Decizia penală nr. 14/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
DECIZIA PENALĂ NR.14/R/2011
Ședința publică din data de 11 ianuarie 2011
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE : V. V. A. - judecător
JUDECĂTORI : I. M.
G. : L. S.
: L. H.
Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin P. : V. G.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul M. V., împotriva deciziei penale nr. 249/A/2010 pronunțată în dosar nr.(...) al T.ului C., inculpatul fiind trimis în judecată prin R. P. de pe lângă Judecătoria Baia Mare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev.și ped.de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.e,g C.penal cu aplic.art.37 lit.a C.penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat, av.Valea R., din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar, lipsă fiind inculpatul M. V.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea decizia penală a T.ului Maramureș și rejudecând cauza să se dispună diminuarea pedepsei aplicate inculpatului. I. ca motiv al recursului inculpatului dispozițiile art.385/10 alin.2 indice 1 rap.la art. 385/9 pct.20 C., respectiv împrejurarea că a intervenit o lege mai favorabilă inculpatului și anume art. 320/1 C. Consideră că recursul este admisibil întrucât în fața instanței de fond inculpatul a recunoscut comiterea faptei. Din moment ce în fața instanței de fond și în fața instanței de apel rezultă că inculpatul a fost condamnat doar în baza probelor administrate în faza de urmărire penală și recunoscând comiterea faptei, inculpatul poate beneficia de disp.art.320/1 C. S. a se avea în vedere și modalitățile și împrejurările concrete de comitere a faptelor. Apreciază că și lipsa de vigilență a părții vătămate care era sub influența băuturilor alcoolice a contribuit la comiterea faptei. Cu onorar din FMJ.
Reprezentantul P. solicită respingerea recursului ca nefondat și obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat. Consideră că dispozițiile art.320/1 C., nu sunt aplicabile în speță, nefiind vorba de o normă de drept penal substanțial pentru a fi incident în cauză. Totodată, consideră că încadrarea juridică este corespunzătoare iar pedeapsa aplicată este corectă pentru că inculpatul a avut o poziție oscilantă dar a mai suferit patru condamnări.
C U R T E A
Prin sentința penală nr. 751 din 19 mai 2010 Judecătoria Baia Mare a dispus condamnarea inculpatului V. C. G. pentru săvârșirea infracțiunii delovire sau alte violențe prevăzută de art. 180 al. 2 Cod penal cu aplic. art. 37 lit. a Cod penal, la pedeapsa de 6 luni închisoare. Cu consecințele prev. de art. 71, 64 al. 1 lit. a teza II Cod penal.
În temeiul art. 61 Cod penal a menținut liberarea condiționată cu privire la restul de 525 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 567/(...) a J.ecătoriei B. M.
De asemenea, prin sentința menționată a fost condamnat și inculpatul
M. V. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 al. 1,
209 al. 1 lit. e, g Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, la pedeapsa de 4 ani închisoare.
În temeiul art. 61 Cod penal s-a revocat liberarea condiționată cu privire la restul de 528 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 6 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 164/(...) a T.ului Maramureș, rest contopit cu pedeapsa aplicată prin prezenta, rezultanta fiind de 4 ani închisoare. Cu consecințele prev. de art. 71, 64 al. 1 lit. a teza II Cod penal.
În temeiul art. 14 Cod procedură penală rap. la art. 998 cod civil a fost obligat inculpatul M. V. la despăgubiri civile în sumă de 3800 lei către partea civilă P. I., iar în temeiul art. 191 Cod procedură penală au fost obligați ambii inculpații la cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Din ansamblul probator administrat în cauză, instanța de fond a reținut că în data de (...), în jurul orei 2000, după ce în prealabil a consumat băuturi alcoolice, în mai multe localuri, partea vătămată P. I. s-a deplasat în barul aparținând S.C. Radical-V S.R.L. din B. M., cunoscut sub numele de „.. Când partea vătămată a intrat în local, inculpații M. V. și V. C. se aflau deja în incinta acestuia, unde consumau băuturi alcoolice împreună cu martora F. R., concubina inculpatului M.
Aflându-se sub influența băuturilor alcoolice, partea vătămată P. I. a scos o sumă mare de bani în bancnote, dintr-un ciorap pe care îl avea asupra sa, cu care s-a lăudat celor prezenți în bar. În continuare, acesta i-a dat toți banii inculpatului M., pe care nu îl cunoștea, pentru a-i număra, după care i-a luat înapoi. Partea vătămată a oferit consumatorilor localului băuturi alcoolice, pe care le-a plătit din aceiași bani.
La un moment dat, acesta a intrat în discuție cu barmana, martora C.
D., căreia i-a propus să întrețină raporturi sexuale contra unei sume de bani. A. cele propuse martorei, care era concubina inculpatului V. C., acesta din urmă a lovit-o pe partea vătămată cu cotul în gură. Ca urmare a loviturii primite, partea vătămată P. I. a căzut pe spate lângă aparatele de jocuri. Inculpatul V. C. a părăsit localul, revenind după aproximativ o oră.
Ca urmare a loviturii primite, partea vătămată P. I. a suferit leziuni traumatice, care au necesitat pentru vindecare un număr de 8-9 zile de îngrijiri medicale, potrivit certificatului medico-legal nr. 1122 din data de (...), eliberat de S. M.-L. J. B. M.
Martorele C. D. și F. R. au ajutat-o pe partea vătămată să se ridice de la podea. P. de faptul că aceasta se simțea rău în urma loviturii primite și căderii survenite acesteia, inculpatul M. V. i-a sustras banii căzuți lângă aparatele de jocuri electronice din bar. Inculpatul a pus banii sustrași în buzunar și a părăsit barul la scurt timp.
În cursul aceleiași seri, martorele C. D. și F. R. s-au deplasat la P. M.
B. M., unde au dat declarații în legătură cu cele întâmplate, după care acestea s-au întâlnit cu inculpații, concubinii acestora și au plecat împreună în două localuri din B. M., unde au consumat băuturi alcoolice. Consumația a fost plătită de inculpatul M. V. din banii sustrași.
Pentru prejudiciul cauzat, partea vătămată P. I. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 3800 lei (fila 13 dos.inst.).
Prima instanță de judecată a reținut că în raport de situația de fapt expusă, faptele fiecăruia dintre inculpați întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 180 al. 2 Cod penal și respectiv de furt calificat, prevăzută de art. 208 al. 1, art. 209 al. 1 lit. e, g, Cod penal, în cazul inculpatului M. V., astfel că le-a aplicat pedepse cu închisoarea apreciind că se impune executarea în regim de detenție a pedepselor aplicate.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpaților, instanța a avut în vedere gradul de pericol social al faptelor rezultând din modalitatea și împrejurările concrete în care acestea au fost comise, respectiv într-un loc public, profitând de lipsa vigilenței părții vătămate, care se afla sub influența băuturilor alcoolice, prejudiciul creat acesteia prin infracțiunea de furt, precum și elementele ce caracterizează persoana inculpaților, ambii fiind cunoscuți cu multiple antecedente penale, așa cum rezultă din fișele de cazier judiciar (filele
27-29 dos.urm.pen.), în prezent fiind recidiviști, iar faptele cercetate în prezentul dosar au fost comise la un interval scurt de la liberarea condiționată a acestora (aproximativ 3 luni).
Împotriva sentinței penale nr. 751/(...) a J.ecătoriei B. M., a declarat apelinculpatul M. V., solicitând desființarea acesteia și în urma reevaluării ansamblului probator, reducerea cuantumului pedepsei aplicate, iar în subsidiar, schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de însușire a bunuluigăsit și aplicarea unei pedepse cu amenda penală.
Prin decizia penală nr. 249/A din 2 decembrie 2010 a T.ului Maramureș, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b C. a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul-inculpat M. V., domiciliat în B. S., str. G. nr. 7/83 și f.f.l. în B. M., str. G. nr. 31/20, împotriva sentinței penale nr. 751/(...) a J.ecătoriei B. M., care a fost menținută.
În temeiul art. 191 alin. 2 C. a fost obligat apelantul-inculpat la plata către stat a sumei de 250 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de acesta, din care, 200 lei onorariul apărătorului din oficiu s-a plătit din fondurile M.ui Justiției către d-na av. Libotean Ionela.
Examinând apelul declarat prin prisma motivelor invocate și a actelor și materialului din dosarul cauzei, tribunalul a reținut următoarele:
În raport de ansamblul probator administrat în cauză, instanța de fond a reținut o situație de fapt conformă cu realitatea și a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale incidente.
Astfel, din probele administrate a rezultat că la data de (...), în timp ce se afla în barul S.C. Radical -V SRL din B. M., după ce coinculpatul V. C. G. i-a aplicat părții vătămate P. I. o lovitură cu cotul în zona feței, inculpatul M. V. i-a sustras acestuia din urmă suma de 3.800 lei. Inculpatul M. V. observase anterior că partea vătămată avea asupra ei o sumă mare de bani și după ce aceasta a fost lovită de coinculpat, i-au căzut o parte din bani lângă aparatele de jocuri electronice din bar. În acest context, profitând de faptul că partea vătămată se simțea rău, inculpatul M. V. și-a însușit suma de 3.800 lei și a părăsit localul în scurt timp.
Inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei de care este acuzat însă a susținut că suma sustrasă era mult mai mică, respectiv 1.400 lei și și-a însușit-o ca o „. pentru că i-a salvat viața părții vătămate.
În raport de situația de fapt expusă, tribunalul constată că instanța de fond a reținut în mod corect că fapta săvârșită de inculpat întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin.1 Cod penal raportat la art. 209 alin. 1 lit.e,g Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal.
De asemenea, tribunalul a apreciat că instanța de fond a realizat o individualizare judicioasă de sancțiunii aplicate inculpatului, pedeapsa de 4ani închisoare fiind de natură să corespundă scopului și funcțiilor prevăzute de art. 52 Cod penal.
În mod corect instanța de fond a reținut incidența în cauză a dispozițiilor art. 37 lit. a Cod penal privind recidiva postcondamnatorie, având în vedere că inculpatul a fost condamnat anterior la pedeapsa de 6 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prin sentința penală
164/(...) a T.ului Maramureș, din a cărei executare a fost liberat condiționat la data de (...), cu un rest de pedeapsă rămas neexecutat de 528 zile închisoare.
Astfel, starea de recidivă postcondamnatorie, coroborată cu aspectele privind modul în care inculpatul a săvârșit fapta care formează obiectul prezentei cauze, respectiv într-un loc public, în prezența mai multor persoane și profitând de lipsa vigilenței părții vătămate, justifică concluzia că pedeapsa aplicată a fost individualizată judicios și nu se impune reducerea cuantumului acesteia.
În ceea ce privește susținerile inculpatului că în realitate în sarcina sa i se poate reține doar infracțiunea de însușire a bunului găsit, prevăzută de art. 216 Cod penal, instanța le-a apreciat ca nefondate. Din probele administrate în cauză a rezultat că partea vătămată nu a pierdut suma de bani luată de inculpat, respectiv bunul nu a ieșit din detenția sa, ci, în urma loviturii ce i-a fost aplicată, aceștia i-au căzut pe podea, iar inculpatul deși știa cui îi aparțin, i-a ridicat în scopul însușirii pe nedrept instanța apreciază că pierderea de către partea vătămată a contactului material cu bunul, pentru un scurt timp, nu are semnificație de ieșire a acestuia din detenția sa, astfel încât fapta săvârșită de inculpat întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat.
În consecință, constatând că susținerile inculpatului nu sunt întemeiate și nu există motive de nelegalitate sau netemeinicie a hotărârii atacate, tribunalul în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b C. a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul-inculpat M. V., împotriva sentinței penale nr. 751/(...) a
J.ecătoriei B. M., pe care a menținut-o, iar în temeiul art. 191 alin. 2 C. a fost obligat acesta la plata către stat a sumei de 250 lei, reprezentând cheltuieli judiciare, potrivit dispozitivului.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs inculpatul,solicitând prin apărătorul său casarea decizia penală a T.ului Maramureș și rejudecând cauza să se dispună diminuarea pedepsei aplicate invocând ca motiv al recursului dispozițiile art.385/10 alin.2 indice 1 rap.la art. 385/9 pct.20 C., respectiv împrejurarea că a intervenit o lege mai favorabilă inculpatului și anume art. 320/1 C. Consideră că recursul este admisibil întrucât în fața instanței de fond inculpatul a recunoscut comiterea faptei. Din moment ce în fața instanței de fond și în fața instanței de apel rezultă că inculpatul a fost condamnat doar în baza probelor administrate în faza de urmărire penală și recunoscând comiterea faptei, inculpatul poate beneficia de disp.art.320/1 C. S-a solicitat a se avea în vedere și modalitățile și împrejurările concrete de comitere a faptelor,respectiv lipsa de vigilență a părții vătămate care era sub influența băuturilor alcoolice și care astfel a contribuit la comiterea faptei.
Analizând recursul formulat ,pe baza actelor și lucrărilor dosarului,Curtea reține următoarele:
Instanțele,făcând aplicarea art.72 C.privind criteriile de individualizare a pedepselor ,au aplicat inculpatului din prezenta cauză o pedeapsă judicios individualizată,atât ca și cuantum ,cât și ca modalitate de executare,neinmpunându-se modificarea acesteia.Inculpatul a sâvârșit,în stare de recidivă postcondamnatorie, două infracțiuni,de lovire și de furt, într-un loc public, în prezența mai multor persoane și profitând de lipsa vigilenței părții vătămate,împrejurări care justifică concluzia manționată mai sus,că pedeapsaaplicată a fost individualizată judicios și nu se impune reducerea cuantumului acesteia.
În ceea ce privește aplicarea disp.art.320/1 C.,Curtea apreciază că nu sunt aplicabile în speță,nefiind vorba de o normă de drept penal substanțial pentru a fi incident în cauză principiul aplicării legii penale mai favorabile statuat prin art.13 C.,ci,este vorba despre o normă procesuală care are aplicare imediată,și care evident a intrat în vigoare prin L. 2. noiembrie 2010,dată de la care se aplică de către instanțe aceste dispoziții.Textul invocat este clar,în sensul că până la începerea cercetării judecătorești ,inculpatul poate declara personal sau prin înscris autentic că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței și solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală. Deci, legea stabilește momentul până la care se poate face o astfel de declarație, și de asemenea stabilește că este necesară o declarație expresă a inculpatului în acest sens, luată de către instanța de fond (al.3).Evident că este vorba despre niște norme procesuale ,care nu retroactivează ,ci sunt de aplicare imediată,și prin urmare,nu sunt aplicabile în speță,la data intrării în vigoare a legii mai sus menționate ,cauza aflându-se în ciclul procesual al apelului.
Această reglementare a introdus o procedură simplificată care poate fi aplicată numai cu privire la cauzele penale în care nu a fost citit actul de sesizare ,așa cum s-a arătat mai sus,normele de procedură fiind de imediată aplicare ;în cazul în care a fost începută cercetarea judecătorească la momentul intrării în vigoare a „micii reforme"; (introdusă prin L. 2.),inculpatul nu mai poate beneficia de efectele procedurii simplificate.
Prin urmare,Curtea apreciază ca nefondat recursul inculpatului,urmând ca în baza art.385/15 pct.1 lit.b C. să-l respingă .
Va stabili în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 200 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
Va obliga pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 350 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul M. V., (fiul lui V. si I., nascut la 16 aprilie 1969, domiciliat in B. S., str. G., nr. 7/83, jud. Maramureș si B. M. str. G., nr. 31/20, jud. Maramureș) împotriva deciziei penale nr. 249/A din 2 decembrie 2010 a T.ului Maramureș.
Stabilește în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 200 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 350 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 11 ianuarie 2011 .
PREȘEDINTE J.ECATORI V. V. A. I. M. L. H.
G.
L. SÎNGĂ Red.I.M/Dact.S.M
3 ex./(...) J..fond:C.S.M.
J..apel. O.M.Gondor și A.C.R.
| ← Decizia penală nr. 587/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 708/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
