Decizia penală nr. 190/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
DECIZIA PENALĂ NR.190/A/2011
Ședința publică din 17 octombrie 2011
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE : ANA C. - judecător
JUDECĂTOR : L. M. GREFIER : M. B.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin P. - V.
T.
S-a luat spre examinare apelul declarat de către Ministerul Public - P. de pe lângă Tribunalul Bistrița Năsăud, împotriva sentinței penale nr.56 din 4 mai
2011 a T.ui B. N., pronunțată în dosarul nr. (...), privind pe inculpatul P. I. trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de tentativă la omor prev.de art.20 C.pen. rap.la art.174 al.1 și 2 C.pen.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 10 octombrie 2011, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A :
Prin sentința penală nr. 56/F/2011 din data de 4 mai 2011 pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud, în baza disp. art. 334 Cod procedură penală, s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptei reținute în sarcina inculpatului P. I., din tentativă la infracțiunea de omor, prev. de art. 20 Cod penal raportat la art. 174 alin. 1 și 2 Cod penal, în infracțiunea de lovire, prev. de art. 180 alin. 2
Cod penal.
În temeiul disp. art. 180 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 63 Cod penal, art. 73 lit. b, art. 74 lit. a și art. 76 lit. e Cod penal, s-a dispus condamnarea inculpatului P. I., fiul lui N. și V., născut la data de (...) în R. B., jud. B.-N., studii - 7 clase, căsătorit, agricultor, domiciliat în com. J.-B., loc. R. B., nr. 269, jud. B.-N., fără antecedente penale, CNP-1., pentru săvârșirea infracțiunii de lovire, la pedeapsa de 300 lei amendă penală.
S-au pus în vedere inculpatului disp. art. 63/1 Cod penal referitoare la condițiile înlocuirii amenzii penale.
În baza disp. art. 14 Cod procedură penală raportat la art. 998 Cod civil, s- a dispus obligarea inculpatului la plata despăgubirilor civile, în cuantum de 75% din pretențiile emise, astfel: 112,50 lei, cu titlu de dauna morale, în favoarea părții civile U. G. și 2080,50 lei, cu titlu de cheltuieli de spitalizare în favoarea S.ui J. de U. B.
S-a acordat av. C. C. suma de 200 lei, cu titlu de onorariu, sumă suportată din fondurile M.ui Justiției și Libertăților Cetățenești, iar inculpatul a fost obligat la plata sumei de 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului, din care suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu și suma de 38 lei costul raportului de constatare medico-legală.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin R.nr. 3. al P. de pe lângă Tribunalul Bistrița Năsăud, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului P. I., pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor, prev. de art. 20 Cod penal rap. la art. 174 alin.1 și 2 Cod penal.
În fapt, în sarcina inculpatului s-a reținut că la data de (...), găsind-o pe partea vătămată U. G. în beciul casei sale, unde venise în lipsa sa, pe fondul tensiunilor determinate de suspiciunea că partea vătămată are o relație cu soția sa, i-a aplicat acesteia o lovitură în cap, cu o bucată de lemn după care a lovit-o cu un cuțit în partea stângă a abdomenului, cauzându-i leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare un număr de 15-16 zile pentru vindecare fără ca aceasta să întrunească caracteristicile medico-legale ale noțiunii de punere în primejdie a vieții.
Analizând actele și lucrările dosarului de urmărire penală, coroborate cuprobele administrate în faza cercetării judecătorești, tribunalul a reținut în sarcina inculpatului următoarele:
Inculpatul P. I. și soția acestuia P. P. sunt locuitori ai satului R. B. localitate componentă a comunei J. B., în care își are domiciliul și partea vătămată U. G.
Între inculpat și partea vătămată există o stare tensionată ce durează de mai mulți ani și care este determinată de sentimentele de gelozie nutrite de inculpat din cauza unei presupuse relații existente între partea vătămată și soția sa.
În cursul zilei de 14 octombrie 2009 inculpatul P. I. a plecat de la domiciliu, împreună cu fiul său, întrucât urmau să își aleagă oile din turma satului și să le aducă la domiciliu. În drumul lor înspre locul unde urma a se face „alesul oilor"; inculpatul și fiul său au trecut pe lângă locuința părții vătămate U. G., văzându-l pe acesta în curtea casei sale.
Ulterior acestui moment, partea vătămată U. G. s-a deplasat la locuința inculpatului cu intenția de a o felicita pe soția celui în cauză P. P., cu ocazia zilei onomastice. Ajungând la locuința martorei, partea vătămată a făcut cuvenitele urări motiv pentru care, la solicitarea sărbătoritei, nora acesteia, P. Nastasia, l-a servit pe U. G. cu un pahar de țuică. Apoi, P. P. a ieșit în curtea casei după care a revenit precipitată în locuință solicitându-i părții vătămate să plece, cu motivarea că îl văzuse venind spre casă pe soțul său, inculpatul P. I.
Partea vătămată nu a dat curs acestei solicitări însă a pătruns în beciul ce avea acces din bucătăria unde se aflase până în acel moment, ascunzându-se sub o masă.
La scurt timp după aceea inculpatul a pătruns în locuință, acesta întorcându-se de la locul de alegere a oilor deoarece turma de oi nu sosise până la acel moment. Sesizând starea de agitație a soției sale inculpatul a realizat imediat că se întâmplă ceva, cu atât mai mult cu cât aceasta a încercat să îl convingă să meargă până la locuința fiicei lor, situată în apropiere. Bănuindu-și soția de infidelitate, inculpatul a început să caute prin locuință, găsindu-l în cele din urmă pe U. G. ascuns în locul menționat.
Inculpatul a încercat să-l lovească cu piciorul pe cel ascuns sub masă însă nu a reușit, spărgând în schimb un geam ce se afla în fața mesei. Imediat după aceea partea vătămată a ieșit de sub masă și s-a îndreptat înspre ieșire însă inculpatul l-a devansat, ieșind înainte, U. G. ieșind imediat după aceea, mergând în urma inculpatului. În fine, în urma celor doi bărbați a ieșit și martora P. P.
În momentul în care inculpatul a ajuns în zona șoprului a luat o bucată de lemn de foc cu care l-a lovit pe U. G. în zona capului. În momentul în care inculpatul a încercat să lovească din nou pe partea vătămată a dat cu lemnul întocul ușii după care, cei doi s-au prins de haine și au început să se îmbrâncească reciproc, căzând la un moment dat, amândoi, în curtea casei.
Prezentă la încăierarea celor doi bărbați, martora P. P. a intervenit despărțindu-i pe aceștia, astfel încât partea vătămată s-a ridicat și a părăsit curtea imobilului inculpatului, deplasându-se la sediul postului de poliție comunal pentru a reclama cele întâmplate. Cu această ocazie s-a constata că partea vătămată prezenta o plagă prin tăiere, la nivelul toracelui și leziuni la cap, motiv pentru care lucrătorul de poliție a solicitat intervenția ambulanței.
Partea vătămată a fost transportată la S. J. de U. B., fiind internată în cadrul Secției Chirurgie în perioada 14-(...) cu diagnosticul: „Plagă prin tăiere nepenetrantă bază hemitorace stâng. Agresiune cu armă albă TCC, comoție cerebrală. Plagă contuză frontal. Excoriație ureche dreaptă. Lovitură cu corp contondent (bâtă)";.
Din raportul de constatare medico-legală nr. 2605/II/2/74 din (...) întocmit de S. J. de M. L. B. N., rezultă că partea vătămată a prezentat leziuni corporale traumatice care s-au putut produce prin lovire cu corp dur și corp tăietor înțepător; că leziunile au necesitat 15 - 16 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare; că acestea nu întrunesc caracteristicile medico-legale ale noțiunii de punere în primejdie a vieții și că pot data din (...) (f.11).
Prin actul de sesizare al instanței de judecată s-a mai reținut faptul că, după ce partea vătămată și inculpatul au căzut - în urma îmbrâncelilor reciproce - acesta din urmă l-a lovit cu un cuțit în partea stângă a abdomenului pe partea vătămată U. G.
Ca urmare a acestei împrejurări, coroborată cu accepțiunea juridică a noțiunii de punere în primejdie a vieții (potrivit căreia orice leziune produsă în zone vitale ale corpului reprezintă practic o primejduire a vieții victimei) dar și cu declarația inculpatului potrivit căreia „dacă avea un lemn mai mare în mână acolo ar fi rămas jos în ocol";, depoziție relevantă, în aprecierea acuzării, pentru determinarea poziției subiective, cu care a acționat inculpatul, procurorul a calificat fapta celui în cauză ca tentativă la infracțiunea de omor.
În aprecierea instanței de judecată, împrejurarea că inculpatul a aplicat o lovitură de cuțit părții vătămate nu este dovedită prin probele administrate în cauză ( cu excepția actului medico-legal care face dovada leziunilor constatate și a modalității producerii acestora și nu a autorului leziunilor) de o manieră care să înlăture orice dubiu și care, coroborate, să conducă la concluzia că inculpatul a acționat cu intenția (chiar indirectă) de a ucide.
Mai mult decât atât însă, tribunalul a apreciat că și în ipoteza în care, versiunea prezentată de acuzare s-ar adeveri, tot nu s-ar putea reține în sarcina inculpatului P. I. existența unei intenții criminale.
Ambele concluzii anterior relevate se sprijină pe probele cauzei, coroborate între ele, dar și pe actele și lucrările dosarului nr. 667/P/2010 a P. de pe lângă
J. B., invocat în rechizitoriu și acvirat prezentei cauze.
Sub un prim aspect, tribunalul a reținut că inculpatul, deși a recunoscut lovirea victimei cu bucata de lemn și intenția sa de a-i aplica o a doua lovitură acesteia cu același obiect, a negat constant lovirea victimei cu cuțitul.
Martora P. P., singura persoană prezentă la incident a relevat că nu l-a văzut pe soțul său având cuțit asupra sa, sau să lovească cu cuțitul pe partea vătămată (f.37 dosar instanță).
Chiar dacă depoziția martorei poate fi privită cu reținere - dată fiind calitatea sa - este însă de observat că nici chiar victima nu a susținut că a fost lovită cu cuțitul de către inculpat.
Astfel, din declarația păreții vătămate rezultă că după ce a fost lovită cu lemnul în cap de către inculpat, cei doi s-au încăierat și au căzut, că după ce s-au ridicat de la pământ inculpatul a păt runs în locuință rev enind apoi în curte
cu un cuțit în mână, cu care l -a amenințat, motiv pentru care U. G. a ieși t în stradă fără a mai fi lovit și s -a deplasat la postul de poliție, unde a constatat că prezenta o plagă tăiată la nivelul toracelui (f.13 -24).
Apreciind ca veridică versiunea prezentată de partea vătămată, tribunalul a apreciat că este greu de explicat motivul pentru care inculpatul - care avea asupra sa un cuțit, atâta vreme cât se susține că acesta lovise cu cuțitul pe partea vătămată în momentele anterioare - a mai pătruns în casă pentru a se înarma cu un cuțit cu care să revină apoi în curte pentru a o amenința pe partea vătămată.
Pe de altă parte este de remarcat faptul că actul de sesizare nu răspunde la întrebările pe care le ridică starea de fapt reținută și anume: de ce a mai lovit inculpatul pe partea vătămată cu lemnul în condițiile în care avea supra sa cuțitul ?; cum a fost posibil ca, în momentele în care erau căzuți la sol, lovindu-se reciproc, inculpatul să scoată cuțitul și să lovească?; care este cuțitul folosit de inculpat la agresiunea exercitată asupra părții vătămate ? (cuțitul nu a fost identificat și în consecință nu a fost înaintat instanței în vederea confiscării).
În contextul stării de fapt reținute prin rechizitoriu, coroborat cu împrejurările că victima nu a văzut să fi fost lovită cu cuțitul și că, după ce s-au ridicat de la sol inculpatul a pătruns în locuință și s-a înarmat cu un cuțit, tribunalul a apreciat că nu este exclusă nici varianta în care leziunea evidențiată în zona toracelui să se fi produs în momentul în care cei doi bărbați se rostogoleau pe sol, victima lovindu-se într-un obiect tăietor-înțepător aflat pe jos.
Sub al doilea aspect, instanța a apreciat că, și în situația în care inculpatul ar fi aplicat lovitura cu cuțitul acesta nu a acționat cu intenția (nici măcar indirectă) de a suprima viața victimei.
În primul rând este de reținut că, din raportul de constatare medico-legală întocmit în cauză rezultă că, plaga nepenetrantă pe care o prezenta partea vătămată, nu a pus în primejdie viața acesteia.
Totodată, în procesul de decelare a intenției infracționale este deosebit de important a se analiza cu atenție ansamblul elementelor obiective ale faptei dedusă judecății, pentru ca astfel, să se poată conchide corect în privința elementului subiectiv. Din această perspectivă, tribunalul a considerat că este esențial a se observa, în această analiză, atât obiectul vulnerant utilizat de făptuitor, zona anatomică sau organele vizate prin agresiune, cât și numărul loviturilor aplicate și intensitatea acestora.
În speță însă, analiza tuturor acestor factori nu relevă existența unei intenții criminale la inculpatul P. I.
Este real că obiectul vulnerant pretins folosit de inculpat - cuțit - cât și zona vizată de pretinsa agresiune exercitată de cel în cauză - bază hemitorace stâng - pot dobândit semnificația reținută de acuzare în stabilirea laturii subiective însă aceasta, doar dacă se coroborează cu o anumită intensitate a loviturilor aplicate.
În concret, dacă inculpatul a lovit cu cuțitul pe partea vătămată, acesta a aplicat o singură lovitură, de intensitate redusă victimei U. G., fapt reflectat de împrejurarea că leziunea produsă a fost o plagă nepenetrantă și de numărul redus de zile de îngrijiri medicale necesare îngrijirii ( 15-16 zile).
În context, este esențial de observat că rezultatul periculos - decesul victimei - nu s-a produs nu ca urmare a întâmplării ci pentru că lovitura în cauză a avut o intensitate redusă, în condițiile în care victima nesesizând că inculpatul este înarmat cu un cuțit, nu a manifestat nicio reacție prin care să evite lovitura aplicată.
În practica judiciară în materie s-a arătat constat că sunt relevante pentru caracterizarea juridică a faptei ca tentativa de omor, împrejurările în care aceasta a fost comisă, obiectul vulnerant cu care a fost lovită victima, intensitatea loviturilor, regiunea corpului în care a fost aplicată și consecințele cauzate, durata îngrijirilor medicale, împrejurarea că, prin caracterul lor, leziunile au pus sau nu în pericol viața victimei fiind mai puțin semnificative
(C.S.I. s.p. decizia nr. 3691/1991).
În egală măsură însă, instanțele au apreciat că este greșit să se considere că orice vătămare corporală produsă într-o zonă vitală a corpului, chiar dacă a necesitat un număr de zile de îngrijiri medicale trebuie neapărat să fie încadrată ca tentativă la omor, fără a se ține seama de împrejurările concrete în care s-a consumat fapta și de modul derulării acțiunii.
În fine, sub aceleași aspecte, instanța supremă a statuat că, pentru stabilirea corectă a încadrării juridice a faptei, instanța trebuie să ia în considerare locul unde s-a aplicat lovitura, intensitatea și urmările acesteia, precum și obiectul vulnerant folosit (C.S.J s.p. decizia nr. 2295/1995).
Din aceste perspective, tribunalul a susținut că analiza modului de derulare a evenimentelor relevă cu pregnanță faptul că inculpatul nu a acționat cu intenția de a ucide deoarece, în caz contrar, nu s-ar fi limitat la aplicarea unei singure lovituri de cuțit, de mică intensitate ci ar fi lovit în mod repetat, cu intensitate sporită, profitând de lipsa de reacție a victimei, care nu văzuse cuțitul
și astfel nu avea de ce să manifeste o opoziție mai serioasă la agresiunea ce se exercita împotriva sa.
Dincolo de toate aceste considerente, din analiza actelor și lucrărilor dosarului nr. 667/P/2010 al P. de pe lângă Judecătoria Bistrița, comparativ cu cele existente în prezenta cauză, s-a remarcat lipsa de consecvență a parchetului în aprecierea unor fapte de aceeași natură.
În concret, în dosarul mai sus menționat, inculpatul P. I. a fost cercetat pentru o faptă comisă ulterior celei dedusă judecății în prezenta cauză, faptă ce prezintă asemănări izbitoare cu cea descrisă în acest dosar, dar care a primit o altă încadrare juridică.
Mai exact, în sarcina inculpatului s-a reținut că, la data de (...), fiind provocat de soția sa P. P. care l-a lovit cu un lemn peste mână, a lovit-o pe aceasta cu un cuțit luat de pe masă, în zona hemitoracelui stâng, provocându-i leziuni corporale traumatice ce au necesitat internarea acesteia în spital.
Din raportul de constatare medico-legală nr. 419/II/a/9 din (...) a rezultat că victima P. P. a suferit o plagă înjunghiată față laterală la baza hemitoracelui stâng, leziune ce s-a putut produce cu un corp tăietor sau tăietor-înțepător și care a necesitat pentru vindecare 12 -13 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, această neîntrunind caracteristicile medico-legale ale punerii în primejdie a vieții.
În cauză s-a apreciat că, în raport de mecanismul de producere al leziunii
și de intensitatea redusă a loviturii, care nu a fost de natură a pune în primejdie viața victimei, fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. de art. 180 alin.2 și alin.2/1 Cod penal, finalmente confirmându-se neînceperea urmăririi penale față de P. I. ca urmare a intervenirii împăcării părților, soluție ce a rămas definitivă.
Așa fiind, în raport de leziunile produse victimei, prin lovirea cu bucata de lemn în zona capului, astfel cum sunt descrise în actul medico legal (plagă contuză suprasprincenos drept, cu cruste brune, pe cale de detașare, hematom periorbitar în binoclu; plagă contuză pe fața anterioară a pavilionului urechii drepte, acoperită cu crustă brună - f.11), leziuni care au necesitat pentru vindecare sub 20 de zile de îngrijiri medicale, dar și de lipsa intenției de a ucidea inculpatului, tribunalul a apreciat că fapta acestuia de a lovi, în condițiile și cu consecințele descrise, întrunesc în drept elementele constituite ale infracțiunii de lovire, prev. de art. 180 alin.2 Cod penal.
Ca urmare, în baza disp. art. 334 Cod procedură penală, s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptei reținute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare, din tentativă la infracțiunea de omor, prev. de art. 174 alin.1 și
2 Cod penal, în infracțiunea de lovire, prev. de art. 180 alin.2 Cod penal.
Pe de altă parte, în favoarea inculpatului s-a reținut circumstanța atenuantă a scuzei provocării, apreciindu-se că acesta a săvârșit fapta sub stăpânirea unei puternice tulburării sau emoții determinată de o provocare din partea părții vătămate, produsă printr-o atingere gravă a demnității persoanei.
În concret, actul provocator a constat în vizitarea soției inculpatului, în lipsa acestuia de la domiciliu, cu toate că între părți există o stare tensională veche, determinată de suspiciunile inculpatului cu privire la infidelitatea soției sale, suspiciuni alimentate de conduita nepotrivită a părții vătămate.
În consecință, reținând scuza provocării în favoarea inculpatului, instanța a apreciat că acesta are o culpă de 75% în comiterea faptei penale.
În fine, în favoarea inculpatului s-a reținut și circumstanța atenuantă prev. de art. 74 lit. „a"; Cod penal, constând în conduita corespunzătoare a inculpatului anterior săvârșiri faptei, conduită reflectată atât de lipsa antecedentelor penale cât și de conținutul referatului de evaluare nr. 2. BN/(...) întocmit în cauză de S. de P. de pe lângă Tribunalul Bistrița Năsăud (f.33 -36 dosar instanță).
În baza textelor legale mai sus menționate și făcând și aplicarea art. 72
Cod penal, referitoare la criteriile generale de individualizare a pedepselor și ale art. 63 Cod penal și art. 76 lit. „e"; Cod penal, instanța l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 300 lei amendă penală pentru infracțiunea reținută în sarcina sa.
Totodată, s-au pus în vedere inculpatului disp. art. 63/1 Cod penal referitoare la condițiile înlocuirii amenzii penale în cazul sustragerii cu rea- credință de la executarea acesteia.
În latura civilă a cauzei, tribunalul a apreciat că este de reținut că, prin scriptul depus la dosarul de urmărire penală S. J. de U. B. s-a constituit parte civilă cu suma de 2774 lei reprezentând contravaloarea spitalizării victimei pe perioada 14 - (...) (f. 13).
La rândul său, partea vătămată U. G. s-a constituit parte civilă în cauză, inițial cu suma de 1.500 lei, potrivit declarației date în instanță (f-14), iar ulterior, prin scriptul depus pentru termenul din (...), cu suma de 150 lei reprezentând daune morale (f.39), despăgubiri cu care inculpatul nu a fost de acord să le suporte.
Apreciindu-se însă că sumele pretinse cu titlu de despăgubiri civile sunt justificate, partea vătămată suferind, în mod indubitabil, un prejudiciu moral prin fapta comisă în dauna sa, în baza disp. art. 14 Cod procedură penală, rap. la art. 998 Cod civil, s-a dispus obligarea inculpatului la plata acestora, în cuantum de 75%, raportat la culpa reținută și anume: 112,50 lei cu titlu de daune morale în favoarea părții civile U. G. 2080,50 lei cu titlu de cheltuieli de spitalizare în favoarea S.ui J. de U. B.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel în termen legal P. de pe lângă Tribunalul Bistrița Năsăud, solicitând admiterea acestuia, desființarea sentinței și condamnarea inculpatului P. I. pentru comiterea tentativei la infracțiunea de omor, prev.de art.20 rap.la art.174 Cod penal, prin înlăturarea prev.art.334 Cod penal, cu aplicarea prevederilor art.71 rap.la art.64 lit.a teza a II-a și lit.b Codpenal vizând pedepsele accesorii și obligarea inculpatului la plata de despăgubiri civile către părțile civile din cauză și menținerea celorlalte dispoziții ale sentinței.
În motivare s-a arătat că greșit instanța de fond a procedat la schimbarea încadrării juridice a faptei comise de inculpat în infracțiunea de lovire, deoarece raportat la circumstanțele reale ale cauzei încadrarea juridică corectă este cea de tentativă la infracțiunea de omor prev.de art.20 rap.la art.174 Cod penal.
Poziția psihică a făptuitorului trebuie stabilită în raport de împrejurările concrete ale comiterii faptei, îndeosebi de instrumentul folosit, apt sau nu de a produce moartea, de regiunea corpului vizată (zonă vitală sau nu), de numărul și intensitatea loviturilor, de raporturile anterioare dintre infractor și victimă, de atitudinea infractorului după săvârșirea faptei.
Consideră că eronat a reținut instanța de fond că inculpatul nu ar fi aplicat lovitura cu cuțitul părții vătămate, față de concluziile medico-legale emise în cauză referitoare la leziunile cauzate părții vătămate și modalitatea lor de producere, precum și față de împrejurarea că inculpatul a mai fost cercetat într- un dosar pentru agresarea soției sale cu cuțitul, ceea ce denotă obișnuința inculpatului de a se folosi de cuțit în exercitarea actelor de agresiune.
Având în vedere numărul și intensitatea loviturilor aplicate de către inculpat asupra părții vătămate, de zonele vitale vizate, (regiunea capului și zona hemitoracelui stâng), de instrumentele folosite la aplicarea loviturilor (o bucată de lemn și un cuțit/briceag), de faptul că părții vătămate nu i s-a pus în primejdie viața doar datorită întâmplării, se concluzionează că inculpatul a fost total indiferent în legătură cu consecințele actelor de violență, acceptând posibilitatea producerii oricărui rezultat, inclusiv a celui letal.
Greșit au fost reținute și prevederile art.73 lit.b Cod penal, deoarece în realitate inculpatul a acționat din răzbunare și nu sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea părții vătămate, acționând pe fondul geloziei, fiind convins că partea vătămată ar fi avut relații intime cu soția sa.
Dacă s-ar admite totuși faptul că inculpatul ar fi acționat spontan și sub imperiul unei puternice tulburări, s-ar impune reținerea culpei părților în procent egal, de 50% fiecare, cu consecințe în latura civilă a cauzei.
Verificând hotărârea atacată, pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, conform prevederilor art.378 Cod procedură penală, curtea constată că apelul este fondat și îl va admite pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Astfel, se constată că instanța de fond a reținut o stare de fapt corectă, dar a dat o greșită interpretare probelor administrate în cauză.
A rezultat din ansamblul probator în esență că la data de 14 octombrie
2009 inculpatul P. I. a lovit-o pe partea vătămată U. G. cu un lemn în zona capului, apoi cu un cuțit în partea stângă a abdomenului, zona capului și zona abdomenului reprezentând zone vitale ale corpului, iar cuțitul fiind un instrument apt să cauzeze moartea.
Din raportul de constatare medico-legală de la f.11 dosar u.p. reiese că partea vătămată U. G. a prezentat leziuni corporale traumatice care s-au putut produce prin lovire cu un corp dur și corp tăietor-înțepător (cuțit), că leziunile au necesitat 15-16 zile de îngrijiri medicale și aceste leziuni nu întrunesc caracteristicile medico-legale ale noțiunii de punere în primejdie a vieții, putând data din (...).
Faptul că prin leziunile traumatice cauzate părții vătămate nu s-a pus în primejdie viața acesteia nu conduce automat la concluzia că nu sunt întrunite elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor, deoarece numai întâmplarea a făcut ca rezultatul agresiunii să nu fie unul mai grav.
Noțiunea de punere în primejdie a vieții din punct de vedere medico-legal este diferită de aceeași noțiune în sens juridic.
Din punct de vedere medico-legal se considera leziuni care pun viața victimei în primejdie acele leziuni traumatice care, în lipsa unei intervenții medicale calificate, acordată în timp util, duc în mod cert la decesul victimei.
Esențială în definirea unei leziuni traumatice ca "primejdioasă pentru viață" este starea de pericol iminent, imediat sau tardiv, ca acea leziune, în evoluția să naturală, să determine decesul persoanei, viața acesteia fiind salvată numai printr-o intervenție medicală calificată. Aceasta se refera raportat în principal la leziunea traumatica în sine, fiind evaluat efectul acestei leziuni asupra organismului în condiții obișnuite.
Din punct de vedere juridic în principiu orice leziune produsă în zone vitale ale corpului reprezintă o primejduire a vieții, chiar dacă din diverse cauze
- îngrijiri medicale acordate la timp, o reactivitate (rezistență) deosebită a unui anumit organism - rezultatul mai grav, pierderea vieții, nu se produce.
În accepțiunea juridica, punerea în primejdie a vieții constă în crearea unui pericol iminent pentru viața persoanei prin punerea în executare a unei acțiuni apte de a produce suprimarea acesteia (moartea) si caracterizată de intenția specifică de omor.
Pentru calificarea faptei ca tentativă de omor trebuie examinat dacă din probe rezultă intenția inculpatului de a ucide, relevante fiind din constatările medico legale aspectele privitoare la existența, felul și numărul leziunilor, regiunea în care s-au produs și instrumentul cu care ele au putut fi produse.
Elementul principal în calificarea faptei ca tentativă de omor este latura subiectiva a infracțiunii, în esență atitudinea conștientă a autorului în momentul săvârșirii faptei.
În cazul de față pentru determinarea poziției subiective cu care a acționat inculpatul este relevantă declarația acestuia dată în (...) (f.24 u.p.) în care a arătat că „dacă aveam un lemn mai mare în mână acolo ar fi rămas jos în ocol. I- aș fi rupt și mâinile și picioarele";.
De asemenea sunt relevante mențiunile din raportul de constatare medico- legală referitoare la zonele în care au fost constatate leziunile și la instrumentul cu care au fost cauzate acestea, în raport arătându-se că leziunile au fost localizate în zona capului și a hemotoracelui stâng, zone considerate vitale și că au fost produse prin lovire cu corp dur și corp tăietor înțepător (cuțit).
Martora P. P. a declarat că atunci când soțul ei, inculpatul P. I., și partea vătămată U. G. au ieșit amândoi deodată pe ușa beciului în curte, a văzut că U.
G. are sânge în zona capului, că avea toată fruntea plină de sânge (f.16 verso u.p, f.32 fond).
Martorul Tănasă N. a văzut-o în data de (...) pe partea vătămată U. G. când ieșea din curtea inculpatului, sesizând că avea urme de sânge la nivelul feței, după care s-au deplasat o bucată de drum împreună, partea vătămată relatându-i martorului că a fost lovită cu cuțitul de inculpat.
Martorul P. F., ajutor șef de post la P. J. B. a arătat că partea vătămată s-a prezentat la postul de poliție în cursul zilei de (...) prezentând urme de violență la nivelul feței, motiv pentru care martorul a anunțat salvarea, și urme de sânge pe îmbrăcăminte, afirmând (partea vătămată) și că a fost lovit cu un briceag.
Martorul a mai precizat că partea vătămată avea urme de sânge și pe cămașă la nivelul toracelui și abdomenului.
Afirmația inculpatului cum că partea vătămată s-ar fi deplasat la domiciliu unde s-a tăiat singur cu cuțitul nu este susținută de nicio probă.
În consecință, procedând la coroborarea probelor administrate, curtea constată că partea vătămată U. G. a fost lovită cu un corp dur în cap (o bucatăde lemn), apoi cu un corp tăietor înțepător (cuțit), apt să producă leziuni letale, în abdomen, ambele zone în care s-au aplicat lovituri fiind zone vitale, că inculpatul a avut intenția de a suprima viața părții vătămate, conform proprie declarații („dacă aveam un lemn mai mare în mână acolo ar fi rămas jos în ocol";) pe fondul enervării cauzate de vizita părții vătămate la locuința sa în lipsa lui și a suspiciunilor legate de o relație între partea vătămată și soția inculpatului.
Fapta inculpatului comisă în condițiile de mai sus întrunește elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor, săvârșită în condițiile provocării, faptă prev. de art.20 rap.la art.174 Cod penal, cu aplicarea art.73 lit.b Cod penal.
Corect s-a reținut săvârșirea faptei în condițiile existenței unei puternice tulburării sau emoții determinată de o provocare din partea părții vătămate, produsă printr-o atingere gravă a demnității persoanei, actul provocator constând în vizitarea de către partea vătămată U. G. a soției inculpatului, în lipsa acestuia de la domiciliu, cu toate că între părți există o stare tensională veche, determinată de suspiciunile inculpatului cu privire la infidelitatea soției sale, suspiciuni alimentate de conduita nepotrivită a părții vătămate.
Relația conflictuală veche dintre inculpat și partea vătămată și motivul acesteia sunt demonstrate de declarațiile martorilor audiați în cauză (P. P. f.37-
38, Tănasă N. f.42, P. Nastasia f.18 u.p.) și de referatul de evaluare (f.33-36).
De asemenea în mod corect, reținând scuza provocării în favoarea inculpatului, instanța de fond a apreciat că acesta are o culpă de 75% în comiterea faptei penale, culpa majoritară stabilită în sarcina inculpatului fiind determinată tocmai de împrejurarea că infidelitatea soției sale se pare că era mai veche și de notorietate, iar inculpatul putea găsi altă modalitate de gestionare a acestei situații.
Ca urmare, în baza art.379 pct.2 lit.a Cod procedură penală curtea va admite apelul declarat de către P. de pe lângă T. B.-N. împotriva sentinței penale nr.56 din data de 5 mai 2011 a T.ui B.-N. pe care o va desființa integral în latura penală și parțial în latura civilă.
Pronunțând o nouă hotărâre, în baza art.20 rap.la art.174 Cod penal, cu aplicarea art.73 lit.b, art.76 lit.b Cod penal instanța va condamna pe inculpatul
P. I., fiul lui N. și V., născut la data de (...) în R. B., județul B.-N., studii 7 clase, căsătorit, agricultor, domiciliat în com.J. B., localitatea R. B. nr.269, fără antecedente penale, CNP 1. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor.
La individualizarea pedepsei instanța are în vedere criteriile prevăzute de art.72 Cod penal, respectiv dispozițiile părții generale a codului penal, limitele de pedeapsă din partea specială, gradul de pericol social concret al faptei comise, care este unul relativ ridicat (fapta neavând urmări grave și datorită constituției fragile a inculpatului, aspect descris în referatul de evaluare), de starea de puternică tulburare în care a fost comisă fapta, tulburare cauzată inculpatului de găsirea părții vătămate la domiciliul său, pe fondul unor suspiciuni mai vechi legate de infidelitatea soției sale.
Curtea consideră că pedeapsa în cuantum de 3 ani închisoare este în măsură să realizeze scopul pedepsei astfel cum este acesta reglementat de art.52
Cod penal.
Referitor la modalitatea de executare a pedepsei, curtea constată că față de vârsta inculpatului, de faptul că până la etatea de 67 de ani acesta nu a mai fost confruntat cu legea penală, ținând seama de precizările părții vătămate U. G. din fața instanței de apel în care arată că își retrage plângerea împotriva inculpatului, nemaidorind tragerea lui la răspundere penală, scopul pedepsei va putea fi atins și fără privare de liberate.
Având în vedere datele din referatul de evaluare și celelalte probe din dosar care atestă o stare conflictuală veche între inculpat și partea vătămată, curtea consideră că pentru o mai bună gestionare a acestor situații pe viitor se impune ca inculpatul să fie consiliat și supravegheat prin intermediul S. de P. de pe lângă T. B.-N.
Astfel, în baza art.861 Cod penal se va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 5 ani, stabilit conform art.862 Cod penal. În baza art.71 Cod penal se va interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a doua și lit.b Cod penal de la rămânerea definitivă a hotărârii și până la terminarea executării pedepsei. În baza art.863 alin.1 C.penal, va fi obligat inculpatul ca pe durata termenului de încercare, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la S. de P. de pe lângă Tribunalul Bistrița Năsăud, potrivit programului ce i se va întocmi; b) să anunțe, în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcere; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lor de existență. În baza art.71 alin.5 Cod penal pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale se va suspenda și executarea pedepsei accesorii. În baza art.359 C.pr.penală se va atrage atenția inculpatului, conform art. 864 alin.1 rap.la art.83 C.penal, asupra consecințelor săvârșirii unei noi infracțiuni pe durata termenului de încercare, precum și referitor la neîndeplinirea cu rea-credință a obligațiilor și măsurilor dispuse de instanță, constând în revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere. Urmează a se constată că partea vătămată U. G. nu mai formulează pretenții civile în cauză, astfel cum a precizat în fața instanței de apel. Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței. În baza art.192 alin.3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în apel vor rămâne în sarcina acestuia. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E În baza art.379 pct.2 lit.a Cod procedură penală admite apelul declarat de către P. de pe lângă T. B.-N. împotriva sentinței penale nr.56 din data de 5 mai 2011 a T.ui B.-N. pe care o desființează integral în latura penală și parțial în latura civilă. Pronunțând o nouă hotărâre, în baza art.20 rap.la art.174 Cod penal, cu aplicarea art.73 lit.b, art.76 lit.b Cod penal condamnă pe inculpatul P. I., fiul lui N. și V., născut la data de (...) în R. B., județul B.-N., studii 7 clase, căsătorit, agricultor, domiciliat în com.J. B., localitatea R. B. nr.269, fără antecedente penale, CNP 1. la pedeapsa de - 3 ani închisoare pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor. În baza art.861 Cod penal dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 5 ani, stabilit conform art.862 Cod penal. În baza art.71 Cod penal interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a doua și lit.b Cod penal de la rămânerea definitivă a hotărârii și până la terminarea executării pedepsei. În baza art.863 alin.1 C.penal, obligă pe inculpat ca pe durata termenului de încercare, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: e) să se prezinte la S. de P. de pe lângă Tribunalul Bistrița Năsăud, potrivit programului ce i se va întocmi; f) să anunțe, în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcere; g) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; h) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lor de existență. În baza art.71 alin.5 Cod penal pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale se suspendă și executarea pedepsei accesorii. În baza art.359 C.pr.penală atrage atenția inculpatului, conform art. 864 alin.1 rap.la art.83 C.penal, asupra consecințelor săvârșirii unei noi infracțiuni pe durata termenului de încercare, precum și referitor la neîndeplinirea cu rea- credință a obligațiilor și măsurilor dispuse de instanță, constând în revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere. Constată că partea vătămată U. G. nu mai formulează pretenții civile în cauză. Menține celelalte dispoziții ale sentinței. În baza art.192 alin.3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia. Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare cu partea vătămată și de la comunicare cu celelalte părți. Pronunțată în ședința publică din data de 24 octombrie 2011. PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER, ANA C. L. M. M. B. Red.L.M./(...) Dact.H.C./4 ex. Jud.fond: P.A. D..;
| ← Decizia penală nr. 551/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1053/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
