Decizia penală nr. 1593/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M A N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA P.Ă ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
DECIZIA PENALĂ NR.1593/R/2011
Ședința publică din 11 octombrie 2011
I. constituită din :
PREȘED.TE : L. H.
JUDECĂTORI : I. M.
: V. V. A.
GREFIER : L. S.
Parchetul de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin P. S. D.
S-au luat spre examinare - în vederea pronunțării - recursurile declarate de către inculpatul H. F., părțile civile M. A., M. C., asiguratorul A. I. și petenta G. A. SA, împotriva sentinței penale nr.720/(...) pronunțată în dosar nr. (...) al J. C. N., inculpatul fiind trimis în judecată prin R. P. de pe lângă Curtea de A. C., pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prev.de art.178 alin.1 și
2 C..
La apelul nominal, lipsă părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, instanța constată că mersul dezbaterilor și cuvântul părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 4 octombrie 2011, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A
Prin sentința penală nr. 720 din (...) pronunțată în dosar nr. (...) al J. C.- N., a fost condamnat inculpatul H. F. fiul lui H. A. și H. M., născută la data de (...) în mun. O. S., județul Harghita, domiciliat în comuna L., sat L. nr. 279, județul Harghita, cetățenia română, studii medii, stagiul militar satisfăcut, căsătorit, 2 copii, din care unul minor, ocupația - mecanic auto și șofer la A. H., posesor al C.I., seria HR, nr. 1., eliberată de M. O. S., județul Harghita, CNP
1., fără antecedente penale pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prev. si ped. de art 178 alin 1,2, C. penal la o pedeapsă de 2 ani 6 luni închisoare.
În temeiul art.71 C. s-a interzis inculpatului exercițiul dreptului prevăzut de art. 64 lit. a teza a II-a C. pe durata executării pedepsei începând cu data rămânerii definitive a hotărârii.
În baza art. 86 indice 1 C. penal s-a dispus suspendarea executarii pedepsei aplicate sub supraveghere pe durata unui termen de incercare de 4 ani si 6 luni stabilit in conditiile art. 86 indice 2 C. penal iar in temeiul art 71 alin 5 C. penal s-a dispus suspendarea executarii pedepselor accesorii, pe durata suspendarii sub supraveghere a pedepsei inchisorii.
În temeiul art. 86 indice 3 alin 1 C. penal pe durata termenului de incercare inculpatul se supune urmatoarelor masuri de supraveghere date S. de P. de pa langa T. C.
-a).sa se prezinte la S. de P. de pe lnga T. C. conform programului ce se va stabili
-b). sa anunte in prealabil; orice schimbare de domiciliu, resedinta sau locuinta si orice deplasare care depaseste 8 zile precum si intoarcerea
-c). sa comunice si sa justifice orice schimbare a locului de munca
- d). sa comunice informatii de natura a putea fi controlate mijloacele de existenta
În temeiul art. 86 indice 3 alin 2 C. penal s-a dispus a se comunica datele prevazute mai sus S.ui de P. de pe langa T. C.
În baza art. 359 C. proc. penala s-a atras atentia inculpatului asupra prev. art. 86 indice 4 C. penal a caror nerespectare are ca urmare revocarea suspendarii executarii pedepselor sub supraveghere.
A fost admisă în parte actiunile civile formulate in cauza de partile civile
M. A. si M. C. si în temeiul art. 14, 346 alin. 1 C.p.p., raportat la art. 998 și urm. C.civ. s-a dispus obligarea inculpatului la plata daunelor morale, astfel: suma de 36.000 E. către partea civilă M. A. si suma de 6000 E. către partea civilă M. C. sau echivalentul in lei calculat la cursul BNR din ziua platii cu titlu de daune morale.
S-a constatat că în cauză are calitatea de asigurător OTP G. B. Z. - 1051
B. O. 6. Utca 20 - Ungaria in prezent corepondentul in R. fiind A. I. prezenta hotarare fiindu-i opozabila și garanteaza repararea prejudiciului in limita legii a plafonului stabilit la nivelul anului 2007 de C. de S. a A., autoturismul implicat in accident fiind asigurat la această societate conform poliței de asigurare 35704821-570-54/(...) (f. 39 d.u.p.)cu valabilitate de la (...) la (...).
S-a constatat ca B. nu are calitatea de asigurator in cauza si nici de mandatar legal
În baza art 3 rap. la pct 5 din Anexa parte integranta din legea 76/2008 rap. la art 7 din legea 76/2008 s-a dispus la ramanerea defintiva a prezentei hotarari prelevarea probelor biologice de la inculpatul H. F. fiul lui H. A. și H. M., născută la data de (...) în mun. O. S., județul Harghita, domiciliat în comuna L., sat L. nr. 279, județul Harghita, cetățenia română, studii medii, stagiul militar satisfăcut, căsătorit, 2 copii, din care unul minor, ocupația - mecanic auto și șofer la A. H., posesor al C.I., seria HR, nr. 1., eliberată de M. O. S., județul Harghita, CNP 1., fără antecedente penale in masura in care nu sunt incalcate alte drepturi
În temeiul art. 191 alin.1 C.pr.pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Conform art. 189 C. Proc. P.a onorariul av oficiu în suma de 200 lei s-a avanat din FMJ d-nei av S. Doris A..
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin R. P. de pe lângă Curtea de A. C. emis in dosar nr. 394/P/2010 la data de (...) și inregistrat pe rolul J. C. N. sub nr. de mai sus la data de (...) inculpatul H. F. fiul lui H. A. și H. M., născută la data de (...) în mun. O. S., județul Harghita, domiciliat în comuna L., sat L. nr. 279, județul Harghita, cetățenia română, studii medii, stagiul militar satisfăcut, căsătorit, 2 copii, din care unul minor, ocupația - mecanic auto și șofer la A. H., posesor al C.I., seria HR, nr. 1., eliberată de M. O. S., județul Harghita, CNP 1., fără antecedente penale; a fost trimis in judecată pentru savarsirea infractiunii de ucidere din culpă, prev. de art. 178 alin. 1 și 2 Cod penal,
Sub aspectul invinuirii se reține pe scurt in actul de sesizare al instanței aceea că inculpatul în data de (...), în jurul orelor 23,00, conducând autoutilitara „Peugeot Boxer";, cu numărul de înmatriculare GON-766, pe DN 1
E 60, între localitățile G. și F., la km 492 +800 m, neadaptând viteza la condițiile de drum și încălcând în acest fel prevederile art. 48 din O. nr. 1., a lovit victima M. L., care împingea autoturismul „Ford Sierra";, cu numărul deînmatriculare (...), rămas în pană, pe aceeași porțiune de drum și bandă de deplasare, cauzându-i leziuni ce au dus la decesul acestuia
Pe parcursul derulării procesului penal inculpatul a avut o atitudine oscilanta nerecunoscându-și culpa raportat la cele intâmplate, susținând că nu se simte vinovat cu nimic de producerea accidentului rutier soldat cu decesul numitului M. L. astfel încât nu recunoaște comiterea faptei de care este acuzat.
Aceeasi pozitie a avut-o inculpatul si in fata instantei de judecata.
IN FAPT
În data de (...), în jurul orelor 23,12, inculpatul H. F. conducea autoutilitara marca „Peugeot Boxer";, cu numărul GON-766, pe DN 1 E 60, din direcția G. înspre C.-N.
Ajuns între localitățile G. și F., la km 492+800 m, în contextul unor împrejurări meteo nefavorabile ninsoare, întuneric, carosabil umed, inculpatul a fost surprins de apariția în fața autovehiculului pe care-l conducea, a unui autoturism împins de două persoane.
Având o viteză inițială de 80 km/h, deși a redus din viteză la vederea autoturismului aflat în față, pe banda sa de mers, inculpatul nu a reușit să evite coliziunea și lovirea uneia din cele două persoane care împingeau autovehiculul.
În urma impactului a rezultat avarierea ambelor autoturisme, dar și decesul victimei M. L. și vătămarea martorului R. A. aflat în autoturismul împins, care a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare 8-9 zile de îngrijiri medicale.
Inculpatului și martorilor R. A. și H. I. li s-au recoltat probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, însă a rezultat că aceștia nu se aflau sub influența alcoolului (f. 47-52).
În cursul urmăririi penale inculpatul a declarat că nu se consideră vinovat de săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, respectiv că nu are nici o culpă în producerea accidentului, întrucât circula cu o viteză regulamentară și nu a văzut autoturismul împins de victimă și de martorul H. I., aflat în fața sa pe aceeași bandă de deplasare, deoarece autoturismul nu era semnalizat și pe de altă parte, înainte de impact un autotir, prin manevrele pe care le-a făcut l-a împiedicat să vadă obstacolul ivit pe carosabil (f. 95-97). În sensul celor declarate de inculpat sunt și mențiunile făcute de soția sa H. E.
Apreciem că versiunea prezentată de inculpat și soția sa este infirmată de celelalte probe existente la dosar: procesul-verbal de constatare și cercetare la fața locului (f. 6-9), care se coroborează cu planșele foto și schițele locului faptei (f. 10-26), cu procesul-verbal de la fila 27, declarațiile martorilor H. I. (f.
59-62) și M. M. (f. 63-65), cu constatările și concluziile raportului de expertiză criminalistică (f. 79-94).
Raportat la starea de fapt așa cum este conturată de probele existente la dosar, dar ținând cont și de dispozițiile legale aplicabile în speță, apreciem că în cauză culpa în producerea accidentului aparține inculpatului H. F. care a încălcat prevederile art. 48 din O. nr. 1. privind circulația pe drumurile publice, republicată.
Potrivit art. 48 din O. nr. 1. „conducătorul de vehicul trebuie să respecte regimul legal de viteză și să o adapteze în funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță";.Corlativ sunt incalcate de catre incalpat si dispozitiile art 123 lit f si lit k din regulamentul de aplicare a OUG 1. respectiv in afara localitatilor in conditiile unui carosabil umed si a unor ninsori conducatorul auto trebuie sa reduca viteza de deplasare la 5o km/h ori din actele dosarului inclusiv declaratia inculpatuluireiese ca viteza de deplasare era peste cea prevazuta in art 123 RA a OUG 1. unde va intre 72 km/h stabilita prin expertiza si recunoscuta de inculpat la
80-90 km/h iar conditiile de timp nefavorabile ceata, mazga reies din procesul verbal incheiat cu ocazia cercetarii la fata locului si din depozitia martorului H. I.
Ori valoarea vitezei de deplasare a autoutilitarei în raport cu spațiul normal de vizibilitate, a constituit un pericol potențial de lovire a obstacolelor de pe carosabil, prezența acestora pe timp de noapte nefiind imprevizibilă. Având în vedere că pentru buna desfășurare a traficului rutier este necesar ca aceasta să se desfășoare în limita spațiului frontal de vizibilitate, viteza trebuie adaptată condițiilor de drum, astfel încât în caz de necesitate (apariția unui obstacol) autovehiculul să poată fi oprit în interiorul spațiului de vizibilitate disponibil, respectiv conducătorul acela să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță (f. 79-94). Cum în cazul de față condițiile de trafic era dificile întuneric, carosabil umed, ninsoare, vizibilitatea s-a redus și pe cale de consecință viteza trebuia redusă corespunzător.
Starea de fapt prezentată de inculpat și soția sa, este combătută de celelalte probe existente la dosar și nu poate fi acceptată în condițiile în care:
- din actele existente la dosar rezultă că autoturismul rămas în pană de benzină și împins de victimă și de martorul H. I., era semnalizat. Cu privire la acest aspect facem trimitere la procesul-verbal încheiat de organele de poliție cu ocazia cercetării la fața locului (f. 27), conform căruia butonul care activează lămpile de avarie a fost găsit în poziția pornit.
De asemenea, martorul H. I. precizează în declarațiile date în cursul urmăririi penale că după ce a rămas fără benzină, a lăsat farurile aprinse și a pornit luminile de avarie
Dacă se poate spune despre martorul H. I. că este subiectiv, nu același lucru se poate spune despre martorul ocular M. M. care mergând în paralel cu autoturismul condus de inculpat în spatele tirului a văzut în dreapta sa și în fața autoturismului condus de inculpat, autoturismul rămas în pană, împins de două persoane și care avea aprinse luminile din spate (f. 63-65);
- oscilațiile autotirului care l-au împiedicat pe inculpat să vadă în fața sa nu sunt susținut decât de inculpat și soția sa, nu și de martorul ocular M. M. care în cursul urmăririi penale a precizat foarte clar că el se deplasa cu autoturismul său pe banda a doua în spatele tirului care mergea constant cu
90 km/h, iar pe banda întâi circula în paralel cu el autoutilitara condusă de inculpat tot cu o viteză de 80-90 km/h A. martor ocular nu pomenește de vreo schimbare în direcția de mers a autotirului din fața sa, ci dimpotrivă afirmă că acesta mergea constant
- chiar dacă conducătorul autotirului ar fi avut un comportament în trafic, de genul celui descris de inculpat și soția sa deși este greu de crezut și oricum nu s-a probat culpa inculpatului tot subzistă în condițiile în care nu a păstrat o distanță corespunzătoare față de autotir și nu a adaptat viteza la condițiile de drum având în vedere că schimbarea bruscă a direcției de mers a tirului trebuia să îi dea de gândit serios învinuitului și să îi indice existența pe carosabil a unui obstacol. Martorul M. M. precizează în declarația sa că inculpatul nu a redus deloc viteza A. lucru reiese și din raportul de expertiză criminalistică unde s-a stabilit științific că în momentul impactului î inculpatul avea o viteză de 72 km/h
În speță se naște o discuție referitoare la culpa celorlalte persoane implicate în accident: victimă, martorul R. A., martorul H. I., însă problema prezintă o serie de dificultăți legate de posibilitatea probării culpei acestor persoane, dar și de interpretarea dispozițiilor legale aplicabile.
Dacă în cazul victimei se poate contura o culpă legată de încălcarea obligației cu caracter general cuprinsă în art. 35 din O. nr. 1., în cazul celor doi martori este aproape imposibil de reținut vreo culpă.
În ceea ce privește victima, s-a putut reține o culpă în sensul că în calitate de participant la trafic nu avea ce să caute pe carosabil și fără vesta reflectorizantă în condițiile în care potrivit art. 35 din O. nr. 1. - participanții la trafic trebuie să aibă un comportament care să nu afecteze fluența și siguranța circulației, să nu pună în pericol viața sau integritatea corporală a persoanelor și să nu aducă prejudicii proprietății publice ori private.
Martorul R. A. nu posedă permis de conducere și în momentul impactului se afla pe locul șoferului, în autoturismul rămas în pană și împins de victimă și de martorul H. I., însă, așa cum s-a arătat și în raportul de expertiză criminalistică, nu există raport de cauzalitate între lipsa permisului și decesul victimei. Autoturism la volanul căruia se afla martorul R. A. autoturism împins de victimă și de martorul H. I., nu era pornit și era semnalizat, astfel încât conducătorii autovehiculelor ce se deplasau puteau observa prezența și natura obstacolului.
Dovada că luminile se observau este și declarația martorului ocular M. M. Accidentul se producea oricum chiar dacă martorul R. A. era sau nu la volanul autoturismului împins, martorul neinfluențând direcția de deplasare sau viteza autoturismului.
O ultimă problemă ce naște discuție este dacă martorul H. I. în calitate de șofer al autoturismului rămas în pană ar avea vreo culpă sau nu.
Potrivit art. 155 din Regulamentul de aplicare a O. nr. 1., în cazul rămânerii în pană a unui autovehicul ori a remorcii acestuia, conducătorul ansamblului este obligat să îl scoată imediat în afara părții carosabile sau, dacă nu este posibil, să îl deplaseze lângă bordură ori acostament și să ia măsuri pentru remedierea defecțiunilor sau, după caz, de remorcare.
Conform art. 156 din același regulament, „dacă un autovehicul sau o remorcă a rămas în pană pe partea carosabilă a drumului și nu poate fi deplasat în afara acestuia, conducătorul autovehiculului este obligat să pună în funcțiune luminile de avarie și să instaleze triunghiurile reflectorizante";.
În art. 157 pct. 5 din Regulamentul de aplicare a O. nr. 1. este prevăzută posibilitatea conducătorului auto de a împinge cu propriu autovehicul, în situații deosebite, pe distanțe scurte, un alt automobil pentru a-i pune motorul în funcțiune sau pentru a efectua scurte manevre, fără a pune în pericol siguranța deplasării celorlalți participanți la trafic.
Conduita martorului H. I. excede situațiilor prevăzute de lege. R. în pană de benzină, martorul H. I. a pornit sistemul de avarii și a decis să împingă împreună cu prietenii săi autoturismul până la S. OMV aflată în apropiere la o distanță de 400-500 m. E. adevărat că nu a plasat pe carosabil triunghiul reflectorizant, însă acest demers ar fi fost inutil în condițiile în care martorul împingea autoturismul și nu staționa.
Martorul în calitate de conducător auto a cărui autoturism a rămas în pană, trebuia să scoată autoturismul în afara părții carosabile dacă locul permite sau să îl tragă cât mai aproape de acostament, însă pe de altă parte legea îi permite să remedieze defecțiunea sau să îl împingă în situații deosebite pe distanțe scurte. Intenția martorului H. I. a fost aceea de a împinge autoturismul până la S. OMV aflată în apropiere.
Pentru aceste motive este extrem de dificil în a reține în sarcina martorului H. I. vreo culpă, respectiv încălcarea vreunei dispoziții legale, mai ales că orice dubiu îi profită.
În cauză nu s-a stabilit exact care dintre luminile autoturismului Ford Sierra erau aprinse de avarie sau altele, întrucât sistemul de iluminare- semnalizare a acestui autoturism a fost distrus cu ocazia impactului
Referitor la vătămările cauzate martorului R. A., în sarcina inculpatului nu s-a reținut săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 184 alin. 1 și 3 Cod penal, având în vedere numărul de zile de îngrijiri medicale pe care le-a necesitat vindecarea martorului . 8-9 zile de îngrijiri medicale și textul art. 184 alin. 1 Cod penal potrivit căruia constituie infracțiunea de vătămare corporală din culpă fapta prevăzută la art. 180 alin. 2 și 2/1, care a pricinuit o vătămare ce necesită pentru vindecare îngrijiri medicale mai mari de 10 zile, precum și cea prevăzută în art. 181: săvârșită din culpă. În aceste condiții sunt incidente dispozițiile art. 10 lit. b C.pr.pen..
Analizând starea de fapt mai sus menționată, prin prisma probelor administrate în cauză, la producerea accidentului care a avut ca urmare decesul numitului M. L. a existat culpa inculpatului in proportie de 60 % si a victimei de 40% . în calitate de participant la trafic nu avea ce să caute pe carosabil și fără vesta reflectorizantă în condițiile în care potrivit art. 35 din O. nr. 1. - participanții la trafic trebuie să aibă un comportament care să nu afecteze fluența și siguranța circulației, să nu pună în pericol viața sau integritatea corporală a persoanelor și să nu aducă prejudicii proprietății publice ori private.
Așa cum s-a arătat in detaliu mai sus in acest sens sunt concludente declarațiile martorilor R. A., H. I., M. M. prin conținutul precis, prin concordanța elementelor cuprinse in depozițiile acestora, raportat și la momentul optim al audierii lor ceea ce conferă mai multă acuratețe reproducerii datelor și inlătură posibilitatea distorsionării acestora prin interacțiunea cu părțile in cauză, prezența nemijlocită a martorilor in contextul producerii accidentului rutier și imediat după aceasta cu o percepție adecvată a evenimentului, a derulării acestuia datorită locului in care se aflau de unde avea o bună vizibilitate, atenția sporită la situația existentă ca și participanti la trafic in calitate de conducatori auto, armonizarea declarațiilor martorilor audiati toate acestea formând convingerea că relatările exprimă adevărul cu privire la producerea evenimentului rutier din culpa inculpatului.
Examinând pozițiile declarative ale inculpatului și ale martorilor prin prisma caracteristicilor segmentului de drum pe care s-a produs accidentul rutier descrise pe fondul procesului-verbal de cercetare a locului faptei precum și a condițiilor meteo-rutiere conchidem că situația periculoasă care s-a finalizat cu decesul numitului M. L. a fost generată de inculpat, datorată incalcarii art. 48 din O. nr. 1. „conducătorul de vehicul trebuie să respecte regimul legal de viteză și să o adapteze în funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță";.precuim si de victima în calitate de participant la trafic nu avea ce să caute pe carosabil și fără vesta reflectorizantă în condițiile în care potrivit art. 35 din O. nr. 1. - participanții la trafic trebuie să aibă un comportament care să nu afecteze fluența și siguranța circulației, să nu pună în pericol viața sau integritatea corporală a persoanelor și să nu aducă prejudicii proprietății publice ori private.
Au fost expuse declarațiile martorilor care cunoșteau aspecte legate de dinamica producerii accidentului rutier, de comportamentul inculpatului imediat după impact, care coroborate cu conținutul raportului de expertiză criminalistică expus anterior, duc la concluzia certă că accidentul rutier s-a produs atat din culpa inculpatului cat si a victimei.
Pentru ca vinovăția, element constitutiv al infracțiunii prev. de art. 178
C. să imbrace forma culpei este necesar și suficient pe de o parte să existe o normă de conduită profesională, care in raport cu unele situații determinate fie să impună, fie să interzică efectuarea unei anumite activități și pe de altă parte este de asemenea necesar și suficient ca acea condiție impusă sau prohibită de normă să nu fi fost respectată de către inculpat.
In cauza examinată in raport cu situația concretă, inculpatul era obligat să se conformeze normelor de conduită prevăzută in Regulamentul de aplicare a OUG 1. respectiv a art. 48 din O. nr. 1. „conducătorul de vehicul trebuie să respecte regimul legal de viteză și să o adapteze în funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță"; de cealalta parte victima incalcand dispozitiile art 35 pct.1, din O. nr. 1., republicată și modificată,
Neprocedând in modul impus de dispozițiile legale citate și neadaptându-
și conduita in raport cu comportamentul celorlalți participanți la trafic, inculpatul a prevăzut rezultatul socialmente periculos al faptei sale, dar a sperat fără temei că el nu se va produce, ceea ce inseamnă că a acționat din culpă in sensul art.19 pct.2 lit.a C. și deci a comis infracțiunea de ucidere din culpa prev. de art 178 alin 1, 2 C.
Fapta si vinovatia inculpatului sunt dovedite cu urmatoarele mijloace de proba proces-verbal de constatare și cercetare la fața locului (f. 6-9);schița locului faptei și planșe foto (f. 10-26); proces-verbal din (...) și procesele- verbale de verificare tehnică a celor două autovehicule (f. 27-29); acte medico- legale și raportul de constatare medico-legală privind victima (f. 40-44); raport de constatare medico-legală privind pe martorul R. A. (f. 45-46); buletine de analiză toxicologică alcoolemie privind pe învinuitul H. F., pe martorul R. A. și pe martorul H. I. (f. 47-52); declarația martorului Moș G. N. (f. 56); declarația martorului R. A. (f. 57); declarațiile martorului H. I. (f. 59-62); declarațiile martorului M. M. C. (f. 63-65);declarațiile martorei H. E. E. (f. 66-69); declarația și plângerea părții civile M. A. (f. 70-71); raportul de expertiză criminalistică (f. 79-94); declarațiile inculpatului H. F. (f. 95-97).
IN DREPT
Fapta inculpatului H. F. care, în data de (...), în jurul orelor 23,00, conducând autoutilitara „Peugeot Boxer";, cu numărul de înmatriculare GON-
766, pe DN 1 E 60, între localitățile G. și F., la km 492 +800 m, neadaptând viteza la condițiile de drum și încălcând în acest fel prevederile art. 48 din O. nr. 1., si art 123 lit f si lit k din regulamentul de aplicare al OUG 1. a lovit victima M. L., care împingea autoturismul „Ford Sierra";, cu numărul de înmatriculare (...), rămas în pană, pe aceeași porțiune de drum și bandă de deplasare, cauzându-i leziuni ce au dus la decesul acestuia,la cauzarea decesului avand o culpa si victima (proportie 10%o) întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă, prev. de art. 178 alin. 1 și 2 Cod penal.
La individualizarea judiciară a pedepsei care s-a aplicat inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C., respectiv dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele speciale de pedeapsă prevăzute în partea specială , gradul de pericol social concret al acestora, persoana inculpatului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
I. a constatat că limitele speciale de pedeapsă pentru infracțiunea de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 alin. 2 C.p. sunt cuprinse între 2 ani și 7 ani. Referitor la gradul de pericol social al infracțiunii, instanța apreciază că acesta este unul ridicat, având în vedere că inculpatul a condusautoturismul pe drumurile publice cu o viteza mare, a provocat evenimentul rutier avand culpa in proportie mai mare in producerea acestuia, accidentul a avut urmări deosebit de grave, respectiv decesul unei persoane tinere aflate la inceput de drum si care a lasat urma de suferinta iremediabile in mijlocul familiei sale. Inculpatul a avut o conduită din care a rezultat dezinteresul acestuia față de urmarile faptei fata de familia victimei accidentului iar atitudinea acestuia este si in prezent chiar si in fata instantei una de repros fata de organele judiciare carora le imputa ca nu doresc sa faca dreptate in cauza. Nu mai departe comportamentul inculpatului nu pare a fi unul de natura sa dovedeasca adevarata sa cainta regretul fata de cele intamplate din contra facand afirmatii de genul ca nu exista interes pentru aflarea adevarului. E. evident că inculpatul nu a urmărit producerea unei asemenea tragedii dar nici nu a incercat sa limiteze efectele negative ale faptei analizandu-si doar propia situatia si a modului in care poate sa scape fara sa fie tras la raspundere penala.
Un alt criteriu care trebuie avut în vedere la individualizarea judiciară a pedepsei este cel legat de persoana inculpatului. I. a apreciat că trebuie analizate atât aspectele care caracterizează persoana inculpatului anterior săvârșirii faptei care face obiectul cauzei, pentru a se stabili dacă este vorba de o persoană cu predispoziție spre adoptarea unui comportament infracțional, cât și aspectele care rezultă în privința inculpatului din modul de săvârșire al faptelor și conduita ulterioară a acestuia, pentru ca atât cuantumul pedepsei, cât și modalitatea de executare să ducă la atingerea scopului sancționator și preventiv al acesteia, la îndeplinirea funcțiilor pedepsei.
În ce privește conduita anterioară a inculpatului, instanța a constatat că acesta este o persoană care are un loc de munca este integrată în societate, nu este cunoscut cu antecedente penale, aflându-se la prima confruntare cu legea penală.
Daca trecutul sau nu dezvăluie în privința acestuia un profil moral caracterizat prin predispoziție în săvârșirea de fapte antisociale sau perseverență în încălcarea normelor de conduită socială dupa comiterea prezentei fapte atitudinea acestuia s-a concretizat ca fiind una oscilanta de refuz a cooperarii cu organele judiciare , ba chiar de nesinceritate prin versiunile oferite inculpatul incercand sa induca in eroare organele judiciare sa-si nuanteze depozitiile de fiecare data cu elemente favorabile si care sa-i diminueze cat se poate de mult raspunderea penala ceea ce denota ca regretul pe care inculpatul il sustine ca existand este unul formal declarativ facut in speranta exclusiva a obtinerii unei pedepse mai usoare sau exonerarii de la raspundere penala si nu pentru ca dovedeste o adevarata cainta care ar fi trebuit sa rezulte inca din primele momente dupa accident cu atat mai mult cu cat victima era o persoana tanara adolescent in varsta de 17 ani, sa ofere disponibilitate fata de organele de ancheta. Pe lângă aceste aspecte legate conduita inculpatului, fapta inculpatului a creat o suferință iremediabilă in climatul familiei decedatului, iar în rândul opiniei publice au generat o stare de indignare, mai ales că conducerea pe drumurile publice și producerea de evenimente rutiere care au ca urmare pierderea de vieți omenești a luat o amploare deosebită, devenind un fenomen infracțional.
Chiar dacă individualizarea pedepsei este un proces interior, strict personal al judecătorului, ea nu este totuși un proces arbitrar, subiectiv, ci din contră el trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probatoriu, studiat după anumite reguli și criterii precis determinate. Înscrierea în lege a criteriilor generale de individualizare a pedepsei înseamnăconsacrarea explicită a principiului individualizării pedepsei, așa încât respectarea acestuia este obligatorie pentru instanță.
De altfel, ca să-și poată îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei. Funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate. Așa fiind, inculpatul trebuia să știe că, pe lângă drepturi, au și o serie de datorii, obligații, răspunderi, care caracterizează comportamentul lui în fața societății.
Sub aspectul individualizării pedepsei în speță, trebuie efectuată o justă adecvare cauzală a criteriilor generale prevăzute de art.72 C., ținându-se cont de gradul de pericol social, în concret ridicat al faptelor comise agravate de circumstanțele reale ale săvârșirii lor dar și de circumstanțele personale ale inculpatului, care nu a avut o atitudine sinceră cu privire la faptele comise.
Exemplaritatea pedepselor produce efecte atât asupra conduitei infractorilor, contribuind la reeducarea lor, cât și asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care sunt supusi acestia, sunt puse în situația de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare și de a se abține de la săvârșirea de infracțiuni. F. cu care o pedeapsă este aplicată și pusă în executare, intensitatea și generalitatea dezaprobării morale a faptei și făptuitorului, condiționează caracterul preventiv al pedepsei care, totdeauna, prin mărimea privațiunii, trebuie să reflecte gravitatea infracțiunii și gradul de vinovăție a făptuitorului. Numai o pedeapsă justă și proporțională este de natură să asigure atât exemplaritatea cât și finalitatea acesteia, prevenția specială și generală înscrise și în Codul penal român, art. - 52 alin.1 -, potrivit căruia "scopul pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni";. Dar, firește, în lumina criteriilor prevăzute de art.72 C., gravitatea concretă a unei activități infracționale trebuie stabilită consecutiv unui examen aprofundat și cuprinzător al tuturor elementelor interne, specifice faptei și făptuitorului. Fapta inculpatului este neîndoielnic grava, astfel că în operația complexă a individualizării tratamentului penal, instanta nu poate ignora atitudinea in ansamblul ei si care demonstrează că resocializarea inculpatului viitoare pozitivă nu este posibilă decât prin aplicarea unei pedepse ferme care să fie în deplin acord cu dispoz.art.1 din Codul penal, ce prevăd că "legea penală apără…persoana, drepturile și libertățile acesteia,proprietatea precum și întreaga ordine de drept.
Toate elementele referitoare la conduita bună anterioară a inculpatului, pe care instanța o apreciază ca fiind pe deplin dovedită, nu vor fi valorificate ca si circumstante atenuante si nici cu privire la posibilitatea suspendarii executarii pedepsei având în vedere circumstanțele concrete în care au fost săvârșita infracțiunea și la consecințele iremediabile produse, constând în decesul unui tanar aflat la inceput de drum a carui viata a fost brusc curmata.
Judecand in aceste limite, instanța a aplicat inculpatului o pedeapsa de
2 ani 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin 1, 2 C.p., este in masura sa contribuie la realizarea scopurilor coercitive si reeducative ale legii penale conform art. 52 C.p.
In temeiul art 71 alin 2 C. penal a interzis inculpatului exercitiul drepturilor prev. de art 64 lit a teza a doua C. penal ca si pedepse accesorii pe durata stabilita in art 71 alin 2 C. penal
I. a apreciat ca oportună modalitatea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei deoarece este de remarcat prin urmare că imprejurările de fapt amintite cert rezultate din actele dosarului denotă că inculpatul nu prezintă o periculozitate care să justifice executarea pedepsei prin privare de libertate, scopul legal al pedepsei aplicate poate fi realizat cu maximă eficiență printr-un tratament sancționator mai blând, respectiv prin suspendarea sub supraveghere a executării cu atât mai mult cu cât sunt intrunite condițiile instituite prin acest text de lege.
In baza art. 86 indice 1 C. penal s-a dispus suspendarea executarii pedepsei aplicate sub supraveghere pe durata unui termen de incercare de 4 ani si 6 luni stabilit in conditiile art. 86 indice 2 C. penal iar in temeiul art 71 alin 5 C. penal s-a dispus suspendarea executarii pedepselor accesorii, pe durata suspendarii sub supraveghere a pedepsei inchisorii.
In temeiul art. 86 indice 3 alin 1 C. penal pe durata termenului de incercare inculpatul se va supune urmatoarelor masuri de supraveghere date S. de P. de pa langa T. C.
-a).sa se prezinte la S. de P. de pe lnga T. C. conform programului ce se va stabili
-b). sa anunte in prealabil; orice schimbare de domiciliu, resedinta sau locuinta si orice deplasare care depaseste 8 zile precum si intoarcerea
-c). sa comunice si sa justifice orice schimbare a locului de munca
- d). sa comunice informatii de natura a putea fi controlate mijloacele de existenta
In temeiul art. 86 indice 3 alin 2 C. penal s-a dispus a se comunica datele prevazute mai sus S.ui de P. de pe langa T. C.
In baza art. 359 C. proc. penala s-a atras atentia inculpatului asupra prev. art. 86 indice 4 C. penal a caror nerespectare are ca urmare revocarea suspendarii executarii pedepselor sub supraveghere.
LATURA CIVILA
Mama victimei M. A. a declarat că se constituie parte civilă față de inculpat cu o sumă pe care o va preciza în fața instanței avand pretentii in suma de 100.000 euro daune morale
Totodata in cauza a solicitat introducerea in calitate de parte civila si fratele victimei numitul M. C. care a formulat pretentii civile in suma de
50.000 euro daune morale.
Având în vedere că vinovăția inculpatului în producerea evenimentului rutier a fost dovedită din probele administrate în cauză, existând legătură de cauzalitate între conduita culpabilă a acestuia și urmările accidentului, concretizate în decesul numitului M. L. se impune obligarea inculpatului la plata despăgubirilor solicitate de moștenitorii victimei, constituiți părți civile, într-un cuantum corespunzător pentru a compensa suferința psihică produsă acestora, referitor la daunele morale.
I. a apreciat că este dincolo de orice îndoială faptul că părților civile le-a fost cauzat un prejudiciu moral de gravitate ridicată, constând în suferința psihică aferentă pierderii unui membru al familiei și-a pierdut fiul, fratele, în vârstă de 17 ani, durerea resimțită de mama si fratele îndoliat fiind de neimaginat.
Legiuitorul român nu a prevăzut nici un criteriu după care trebuie evaluat cuantumul despăgubirii pentru repararea prejudiciului moral. În literatura de specialitate și practica judiciară au fost stabilite anumite criteriide apreciere a prejudiciului moral, legate de: importanța valorii morale lezate; durata si intensitatea durerilor fizice si psihice; tulburările si neajunsurile suferite de victima prejudiciată moral. Aprecierea trebuie făcută in concreto, de la caz la caz, în funcție de toate circumstanțele si împrejurările cazului dat. În cauza de față prin conduita culpabilă a inculpatului, care a avut ca urmare decesul lui M. L., s-a cauzat o traumă psihică iremediabilă părinților mamei care și-a pierdut copilul, precum și fratelui relațiile dintre membrii familiei, erau caracterizate de armonie. In astfel de situații, suferința persoanelor care pierd cele mai dragi ființe nu poate fi pusă la îndoială, durerea pricinuită moștenitorilor victimelor a fost incomensurabila dar cu privire la fratele victimei M. C. apreciem raportat la varsta acestuia de 15 ani ca trauma nu a fost asa intensa ca si pentru o alta persoana aflata la o varsta mai mare sau egala cu a unui parinte asa incat cuantumul daunelor morale vor fi analizate prin aceasta prisma.
Pe de altă parte pe lângă gravitatea prejudiciului moral, care în această cauză se situează la un nivel ridicat, pentru stabilirea indemnizației destinate reparării daunelor morale, trebuie avut în vedere și un alt criteriu, respectiv cel al echității, pentru ca indemnizația să fie justă, raționala, echitabila, stabilită în așa fel încât sa asigure o compensație suficientă, dar nu exagerată, a prejudiciului moral suferit apreciind ca justificate daune morale pentru mama victimei in cuantum de 60.000 euro respectiv 10.000 euro pentru fratele victimei per total daca ar fi fost culpa exclusiva a inculpatului.
Nu mai departe la stabilirea cuantumului daunelor morale ce vor fi acordate va fi avuta in vedere si culpa victimei in proportie de 40 %o.
Față de cele menționate anterior referitor la daunele morale solicitate de părțile civile, instanța a admis în parte pretențiile formulate de părțile civile sub acest aspect și în temeiul art. 14, 346 alin. 1 C.p.p., raportat la art. 998 și urm. C.civ. s-a dispus obligarea inculpatului la plata daunelor morale, astfel: suma de 36.000 E. către partea civilă M. A. si suma de 6000 E. către partea civilă M. C. sau echivalentul in lei calculat la cursul BNR din ziua platii.
Calitatea de asigurator o are în speță OTP G. B. Z. - 1051 B. O. 6. Utca
20 - Ungaria la data producerii accidentului 2007 nu avea corespondent in R. astfel ca a fost citat B. in cauza precum si A. I. actualul corespondent al asiguratorului din Ungaria autoturismul condus de inculpat avand incheiata polita asigurare carte verde cu valabilitate de la (...) la (...).
I. a constatat că în cauză are calitatea de asigurător OTP G. B. Z. - 1051
B. O. 6. Utca 20 - Ungaria prin corespondent A. I. prezenta hotarare fiindu-i opozabila și va garanta repararea prejudiciului in limita legii a plafonului stabilit la nivelul anului 2007 de C. de S. a A., autoturismul implicat in accident fiind asigurat la această societate conform poliței de asigurare
35704821-570-54/(...) (f. 39 d.u.p.)cu valabilitate de la (...) la (...).
S-a constatat ca B. nu are calitatea de asigurator in cauza si nici de mandatar legal.
În baza art 3 rap. la pct 5 din Anexa parte integranta din legea 76/2008 rap. la art. 7 din legea 76/2008 s-a dispus la ramanerea defintiva a prezentei hotarari prelevarea probelor biologice de la inculpatul H. F. fiul lui H. A. și H. M., născută la data de (...) în mun. O. S., județul Harghita, domiciliat în comuna L., sat L. nr. 279, județul Harghita, cetățenia română, studii medii, stagiul militar satisfăcut, căsătorit, 2 copii, din care unul minor, ocupația - mecanic auto și șofer la A. H., posesor al C.I., seria HR, nr. 1., eliberată de M. O. S., județul Harghita, CNP 1., fără antecedente penale in masura in care nu sunt incalcate alte drepturi.
În temeiul art. 191 alin.1 C.pr.pen. inculpatul a fost obligat la plata sumei de 1000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Conform art 189 C. proc. P.a onorariul av oficiu in suma de 200 lei s-a avansat din FMJ d-nei av S. Doris A..
Împotriva acestei hotărâri au declarat inculpatul H. F., S. A. I. B.
A.-R. S., și p.civ. M. C. si M. A. , . casarea acesteia ca nelegală șinetemeinică.
Inculpatul a solicitat casarea sentinței recurate și rejudecând cauza, să se dispună, achitarea sa în temeiul art.10 alin.1 lit.d C.pr.pen., și respingerea acțiunii civile formulate în cauză,considerând că instanța de fond a apreciat greșit probele administrate în cauză, fapt ce a dus la o soluție de condamnare,nefiind vinovat de săvârșirea infracțiunii ,întrucât nu a încălcat nici o normă în ceea ce privește circulația pe drumurile publice,culpa aparținând în totalitate părții vătămate.În ceea ce privește latura civilă, referitor la daunele morale acordate părților civile, apreciază că acestea au fost acordate netemeinic și nelegal,în cauză nu s-a administrat nici o probă în acest sens și nu s-a prezentat nici o împrejurare care să fie de natură să ajute instanța la cuantificarea despăgubirilor.
Părțile civile au solicitat casarea sentinței recurate și rejudecând cauza, să se dispună, pe latură penală, stabilirea unei noi proporții a culpei victimei prin reducerea ei ,iar pe latură civilă majorarea daunelor morale. Astfel, instanța de fond a stabilit o culpă inculpatului în proporție de 60% iar culpa victimei în proporție de 40%. Nu se contestă existența unei culpe comune însă, consideră că instanța a greșit atunci când a acordat sumele reprezentând despăgubiri civile , care sunt disproporționate față de suferințele acestora.
Recurenta G. A. SA a arătat că-și retrage recursul declarat ,motivat de faptul că societatea pe care o reprezintă nu a fost obligată în nici un fel de către instanță.
Reprezentantul asiguratorului ,A. I., a solicitat casarea sentinței recurate
și rejudecând cauza, să se dispună, trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond,arătând în motivare că instanța de fond nu a cercetat cine are calitatea de asigurator,astfel că se impune trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea introducerii în cauză a B.ui Național Carte Verde Maghiar în calitate de garant având în vedere că societatea OTP G. B. nu a confirmat valabilitatea poliței de asigurare la (...). în lipsa unei polițe de asigurare valabilă , societatea OTP G. B. nu poate sta în proces în calitate de asigurator întrucât nu sunt îndeplinite cumulativ prevederile art.48 alin.2 din Legea 136/1995.
Analizând sentința atacată pe baza actelor și lucrărilor dosarului,Curtea reține următoarele:
Prima instanță ,pe baza probatoriului administrat în cauză a stabilit o stare de fapt corectă,corespunzătoare adevărului,din care a reieșit săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă de către inculpatul recurent.
În mod judicios prima instanță a stabilit o proporție de 60 % și a victimei de 40 % în ceea ce privește culpa în producerea accidentului,inculpatul încălcând prevederile art. 48 din O. nr. 1., si art 123 lit f si lit k din regulamentul de aplicare al OUG 1. ,iar victima prev. art. 35 din O. nr.
1.,instanța argumentând în detaliu în ce au constat aceste încălcări.
De asemenea,în mod judicios instanța a stabilit pedeapsa inculpatului
,argumentând fiecare criteriu pe care l-a avut în vedere la individualizarea pedepsei aplicate acestuia, astfel că nu se impune modificarea acesteia.
Raportat la latura civilă ,de asemenea prima instanță a stabilit în mod just daunele morale ce au fost acordate în speță părților civile,argumentând temeinic de ce a ajuns la sumele respective.
De altfel, argumentele aduse de către prima instanță în sprijinul soluției de condamnare a inculpatului și soluționarea laturii civile , sunt pertinente și convingătoare, Curtea însușindu-și-le în totalitate.
Potrivit jurisprudenței CEDO, instanțele de control judiciar nu sunt obligate să reia în motivarea hotărârii argumentele învederate de prima instanță și să dezvolte din nou în motivarea soluției întregul material probator, dacă aceste argumente sunt pertinente și complete și dacă,în cazul de față, motivele de recurs prezentate de părți nu diferă substanțial față de susținerile acestora în fața primei instanțe .
În ceea ce privește recursul SC A. I. se constată că la dosarul cauzei în chiar motivele de recurs se arată că SC A. I. B. de A. R. SRL are calitatea de corespondent al OTP G. B. care are calitatea de asigurator,ori sentința atacată se bazează exact pe această situație,această societate recurentă nefiind asigurătorul în cauză,ci doar corespondentul acestuia în R., și sub acest aspect sentința fiind legală și temeinică.
Curtea va lua act de retragerea recursului S.C G. A. S.A., privind aceiași sentință.
Va stabili în favoarea Baroului de A. C. - suma de 100 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
Va obliga recurenții să plătească în favoarea statului suma de câte 250 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorar avocațial in sarcina inculpatului.
PENTRU A.E M.IVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E :
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpatul H. F., S. A. I. B. A.-R. S., partea civilă M. C. si M. A., împotriva sentinței penale nr. 720 din
2 iunie 2011 a J. C.-N.
Ia act de retragerea recursului S.C G. A. S.A., privind aceiași sentință. Stabilește în favoarea Baroului de A. C. - suma de 100 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
Obligă pe recurenți să plătească în favoarea statului suma de câte 250 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorar avocațial in sarcina inculpatului..
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 11 octombrie 2011.
PREȘED.TE, JUDECĂTORI, L. H. I. M. V. V. A.
GREFIER, LEUNȚA S.
Dact.I.M./Dact.S.M
3 ex./(...)
Jud.fond. A. B. BIRĂU
| ← Decizia penală nr. 41/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 587/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
