Decizia penală nr. 1061/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M A N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
DECIZIA PENALĂ NR.1061/R/2011
Ședința publică din 21 iunie 2011
I. constituită din :
PREȘEDINTE : L. H., judecător
JUDECĂTORI : I. M.
: V. V. A.
G. : L. S.
Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. - reprezentat prin P. - S. D.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul D. R. M., împotriva deciziei penale nr.34/A/2011 pronunțată în dosar nr. (...) al
Tribunalului M., inculpatul fiind trimis în judecată prin R. P. de pe lângă
Judecătoria Sighetu Marmației, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev.și ped.de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.e C.,penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul D. R. M. personal asistat de apărător desemnat din oficiu, av.Sîrbu Timea, din cadrul Baroului
C., cu delegație avocațială depusă la dosar.
P. de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, întrebat fiind, inculpatul învederează instanței că-și menține recursul declarat și că este de acord cu apărătorul desemnat din oficiu.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și rejudecând cauza, să se dispună, în principal, achitarea inculpatului, în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10l it.d C.pr.pen., întrucât lipsește latura obiectivă a infracțiunii respectiv intenția de deposedare. Însubsidiar, solicită reindividualizarea pedepsei în sensul reducerii ei având învedere că inculpatul este o persoană tânără iar o condamnare ar avea efect negativ asupra acestuia. Cu onorar din FMJ.
Reprezentantul P., solicită respingerea recursului ca nefondat și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat. Apreciază că instanța de apel a stabilit corect încadrarea juridică cât și pedeapsa.
Inculpatul D. R. M., având ultimul cuvânt, arată că este nevinovat achiesând concluziilor puse de apărătorul său.
C U R T E A
Prin sentința penală nr. 487 din 4 noiembrie 2010 a J.ecătoriei S. M., în baza art. 345 alin. 2 din Codul de procedură penală, a fost condamnat inculpatul D. R. M., pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. 1 și art. 209 alin. 1 litera e Cod Penal.
S-a luat act că partea vătămată B. M. C. nu s-a constituit parte civilă.
A făcut aplicarea art.71-64 alin.1 lit. a teza II-a și lit. b Cod penal, iar în baza art. 81 Cod penal a suspendat condiționat executarea pedepsei aplicateprin prezenta sentință pe durata unui termen de încercare de 5 ani, stabilit conform art.82 Cod penal.
În baza art. 359 alin.1 Cod de procedură penală a atras atenția prevederilor art. 83 Cod penal privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei., iar în baza art. 71 alin.5 Cod penal a suspendat executarea pedepselor accesorii aplicate pe durata termenului de încercare.
În baza art. 191 alin.1 Cod penal, a obligat inculpatul la plata de cheltuieli judiciare către stat, în cuantum de 230 lei.
Din ansamblul probator administrat în cauză, instanța de fond a reținut că la data de (...), partea vătămată B. M. C. l-a cunoscut pe inculpat prin intermediul internetului, partea vătămată a postat un anunț de vânzare a unui autoturism marca Alfa Romeo 166, cu număr de înmatriculare (...). Inculpatul l-a contactat pe partea vătămată, spunându-i că este interesat de achiziționarea autoturismului Alfa Romeo, oferindu-i în schimbul acesteia un autoturism marca A. a4, an fabricație 2002, înmatriculat în Italia cu numărul BV 645 AD. P. vătămată a fost de acord să facă schimbul de autoturisme.
La câteva zile după efectuarea schimbului, inculpatul a sunat partea vătămată relatându-i că are probleme cu autoturismul Alfa Romeo și i-a propus acesteia să vândă autoturismul A. A4, întrucât i-a găsit un client din Suceava care oferea suma de 10.500 E., înțelegându-se ca suma de 500 E. să-i rămână inculpatului pentru faptul că a intermediat tranzacția.
În data de (...), partea vătămată s-a deplasat din localitatea C. N. împreună cu martorii H. C. I. și I. C. F. pânâ în localitatea B. M., cu autoturismul marca A. A4, achiziționat anterior de la inculpat. P. vătămată le-a solicitat celor doi martori să-l însoțească întrucât, în cazul în care ar fi vândut autoturismul, să nu se întoarcă singur în localitatea C. N., având asupra sa o sumă mare de bani. A. în localitatea B. M., s-au întâlnit cu inculpatul care i-a relatat părții vătămate că trebuie să se deplaseze în localitatea S. M. pentru a se întâlni cu așa zisul cumpărător. În acest sens, partea vătămată a pornit spre localitatea S. M., însoțit de cei doi martori, cu autoturismul A. A4 iar inculpatul singur cu un autoturism Mercedes, înmatriculat în Austria.
A. în localitatea S. M., au oprit pe strada T. și au intrat într-un local
Zimbru, însă partea vătămată i-a cerut inculpatului să meargă într-u local mai select. Inculpatul a rugat partea vătămată să-l însoțească undeva în acea localitate pentru a se întâlni cu o prietenă. În timp ce inculpatul vorbise la telefon, partea vătămată împreună cu martorii H. C. I. și I. C. F. au intrat într-o agenție CFR din apropriere pentru a se interesa la ce oră au tren spre C. N., în cazul în care va vinde mașina persoanei din Suceava.
Inculpatul a rugat partea vătămată să meargă doar ei doi cu autoturismul A. A4, motivând că arată mai bine decât autoturismul Mercedes, sugerându-i ca cei doi martori H. C. I. și I. C. F. să rămână în autoturismul Mercedes. Inculpatul a urcat la volanul autoturismului A. A4, motivând că el cunoaște orașul, partea vătămată ocupând locul dreapta față și a rulat până pe strada I., oprind în fața unui non stop, pentru ca inculpatul să se întâlnească cu prietena lui. P. vătămată a intrat în acel magazin pentru a-și lua un energizant și l-a lăsat pe inculpat la volanul autoturismului, însă după ce a ieșit din magazin a constatat că inculpatul dispăruse cu autoturismul A. A4, fapt pentru care l-a contactat pe telefonul mobil, inculpatul relatându-i să stea liniștit că se întoarce. Constatând că inculpatul nu apare, partea vătămată l-a sunat din nou, însă acesta avea telefonul mobil închis, fapt pentru care partea vătămată a anunțat furtul autoturismului prin S. S. 112.
Această situație de fapt, a apreciat instanța, rezultă din coroborarea declarației părții vătămate cu declarațiile martorilor I. C. F. și H. C. I. din faza de urmărire penală și în cursul cercetării judecătorești.
O altă versiune decât situația de fapt mai sus expusă a fost susținută de către inculpat în faza de urmărire penală.
Astfel, cu ocazia primei audieri la secția de poliție, învinuitul a declarat că i-ar fi propus părții vătămate un schimb de autoturisme, și anume, să-i dea autoturismul Mercedes și suma de 5.000 E. în schimbul autoturismului A. A4. A relatat că, în timp ce se aflau pe strada I. din localitatea S. M., i-ar fi dat părții vătămate suma de 5.000 euro, aceasta din urmă refuzând însă în ciuda primirii prețului indicat efectuarea schimbului autoturismului. A învederat că în fața unui magazin din S. M., altercația generată de refuzul părții vătămate de a oferi la schimb autoturismul A. A4, s-a finalizat prin aplicarea unei lovituri cu pumnul asupra sa de către numitul B. M. C. Inculpatul a ripostat față de lovitura primită prin împingerea părții vătămate, ocazie cu care aceasta s-a agățat de tricoul numitului D. R. C. rupându-l. După acest conflict, inculpatul a susținut că a intrat în autoturismul A. A4, care avea motorul pornit și a părăsit locul respectiv conducând mașina ce ar fi trebuit să-i revină în urma efectuării schimbului. Așa cum reiese din însăși declarația inculpatului, în momentul altercației, nu se aflau și martorii H. C. I. și I. C. F., făcându-se precizarea conform căreia aceștia au rămas în locul în care parcase autoturismul Mercedes.
Inculpatul a declarat că fiind speriat s-a deplasat cu autoturismul, proprietatea părții vătămate în localitatea B. M., localitate unde a anunțat organele de poliție privind cele întâmplate.
În prezenta cauză, declarația inculpatului nu este susținută de niciun alt mijloc de probă, astfel că instanța a înlăturat afirmațiile acestuia ca nefiind conforme adevărului. Declarația inculpatului se află în deplină contradicție cu afirmațiile părții vătămate privind faptele în concret petrecute. Aceasta a declarat că l-a cunoscut pe inculpat cu ocazia efectuării unui schimb de mașini, în urma căruia a intrat în posesia autoturismului A. A4. Ulterior încheierii tranzacției, inculpatul a contactat partea vătămată propunându-i vânzarea autoturismului A. A4 pentru suma de 10.000 euro, stabilind să se întâlnească în localitatea B. M. P. vătămate i-a fost comunicat faptul că persoana interesată în achiziționarea autoturismului urma să ajungă în S. M..
Conform înțelegerii, partea vătămată însoțită de numiții I. C. F. și H. C.
I. s-a întâlnit în localitatea B. M. cu inculpatul. Din B. M. au pornit către S. M., inculpatul în autoturismul Mercedes în timp ce partea vătămată împreună cu persoanele mai sus indicate s-a deplasat cu autoturismul A. A4. A. în S. M., numiții I. C. F. și H. C. I. au rămas în locul în care a fost parcat autoturismul Mercedes iar partea vătămată a acceptat până la întâlnirea cu persoana interesată în cumpărarea mașinii, să însoțească inculpatul la o cunoștință a acestuia, deplasarea efectuându-se cu autoturismul A. A4, condus de către inculpat. C. s-a ajuns la locuința cunoștinței inculpatului, partea vătămată a coborât din mașină, comunicând intenția acestuia de a-și cumpăra de la un magazin din apropriere un energizant. După ce a ieșit din magazin partea vătămată a constatat absența autoturismului, motiv pentru care l-a sunat pe inculpat, care inițial a răspuns apelului telefonic oferind asigurări verbale privind întoarcerea sa, pentru ca ulterior să refuze să mai răspundă, ceea ce a determinat partea vătămată să anunțe organele de poliție. S. dimineață s-a prezentat la poliția din S. M. și inculpatul însoțit de un echipaj al poliției din localitatea B. M.
Aserțiunile părții vătămate au fost susținute și prin depozițiile martorilor
I. C. F. și H. C. I. consemnate la dosarul cauzei, în faza de urmărire penală și în etapa cercetării judecătorești.
I., raportat la declarațiile inculpatului, părții vătămate și depozițiile martorilor audiați, a apreciat că a lipsit din reprezentarea mentală a părții vătămate eventualitatea unui schimb de autoturisme, atâta timp cât aceasta a preferat să fie însoțită de persoanele mai sus indicate pentru a evita să circule singur, cu suma de 10.000 euro asupra sa, din localitatea S. M. în C.
În aprecierea lipsei de veridicitate a afirmaților inculpatului, a apreciat instanța, un rol preeminent le revine declarațiilor martorelor I. G. și Ș. O.-L., care nu au confirmat teza susținută de inculpat privind existența unei altercații între acesta și partea vătămată, vânzătoarea I. G. relatând că "dacă s- ar fi produs în mod sigur fie aș fi văzut fie aș fi auzit";. E adevărat că martorele nu-și amintesc dacă în perioada producerii faptei, o persoană ar fi solicitat informații privind denumirea străzii pe care este situat magazinul, însă nici nu au negat această posibilitate, justificând că nu pot confirma în mod cert acest aspect întrucât zilnic sunt persoane aflate în trafic care se interesează de denumirea străzii, direcția de urmat pentru anumite trasee, etc.
Neconcordanțe există și între susținerile inculpatului și relatările acestuia către martorii C. Dan H., N. P., D. C. M. (ultimii doi afirmând că inculpatul ar fi fost lovit și îmbrâncit nu doar de către partea vătămată dar și de către însoțitorii acesteia, afirmație ce urmează a fost înlăturată având în vedere absența fizică a martorilor I. C. F. și H. C. I. de la locul producerii altercației), B. B. M.. Martorul C. Dan H. a declarat că din mărturisirile inculpatului cunoaște faptul că în urma remiterii sumei de 5.000 euro către partea vătămată și a altercației cu aceasta, finalizată prin violențe de ordin fizic, inculpatul a părăsit locul respectiv, slujindu-se în vederea efectuării deplasării de autoturismul A. A4, profitând și de împrejurarea că acesta era pornit.
Privind modalitatea în care a reușit să-și însușească autoturismul A. A4, inculpatul a prezentat versiuni diferite martorilor, aspect lesne de evidențiat prin susținerea către martorul C. Dan H. că mașina era pornită și afirmația către numitul B. B. M., redată de acesta din urmă cu ocazia audierii sale de către instanță, în conformitate cu care " mi-a relatat că a fost un grup de bărbați iar în momentul în care a numărat banii, unul dintre ei a scăpat cheile, el a luat cheile și a plecat spre B. M., iar banii au rămas la acei bărbați".
Inculpatul a relatat martorului C. Dan H. că a fost urmărit o perioadă de timp cu autoturismul Mercedes, afirmație care nu a fost primită de instanță, în contextul în care în fața magazinului altercația nu a avut loc decât între inculpat și partea vătămată, martorii care însoțeau pe aceasta din urmă, rămânând în locul în care autoturismul Mercedes fusese parcat. Ipoteza verosimilității stării de panică cu care s-a confruntat inculpatul și care i-a generat ideea deplasării cu autoturismul A. A4, fiind exclusă prin modalitatea concretă în care s-au derulat faptele, având în vedere că inculpatul, deși a avut ocazia să intre în mai multe posturi de poliție pentru a anunța cele întâmplate, fiind sfătuit în acest sens și de către martorii N. P. și B. B. M., pe care inculpatul i-a contactat telefonic și cu care s-a întâlnit la P. L. din B. Sprie, nu a făcut acest lucru.
Mai mult, rezultatul percheziției corporale a părții vătămate și a martorilor H. C. I. și I. C. F. constând în absența identificării sumei de 5.000 euro, a îndreptățit instanța la înlăturarea afirmației inculpatului privind remiterea acestei sume către partea vătămată. Dacă susținerile sale ar fi fost reale, inculpatul putea uza de posibilitatea de a anunța telefonic P. din S. M. șinu să sustragă mașina părții vătămate pentru a se deplasa cu aceasta până în localitatea B. M.
Deși testarea poligraf nu este în mod expres prevăzută printre mijlocele de probă ale Codului de P. Penală, inculpatul pentru a-și proba și furniza elemente de natură să construiască aspecte persuasive care să susțină temeinicia declarațiilor sale putea uza de posibilitatea de a fi supus unui test poligraf, posibilitate pe care inculpatul a înțeles să o înlăture. I. a reținut că nu au fost evidențiate reacții specifice comportamentului simulat privind răspunsurile părții vătămate B. M. C. la întrebările relevante ale cauzei, așa cum se constată din concluziile raportului de constatare tehnico-științifică nr.
1. din (...) întocmit de L. de D. a C. S. din cadrul IPJ M.- S. Criminalistic.
În drept, a apreciat instanța, fapta inculpatului D. R. M. constând în aceea că în seara de 17 octombrie 2008 a sustras autoturismul A. A4, proprietatea părții vătămate B. M. C., care staționa pe str. I. din S. M. cauzând un prejudiciu de 35.815 lei, echivalentul a 9.500 euro, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prevăzută și sancționată de art.208 alin. 1 și art. 209 alin. 1 lit. e din Codul penal.
Cu privire la săvârșirea faptei, instanța a apreciat că aceasta prezintă forma fapt consumat, atâta timp cât fapta s-a consumat în momentul în care bunul a fost scos din sfera de posesie sau stăpânire a părții vătămate, simpla deposedare a subiectului pasiv conducând automat la realizarea infracțiunii de furt, și pe cale de consecință, la consumarea ei.
Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii constă în acțiunea de luare a autoturismului marca A. A4, proprietatea părții vătămate, în scopul de a-și însuși vehiculul ca entitate materială, urmarea imediată a faptei constând în trecerea bunului din stăpânirea de fapt a posesorului în cea a inculpatului. I. a reținut că urmarea imediată nu se confundă cu paguba produsă prin această urmare, motiv pentru care, chiar in ipoteza în care se realizează o restituire a bunului, urmarea imediată nu este înlăturată.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a săvârșit infracțiunea cu intenție directă, în accepțiunea art.19 pct. 1 lit.a Cod penal, având reprezentarea faptei sale și a consecințelor păgubitoare asupra patrimoniului parții vătămate și a urmărit acest rezultat, conștientizând că a procedat la luarea unui bun material din posesia părții vătămate, împotriva voinței acesteia. Inculpatul a sustras bunul nu în scopul însușirii folosinței acestuia, ceea ce ar fi presupus un caracter temporar, acțiunea fiind urmată de predarea bunului către posesor după folosirea vehiculului, ci în scopul însușirii pe nedrept, aspect care rezultă din modalitatea de săvârșire a faptei.
Pe cale de consecință, apreciind că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 345 alin. 2 Cod procedură penală, în sensul că fapta săvârșită de inculpat există, constituie infracțiune și a fost săvârșită cu forma de vinovăție prevăzută de lege, instanța a dispus condamnarea acestuia.
Împotriva sentinței penale nr. 487/(...) a J.ecătoriei S. M., a declarat apel inculpatul D. R. M. solicitând desființarea acesteia și în urma reevaluăriiansamblului probator, achitarea sa în temeiul art. 10 lit. d și b1 Cod procedură penală sau în subsidiar, reducerea cuantumului pedepsei aplicate. În motivarea apelului declarat, inculpatul a susținut că instanța de fond a apreciat în mod eronat că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, în realitate acesta luând autoturismul din posesia părții vătămate din cauza unui conflict pe care l-au avut. În plus, inculpatul a susținut că în sarcina sa putea fi reținută doar infracțiunea de abuz de încredere, întrucât la momentul săvârșirii faptei, bunul mobil se afla îndetenția sa, astfel încât, la termenul de judecată din (...) a solicitat schimbarea încadrării juridice în acest sens. Prin decizia penală nr.34 din (...) a Tribunalului M., a fost respinsă canefondată cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei în infracțiunea de abuz de încredere, prevăzută de art. 213 C., formulată de apelantul-inculpat, prin apărător. În temeiul art. 379 pct. 1 lit. b C.pr.pen. s-a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul-inculpat D. R.-M., domiciliat în B. M., str. V. nr. 54/33, împotriva sentinței penale nr. 487/(...) a J.ecătoriei S. M., care a fost menținută. În temeiul art. 192 alin.2 C.pr.pen. a fost obligat apelantul-inculpat la plata către stat a sumei de 300 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de acesta. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele: În raport de ansamblul probator administrat în cauză, instanța de fond a reținut o situație de fapt conformă cu realitatea și a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale incidente. Astfel, din probele administrate a rezultat că la data de (...), între inculpatul D. R. M. și partea vătămată B. M. C. s-a realizat un schimb de autoturisme, primul primind un autoturism marca Alfa Romeo 166 cu nr. de înmatriculare (...), iar cel de-al doilea un autoturism marca A. cu nr. de înmatriculare BV 645 AD. Din declarația părții vătămate B. M. C. a rezultat că la câteva zile după realizarea schimbului a fost contactat telefonic de inculpatul D. R. M. care i-a propus să vândă autoturismul marca A. unei alte persoane din județul Suceava în schimbul sumei de 10.500 E.. În baza înțelegerii avute cu inculpatul, partea vătămată B. M. C. s-a deplasat la data de (...) cu autoturismul A. în municipiul B. M., fiind însoțiți de martorii I. C. și H. C. Potrivit declarației părții vătămate, coroborată conform art. 75 Cod procedură penală cu declarațiile martorilor I. C. și H. C., după ce s-au întâlnit cu inculpatul D. R. M. în B. M., acesta le-a comunicat că trebuie să se deplaseze în S. M. pentru a se întâlni cu potențialul cumpărător. Astfel, partea vătămată însoțită de martorii menționați și inculpat, care, care conducea un autoturism marca Mercedes s-au deplasat în S. M., unde acesta din urmă i-a condus la localul „., fără însă a rămâne în acel loc. La același moment, inculpatul i-a propus părții vătămate să îl însoțească într-un alt loc din oraș pentru a se întâlni cu o prietenă, astfel încât, martorii au rămas în autoturismul Mercedes, iar partea vătămată și inculpatul s-au deplasat cu autoturismul marca A.. Inculpatul D. R. M. a condus autoturismul marca A., sub pretextul de a verifica dacă funcționează corespunzător, iar la un moment dat a oprit pe str. I. unde partea vătămată a coborât pentru a-și cumpăra un suc de la un magazin. La acel moment, inculpatul a plecat cu autoturismul marca A. și s-a deplasat în municipiul B. M., condiții în care partea vătămată a sesizat organele de poliție. Aspectele susținute de partea vătămată privind succesiunea evenimentelor sunt confirmate prin declarațiile martorilor I. C. și H. C. care au precizat că inculpatul i-a cerut părții vătămate să-l însoțească în M. S. M. pentru a se întâlni cu o prietenă, iar apoi a plecat cu autoturismul ce îi aparținea acesteia într-o direcție necunoscută (filele 72, 77 dosar urmărire penală). De asemenea, partea vătămată a susținut că după ce a observat dispariția autoturismului l-a sunat pe inculpat, care inițial i-a spus că se află în apropiere, iar apoi și-a închis telefonul, aspect confirmat prin listingul convorbirilor telefonice din data de (...) (filele 13,31 dosar urmărire penală). Prin declarațiile date în cursul procesului, inculpatul a recunoscut că a luat autoturismul ce aparținea părții vătămate, însă a susținut că nu a avut intenția de a și-l însuși. Astfel, inculpatul a susținut că la momentul când a oprit în fața acelui magazin pe str. I. din S. M. a purtat o negociere cu partea vătămată în sensul de a-i da în schimbul autoturismului A. suma de 5.000 E. și autoturismul marca Mercedes. P. vătămată a fost de acord însă după ce a primit de la inculpat suma de 5.000 euro a refuzat să mai facă schimbul, situație în care, potrivit susținerilor inculpatului, între aceștia ar fi izbucnit o altercație și întrucât s-a speriat, a urcat în autoturism și a părăsit zona. Susținerile inculpatului sunt însă infirmate atât prin declarațiile martorilor I. C. și H. C., care au precizat că acesta i-a comunicat părții vătămate că a găsit un client pentru autoturismul marca A., cât și faptul că trebuie să meargă într-o altă zonă a orașului pentru a se întâlni cu o altă persoană, cât și prin declarațiile martorei I. G., vânzătoare în magazinul în fața căruia inculpatul pretinde că a avut loc altercația și care a precizat că nu a avut loc vreun incident în acea zonă (filele 69, 72, 77 dosar urmărire penală). De asemenea, inculpatul a susținut că după ce a părăsit municipiul S. M. l-a sunat pe martorul N. P. și i-a povestit ce s-a întâmplat, acesta spunându-i să se oprească la P. orașului B. S. Inculpatul a refuzat să oprească, susținând că „nu are încredere în sistem"; și s-a deplasat în B. M., unde s-a întâlnit cu martorii N. P. și C. Dan, care au susținut că acesta părea lovit în zona feței și avea tricoul rupt (filele 83, 86 dosar urmărire penală). În cursul aceleiași seri, inculpatul s-a prezentat la I. M., S. de I. C., iar potrivit procesului verbal aflat la fila 11o din dosarul de urmărire penală, în urma efectuării controlului corporal nu s-a constatat că îmbrăcămintea acestuia ar fi fost ruptă, iar acesta nu a reclamat faptul că ar fi fost agresat (fila 114 dosar urmărire penală). Având în vedere aspectele expuse, tribunalul a constatat că declarația inculpatului privind succesiunea evenimentelor și modul în care s-a desfășurat incidentul din fața magazinului situat pe str. I. din municipiul S. M. nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză și sunt infirmate prin declarațiile părții vătămate ale cărei susțineri sunt confirmate de cele ale martorilor I. C., H. C. și I. G., precum și aspectele consemnate în procesul verbal de percheziție corporală și listingul convorbirilor telefonice purtate de partea vătămată la data de (...). În raport de situația de fapt expusă, tribunalul a constatat că instanța de fond a reținut în mod corect că fapta săvârșită de inculpatul D. R. M., constând în aceea că la data de (...) a sustras autoturismul marca A. A4, cu nr. de înmatriculare BV 645 AD ce aparținea părții vătămate B. M. C., în scopul însușirii pe nedrept, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin.1 raportat la art. 209 alin.1 lit. e Cod penal. Sub aspectul încadrării juridice a faptei săvârșite de inculpat, tribunalul a reținut că din probele administrate a rezultat că acesta a primit acceptul părții vătămate de a conduce autoturismul întrucât cunoștea mai bine orașul și împreună s-au deplasat pe str. I. din S. M., loc în care, profitând de faptul că aceasta a coborât din mașină pentru a-și cumpăra un suc, și-a însușit bunul deplasându-se în B. M. În aceste condiții, tribunalul a constatat că permisiunea acordată de partea vătămată inculpatului de a conduce autoturismul nu are semnificația încredințării bunului pentru a justifica o deținere în sensul art. 213 Cod penal. În concret, bunul a fost încredințat ocazional și temporar în vederea manipulării de către inculpat, fără ca partea vătămată să renunțe la posesia sau detenția ei asupra autoturismului, astfel încât acțiunea primului, de scoatere din sfera de stăpânire a deținătorului legitim care pierduse doar contactul material și de însușire a mașinii întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat. În ceea ce privește sancțiunea aplicată, tribunalul a constatat că în mod întemeiat instanța de fond nu a reținut în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante, având în vedere faptul că acesta mai este cercetat pentru săvârșirea unor infracțiuni similare (fila 116 dosar urmărire penală), precum și conduita procesuală adoptată de acesta. În consecință, în raport de dispozițiile art. 72 Cod penal instanța de fond a procedat la o individualizare judicioasă a sancțiunii aplicate, pedeapsa de 3 ani închisoare fiind de natură să corespundă scopului și funcțiilor prevăzute de art. 52 Cod penal. De asemenea, tribunalul a reținut că în mod corect instanța de fond a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 81 Cod penal și apreciind că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia în regim privativ de libertate, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 5 ani stabilit conform art. 82 Cod penal. În raport de aspectele expuse mai sus, constatând că susținerile apelantului-inculpat nu sunt întemeiate, tribunalul a respins cererea de schimbare a încadrării juridice în infracțiunea de abuz de încredere prevăzută de art. 213 Cod penal și în temeiul art. 379 pct. 1 lit.b Cod procedură penală a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul-inculpat D. R.-M., împotriva sentinței penale nr. 487/(...) a J.ecătoriei S. M., pe care a menținut-o, iar în baza art. 192 alin.2 Cod procedură penală l-a obligat pe acesta la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat. Împotriva acestei sentințe a formulat recurs inculpatul,solicitând casarea hotărârii recurate și rejudecând cauza, să se dispună, în principal, achitarea sa, în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.d C.pr.pen., întrucât lipsește latura obiectivă a infracțiunii respectiv intenția de deposedare. În subsidiar, solicită reindividualizarea pedepsei în sensul reducerii ei având în vedere că este o persoană tânără iar o condamnare ar avea efect negativ asupra acestuia. Analizând decizia atacată pe baza actelor și lucrărilor dosarului,Curtea reține următoarele: Instanțele,în urma analizării probatoriului administrat în cauză,au stabilit o stare de fapt corectă,corespunzătoare adevărului,din care a rezultat vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev.și ped.de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.e C.penal. Astfel s-au avut în vedere declarațiile părții vătămate care au fost susținute și prin depozițiile martorilor I. C. F. și H. C. I. consemnate la dosarul cauzei, în faza de urmărire penală și în etapa cercetării judecătorești,iar varianta inculpatului nu a fost susținută de nici o probă a dosarului. Procedând la individualizarea judiciară a pedepsei,de asemenea instanța de fond a avut în vedere toate criteriile generale prev. de art.72 C. respectiv gradul de pericol social al faptei comise ,precum și persoana acestuia,stabilind o pedeapsă judicioasă,corespunzătoare tuturor acestor criterii și fiind în măsură să contribuie la reeducarea inculpatului,pedeapsă menținută și de instanța de apel, astfel că nu se impune modificarea acesteia. Prin urmare,Curtea în baza art.385/15 pct.1 lit.b C.pr.pen. va respinge ca nefondat recursul inculpatului . Va stabili în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 200 onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. Va obliga pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorar avocațial. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E : Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul D. R. M., împotriva deciziei penale nr. 34 din 28 aprilie 2011 a Tribunalului M.. Stabilește în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 200 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorar avocațial. Decizia este definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din data de 21 iunie 2011. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, L. H. I. M. V. V. A. Red.I.M./(...) L. S. G.,
| ← Decizia penală nr. 1617/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 206/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
