabilirea realității celor întâmplate.
Fiind audiată în ziua incidentului, numita F. E. - concubina inculpatului a relatat împrejurările reale ale incidentului, precizând că Uț D. a înjurat-o, a amenințat-o cu bătaia și a lovit-o de două ori cu palma sau cu pumnul în timp ce vorbea la telefon cu sora sa, după care a fugit de acolo de frica inculpatului și s-a ascuns lângă buruienele din spatele locuinței pentru a nu fi găsită de concubinul ei. C. a văzut mașina poliției, F. E. a ieșit din curtea vecinului ei, a mers înspre mașină și l-a invitat pe agentul D. C. în curte pentru a aplana conflictul cu concubinul ei. Uț D., nervos fiindcă lucrătorul de poliție intrase în curtea lui, s-a îndreptat înspre el, polițistul se retrăgea din calea lui, iar când a ajuns într-un colț al curții, fiindcă nu mai avea unde să se retragă, l-a somat pe inculpat că va trage, iar apoi a tras cu arma în piciorul lui Uț D. A., agentul de poliție a telefonat serviciului de urgență, dar Uț D. nu a mai așteptat sosirea ambulanței, ci a urcat la volanul tractorului său și a plecat înspre spitalul din C. T.. Martora a mai precizat că atunci când concubinul ei a ieșit din casă a observat că acesta avea o tăietură în zona gâtului și, întrebându-l pe Uț D. ce pățise, acesta nu i-a răspuns nimic (f. 74-78).
Cu ocazia reaudierii sale, numita F. E. și-a nuanțat în mod semnificativ declarația în favoarea concubinului ei Uț D. Numita S. M. a declarat că în data de (...), în timp ce vorbea la telefon cu sora ei F. E., aceasta a fost lovită de către concubinul ei Uț D. care vroia să o bată; a sfătuit-o pe F. E. să fugăde acolo, să se ascundă în tufișuri și să nu iasă până nu va veni poliția, iar apoi a telefonat la serviciul de urgență solicitând intervenția poliției. Martora a mai precizat că ulterior i-a telefonat din nou surorii sale F. E., aceasta era foarte speriată și i-a spus că Uț D. parcă înnebunise, astfel că ea îi urmase sfatul și se ascunsese în grădină (f. 70-73).
Martorul P. V. I., care a fost audiat de către procuror atât în ziua incidentului cât și ulterior, a declarat că în data de (...), în timp ce se afla în autoturismul poliției împreună cu agentul D. C., urmând să asiste în calitate de martor la efectuarea unei constatări, lucrătorul de poliție a fost dirijat să se deplaseze la un imobil situat într-un cătun din comuna V. D. C. a oprit autoturismul în fața porții imobilului lui Uț D., a intrat în curte și apoi în casă și a revenit după aproximativ un minut, spunându-i că Uț D. era întins pe pat, iar în apropierea lui era un cuțit. La un moment dat, martorul a observat-o pe F. E. lângă o casă, la aproximativ o sută de metri de drum, aceasta le-a făcut semn și a venit la mașina poliției, spunându-i agentului de poliție că Uț D. era băut și nervos, că a amenințat-o cu moartea și rugându-l pe polițist să încerce să-l calmeze pe Uț D. A. D. C. a intrat în casă, dar după câteva secunde l-a văzut ieșind cu spatele, ținut de mână de către Uț D., care, foarte nervos, îl amenința că îl bate, că îl omoară fiindcă intrase în curtea lui. Martorul a declarat că în acel moment a coborât din mașină dar a rămas în afara curții și a urmărit ce se întâmplă. Lucrătorul de poliție a reușit să se elibereze din mâna lui Uț D. care, cu pumnii ridicați, a încercat să-l lovească și s-a apropiat permanent de polițist, urmărindu-l prin toată curtea
și amenințându-l cu moartea. A. D. C. îi repeta întruna inculpatului să se calmeze, să înceteze că altfel va face uz de armă; în cele din urmă, ajuns în colțul curții, nemaiavând unde să se retragă din calea lui Uț D., agentul D. C. a scos pistolul din toc, l-a avertizat din nou pe inculpat că va trage și, fiindcă inculpatul se apropiase la un metru - un metru și jumătate în fața lui, fără a mai apuca să execute foc de avertisment, polițistul a tras un foc de armă în genunchiul lui Uț D. A. a trecut pe lângă el, dar inculpatul a continuat să-l urmărească, înjurând și amenințând, iar după câțiva pași s-a lăsat la pământ din cauza rănii de la genunchi. în continuări polițistul a telefonat la serviciul de urgență și a solicitat prezența unei ambulanțe, după care amândoi s-au deplasat cu mașina poliției la drumul județean pentru a aștepta ambulanța. Martorul a mai precizat că imediat după ce a sosit ambulanța, l-a observat pe Uț D. la volanul unui tractor și, cu toate că a fost avertizat de nenumărate ori să oprească tractorul și să urce în ambulanță, Uț D. a condus până în C. T. unde tractorul a rămas fără combustibil. Martorul a afirmat că agentul de poliție D. C. nu l-a insultat, nu l-a amenințat și nu l-a agresat fizic pe Uț D., în schimb acesta l-a amenințat permanent că îl omoară și l-a insultat în mod repetat (f. 65-69).
Prin decizia penală nr. 134 pronunțată la data de 21 martie 2011 de Tribunalul Cluj s-a respins apelul inculpatului Uț D. ca nefondat, cu motivarea că hotărârea atacată este temeinică și legală.
Împotriva acestei decizii și implicit împotriva hotărârii instanței de fond adeclarat recurs inculpatul UȚ D. solicitând admiterea acestuia, casareahotărârii atacate și rejudecând cauza să se dispună achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. c C..
În motivarea recursului s-a arătat că inculpatul nu a comis fapta pentru care a fost trimis în judecată și condamnat, că starea de fapt reținută nu este reală și se bazează în exclusivitate pe susținerile părții vătămate, eliminându-se în mod nejustificat apărările inculpatului.
Recursul declarat în cauză este nefondat.
În baza probelor administrate în cauză s-a reținut o corectă stare de fapt, dându-se acesteia o încadrare juridică corespunzătoare, vinovăția inculpatului fiind stabilită în afara oricărui dubiu.
S. de fapt reținută în cauză și vinovăția inculpatului rezultă din declarația părții vătămate D. C., a martorilor P. V. I., F. E. și S. M., a procesului-verbal de cercetare la fața locului, planșa foto, certificatul medico- legal și faptul de constatare medico-legală.
Susținerile inculpatului în sensul că fapta nu a fost comisă de el nu poate fi reținută de instanță întrucât se bazează pe declarațiile contradictorii ale concubinei sale și surorii acesteia, care după primele declarații în care au explicat modul de derulare a evenimentului, au revenit și nu și-au menținut declarațiile inițiale.
În afara motivelor de recurs invocate, Curtea a examinat cauza și din oficiu, constatând că nu există nici un motiv din cele prev. de art. 3. C. care să atragă casarea hotărârii atacate.
Așa fiind, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b C., Curtea va respinge recursul inculpatului ca nefondat, obligându-l, conform art. 192 alin. 2 C. la
250 lei în favoarea statului, reprezentând cheltuieli judiciare și onorariu avocațial în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul UȚ D. împotriva deciziei penale nr. 134 din 21 martie 2011 a T.ui C..
Stabilește în favoarea Baroului de A. C. suma de 50 lei onorariu partial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 250 lei cheltuieli judiciare, din care 50 lei reprezentând onorar avocațial partial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 21 iunie 2011 .
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
L. H. I. M. V. V. A.
Red.V.V.A. Dact.H.C./3 ex./(...). Jud.fond:H.O.T.; Jud.apel:R.Mornăilă, L.Cociș;
GREFIER, L. S.
| ← Decizia penală nr. 190/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 41/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
