Decizia penală nr. 41/2011, Curtea de Apel Cluj

Comentarii

0

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR. (...)

DECIZIA PENALĂ NR.41/A/2011

Ședința publică din data de 9 martie 2011

Instanța constituită din: PREȘEDINTE: D. P.- judecător

JUDECĂTOR: I. C. M.

GREFIER : M. N.

Ministerul Public, P. de pe lângă Curtea de A. C.- reprezentat prin

PROCUROR: VIOLETA TRĂISTARU

S-au luat spre pronunțare- după casare, apelurile declarate de către P. DE PE L. TRIBUNALUL CLUJ, inculpații POP A. R., U. F. I. și partea civilă POP G. împotriva sentinței penale nr. 104 din 25 februarie 2009 pronunțată în dosar nr. (...) al T.ui C., inculpații fiind trimiși în judecată pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat, prev și ped de art. 20 raportat la art. 174, art. 175 lit.i Cod penal.

La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, Dezbaterea cauzei a avut loc în ședința publică din data de 28 februarie

2011, cursul dezbaterilor și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 9 martie 2011.

C U R T E A :

Asupra apelurilor penale de față,

În baza lucrărilor dosarului, constată că Tribunalul Cluj prin sentința penală 104 din (...) în baza art.334 C.proc.pen.a dispus schimbarea încadrării juridice din tentativă la omor calificat prev.de art.20 C.rap.la art.174, 175 lit.i

C.în infracțiunea de vătămare corporală gravă prev.de art.182 alin.2 C.și a condamnat pe inculpații U. F. I. și Pop A. R. pentru această infracțiune, la pedepsele de câte 3 ani închisoare fiecare.

S-a făcut aplicarea art.71 și art.64 lit.a teza II-a C.

În baza art.8. C. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor aplicate inculpaților, pe durata termenului de încercare prev. de art.86/2 C., respectiv acela de 6 ani.

Conform art.86/3 alin.1 C., au fost obligați inculpații să se supună, pe durata termenului de încercare, următoarelor măsuri de supraveghere date în competența S.ui de probațiune de pe lângă Tribunalul Cluj :a) să se prezinte, în prima zi de joi a fiecărui trimestru, la S. de probațiune de pe lângă Tribunalul Cluj; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c ) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lor de existență.

Conform art.86/3 alin.3 C. au fost obligați ambii inculpați să nu frecventeze, pe durata termenului de încercare, nici un club, club de noapte sau discotecă de pe raza județului C.

Potrivit art.359 C.pr.pen.s-a atras atenția inculpaților asupra cazurilor de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei prev. de art.86/4 C.

S-a făcut aplicarea art.71 alin.5 C.

Potrivit art.88 C.s-a dedus din pedepsele aplicate inculpaților perioada detenției preventive începând cu data de (...) la zi.

In baza art. 350 alin. 3 lit.b C.pr.pen. s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpaților, dacă nu sunt arestați în altă cauză.

În temeiul art.14 și 346 C.pr.pen. comb. cu art.998, art.999 C.civ. au fost obligați inculpații în solidar la plata despăgubirilor civile după cum urmează:

- în favoarea părții civile Pop G., domiciliat în com. B. str, Principală nr.

515, jud. Maramureș la plata sumelor de: a)3402,45 lei și 2029,5 E. cu titlu de despăgubiri materiale... b) 10.000 E. cu titlu de daune morale.

S-au respins restul pretențiilor civile formulate de partea civilă Pop G.

- în favoarea părții civile S. C. de U. C., cu sediul în C.-N., str. C.ilor nr.

3-5, la plata sumei de 4219, 92 lei la care se adaugă dobânda legală de la data de (...) până la achitarea integrală.

In baza art. 193 C.pr.pen. a fost obligat fiecare inculpat la plata cheltuielilor judiciare în favoarea părții civile în sumă de câte 4.000 lei.

Conform art.191 alin.2 C.pr.pen. a fost obligat fiecare inculpat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de câte 1500 lei.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:

Prin rechizitoriul P.ui de pe lângă Tribunalul Cluj înregistrat sub nr.109/P/2009 au fost trimiși în judecată, în stare de arest preventiv, inculpații U. F. I. și POP A. R. pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat, prev.și ped.de art.20 rap.la art.174, 175 lit.i C.

S-a reținut în sarcina inculpaților că la data de (...), în loc public, respectiv pe B. E. din municipiul C.-N., au lovit-o pe persoana vătămată Pop G. cu pumnii și picioarele atât în timp ce se afla în picioare cât și după ce a căzut, leziunile astfel provocate punându-i acestuia viața în primejdie.

I. au recunoscut participarea la incident și faptul că i-au aplicat lovituri părții vătămate, însă au arătat că nu au acționat cu intenția de a suprima viața victimei ci doar de a-i aplica acesteia o corecție după un incident care a avut loc în barul Janis între partea vătămată și inculpatul Pop A. R.

Probele dosarului au reliefat următoarea stare de fapt reținută de tribunal.

În noaptea de 23/(...) în barul „Janis" din municipiul C.-N., B-dul E. nr. 5 se aflau, printre alți consumatori, și două grupuri de tineri care au stat la mese apropiate. Primul grup era format din persoana vătămată Pop G.,prietena acestuia Rus S. și numiții P. I. și D. D. C. Din cel de-al doilea grup făceau parte inculpații U. F. I., poreclit „Para"; și Pop A. R., poreclit „Rusa"; cât și numiții K. S. T. D., M. L., F. R. C. și C. M. D. S-au consumat băuturi alcoolice și nealcoolice și s-a dansat. La un moment dat inculpatul Pop A. R. a intrat în vorbă cu martora Rus S. de la masa alăturată, prietena părții vătămate

Spre dimineață, în incinta barului, a avut loc un incident. În timp ce persoana vătămată Pop G. dansa cu prietena sa Rus S., inculpatul Pop A. R. a încercat la rândul lui să danseze cu aceasta. În acel moment, persoana vătămată Pop G. l-a împins pe inculpatul Pop A. R. care s-a dezechilibrat și a căzut.

Urmare a incidentului, persoana vătămată Pop G. și martorii Rus S., P. I.

și D. D. C. au părăsit barul deplasându-se pe B-dul E. D. câțiva metri s-au despărțit, persoana vătămată și Rus S. mergând într-o direcție iar ceilalți doi martori în altă direcție.

Ulterior, după câteva secunde, a părăsit barul și celălalt grup. Mai întâi au plecat precipitați și cu intenția vădită de răzbunare inculpații U. F. I. și Pop A. R. D. câteva secunde au părăsit localul C. M. Dan și apoi ceilalți martori.

Cei doi inculpați i-au ajuns din urmă pe Rus S. și pe persoana vătămată.

Inculpatul U. F. I. i-a sărit în spate la partea vătămată în timp ce aceasta se afla în picioare și apoi, după ce a căzut, au continuat să o lovească amandoi cu picioarele în zona capului, a toracelui și a abdomenului. Martora Rus S. a încercat să îi oprească și a început să strige, încercând chiar să îi lovească pe inculpați, moment în care, sesizând situația, martorii P. I. și D. D. C. s-au întors din drum și au încercat să intervină în apărarea părții vătămate care era căzută la pământ. M. P. I. a reușit sa îl ridice de jos pe partea vătămată dar a fost la rândul său lovit de inculpatul Pop, moment în care celălalt inculpat i-a mai aplicat o lovitură părții vătămate în urma căreia acesta a căzut izbindu-se cu capul de caldarâm. I. au părăsit în mare grabă locul faptei, plecând cu un taxi în timp ce însoțitorii părții vătămate au anunțat Salvarea și organele de poliție, persoana vătămată fiind dusă la S.

Persoana vătămată a fost internată în perioada 24.02 - (...) la C. de N. și

C. de N. C.-N., unde s-a intervenit chirurgical.

Din raportul de constatare medico-legală efectuat în cursul urmăririi penale (f.18-20 d.u.p.) a reieșit că partea vătămată a suferit următoarele leziuni în urma agresiunii:a) contuzie toracică anterioară și a sternului, leziune produsă cel maiprobabil prin lovire de corpuri dure;b) excoriații hemifață dreaptă, gât și torace anterior, leziuni produse prin lovire după o direcție tangențială cu sau de corpuri dure cu suprafațăneregulată;c) plagă contuză parietală dreaptă;d) traumatism cranio-cerebral (fractura calotei și bazei craniului,hematom extradural).

S-a reținut că leziunile descrise la punctele c) și d) s-au putut produce cel mai probabil prin cădere de la același nivel în cadrul unei auto sau heteropropulsii, fără a se exclude în totalitate lovirea cu un corp dur. De asemenea s-a mai arătat că leziunile descrise la punctele a,b și c au necesitat pentru vindecare 8-9 zile de îngrijiri medicale iar cele descrise la punctul d) au pus în primejdie viața victimei, necesitând pentru vindecare 80-90 zile de îngrijiri medicale.

În urma probatoriului administrat în faza de urmărire penală, acuzarea a concluzionat că din împrejurările și modul în care a fost săvârșită fapta: inculpații au lovit victima cu pumnii și picioarele atât când victima era în poziție verticală, cât și după ce a căzut, încetând agresiunea numai la intervenția martorilor; din zonele vizate - cap, torace, abdomen; din numărul mare de lovituri aplicate și intensitatea acestora - fracturi osoase, a rezultat fără dubiu că inculpații au intenționat (cel puțin intenție indirectă) să suprime viața victimei și au acționat în acest sens.

În cursul judecății s-a procedat la readministrarea materialului probator din cursul urmăririi penale, s-a dispus întocmirea unor referate de evaluare psiho-socială privind pe cei doi inculpați (122-128, vol. I), s-a procedat la efectuarea unor expertize medico-legale (f.37-40, vol. II) și medico-legală psihiatrică privind pe partea vătămată (f. 177-179, vol. I) și s-a încercat să se procedeze la audierea părții vătămate care a arătat însă că nu își mai amintește nimic (f. 129, vol.I). A fost omisă audierea martorilor C. M.

Dan și K. T. D., pentru considerentele arătate în cuprinsul încheierii din data de (...) ((f.145-147), având în vedere că aceștia au fost prezenți în sală în timpul audierii martorei Rus S., instanța urmând a avea în vedere la pronunțarea hotărârii declarațiile pe care aceștia le-au dat în cursul urmăririi penale.

A., a rezultat în mod cert faptul că întrucât inculpatul Pop A. R. a încercat să danseze cu prietena persoanei vătămate, a fost împins de către aceasta și a căzut pe ringul de dans. De altfel, în declarațiile date, cei doi inculpați au admis că această acțiune a părții vătămate a determinat dorința lor de răzbunare. I. au arătat că au ieșit din bar și s-au îndreptat direct înspre partea vătămată și prietena sa, că inculpatul U. i-a sărit în spate, trântindu-l la pământ, aspecte confirmate chiar de martori care făceau parte din grupul inculpaților. A., martora M. L. A. a arătat că l-a auzit în bar pe inculpatul Pop spunându-le celorlalți membri ai grupului să meargă după partea vătămată și să îl bată, a observat și ea o parte din incident (f.132), martorul C. M. confirmă și el împrejurarea că ambii inculpați i-au aplicat lovituri părții vătămate (f.46-50 d.u.p.), la fel ca și martora K. T. D. (f. 41-42, d.u.p.).

În al doilea rând nu există nici un dubiu în ceea ce privește numărul și identitatea persoanelor care au agresat-o fizic pe persoana vătămată - U. F. lonuț și Pop A. R. Persoana vătămată nu a fost agresată fizic de către altcineva.

În ceea ce privește perceperea evenimentelor, este importantă împrejurarea că martorii s-au aflat la distanțe diferite de locul agresării fizice a persoanei vătămate, fiecare relatând incidentul de la momentul sau de la distanța de la care l-a văzut.

E. de asemenea în afara oricărui dubiu împrejurarea că în urma agresiunii partea vătămată a suferit leziuni în zona toracelui, a gâtului, a feței și mai ales în zona capului, fractura calotei și bazei craniului, hematomul extradural, fiind cea mai gravă, precum și cea care a pus în primejdie viața victimei, necesitând pentru vindecare, potrivit raportului de expertiză medico- legaă efectuat în cursul judecății, 90-100 zile de îngrijiri medicale.

Chiar după momentul audierii celor doi inculpați și anterior administrării oricăror alte probe în cauză, s-a solicitat de către inculpați, prin apărători, schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina acestora din tentativă la infracțiunea de omor calificat prev. și ped. de art 20, 174, 175 lit i din Cpen. în vătămare corporală gravă, prev. de art. 182 alin. 2 C.

In susținerea acestei cereri apărătorii inculpaților au arătat în esență că altercația a fost una spontană, survenită pe fondul unei neînțelegeri minore, în condițiile în care atât partea vătămată cât și inculpații consumaseră anterior băuturi alcoolice. A., s-a arătat că nu ar fi existat nici un mobil serios care să îi determine pe inculpați să acționeze pentru a suprima viața victimei. Au fost invocate în sprijinul acestei cereri și concluziile raportului de constatare și a celui de expertiză medico-legală, din care reiese că cea mai mare probabilitate de producere a leziunii care a pus în primejdie viața victimei este prin cădere de la același nivel, în cadrul unei auto sau heteropropulsii. S-a mai invocat împrejurarea că, în afară de martora Rus S. care este prietena părții vătămate, declarația sa fiind deci subiectivă, toți ceilalți martori au arătat că după ce partea vătămată s-a ridicat de la pământ după primele lovituri și a căzut în urma unei alte lovituri, acesta a dat puternic cu capul de caldarâm, unii martori spunând încă din cursul urmăririi penale că au auzit o

„bufnitură";. S-a mai arătat că nu poate fi vorba de o intensitate sporită a loviturilor aplicate, câtă vreme toate celelalte leziuni au necesitat pentru vindecare 8-9 zile îngrijiri medicale (f.193- 210 vol. I).

Analizând cererea formulată de către inculpați prin apărători, de schimbare a încadrării juridice, instanța a apreciat că aceasta este întemeiată.

A., în primul rând cu referire la aspectele teoretice care diferențiază elementele constitutive ale celor două infracțiuni, instanța a reținut că, sub aspectul laturii obiective, trebuie avute în vedere modul și mijloacele de comitere a faptei, natura instrumentelor folosite, zona vizată și intensitatea loviturilor. Se observă că în prezenta cauză, inculpații au dorit să ii aplice o

„corecție fizică"; părții vătămate, sens în care l-au atacat practic cu mânile goale, lovindu-l cu pumnii și picioarele, fără a folosi vreun instrument contondent. Incidentul a durat extrem de puțin, deoarece martorii au sosit imediat la fața locului, încercând să îi despartă. Deși există declarații de martori care confirmă că inculpații, amândoi sau doar unul din ei, l-au (l-a) lovit pe partea vătămată în cap și cu picioarele s-a dovedit prin raportul de expertiză medico-legală că acele lovituri au provocat doar niște excoriații la nivelul feței (cele descrise la punctul b și care s-au putut produce prin lovire în direcție tangențială cu sau de corpuri neregulate), ca atare doar despre acestea s-ar putea aprecia că au fost produse prin lovituri cu picioarele.

Sub aspectul laturii subiective, pe lângă împrejurarea că nu ar fi existat un mobil al comiterii faptei sau că ar fi fost în relații de dușmănie, tribunalul a apreciat că raportat la motivul ce a determinat agresiunea, la durata scurtă în timp a evenimentului precum și la împrejurarea că celelalte leziuni suferite de partea vătămată și descrise la punctele a-c din conținutul raportului de expertiză medico-legală au necesitat pentrru vindecare 8-9 zile îngrijiri medicale, inculpații nu au acționat cu intenția indirectă de a suprima viața victimei (adică nu au acceptat producerea unui astfel de rezultat) ci cu praeterintenție, modalitate ce caracterizează latura subiectivă a infracțiunii de vătămare corporală gravă, prev. de art. 182 alin. 2 C. Prin urmare, în condițiile în care și concluziile medico-legale relevă că, cel mai probabil, leziunea constând în fractura calotei și a bazei craniului care a pus în primejdie viața victimei s-a produs prin cădere de la același nivel în cadrul unei auto sau heteropropulsii, singur principiul in dubio pro reo ar pleda în sensul schimbării încadrării juridice a faptei.

In plus însă, în sensul celor sus arătate vin și depozițiile martorilor care au asistat la momentul când, după ce partea vătămată s-a ridicat de jos, ajutată fiind de martorul P. I., a mai primit o lovitură și a căzut instantaneu,izbindu-se cu capul de asfalt (martora M. L. A. - f. 132, vol. I), P. I. (care se afla chiar lângă partea vatămată în momentul căderii - f.134, vol. I), K. T. D. (f.

41-42 d.u.p.), D. D. C. (f. 13, vol. II). Indirect, în același sens sunt și declarațiile din faza de urmărire penală ale martorului C. Dan care a arătat că după incident a fost sunat de către inculpați care erau speriați ca în cădere partea vătămată să nu fi dat cu capul de asfalt.

Declarația martorei Rus S., care este prietena părții vătămate, a fost luată în considerare doar parțial, nu pentru împrejurarea că ar fi subiectivă, datorită legăturii afective cu partea vătămată, acesta nefiind un motiv pentru a fi înlăturată de plano, ci pentru că sub aspectul loviturilor aplicate părții vătămate de cei doi inculpați și zonele vizate de aceștia se contrazice atât cu declarațiile celorlalți martori, cât și cu conținutul unei probe științifice, respectiv raportul de expertiză medico-legală.

A., martora a arătat în fața instanței că în timp ce partea vătămată era căzută la pământ, a observat cu certitudine că inculpații au lovit-o de cinci ori cu picioarele doar în zona capului. Pe lângă faptul că martora a fost implicată și ea în incident, încercând să îsi apere prietenul, astfel încât e posibil să nu fi observat totul în detaliu sub imperiul stării de teamă pe care o trăia, toți ceilalți martori au arătat că inculpații au lovit-o pe partea vătămată și cu piciorul în zona toracelui și a abdomenului, aspect confirmat și de concluziile actelor medico-legale.

Nu în ultimul rând, tribunalul a reținut că nu are relevanță penală care dintre inculpați i-a aplicat părții vătămate pumnul în urma căruia a căzut și a suferit fractura de la baza craniului, întrucât cei doi inculpați au acționat ca și coautori în scopul vătămării integrității fizice a părții vătămate, rezultatul mai periculos survenind pe fondul unei intenții depășite din partea amândurora.

In consecință, în baza art. 334 C.pr.pen. tribunalul a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina celor doi inculpați din tentativă la infractiunea de omor calificat, prev. de art. 20 C. rap. la art. 174, art.175 lit. i

C. în infracțiunea de vătămare corporală gravă prev. art. 182 alin.2 C.penal.

Fapta descrisă mai sus a fost probată cu: proces verbal sesizare (f. 2 d.u.p.), procese verbale de cercetare a locului faptei (f. 3 -11 d.u.p.), concluzii preliminare (f. 12 d.u.p.), raport de constatare medico-legală (f. 18-20 d.u.p.), raport de expertiză medico-legală (f.37-40, vol. II), raport de expertiză medico- legală psihiatrică privind pe partea vătămată (f. 177-179, vol. I), declarațiile numitei Pop I. M. (f. 21-28), declarațiile martorilor: Rus S. (f. 32-35/f.130-131 vol. I), P. I. (f.36-38/f.134 vol. I), D. C. (f, 39-40/ f. 13, vol. II), K. S. T. D. (f.41-

42), M. L. (f. 43-44/f.132. vol.I), F. R. C. (f. 4/f.133 vol.I), C. M. Dan (f.46-50); declarațiile inculpaților Pop A. R. (f. 51-54/f.30 vol. I) și U. F. I. (f. 58-61/ f. 29 vol.I) prin care au recunoscut în mare măsură comiterea faptei.

In drept, fapta inculpaților U. F. I. și Pop A. R. constând în aceea că, împreună, în data de (...), în loc public, au lovit-o pe persoana vătămată Pop G. cu pumnii și picioarele atât în timp ce se afla în picioare cât și după ce a căzut, în urma ultimei lovituri aceasta căzând și izbindu-se cu capul de caldarâm și suferind o gravă leziune la baza calotei craniene, leziune ce i-a pus viața în primejdie, întrunește față de fiecare inculpat elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală gravă, prev. de art. 182 alin. 2 C., prin schimbarea încadrării juridice din tentativă la infracțiunea de omor calificat prev. și ped. de art 20, 174, 175 lit i din Cpen.

La individualizarea pedepselor ce urmează a fi aplicate celor doi inculpați instanța a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C., respectivmodul și mijloacele de comitere a faptelor, urmările produse asupra integritățîi fizice a părții vătămate, precum și persoana și conduita inculpaților.

Fără îndoială, urmările pe care fapta celor doi le-au avut asupra sănătății părții vătămate au fost foarte grave, aspect care, coroborat cu faptul că agresiunea a avut loc în plină stradă, dintr-o ceartă banală, a condus instanța la concluzia că lipsa antecedentelor penale și atitudinea sinceră și de regret a inculpaților după comiterea faptei nu sunt suficiente pentru a se putea da eficiență, așa cum apărarea a solicitat, circumstanțelor atenunate prevăzute de art. 74 lit. a și c C., a căror aplicare de altfel este facultativă. Aceste aspecte care vizează persoana inculpaților vor fi avute însă în vedere la stabilirea modalității de executare a pedepselor precum și la orientarea sancțiunilor aplicate aproape de limita minimă prevăzută de lege (care este de 2 ani închisoare în cazul infracțiunii prev. de art. 182 alin. 2 C.).

In consecință, instanța a dispus condamnarea inculpaților la o pedeapsă de câte 3 ani închisoare pentru infracțiunea prev.de art. 182 al.2 Cod penal.

S-a facut aplicarea art.71 alin.2 și art.64 lit.a, teza a II-a C.

Cu privire la modalitatea de executare a pedepselor aplicate, având în vedere toate elementele care circumstanțiază persoana și atitudinea celor doi inculpați, atât în cursul procesului penal cât și anterior comiterii infracțiunii, văzând concluziile referatelor de evaluare întocmite în cauză și apreciind că raportat la perioada de detenție preventivă de un an de zile reeducarea lor a început deja, tribunalul a considerat că aplicarea unei pedepse cu suspendare sub supraveghere în condițiile prevăzute de art. 8. C. este în măsură să contribuie la reeducarea acestora. Pe de altă parte, nu poate fi acceptată nici varianta propusă de apărare, respectiv aceea de aplicare a unei pedepse cu suspendarea condiționată în condițiile art. 81 C., deoarece nu se pot minimaliza efectele pe care fapta inculpaților le-a avut asupra persoanei părții vătămate, a cărei sănătate, viață socială și viață profesională au fost puternic afectate în urma incidentului.

La alegerea modalității de executare a pedepsei cu suspendare sub supraveghere tribunalul a avut în vedere și concluziile pozitive ale referatelor de evaluare întocmite de S. de P. de pe lângă Tribunalul Cluj (f.122-128, vol.I) în cazul ambilor inculpați. A. provin din familii organizate, nu au mai fost niciodată implicați în activități cu caracter infracțional, inculpatul U. F. I. si-a câștigat singur sursele de venit de la o vârstă fragedă, ajutându-și familia de al cărei sprijin se bucură, în timp ce inculpatul Pop A. R. era, la momentul comiterii faptei, student la U. B. B. din C., F. de M. în anul II. Cei doi inculpați au manifestat un regret profund pentru cele întâmplate pe întreg parcursul procesului penal și sunt la prima confruntare cu legea penală, împrejurări în care instanța a considerat că reeducarea acestora se poate realiza mai eficient prin aplicarea unei sancțiuni penale neprivative de libertate care le poate oferi șansa să se reintegreze în colectivitate, mai ales că și consilierii din cadrul S.ui de probațiune au apreciat în cazul amândurora că această șansă este una reală, inculpații având atât motivații interioare puternice, cât și sprijinul celor apropiați.

În consecință, în temeiul art.8. C. tribunalul a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor aplicate inculpaților, pe durata termenului de încercare prev. de art.86/2 C., respectiv acela de 6 ani.

Latura civilă:

In cauză s-au constituit părți civile partea vătămată Pop G. și S. C. de U. C., acesta din urmă încă din cursul urmăririi penale cu suma de 4219,92 leiplus dobânda legală de la data externării victimei, reprezentând cheltuieli de spitalizare ale acesteia.

Partea civilă Pop G. a solicitat obligarea celor doi inculpați la plata sumelor de 1498,7 Ron reprezentând cheltuieli materiale, 2029,15 E., stabilită sub forma unei prestații periodice, începând cu data de (...) și până la data recuperării întregii capacități de muncă, sumă reprezentând salariul lunar pe care partea civilă l-a încasat în baza contractului de consultanță încheiat cu societatea comercială New Z. D., suma de 420 lei/lunar, stabilită sub forma unei prestații periodice, începând cu data de (...) și până la data recuperării întregii capacități de muncă, reprezentând media veniturilor lunare realizate în baza contractului de muncă nr. 5/(...) încheiat cu SC In S. SRL,

1483,75 lei/lunar, reprezentând beneficiul nerealizat raportat la profitul din

2007 aferent cotei de 95% din SC In S. SRL, în care partea civilă este asociat, începând cu data de (...) și până la data recuperării întregii capacități de muncă, precum și suma de 100.000 E. daune morale.

S-a arătat în esență că, în ceea ce privește daunele materiale, în această categorie se includ sumele cheltuite de partea civilă și familia sa cu ocazia spitalizării din perioada (...)-(...) și a celei începută în data de (...), precum și salariile pe care partea civilă nu le-a mai încasat ca urmare a incapacității de muncă în care s-a aflat în urma acțiunilor inculpaților. S-a arătat că partea vătămată desfășura o activitate remunerată, în baza unui contract de consultanță încheiat cu societatea New Z. D. LLC, cu suma de 2029,15 E., iar în baza contractului de muncă nr. 5/(...) încheiat cu SC In S. SRL obținea o sumă medie de 420 lei/lunar.

In susținerea acestor pretenții au fost depuse la dosar înscrisuri, respectiv bonuri fiscale (f.45-49, vol.I), facturi care dovedesc plata salariului anterior incidentului de către SC New Z. D. (f.50-55, vol.I), contractul de muncă încheiat cu SC IN S. SRL și state de plată (f.56-66, vol. I), precum și raportul de gestiune al firmei SC IN S. SRL (f.67-70, vol. I).

I., prin apărători au achiesat la plata sumei de 1498,7 lei reprezentând despăgubirile materiale, care de altfel sunt și dovedite prin înscrisurile depuse la dosar (f.45-49, vol.I).

In ceea ce privește celelalte pretenții materiale, apărarea a cerut acordarea lor de la data de (...) și până la recuperarea capacității de muncă a părții vătămate, și nu de la data producerii accidentului. În mod evident, partea civilă a dovedit că realiza aceste venituri anterior agresiunii și ca atare este îndreptățit la acordarea acestora, dar numai până la momentul recuperării capacității de muncă. Potrivit datelor existente la dosarul cauzei, respectiv raportul de expertiza medico-legală psihiatrică și raportul de expertiză medico- legală, rezultă că în urma agresiunii, performanțele intelectuale ale părții civile au fost afectate, însă în același timp, leziunile care i-au pus viața în primejdie au necesitat pentru vindecare un număr de 90-100 zile de îngrijiri medicale și nu i-au cauzat părții vătămate nici o infirmitate psihică sau fizică.

Teoretic, partea civilă ar fi fost îndreptățită la plata fiecărei sume dintre celelalte solicitate lunar cu tilul de pretenții civile pe o durată de maxim 100 de zile (deci aproximativ trei luni de la data comiterii faptei, (...)). A. în vedere însă că apărarea a solicitat acordarea acestora doar din data de (...), ele vor fi acordate doar pentru o lună, respectiv, vor fi obligați inculpații în solidar la plata către partea civilă a sumelor de 2029,15 E., cuvenită lunii aprilie - mai

2008, sumă reprezentând salariul lunar pe care partea civilă l-a încasat în baza contractului de consultanță încheiat cu societatea comercială New Z. D., suma de 420 lei, cuvenită lunii aprilie - mai 2008, reprezentând mediaveniturilor lunare realizate în baza contractului de muncă nr. 5/(...) încheiat cu SC In S. SRL și a sumei de 1483,75 lei, cuvenită lunii aprilie - mai

2008, reprezentând beneficiul nerealizat raportat la profitul din 2007 aferent cotei de 95% din SC In S. SRL, în care partea civilă este asociat.

Cu privire la daunele morale, suma solicitată cu acest titlu de către partea civilă a fost de 100.000 E..

T. a reținut că este dincolo de orice îndoială rezonabilă faptul că părții civile i s-a cauzat o mare suferință atât fizică, cât și psihică prin agresiunea comisă asupra sa de către cei doi inculpați. N. mare de zile de îngrijiri medicale necesare vindecării, gravitatea leziunii, intervenția chirugicală la care a fost supus, faptul că o perioadă de timp nu a fost în măsură să își recunoască nici măcar apropiații, teama că nu își va reveni complet și nu va mai putea duce o viață normală au reprezentant fiecare în parte o sursă generatoare de suferință.Aceste aspecte sunt confirmate și de martorii Rus S., P. I. și D. D., care au fost in contact direct cu partea civilă în perioada imediat următoare agresiunii (atât pe perioada spitalizării, cât și după).

De asemenea, din raportul de expertiză medico-legală psihiatrică efectuat la data de (...) a reieșit că în sfera afectivă se remarcă la partea civilă sentimente de neputință, și inutilitate, deși activitatea voluntară este cu motivație păstrată. Diagnosticul pus de medicii psihiatrici a fost acela de „. organică de personalitate";, deci în mod cert partea vătămată a suferit prejudicii morale ce se impun a fi reparate.

Raportat la cuantumul sumei solicitate cu titlu de daune morale de către partea civilă, având în vedere principiile care guvernează această instituție ca și cea a răspunderii civile delictuale, tribunalul le-a apreciat ca fiind exagerate.Daunele morale trebuie să fie în măsură să asigure o justă reparație a prejudiciului fizic resimțit de partea civilă, însă în același timp ele nu pot constitui o sursă de îmbogățire fără just temei a acesteia în detrimentul inculpatului, trebuind să aibă un caracter rezonabil și să fie proporționale cu gravitatea prejudiciului cauzat.

Prin urmare, tribunalul a apreciat că suma de 10.000 de E. acordată cu acest titlu poate fi în măsură să compenseze, într-o manieră justă și echitabilă, prejudiciul fizic și psihic resimțit de partea civilă, și prin raportare la numărul total de zile de îngrijiri medicale necesare vindecării (90-100).

A fost admisă de asemenea acțiunea civilă formulată de S. C. de U. C., instituție care, încă din cursul urmăririi penale, s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 4219,92 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare ale persoanei vătămate raportat la internarea acesteia la C. de neurochirurgie și neurologie din C.-N. (f.29-31).

În consecință, în temeiul art.14 și 346 C.pr.pen. comb. cu art.998, art.999 C.civ. tribunalul a dispus obligarea celor doi inculpați în solidar la plata despăgubirilor civile după cum urmează:

- în favoarea părții civile Pop G., la plata sumelor de: a) 3402,45 lei și 2029,5 E. cu titlu de despăgubiri materiale. b) 10.000 E. cu titlu de daune morale.

Au fost respinse restul pretențiilor civile formulate de partea civilă Pop G.

- în favoarea părții civile S. C. de U. C., 4219, 92 lei la care se va adauga dobânda legală de la data de (...) (data externării) până la achitarea integrală.

Conform art.191 alin.2 C.pr.pen. fiecare inculpat a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de câte 1500 lei.

In baza art. 193 C.pr.pen. s-a dispus obligarea fiecărui inculpat la plata cheltuielilor judiciare în favoarea părții civile în sumă de câte 4.000 lei, reprezentând onorariu avocațial.

Conform art.191 alin.2 C.pr.pen. tribunalul a obligat pe fiecare inculpat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de câte 1500 lei.

Împotriva soluției T.ui C. au promovat apel P. de pe lângă Tribunalul

Cluj, partea civilă Pop G. și inculpații Pop A. R. și U. F. I.. Prin căile de atac declarate, procurorii au apreciat că fapta inculpaților constituie tentativă la omor calificat prev.de art.20, 174, 175 lit.i C., sens în care au solicitat condamnarea acestora la pedepse privative de libertate, partea civilă a cerut obligarea inculpaților în solidar la plata tuturor despăgubirilor materiale și morale solicitate conform constituirii depuse în fața T.ui C., iar inculpații au criticat sentința instanței de fond sub aspectul cuantumului sancțiunilor aplicate și a valorii ridicate a daunelor morale și materiale la care au fost obligați, invocând reducerea acestora, față de circumstanțele personale și cele reale referitoare la fapte.

Prin decizia penală 69/A din 24 iunie 2009 a Curții de A. C. au fost admise apelurile P.ui de pe lângă Tribunalul Cluj și a părții civile Pop G., judecătorii omițând să se pronunțe cu privire la apelurile inculpaților.

Împotriva acestei decizii penale inculpații U. F. I. și Pop R. A. au declarat recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Prin decizia penală nr.564 din (...) instanța superioară de control judiciar

Î. a admis recursurile inculpaților, a casat în întregime decizia penală 69/2009 a instanței de apel și a trimis spre rejudecare la Curtea de A. C., toate apelurile promovate în speță.

În rejudecare, la Curtea de A. C. s-a format dosarul (...) care are ca obiect soluționarea apelurilor promovate de către P. de pe lângă Tribunalul Cluj, partea civilă Pop G., inculpații Pop A. R. și U. F. I. împotriva sentinței penale 104 din (...) a T.ui C.

Prin motivele scrise și orale P. a solicitat ca inculpații să fie condamnați pentru faptele deduse judecății, acelea de tentativă la omor calificat prev.de art.20, 174, 175 lit.i C.și nicidecum pentru vătămare corporală gravă prev.de art.182 alin.2 C.întrucât activitatea infracțională desfășurată în cauză de către aceștia denotă că au acționat cu intenția indirectă de a ucide partea vătămată. Intenția de ucidere a victimei este relevată prin loviturile multiple cu pumnii și picioarele aplicate de către ambii asupra părții vătămate, peste tot corpul, atât când victima se afla în poziție verticală cât și după ce era căzută la pământ, încetând agresiunea numai la intervenția martorilor P. și D. F. de împrejurarea că prin loviturile aplicate de către inculpați au fost vizate zone vitale - cap, torace, abdomen - rezultă fără dubiu că aceștia au intenționat să suprime viața victimei și nu doar să-i producă vătămări corporale. Din actele medico-legale depuse la dosar, rezultă că partea vătămată a suferit leziuni cranio-cerebrale ce au necesitat 100 de zile de îngrijiri medicale, au pus în primejdie viața acestuia, salvarea datorându-se tratamentului medico-chirurgical corect aplicat și în timp util. Mai mult, ca rezultat al agresiunii și a leziunilor suferite, părții civile i-au fost afectate performanțele intelectuale, suferind în prezent de „. organică de personalitate"; așa cum relevă raportul de expertiză medico-legală psihiatrică din 30 decembrie 2008.

Prin apelul declarat inițial la 27 februarie 2009 partea civilă Pop G. a solicitat condamnarea inculpaților pentru tentativă la omor calificat, atât probele testimoniale cât și cele științifice atestând vinovăția inculpaților subaspectul comiterii acestei infracțiuni iar sub aspectul laturii civile a cerut obligarea în solidar a acestora la plata sumelor de 2029,15 euro lunar sub forma unei prestații periodice începând cu (...) și până la data recuperării întregii capacități de muncă, reprezentând salariul lunar pe care îl încasa în baza contractului de consultanță încheiat cu societatea comercială New Z. D.;

420 lei lunar stabilită sub forma unei prestații periodice, începând cu data de

(...) și până la data recuperării întregii capacități de muncă, reprezentând media veniturilor lunare realizate în baza contractului de muncă nr.5 din 10 decembrie 2007 încheiat cu SC IN S. SRL; 1483,75 lei lunar reprezentând beneficiul nerealizat raportat la profitul din 2007 aferent cotei de 95% din SC IN S. SRL, în care victima este asociată, începând cu (...) și până la data recuperării întregii capacități de muncă; obligarea inculpaților la plata daunelor morale în sumă de 100.000 euro; acordarea sumei de 1498,7 lei reprezentând cheltuieli materiale efectuate pe durata spitalizării; obligarea inculpaților la plata cheltuielilor judiciare.

În prezentul ciclu procesual, înainte de judecarea în fond a apelurilor, între partea civilă Pop G. și cei doi inculpați, a intervenit o tranzacție sub aspectul laturii civile a cauzei, aceștia achiesând integral la plata daunelor materiale și morale la care au fost obligați în favoarea victimei prin decizia penală 69/2009 a Curții de A. C., hotărâre care a fost recurată doar de către ei doi, astfel că în rejudecare, în propria cale de atac, nu li se poate agrava situația.

A., deși decizia penală 69/2009 a Curții de A. C. a fost casată în întregime, atât sub aspect penal cât și civil, limitele rejudecării nu pot fi încălcate, prin agravarea situației inculpaților în propria cale de atac, condiții în care partea civilă, nu poate obține despăgubiri mai mari decât cele la care au fost obligați inculpații prin acea hotărâre.

În aceste condiții, victima a fost de acord să fie despăgubită de către inculpați cu sumele de 7209,95 lei și 6087,45 euro daune materiale și 20.000 euro cu titlu de daune morale. Corelativ, în baza principiului disponibilității și inculpații au achiesat integral la pretențiile victimei. În aceste condiții, la data de 4 ianuarie 2011 și 28 februarie 2011 din sumele datorate victimei, inculpații i-au achitat acesteia, în fața Curții: inculpatul U. F. I. suma de 8000 euro, iar inculpatul Pop A. R. suma de 10.000 lei.

Așa fiind, partea civilă a învederat prin apărătorul ales că nu mai susține apelul sub aspect penal, iar din punct de vedere al laturii civile cere a se constata că inculpații au achitat o parte din despăgubirile datorate, urmând a se lua act de tranzacția intervenită.

În esență, apărarea din apelul inculpatului U. F. I., în antiteză, cu susținerea parchetului, a fost aceea că fapta sa întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală gravă prev.de art.182 C. și nicidecum ale tentativei la omor calificat, intenția sa fiind de a aplica o corecție părții vătămate, iar rezultatul mai grav, punerea în primejdie a vieții acestuia, a survenit din culpă. Neavând intenția, sub aspect subiectiv, de a ucide victima, a cerut schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prev.de art.182 C.aceea de vătămare corporală gravă. A învederat că datorită consumului excesiv de alcool atât de către el și prietenul său inculpatul Pop A. R., capacitatea de a discerne le-a fost substanțial diminuată, condiții în care, dorința de a aplica o corecție părții vătămate, pentru evenimentul petrecut în Barul Janis din C. - când victima l-a împins pe coinculpatul Pop, acesta căzând pe ringul de dans, a fost depășită prin survenirea din culpă a rezultatului mai grav, - punerea în primejdie a vieții victimei. Nu poate fi omis aspectul că și victima era în starede ebrietate. A. în vedere că inculpatul U. nu posedă antecedente penale, este student anul II la F. de A. P., că a înregistrat rezultate meritorii la învățătură, că a achiesat în întregime și chiar a achitat o parte substanțială din despăgubirile datorate victimei, se impune a se da o mai mare eficiență circumstanțelor atenuante deja reținute în favoarea acestuia de către instanța de fond și a se coborî sancțiunea ce se va aplica de către Curte, mult sub minimul special prevăzut de lege, iar ca modalitate de executare a pedepsei cere ca instanța să se orienteze la suspendarea condiționată prev.de art.81 C.

Apărătorul inculpatului Pop A. R., în susținerea apelului a învederat în esență, că față de o singură lovitură cu piciorul peste corp, aplicată părții vătămate, fapta clientului său constituie infracțiunea de lovire prev.de art.180 alin.2 C., împrejurare atestată chiar prin declarațiile martorilor de la termenul din 28 februarie 2011 - K. T. D. și C. M., sens în care solicită schimbarea încadrării juridice. D. celor doi inculpați pun în evidență faptul că altercația avută cu partea vătămată s-a produs spontan, pe fondul unor neînțelegeri minore și a consumului excesiv de alcool de către toate părțile. Se învederează că niciunul dintre inculpați nu a avut intenția de a suprima viața victimei, ci doar de a-i aplica o corecție, de a o lovi pentru evenimentul petrecut anterior în barul Janis din C. Așa cum reiese din raportul de constatare medico-legală, loviturile aplicate părții vătămate, deși au vizat zone vitale, respectiv cea a corpului și a capului, nu au produs în mod direct decât excoriații, care au necesitat pentru vindecare 8-9 zile îngrijiri medicale. De aceea, încadrarea juridică a faptei comise de inculpatul Pop A. R. se circumscrie art.180 alin.2

C., în infracțiunea de lovire. D. ce Curtea va dispune schimbarea încadrării juridice în sensul celor relevate mai sus, se impune acordarea unei mai mari eficiențe circumstanțelor atenuante deja reținute în favoarea ambilor inculpați și pe cale de consecință, apreciază că și o sancțiune mult redusă sub minimul special prevăzut de lege va contribui la reinserția socială a inculpatului. Ca modalitate de executare a pedepsei, arată că în speță există toate garanțiile cerute de textul art.81 C., în sensul suspendării condiționate a acesteia, față de împrejurarea că inculpatul nu posedă antecedente penale, a cooperat cu organele judiciare, a depus stăruință în repararea pagubei, a manifestat disponibilitate în a achita victimei deja suma de 10.000 lei, achiesând în întregime la pretențiile formulate de aceasta.

Curtea examinând apelurile declarate, prin prisma motivelor invocate, ajunge la următoarele constatări:

Conform art.1 din Codul de procedură penală român, scopul procesului penal îl constituie constatarea la timp și în mod complet a faptelor care constituie infracțiuni, astfel că orice persoană care a săvârșit o infracțiune să fie pedepsită potrivit vinovăției sale și nicio persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală.

Procesul penal trebuie să contribuie la apărarea ordinii de drept a persoanei, a drepturilor și libertăților acesteia, la prevenirea infracțiunilor precum și la educarea cetățenilor în spiritul legii.

Pentru aceasta, procesul penal se desfășoară atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul judecății, potrivit dispozițiilor prevăzute de lege.

În desfășurarea procesului penal trebuie să se asigure aflarea adevărului cu privire la faptele și împrejurările cauzei, precum și cu privire la persoana făptuitorului.

Legea obligă organele de urmărire penală și instanțele de judecată să aibă rol activ și pe întreg cursul procesului penal să respecte dreptul de apărare garantat de stat învinuitului, inculpatului și celorlalte părți, înprocesul penal, obligație respectată în prezenta cauză conform speței (D. contra României).

Orice persoană, bucurându-se de prezumția de nevinovăție, este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăției sale, printr-o hotărâre penală definitivă. Învinuitul sau inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție și nu este obligat să-și dovedească nevinovăția.

A. în vedere apărările formulate de inculpații Pop A. R. și U. F. I. în cursul urmăririi penale și a judecății, curtea reține că jurisprudența Curții E.pene a D. O. a statuat în sensul că:";principiul prezumției de nevinovăție reclamă, printre altele, ca sarcina probei să revină acuzării și ca dubiul să fie profitabil acuzatului. Acuzării, îi revine obligația de a arăta învinuitului care sunt acuzațiile cărora le va face obiectul și a oferi probe suficiente pentru a întemeia o declarație de vinovăție. S. este obligat să asigure acuzatului dreptul la apărare (el însuși sau cu asistența unui avocat) și să-i permită, să interogheze sau să pună să fie audiați martorii acuzării. Acest drept, nu implică numai un echilibru între acuzare și apărare, ci, impune ca audierea martorilor să fie în general, în contradictoriu. Elementele de probă trebuie să fie în principiu, produse în fața acuzatului în audiență publică și în vederea unei dezbateri în contradictoriu";. (plenul Hotărârii nr.6 din decembrie 1988

Barbera, Mesesegue și Jabordo versus Spania).

Vinovăția nu se poate stabili decât în cadrul juridic procesual penal, cu probe, sarcina administrării acestora revenind organului de urmărire penală și instanței judecătorești.

Probele trebuie să fie concludente și utile, ceea ce presupune, necesitatea de a fi credibile, apte să creeze măcar presupunerea rezonabilă că ceea ce probează corespunde adevărului.

În prezentul dosar, garanțiile cu privire la un proces echitabil au fost respectate, atât din perspectiva dreptului intern cât și al disp.art.5 și 6 din C. europeană a D. O..

Prealabil examinării pe fond a apelurilor P.ui de pe lângă Tribunalul Cluj, al părții civile Pop G. și a inculpaților Pop A. R., U. F. I., Curtea reține următoarele:

În primă instanță, în fața T.ui C. ambii inculpați au achiesat să dea declarație, prin care au învederat că intenția lor a fost doar de a lovi victima, ca urmare a incidentului din barul Janis din C., în interiorul căruia partea vătămată l-a împins pe inculpatul Pop A. R., acesta căzând pe ringul de dans, datorită împrejurării că a dansat cu prietena victimei, martora Rus S. N. dintre inculpați nu a urmărit uciderea victimei, punerea în primejdie a vieții acesteia, a survenit din culpă. Ca atare, amândoi au apreciat că se fac vinovați de săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă prev.de art.182 alin.2 C.

În apel, cu acordul lor, inculpații au fost ascultați la 4 ianuarie 2011, aceștia recunoscând săvârșirea infracțiunilor, cu aceleași motivații care au fost arătate și în cursul urmăririi penale și în fața T.ui C. (f.111 și 113).

În fața Curții, inculpații prin apărători nu au propus alte probe, nici scrise și nici testimoniale.

Motivele de apel ale inculpaților sunt aceleași cu cele invocate în fața instanței de fond cu titlu de apărări.

Partea civilă Pop G. datorită alterării severe a stării de sănătate, produsă ca urmare a faptei inculpaților, nu a putut fi audiat nici în fața T.ui C. și nici a

Curții. Așa cum rezultă din raportul de constatare medico-legală din (...) efectuat de către IML C., partea vătămată Pop G. a suferit un traumatism cranio-cerebral care a necesitat pentru vindecare 90 zile îngrijiri medicale, dartotodată, s-au produs și excoriații hemifață dreaptă, pe gât și torace, cu timp de refacere de 8-9 zile îngrijiri medicale, cu mențiunea că, fractura calotei și a bazei craniului precum și hematomul extradural au pus în primejdie viața victimei. În cursul judecății, în fața tribunalului, partea civilă Pop G. a fost supusă unei noi expertizări medico-legale la (...), din proba științifică rezultând că acesta a prezentat leziuni corporale care s-au putut produce prin loviri active, repetate, cu corpuri dure. Leziunile cranio-cerebrale posttraumatice au necesitat în totalitate 90-100 zile îngrijiri medicale. S-a învederat că loviturile au pus în primejdie viața victimei, salvarea acesteia datorându-se tratamentului medico-chirurgical corect aplicat și în timp util. Între leziunile prezentate de victimă și agresiunea din (...), s-a statuat că există legătură directă de cauzalitate.

F. de evoluția nefavorabilă a stării sanitare a victimei, prima instanță a supus partea vătămată unei expertizări psihiatrice la 30 decembrie 2008, concluziile probei științifice fiind acelea că Pop G. Petru prezintă „. organică de personalitate, iar ca urmare a agresiunii și a leziunilor suferite, acestuia i-au fost afectate performanțele intelectuale";. Examenul psihologic a relevat totodată că victima prezintă „marcate sentimente de neputință și inutilitate";.

Pentru respectarea dreptului la apărare, atât al părții civile cât și al inculpaților, Curtea a dispus din oficiu și a realizat ascultarea nemijlocită a martorilor K. T. D. și C. M., neaudiați de către prima instanță, ale căror depoziții vor fi apreciate prin coroborare cu celelalte probe conform art.63 și 64

C.proc.pen.

A. în vedere criticile aduse de inculpați, partea civilă și parchet hotărârii tribunalului, instanța de apel ținând cont de efectul devolutiv al căilor de atac promovate, a efectuat o nouă judecată în fond a cauzei prin reexaminarea probatoriului deja efectuat precum și prin prisma noilor probe administrate.

Prin modalitatea de a realiza cercetarea judecătorească, instanța de apel le-a oferit inculpaților Pop A. R. și U. F. I. și părții civile ocazia potrivită și suficientă pentru a-și valorifica în mod util dreptul lor de apărare (Vaturi împotriva Franței- Hotărârea din 13 aprilie 2006, Desterhem împotriva Franței- Hotărârea din 18 mai 2004) și a asigurat echilibrul și egalitatea de arme care trebuie să primeze pe tot parcursul procesului penal între acuzare și apărare.

Noțiunea de proces echitabil cere ca instanța internă de judecată să examineze problemele esențiale ale cauzei și să nu se mulțumească să confirme pur și simplu rechizitoriul, trebuind să-și motiveze hotărârea (Cauza Helle împotriva Finlandei, Hotărârea din 19 decembrie 1997, Cauza Boldea împotriva României- Hotărârea din 15 decembrie 2007).

Curtea E., arată de asemenea, că prezența acuzatului la ședința de judecată are o importanță esențială pentru o bună soluționare a cauzei, în sensul că instanța trebuie să examineze nu numai personalitatea acestuia și starea sa de spirit la momentul comiterii infracțiunii pentru care este trimis în judecată, ci și mobilurile activității sale infracționale, iar „asemenea aprecieri au a cântări substanțial în soluția ce urmează a fi pronunțată; caracterul echitabil al procedurii impune atât prezența acuzatului cât și a celorlalte părți vătămate, civile sau responsabile civilmente la instanță, alături de apărătorii lor";. (cauza CEDO Kremzow contra Austriei din 21 septembrie

1993).

F. de motivele de apel formulate de către părți, cauza dedusă judecății comportă o analiză sub aspectul încadrării juridice corecte a faptei comise de inculpați și corelativ, sancțiunea ce trebuie aplicată acestora și modul deexecutare, individualizarea pedepsei trebuind realizată în așa fel încât apelanții să se convingă de necesitatea respectării legii penale și să evite în viitor săvârșirea de noi infracțiuni.

Sub aspectul laturii civile, Curtea constată că înainte de judecarea pe fond a căilor de atac promovate, inculpații au achiesat la pretențiile părții civile acelea de 7209,95 lei și 6087,45 euro cu titlu de daune materiale și suma de

20.000 euro cu titlu de daune morale și au manifestat totodată disponibilitatea de a le achita, predându-le efectiv, după cum urmează: U. F. I. suma de 8000 euro, iar inculpatul Pop A. R. suma de 10.000 lei, restul prejudiciului urmând a fi recuperat, până la pronunțarea unei soluții definitive în cauză, sens în care au și încheiat o tranzacție cu victima.

În privința încadrării juridice a faptei comise de inculpați, Curtea reține următoarele:

Omorul se săvârșește cu intenția de a suprima viața unei persoane

(animus necandi), iar nu cu intenția generală de a vătăma. Expresia „uciderea unei persoane";, utilizată de textul art.174 C., cuprinde implicit ideea orientării acțiunii spre un rezultat specific, constând în moartea victimei. Doctrina mai folosește noțiunea de „. special";, definit ca voința de a suprima viața persoanei, sau „intenție precisă";, prevăzută special de lege ca element constitutiv al unor infracțiuni cu privire la care se incriminează producerea unui rezultat determinat.

Intenția are două forme: directă și indirectă. Fapta este săvârșită cu intenție directă când infractorul „prevede rezultatul faptei sale, urmărind producerea lui prin săvârșirea acelei infracțiuni"; (art.19 pct.1 lit.a C.), iar cu intenție indirectă când „prevede rezultatul faptei sale și, deși nu-l urmărește, acceptă posibilitatea producerii lui"; (art.19 pct.1 lit.b C.). Ceea ce deosebește deci, intenția directă de cea indirectă, este elementul volitiv. În timp ce la intenția directă, făptuitorul are o atitudine fermă față de rezultatul constând în moartea victimei, voind să se producă acel rezultat și nu altul, la intenția indirectă făptuitorul are în vedere o pluralitate de efecte posibile, dintre care unul este moartea victimei, fiindu-i indiferent care dintre aceste rezultate se va produce.

În practica judiciară, confirmându-se opiniile exprimate în doctrină, intenția de ucidere se deduce din materialitatea actului („.us ex re";) care, în cele mai multe cazuri, relevă poziția infractorului față de rezultat.

Demonstrează astfel intenția de ucidere: perseverența cu care inculpatul a aplicat victimei numeroase lovituri cu piciorul și pumnii, care au cauzat leziuni interne grave; multitudinea loviturilor și locul aplicării lor, unele interesând regiuni vitale ale corpului (cord, rinichi, ficat); intensitatea cu care loviturile au fost aplicate și repetarea lor pe tot corpul victimei, folosindu-se un obiect dur (pumni, picioare).

Deosebit de importante pentru caracterizarea poziției făptuitorului față de rezultat, sunt împrejurările în care s-a produs manifestarea de violență și care, indiferent de materialitatea actului, pot să releve sau să infirme intenția de ucidere.

Esențial pentru încadrarea juridică a faptei inculpaților, după caz, în tentativă la omor calificat (art.20 rap.la art.174, 175 lit.i C.) ori în vătămare corporală gravă prev.de art.182 C.este stabilirea formei și modalității vinovăției cu care au săvârșit infracțiunea.

Dacă în cazul infracțiunii de vătămare corporală gravă făptuitorul acționează cu intenția generală de vătămare, în cazul tentativei la omor intenția este de ucidere. E. adevărat că infracțiunea prevăzută în art.182 alin.2

C.poate avea ca element subiectiv și intenția depășită, însă, în acest caz, făptuitorul acționează nu cu intenția de omor, ci cu cea generală de vătămare corporală, rezultatul mai grav - punerea în primejdie a vieții persoanei - fiind imputat acestuia pe baza culpei, ipoteză unanim acceptată judiciar și caracteristică pentru forma mixtă de vinovăție „..

În cazul infracțiunii de omor, rămasă în forma tentativei, actele de punere în executare a omorului, săvârșite până în momentul intervenției evenimentului întrerupător, trebuie să releve - prin natura lor și împrejurările în care au fost săvârșite - că infractorul a avut intenția specifică de omor, iar nu intenția generală de a vătăma.

A., există tentativă de omor și nu vătămare corporală, ori de câte ori inculpatul acționează în așa mod încât provoacă leziuni la nivelul organelor vitale ale organismului victimei ori folosește instrumente sau procedee specifice uciderii. Nu are relevanță timpul necesar pentru îngrijiri medicale, deoarece acesta este caracteristic infracțiunilor de vătămare corporală și nu exprimă dinamismul interior al actului infracțional.

Anumite stări ale infractorului (stare de ebrietate avansată) ori defectuozitatea mijloacelor folosite de el în executarea actului, nu au relevanță în sine, întrucât intenția de omor se deduce din modul în care a acționat, iar nu din elemente exterioare.

Forma și modalitatea intenției, element al laturii subiective a infracțiunii, rezultă din materialitatea actului, din relațiile personale anterioare existente între inculpat și victimă, din obiectul vulnerant folosit, numărul și intensitatea loviturilor, zona anatomică vizată, comportamentul ulterior al inculpatului.

Pentru existența infracțiunii de vătămare corporală gravă prevăzută în art.182 alin.2 C., este necesar ca, pe plan subiectiv, în raport cu rezultatul produs, inculpatul să fi acționat cu praeterintenție.

În vederea delimitării infracțiunii de vătămare corporală gravă de tentativa la omor, în stabilirea laturii subiective, trebuie să se țină seama de toate datele de fapt, începând cu obiectul folosit, intensitatea cu care au fost aplicate loviturile, regiunea spre care au fost îndreptate acestea, urmările ce se puteau produce și terminând cu împrejurarea dacă lipsa unei asistențe medicale calificate și de urgență punea în primejdie viața victimei.

Ceea ce deosebește infracțiunea de vătămare corporală gravă având ca urmare punerea în primejdie a vieții persoanei de tentativa la infracțiunea de omor, este poziția subiectivă a făptuitorului față de acțiunile care constituie latura obiectivă a infracțiunii.

În timp ce în cazul faptelor prevăzute în art.182 alin.2 teza ultimă C., inculpatul acționează cu praeterintenție - în sensul că, urmărind să lovească victima sau să-i cauzeze o vătămare corporală, se produce o consecință mai gravă și anume punerea în primejdie a vieții acesteia, consecință care depășește intenția făptuitorului și în raport cu care el se află în culpă - în cazul tentativei la infracțiunea de omor, acesta acționează numai cu intenție.

Practica judiciară este unanimă atunci când reliefează că „pentru stabilirea poziției subiective a făptuitorului trebuie să se țină seama de toate împrejurările în care fapta a fost comisă, de obiectul folosit, de regiunea corpului vizată și de urmările produse sau care s-ar fi putut produce, iar dacă nu se poate stabili culpa făptuitorului în ceea ce privește consecința mai gravă produsă, atunci acesta va răspunde pentru tentativă la infracțiunea de omor";.

Probele testimoniale ale dosarului, administrate nemijlocit în fața tribunalului relevă fără echivoc că inculpații au acționat cu intenția indirectă de a ucide.

A., relevante în acest sens sunt declarațiile inculpatului Pop A. R. (f.30) care precizează: „îmi aduc aminte că F. a lovit victima de două ori în zona feței, tot F. l-a mai lovit o dată cu piciorul în aceeași zonă...apoi am mai văzut că victima s-a ridicat de la pământ și U. F. i-a mai aplicat o lovitură cu pumnul, în urma căreia partea vătămată a căzut din nou și s-a lovit la cap";. Martora Rus S. precizează că: „am fost ajunși din urmă de inculpatul U., care i-a sărit în spate părții vătămate și l-a trântit la pământ. D. ce G. a căzut, inculpatul U. a început să-l lovească cu picioarele în cap. Am văzut clar când l-a lovit în partea dreaptă a capului, în zona tâmplei...a apărut și inculpatul Pop R. care a început să-l lovească cu picioarele...La fața locului au apărut mai multe persoane, iar martorul P. I.-A. l-a ridicat de jos pe partea vătămată, însă inculpatul Pop A. R. a sărit din nou la el și l-a trântit la pământ, după care, au încercat să-l lovească...D. ce partea vătămată a fost din nou trântită la pământ, ambii inculpați i-au aplicat lovituri, însă mi-a părut mai agresiv inculpatul Pop R..

De asemenea, martora M. L. A. (f.132 instanță) învederează că: „bărbatul respectiv (victima) a reușit să se ridice în șezut și apoi în picioare, însă unul dintre cei doi inculpați, nu știu care, a sărit la el, astfel încât partea vătămată a dat cu capul de caldarâm...Acesta a rămas nemișcat, la pământ, în timp ce inculpatul U. continua să-l lovească pe partea vătămată în partea superioară a corpului, iar inculpatul Pop R., la picioare";.

În același sens declară și martorul P. I.-A. (f.134 instanță): „am văzut cum inculpatul Pop R. îl lovea în partea superioară a toracelui pe partea vătămată...am încercat să-l ridic de jos pe victimă, moment în care am fost și eu lovit în spate de cineva și nu știu de cine, dar cele mai apropiate persoane în spatele meu erau cei doi inculpați...m-am întors și am început să strig la inculpatul Pop R., moment în care inculpatul U. l-a lovit puternic în față pe partea vătămată...care a căzut pe spate, dând cu capul de caldarâm";.

Similar declară și martorul D. D. C. „în timp ce mă îndreptam spre locul incidentului am văzut clar cum ambii inculpați îl loveau pe partea vătămată cu picioarele în zona capului...Menționez că la un moment dat am observat că partea vătămată a vrut să se ridice, a căzut, după ce a căzut cei doi inculpați au continuat să-l lovească...Precizez că la un moment dat l-am văzut pe unul din inculpați, însă nu pot preciza pe care, lovindu-l și în ceafă cu piciorul pe partea vătămată...Menționez că acest lucru l-am observat înainte ca partea vătămată să se ridice de jos. D. ce s-a ridicat de la sol și a căzut din nou la pământ, i-am văzut pe ambii inculpați lovind pe partea vătămată în zona capului";.

De asemenea, martorul F. R. C. în declarația de la f.133 instanță, precizează că: „afară l-am văzut pe inculpatul U. că a sărit în spatele unuia, după care am auzit gălăgie în spatele meu, m-am întors în cealaltă direcție, după care când m-am uitat înapoi spre inculpați l-am văzut pe băiatul respectiv căzut la pământ";.

În același sens este și declarația martorului C. M. Dan din fața Curții care învederează că: „după ce am parcurs o anumită distanță pe str.E., la un moment dat am observat în fața noastră pe inculpatul U., care i-a aplicat o lovitură cu pumnul în față și simultan o lovitură cu piciorul peste corp, părții vătămate, în urma căreia victima a căzut la sol. Și inculpatul Pop R. i-a aplicat victimei o lovitură cu piciorul peste corp sau poate chiar două. În acest intervalde timp, prietena victimei striga și am observat că partea vătămată s-a ridicat în picioare. În acel moment, însă, inculpatul U. l-a mai lovit o dată cu pumnul pe partea vătămată, agresiune în urma căreia victima s-a dezechilibrat și în cădere s-a lovit cu capul de asfalt, auzindu-se o bufnitură puternică. De această dată, inculpatul Pop R. nu a aplicat nicio lovitură victimei";.

Pe aceeași linie, se înscrie și declarația martorei K. S. T. D., care învederează că: „Am observat că în stradă inculpatul U. F. i-a aplicat o lovitură cu mâna părții vătămate, în urma căreia s-a auzit o bufnitură și victima a căzut la sol";. În fața Curții, martora nu și-a mai adus aminte cu precizie derularea evenimentelor, dar a afirmat că-și menține declarația dată în fața procurorului, condiții în care instanța de apel conform art.63 C.proc.pen.o va corobora cu celelalte probe administrate în speță. A., în declarația de la fila 42 dos.u.p.martora K. T. D. precizează textual: „când am ieșit din bar, prietenul fetei (victima) era căzut la pământ la 60-70 m de ieșirea din bar. L. el se aflau inculpații U. și P. D. distanței nu am văzut exact ce se întâmplă. Ne-am apropiat toți trei de ei și la un moment dat victima se ridicase de la pământ și inculpatul U. (Para) l-a lovit cu pumnul în față sau în piept, băiatul a căzut la pământ și s-a lovit rău cu capul de asfalt";.

Din aceleași probe rezultă fără dubiu că ceea ce a determinat agresarea deosebit de violentă a victimei, a fost un incident minor, generat de conduita inculpatului Pop A. R. din barul Janis din C., care neobservând că martora Rus S. este însoțită de partea vătămată Pop G., a invitat-o la dans, atitudine în urma căreia, victima l-a împins pe inculpat, acesta căzând.

Nu în ultimul rând, din raportul de expertiză medico-legală a victimei rezultă că aceasta a necesitat 100 de zile de îngrijiri medicale, suferind un traumatism cranio-cerebral, o fractură a calotei și a bazei craniului, ceea ce pune în evidență cu claritate că inculpații au lovit victima cu mare intensitate.

Pentru caracterizarea laturii subiective a infracțiunii de omor, esențială este intensitatea loviturii aplicate, concretizată de consecințele produse și nu faptul că inculpații au aplicat o singură lovitură, așa cum a motivat printre altele, prima instanță.

Intensitatea loviturilor, zonele vitale unde au fost aplicate și gravitatea numeroaselor leziuni produse, în raport și cu vârsta tânără a victimei, conduc la concluzia că inculpații au prevăzut rezultatul faptei lor și, cu toate că nu l-au urmărit, au acceptat posibilitatea producerii lui, săvârșind astfel tentativa la omor calificat cu intenție indirectă și nu infracțiunea de vătămare corporală gravă sau cea de lovire, astfel cum au susținut, în mod nefondat, aceștia.

În surprinderea poziției psihice pe care inculpații au avut-o în momentul comiterii infracțiunii, trebuie pornit de la premisa că tocmai faptul că s-au aplicat loviturile repetat, cu o anumită intensitate și la întâmplare, este de natură să conducă la ideea că apelanții au prevăzut și acceptat posibilitatea lezării unor regiuni cu potențial mortal ridicat (cap, torace, abdomen, carotidă). E. adevărat că orientarea expresă a loviturilor către aceste regiuni reliefează mai puternic intenția de a ucide (care este directă), însă lipsa acestei orientări concretizată în loviri întâmplătoare a unor atari regiuni, nu poate constitui o prezumție de înlăturare a intenției indirecte.

Practica judiciară este unanimă în a considera că „suntem în prezența tentativei de omor și nu a vătămării corporale grave ori de câte ori inculpatul acționează, în așa mod, încât provoacă leziuni la nivelul organelor vitale ale organismului victimei, ori folosește instrumente sau procedee specifice uciderii,moartea victimei neproducându-se din motive independente de voința acestuia. Nu are relevanță timpul necesar pentru îngrijiri medicale, deoarece acesta este caracteristic infracțiunilor de vătămare corporală și nu exprimă dinamismul interior al actului";.

Atunci însă, când inculpații au pus în primejdie viața părții vătămate Pop G., reprezentându-și, că prin aceasta s-ar putea produce și moartea, dacă au urmărit sau acceptat acest rezultat, fără ca decesul să se fi produs din cauze independente de voința lor, fapta constituie tentativă la omor calificat. Proba științifică depusă la fila 37 din vol.II instanță, raportul de expertiză medico- legală a victimei relevă că leziunile cranio-cerebrale posttraumatice au necesitat 100 de zile de îngrijiri medicale, au pus în primejdie viața victimei, salvarea acesteia datorându-se tratamentului medico-chirurgical corect aplicat și în timp util. Nu în ultimul rând, trebuie observate consecințele dezastruoase ale faptei inculpaților asupra psihicului părții vătămate, aceasta suferind ca efect al leziunilor și a agresiunii de „. organică de personalitate";, fiindu-i afectate totodată și performanțele intelectuale, așa cum reiese din raportul de expertiză medico-legală psihiatrică depus la f.48 vol.II instanță.

I. au acționat în calitate de coautori în săvârșirea tentativei la omor calificat asupra victimei, deoarece așa cum se arată în practica judiciară „. mai multe persoane au lovit victima cu un instrument apt de a ucide - în speță pumni și picioare, lovituri multiple aplicate în toate zonele vitale ale corpului - chiar dacă, numai lovitura unuia dintre participanți a fost mortală, ambii sunt coautori";. Sub acest aspect, loviturile nemortale aplicate părții vătămate de unul dintre coinculpați, (apărare formulată de inculpatul Pop R.) nu pot fi desprinse de ansamblul acțiunilor agresive la care a fost supusă victima, neputându-se delimita măsura în care, o lovitură sau alta, obiectiv nemortală, a împiedicat-o să se apere și i-a diminuat capacitatea de ripostă față de ambii inculpați.

În speță, faptele inculpaților care au aplicat multiple lovituri peste tot corpul părții vătămate cu pumnii și picioarele, în stradă, agresiune ce a interesat zone vitale ale corpului, cap, torace, abdomen, carotidă constituie tentativă la omor calificat prev.de art.20, 174, 175 lit.i C., iar nu infracțiunea de lovire prev.de art.180 alin.2 C. sau vătămare corporală gravă prev.de art.182 alin.2 C., atâta vreme cât viața victimei a fost salvată numai prin asistența medicală calificată și de urgență, rezultatul mai grav, decesul, nu s-a produs datorită tocmai intervenirii acestei cauze independente de voința lor, inculpații acceptând, cu ușurință, posibilitatea ca acțiunile lor să ducă la moartea celui lovit.

Nici numărul mic de zile de îngrijiri medicale de 8-9 zile de care a avut nevoie partea vătămată în recuperarea sa, ca urmare a contuziei toracice și a sternului și a excoriațiilor hemifață dreaptă, gât și torace anterior, nu sunt relevante pentru încadrarea juridică a infracțiunii, deoarece intenția de a ucide se deduce din modul de a acționa al inculpaților, ambii în stare avansată de ebrietate, care au cunoscut de asemenea gradul ridicat de îmbibație alcoolică al victimei, asupra căreia au acționat agresiv, tocmai profitând de starea fiziologică alterată a acestuia. A., cei doi inculpați care l-au lovit repetat cu pumnii și picioarele, peste tot corpul pe partea vătămată, cauzându-i traumatism cranio cerebral, fiind nevoie de 100 zile îngrijiri medicale, exteriorizează intenția de a ucide, nu de vătămare corporală.

Nu în ultimul rând, trebuie remarcat că inculpații după ce au lovit victima și au lăsat-o în nesimțire, pe caldarâm, nu i-au acordat niciun ajutor, abandonând-o în frig, martora Rus S. contactând S. de urgență 112 și P.

Așa fiind, inculpații urmează să răspundă penal pentru săvârșirea tentativei la omor calificat prev.de art.20, 174, 175 lit.i C.

Actele de violență comise de inculpați îndreptate fiind împotriva valorii sociale supreme - viața -, atrage în numele dreptului inviolabil la viață, la integritatea fizică, psihică și materială a oricărei ființe, pedepsirea corespunzătoare a făptuitorului.

Atitudinea inculpaților și modul de comitere al faptei, nu pot fi omise, ele nefiind corect evaluate de tribunal, în alegerea pedepsei și a modului de executare al acesteia.

Nu se poate ca, pentru faptele săvârșite împotriva altor semeni de ai lor

și cărora au încercat să le curme viața, sau să le distrugă bunurile, răspunderea lor penală să nu fie corespunzătoare încălcărilor grave aduse ordinii sociale, vieții.

Potrivit art.72 din Codul penal la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Chiar dacă individualizarea pedepsei este un proces interior, strict personal al judecătorului, ea nu este totuși un proces arbitrar, subiectiv, ci din contră el trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probatoriu, studiat după anumite reguli și criterii precis determinate.

Înscrierea în lege a criteriilor generale de individualizare a pedepsei înseamnă consacrarea explicită a principiului alegerii sancțiunii, așa încât respectarea acestuia este obligatorie pentru instanță.

De altfel, ca să-și poată îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât și atitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența sancțiunii.

Funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate.

Actele de violență exercitate de inculpați în comiterea faptei sunt elemente care nu pot fi omise și care trebuiesc bine evaluate de către instanța de apel, în alegerea pedepsei.

Așa fiind, inculpații trebuiau să știe că, pe lângă drepturi, au și o serie de datorii, obligații, răspunderi, care caracterizează comportamentul lor în fața societății.

Sub aspectul individualizării pedepselor în speță, trebuie efectuată o justă adecvare cauzală a criteriilor generale prevăzute de art.72 C., ținându-se cont de gradul de pericol social, în concret ridicat al faptei comise agravat de circumstanțele reale ale săvârșirii ei, dar și de circumstanțele personale ale inculpaților, care au avut o atitudine sinceră cu privire la activitatea infracțională, nu posedă antecedente penale, așa cum rezultă din fișa de cazier și au contribuit la dezdăunarea părții civile, regretând sincer cele petrecute.

Exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, cât și asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situația de areflecta asupra propriei lor comportări viitoare și de a se abține de la săvârșirea de infracțiuni.

Fermitatea cu care o pedeapsă este aplicată și pusă în executare, intensitatea și generalitatea dezaprobării morale a faptei și făptuitorului, condiționează caracterul preventiv al pedepsei care, totdeauna, prin mărimea privațiunii, trebuie să reflecte gravitatea infracțiunii și gradul de vinovăție al făptuitorului.

Numai o pedeapsă justă și proporțională este de natură să asigure atât exemplaritatea cât și finalitatea acesteia, prevenția specială și generală înscrise și în Codul penal român, art. - 52 alin.1 - , potrivit căruia "scopul pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni";.

Dar, firește, în lumina criteriilor prevăzute de art.72 C., gravitatea concretă a unei activități infracționale trebuie stabilită consecutiv unui examen aprofundat și cuprinzător al tuturor elementelor interne, specifice faptei și făptuitorului.

Fapta este neîndoielnic gravă, astfel că în operația complexă a individualizării tratamentului penal, curtea va ține seama că acțiunea violentă a inculpaților era să aibă drept consecință pierderea unei vieți omenești, ceea ce demonstrează că resocializarea lor viitoare pozitivă nu este posibilă decât prin aplicarea unei pedepse care să fie în deplin acord cu dispoz.art.1 din Codul penal, ce prevăd că "legea penală apără…persoana, drepturile și libertățile acesteia, proprietatea precum și întreaga ordine de drept";.

În cauză, instanța de apel printr-o aplicare și corelare judicioasă a prevederilor art.74 lit.a și c C.i-a condamnat pe inculpați la pedepse care se situează sub minimul special prevăzut de lege.

În propria cale de atac a inculpaților, aceste circumstanțe atenuante nu pot fi înlăturate. Mai mult, Curtea apreciază că aplicarea lor a fost întemeiată, iar în prezent va reține în favoarea acestora și circumstanțele vizate la lit.b a art.74 C.respectiv stăruința depusă de inculpați pentru a înlătura rezultatul infracțiunii, respectiv repararea pagubelor.

Probele dosarului reliefează că inculpații nu posedă antecedente penale, regretă sincer loviturile aplicate părții vătămate, arată că dacă îmbibația alcoolică nu ar fi fost atât de ridicată atât pentru ei cât și pentru victimă, nu s- ar fi ajuns la acel conflict, minor, dar care prin consecințe a pus în pericol grav viața părții vătămate.

Martorii audiați nemijlocit în fața magistraților au arătat că pe inculpați nu-i caracterizează un comportament violent, acest incident apărând cu totul izolat în existența acestora.

Din scriptele depuse la dosar rezultă că inculpatul U. F. I. este student anul II la F. de A. P., are rezultate meritorii la învățătură, regretând sincer comiterea faptei.

Inculpatul Pop A. R. nu este cunoscut cu antecedente penale, a cooperat cu organele judiciare, fiind sincer în cursul procesului penal, în prezent neavând loc de muncă.

Și conținutul referatelor de evaluare efectuate în cauză de către S. de P. de pe lângă Tribunalul Cluj, reliefează că inculpații nu au potențial violent, că incidentul petrecut este unul izolat și că șansele lor de reabilitare sunt maxime, aceștia având motivații interioare puternice, fiind sprijiniți și de către familii în acest sens.

Ambii inculpați au achiesat la pretențiile formulate de partea civilă, manifestându-și disponibilitatea de a le achita integral.

În aceste condiții, pentru fapta comisă aceea de tentativă la omor calificat prev.de art.20, 174, 175 lit.i C.cu aplicarea art.74 lit.a, b, c rap.la art.76 lit.a, b C.li se va aplica o pedeapsă de câte 3 ani și 4 luni închisoare, care față de natura infracțiunii și urmările produse, se va executa prin privare de libertate, numai un asemenea mod de executare a sancțiunii putând contribui la reinserția socială reală a acestora. Gravitatea deosebită a faptei reliefată prin modul de comitere și urmările produse, exclud aplicarea beneficiului suspendării condiționate a pedepsei vizată de art.81 C. F. de reținerea circumstanțelor atenuante, aplicarea pedepsei complementare se va înlătura.

În baza art.71 C.se vor interzice inculpaților exercitarea drepturilor prev.de art.64 lit.a teza II-a și lit.b C.de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la terminarea executării pedepselor.

Prin aplicarea în acest mod a pedepsei accesorii, s-a respectat un procedeu rezonabil care este și în acord cu decizia CEDO din cauza Hirst contra Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de N., interdicția impusă inculpaților respectând principiul proporționalității, în sensul de a nu fi aleși în autorități publice sau în funcții elective publice și neavând dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.

Se vor înlătura din hotărârea atacată art.8. și art.86/3 C.

În baza art.88 C.se va deduce din pedepsele aplicate inculpaților arestul preventiv pe perioada 25 februarie 2008 - 25 februarie 2009.

Pentru motivele ce preced, Curtea va admite ca fondat apelul declarat de

P. de pe lângă Tribunalul Cluj în baza art.379 pct.2 lit.a C.proc.pen., împotriva sentinței penale 104 din 25 februarie 2009 a T.ui C. pe care o va desființa în latura penală a cauzei, cu privire la încadrarea juridică a faptei, cuantumul pedepselor și modalitatea de executare a acestora.

Sub aspectul laturii civile a cauzei se constată că inculpații au achiesat integral atât la daunele materiale solicitate de partea civilă Pop G., cât și la cele morale. În speță, operând principiul disponibilității, Curtea va lua act de înțelegerea părților cu privire la plata de către inculpați în favoarea părții civile a sumelor de 7.209, 95 lei și 6.087,45 euro daune materiale și 20.000 euro daune morale. De precizat, că în cadrul ședințelor de judecată din fața curții, din data de 4 ianuarie și 28 februarie 2011, inculpații au achitat părții civile următoarele sume: inculpatul U. F. I. suma de 8.000 euro, iar inculpatul Pop A. R. suma de 10.000 lei. Tranzacția dintre părți este în sensul că, restul valorii prejudiciului moral și material se va achita până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești.

Cerințele legii impun ca persoana care a săvârșit o faptă ilicită să repare integral toate prejudiciile ce au rezultat din săvârșirea acesteia, indiferent de caracterul lor, ceea ce reiese din însăși redactarea art.998 și 999 din Codul civil, care folosesc termenul general de „., fără a distinge în raport cu caracterul material sau moral al acestuia, ceea ce înseamnă că trebuie reparate atât prejudiciile materiale cât și cele morale cauzate prin orice fapte ilicite, deci, și a celor cu caracter penal.

Dacă în cazul răspunderii civile patrimoniale, stabilirea prejudiciului este relativ ușoară, întrucât acesta este material, evaluabil în bani, iar criteriile de fixare a pagubei materiale sunt tot de natură patrimonială, în cazul răspunderii civile nepatrimoniale pentru daunele morale, dimpotrivă, prejudiciile sunt imateriale, nesusceptibile, prin ele însele de a fi evaluate în bani.

În sistemul de drept românesc nu sunt precizate criterii pentru stabilirea cuantumului daunelor morale, judecătorul fiind singurul care, în raport de consecințele pe orice plan, suferite de partea vătămată, trebuie să aprecieze o anumită sumă globală care să compenseze prejudiciul moral cauzat.

Pe de altă parte, această compensație materială trebuie să fie echitabilă și proporțională cu întinderea pagubei suferite.

În sinteză, existând raport de cauzalitate între activitatea delictuală a inculpaților și prejudiciul material, cât și cel nepatrimonial încercat de partea civilă, curtea apreciază că soluția pronunțată este corespunzătoare principiilor răspunderii civile delictuale stabilite prin dreptul intern și exigențelor art.3 din Protocolul nr.7 la C. E. a D. O. și a L. F.

F. de cele ce preced, se va admite ca fondat atât apelul părții civile Pop G., cât și al inculpaților U. F. I. și Pop A. R., conform art.379 pct.2 lit.a C.pr.pen. împotriva aceleiași sentințe, sub aspectul constatării recuperării parțiale a prejudiciului, iar în privința laturii penale, a recunoașterii unor efecte mai largi circumstanțelor atenuante vizate de art.74 lit.a,c C. și chiar mai mult, a reținerii și a literei „b"; a art.74 C. raportat la stăruința inculpaților în recuperarea prejudiciului, cu consecința scăderii substanțiale a sancțiunilor sub minimul special prevăzut de lege.

De menționat, că partea civilă nu și-a mai susținut apelul sub aspectul laturii penale a cauzei, ci doar sub aspectul laturii civile, respectiv a luării act de tranzacția intervenită între acesta și inculpați cu privire la plata daunelor materiale și morale.

Se vor menține dispozițiile sentinței penale atacate referitoare la obligarea în solidar a inculpaților la plata despăgubirilor civile față de S. C. de U. C. și la plata cheltuielilor judiciare către stat stabilită în sarcina inculpaților la instanța de fond, precum și obligația inculpaților de a achita cheltuielile judiciare în favoarea părții civile, la instanța de fond, în sumă de câte 4.000 lei fiecare.

Se va stabili în favoarea Baroului de A. C. suma de câte 150 lei, reprezentând onorariu parțial pentru apărătorii din oficiu, care va fi suportat din FMJ (av. Brumă O. și Oprean Patricia).

Cheltuielile judiciare în judecarea apelurilor vor rămâne în sarcina statului conform art.192 pct.3 alin.3 C.pr.pen.

PENTRU ACE. MOTIVE IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite apelurile declarate de către P. de pe lângă Tribunalul Cluj, partea civilă Pop G. (dom. în com.B., str. Principală, nr.442, jud. Maramureș) și inculpații Pop A. R. (dom. în C.-N., str. C.A.Rosetti nr.5, ap.2, jud. C.) și U. F. I. (dom. în C.-N., str. O. G., nr.8, ap.1, jud. C.), împotriva sentinței penale nr.104 din data de (...) a T.ui C., pe care o desființează în latura penală cu privire la încadrarea juridică a faptei, cuantumul pedepselor, modalitatea de executare a acestora, precum și latura civilă și judecând în aceste limite:

Condamnă pe inculpații:

POP A. R., fiul lui E. și M., născ. la (...) în C.-N., dom. în C.-N., str.

C.A.Rosetti nr.5, ap.2, jud. C., CNP 1., fără antecedente penale și U. F. I., fiul lui D. și Ana, născ. la (...) în C.-N., dom. în C.-N., str. O.

G., nr.8, ap.1, jud. C., CNP 1., fără antecedente penale,

În baza art. 20 Cod penal rap. la art.174, art.175 lit.i Cod penal, cu aplicarea art.74 lit. a,b,c rap. la art.76 lit.a,b Cod penal, pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat, la o pedeapsă de câte: 3 ani și 4 luni închisoare fiecare.

În baza art. 71 Cod penal, interzice inculpaților exercitarea drepturilor prev. de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal, de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la terminarea executării pedepselor.

Înlătură din hotărârea atacată art.86^{1 și 863 Cod penal.}

În baza art.88 Cod penal, deduce din pedepsele aplicate inculpaților, arestul preventiv pe perioada (...) - (...).

Constată că din sumele de 7.209,95 lei și 6.087,45 euro daune materiale, și 20.000 euro daune morale, la care au achiesat inculpații, aceștia au plătit către partea civilă Pop G. inculpatul U. F. I. suma de 8.000 euro, iar inculpatul Pop A. R. suma de 10.000 lei.

Menține dispozițiile sentinței penale atacate referitoare la obligarea în solidar a inculpaților la plata despăgubirilor civile față de S. C. de U. C. și la plata cheltuielilor judiciare către stat stabilită în sarcina inculpaților la instanța de fond, precum și obligația inculpaților de a achita cheltuielile judiciare în favoarea părții civile, la instanța de fond, în sumă de câte 4.000 lei fiecare.

Stabilește în favoarea Baroului de A. C. suma de câte 150 lei, reprezentând onorariu parțial pentru apărătorii din oficiu, care va fi suportat din FMJ (av. Brumă O. și Oprean Patricia).

Cheltuielile judiciare în judecarea apelurilor rămân în sarcina statului.

Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare cu inculpații și de la comunicare cu părțile civile Pop G. și S. C. de U. C.

Pronunțată în ședința publică din data de 9 martie 2011.

PREȘEDINTE,	JUDECĂTOR,	GREFIER,
D. P. I.-C. M.	M. N.

Red.PD/FG

5 ex. (...) Jud.fond.L. A.

← Decizia penală nr. 1053/2011, Curtea de Apel Cluj		Decizia penală nr. 1593/2011, Curtea de Apel Cluj →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Decizia penală nr. 1354/2011, Curtea de Apel Cluj Decizia penală nr. 551/2011, Curtea de Apel Cluj Decizia penală nr. 190/2011, Curtea de Apel Cluj Decizia penală nr. 1053/2011, Curtea de Apel Cluj Decizia penală nr. 1593/2011, Curtea de Apel Cluj Decizia penală nr. 587/2011, Curtea de Apel Cluj Decizia penală nr. 14/2011, Curtea de Apel Cluj Decizia penală nr. 708/2011, Curtea de Apel Cluj