Decizia penală nr. 1219/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA P.Ă ȘI DE MINORI DOSAR NR. (...)
DECIZIA PENALĂ NR. 1219/R/2011
Ședința publică din 03 august 2011
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE : M. B., JUDECĂTOR JUDECĂTORI : L. H.
: M. R. GREFIER : M. V.-G.
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin procuror A. C.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către condamnatul T. M.-R. împotriva sentinței penale nr. 468/21 aprilie 2011 pronunțată în dosar nr. (...) al Judecătoriei C.-N., având ca obiect cererea de rejudecare după extrădare.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă condamnatul T. M. R., aflat în stare de detenție, asistat de apărător ales, av. Bara S. din cadrul Baroului de avocați C., cu delegație avocațială la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, apărătorul condamnatului T. M.-R. depune la dosar motive de recurs.
Nefiind cereri de formulat și excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul condamnatului T. M. R. solicită în temeiul art. 38515 alin.2 pct.d C. admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza să se dispună admiterea cererii de rejudecare a dosarului nr. (...) al Judecătoriei C.-N., fiind îndeplinite cumulativ prevederile art. 5221 C. Apreciază că la acest moment condițiile de admisibilitate ale acestei cereri sunt îndeplinite având în vedere că există o cerere de extrădare formulată de către autoritățile române cu privire la inculpat care a fost judecat și condamnat în lipsă și există solicitarea expresă a condamnatului de rejudecare. T., solicită să se aibă în vedere că prin cererea de extrădare formulată de statul român, în baza art. 69, art. 34 alin.1 din Legea nr.302/2004 a dat garanții cu privire la rejudecarea cauzei în prezența persoanei extrădate. În opinia sa admiterea cererii de rejudecare este oportună pentru respectarea principiului dreptului la apărare și la un proces echitabil al condamnatului, precum și pentru a da ocazia condamnatului să prezinte elemente noi cu privire la starea de fapt. T., acesta dorește să demonstreze că nu s-a sustras de la judecată, neavând cunoștință că a fost trimis în judecată. Din luna august 2007 condamnatul a stat în Ungaria la o adresă cunoscută de către autorități. Mai mult decât, atât la data de (...), condamnatul a fost ridicat de la adresa de reședință din Ungaria, fiind suspect că a comis o infracțiune însă această acuzație nu s-a confirmat. Cu privire la declarația dată de condamnat la data de 27 mai 2007, arată că acesta a fost chemat la secția de poliție și a fost întrebat cu privire la infracțiunea de furt, însă nu i s-a comunicat în ce calitate a fost audiat și nici faptul că nu are voie să părăsească țara. Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și admiterea cererii de rejudecare a cauzei după extrădare. Reprezentantul Parchetului solicită respingerea ca nefondat a recursului formulat de inculpatul - recurent T. M. R. împotriva sentinței penale nr. 468/2011 a Judecătoriei C.-N., ale cărei considerente și dispozitiv și le însușește. Arată că dispozițiile prev. de art. 5221 C. reprezintă o facultate și nu un imperativ în ceea ce privește obligația instanței de judecată de a proceda la rejudecarea cauzei atunci când sunt îndeplinite condițiile. În opinia sa este o eroare de interpretare a textului de lege cu privire la rejudecarea cauzei după extrădare. Având în vedere motivele invocate de apărare pentru a justifica cererea de rejudecare a cauzei, apreciază că nimeni nu poate invoca propria culpă pentru a putea obține o rejudecare a cauzei. Consideră că nu au fost încălcate drepturile procesuale ale inculpatului care a beneficiat de apărare pe parcursul întregii judecăți și mai mult decât atât recurentul a și exercitat o cale de atac prin apărător ales, iar motivul pentru care inculpatul a fost judecat în lipsă în prezenta cauză a fost propria conduită care a înțeles să părăsească teritoriul României fără a anunța autoritățile române, obligație care îi revenea potrivit Codului de procedură penală. Pentru aceste motive, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b C. solicită respingerea recursului formulat de recurent ca nefondat și obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat. Condamnatul T. M. R., având ultimul cuvânt, solicită admiterea cererii de rejudecare a dosarului prin care s-a dispus condamnarea sa. Mai arată că la data de 27 mai 2007 a dat o declarație, ocazie cu care organele de cercetare penală i-au spus să nu părăsească orașul timp de o lună pentru că s-ar putea să-l mai audieze, însă nu a mai fost chemat și el a părăsit țara după trei luni. C U R T E A Deliberând reține că prin sentința penală nr. 468 din (...) pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosar nr. (...), în baza art. 5221 C.p.p. rap. la art. 404 și urm C.p.p. s-a respins ca nefondata cererea de rejudecare după extrădare formulată de condamnatul T. M. R., fiul lui Ș. D. și M. I., născut la data de (...) în mun. C.-N., cetățean român, studii 9 clase, necăsătorit, cu stagiul militar nesatisfăcut, fără ocupație, fără loc de muncă, cu antecedente penale, posesor al CIP seria PC nr. 0., eliberat de P. mun. C.-N., CNP 1., cu domiciliul în C.-N., str. Unirii, nr. 13, ap. 32, jud. C., cu referire la condamnarea de 4 ani închisoare pronunțata prin s.p. nr. 579/(...) a Judecătoriei C.-N. rămasă definitivă prin decizia penală nr. 190/R/2010 a C. de A. C. In baza art.192 al.3 C. a fost obligat condamnatul la 300 lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această sentință, judecătoria a reținut că prin sentința penală nr. 579/(...) pronunțată în dosar nr. (...) al Judecătoriei C.-N. rămasă definitivă prin decizia penală nr.190/R/2010 pronunțată în dosarul nr.(...) al C. de A. C. numitul T. M. R. a fost condamnat, în lipsă, la 3 ani și 6 luni închisoare cu executare în regim de detenție pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat in formă continuată și in stare de pluralitate intermediară faptă prev. de art. 208 alin.1, 209 alin.1 lit.a, e,g, i C.pen. cu aplic.art. 41 alin.2 C.pen. și art. 40 C.pen. In fapt s-a reținut în sarcina inculpatului că în perioada (...) - (...) prin acte comise în baza aceleiași rezoluții infracționale și în baza unei înțelegeri prealabile cu coinculpatul B. A. V. a săvârșit nouă acte materiale de furt calificat, pe timp de noapte și prin efracție, din autoturisme parcate în loc public pe raza municipiului C.-N. In cursul urmăririi penale petentul T. M. R. a fost audiat în calitate de învinuit la data de 27 mai 2007, nerecunoscând comiterea infracțiunii. Cu ocazia audierii sale i s-a adus la cunoștință obligația de a anunța organele judiciare în legătură cu orice schimbare de domiciliu sau reședință (f.325 verso dup). Ulterior inculpatul a dispărut de la domiciliu și a fost trimis în judecată în lipsă, după întocmirea formelor de căutare (f.330-338 dup) și fără prezentarea materialului de urmărire penală, procurorul apreciind că acesta s-a sustras de la urmărirea penală (f.7 dup). In cursul judecații petentul, deși legal citat, nu s-a prezentat în instanță. Potrivit art. 5221 al. 1 C. în cazul în care se cere extrădarea unei persoane judecate și condamnate în lipsă, cauza va putea fi rejudecată de către instanța care a judecat în prima instanță, la cererea condamnatului. Potrivit art. 5221 al. 2 C. la rejudecare disp. art. 405-408 C. se aplică în mod corespunzător. Analizând textul citat instanța a constatat că acesta este aplicabil în cauză, dar că rejudecarea cauzei persoanei condamnate în lipsă este o posibilitate și nu o obligație a judecătorului. In raport de jurisprudența C. EDO în legătură cu dreptul la un proces echitabil prev. de art. 6 din CEDO instanța a apreciat că rejudecarea cauzei persoanei condamnate în lipsă este obligatorie când aceasta a fost împiedicată, din orice motive, să se prezinte la propriul proces. In raport de aceeași jurisprudență instanța a constatat că sustragerea de la judecată echivalează cu o renunțare fără echivoc la dreptul de a compărea în persoană cu consecințele care decurg de aici (a se vedea în acest sens INM-Dreptul la un proces echitabil-art.6 din CEDO, autor M. Selegean, fila 41 și jurisprudența CEDO acolo citata). In această situație instanța a apreciat că rejudecarea cauzei persoanei care s-a sustras de la procedura desfășurată împotriva sa nu este obligatorie întrucât persoana respectivă nu a fost împiedicată să se prezinte la propriul proces ci, în mod intenționat, a lipsit desconsiderând procedura judiciară desfășurată împotriva sa și dorind să își asigure scăparea de eventuala răspundere. In cererea de rejudecare a cauzei petentul condamnat a susținut că a părăsit teritoriul României în cursul anului 2007, stabilindu-se în Ungaria, după care nu a mai revenit în tară. Instanța a apreciat că petentul condamnat a cunoscut procedura penală care s-a desfășurat împotriva sa. Aceasta rezultă tocmai din susținerea inculpatului că a părăsit teritoriul României pe parcursul anului 2007, în condițiile în care, pe parcursul aceluiași an, la data de 27 mai a fost audiat în calitate de învinuit, atrăgându-i-se atenția asupra obligației de a înștiința organele judiciare cu privire la orice schimbare de domiciliu sau reședință. Rezultă deci, nu numai nerespectarea de către inculpat a acestei obligații legale, ci și părăsirea intenționată a teritoriului țării pentru a se sustrage de la procedura judiciară desfășurată împotriva sa. Este indubitabil că inculpatul a cunoscut faptul că a fost condamnat în fond respectiv în apel ceea ce l-a determinat să declare personal apel (f.6 dosar tribunal) și prin apărător ales, recurs (f.3 dos.C.A.). Din toate mijloacele de dovada analizate instanța a constatat că petentul condamnat a cunoscut că împotriva sa s-au desfășurat urmărirea penală și judecata insă, în mod intenționat, a părăsit teritoriul României stabilindu-se în Ungaria pentru a se sustrage urmărilor faptelor sale. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs condamnatul T. M. R., criticând soluția instanței de fond ca fiind netemeinică și nelegală și a solicitata casarea acesteia și pronunțarea unei decizii prin care să se dispună admiterea cererii de rejudecare a cauzei. În motivarea recursului condamnatul a arătat că fiind îndeplinite cumulativ prevederile art. 5221 C., respectiv că există o cerere de extrădare formulată de către autoritățile române cu privire la persoana sa, că a fost judecat și condamnat în lipsă și există solicitarea sa expresă de rejudecare. Mai invocă faptul că prin cererea deextrădare formulată de statul român, în baza art. 69, art. 34 alin.1 din Legea nr.302/2004 i s-au acordat garanții cu privire la rejudecarea cauzei. Recurentul mai arată că admiterea cererii de rejudecare se impune pentru respectarea principiului dreptului la apărare și la un proces echitabil, precum și pentru a i se oferi posibilitatea de a prezenta elemente noi cu privire la starea de fapt și a demonstra că nu s-a sustras de la judecată, neavând cunoștință că a fost trimis în judecată deoarece din luna august 2007 s-a stabilit în Ungaria la o adresă cunoscută de către autorități. Recursul declarat în cauză este nefondat. Potrivit art. 5221 C. proc. pen., în cazul în care față de o persoană judecată și condamnată în lipsă s-a derulat procedura de extrădare în R., această persoană va putea fi rejudecată, la cererea sa, de către instanța care a judecat cauza în primul grad de jurisdicție. Același text de lege, în alin. (2), face trimitere la procedura de rejudecare înscrisă în art. 405 - 408 C. proc. pen., procedură care este valabilă pentru rejudecarea cauzelor după admiterea în principiu a cererilor de revizuire. Aceste norme procedurale trimit la regulile de procedură privind judecata în primă instanță, înscrise în art. 345 - 353 și art. 373 C. proc. pen. Din economia dispozițiilor legale amintite mai sus, rezultă că atunci când o persoană a fost extrădată după ce a fost judecată și condamnată în lipsă, se va trece la rejudecarea cauzei de către prima instanță, la cererea condamnatului. Dreptul persoanei extrădate de a beneficia de rejudecarea unei cauze poate fi restricționat numai în situația în care persoana condamnată a fost prezentă la unul din termenele de judecată sau la pronunțarea hotărârilor ori a avut cunoștință despre desfășurarea judecății. Numai în aceste cazuri se poate vorbi de o conduită procesuală culpabilă a persoanei extrădate, care nu poate fi invocată în susținerea cererii de rejudecare, conduită neprotejată de prevederile art. 34 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală și Convenția pentru extrădare. În cauză, se constată că începerea urmăririi penale față de recurent a fost dispusă potrivit rezoluției din (...) (f. 5 dos.u.p.), dată la care a și fost audiat (f. 37-38 dos.u.p.). Mai mult, în cuprinsul depoziției, susnumitul relatează că are cunoștință că i se rețin în sarcină mai multe acte de sustragere de bunuri. Ulterior, întreaga procedură judiciară, respectiv atât urmărirea penală, cât și judecata s-au desfășurat în absența susnumitului recurent, acesta părăsind țara fără a încunoștința organele abilitate, fiind apoi extrădat după rămânerea definitivă a condamnării. Citarea condamnatului pe durata judecății s-a efectuat la toate adresele și reședințele din țară, precum și prin afișare. T., recurentul a exercitat personal calea de atac a apelului, cererea de apel fiind redactată și semnată de către acesta (f. 3 dos.apel), iar în cuprinsul acesteia și-a indicat ca unică adresă „str. Padiș nr. 3 apt. 2 C. N.";, de unde a și fost citat. Mai mult, potrivit procesului verbal de executare a mandatului de aducere organul însărcinat cu executarea mandatului, negăsindu-l la domiciliu, a luat legătura telefonică cu recurentul căruia i-a transmis data și ora la care se va derula procedura în fața tribunalului, recurentul confirmând participarea la proces (f. 68 dos.apel). Așa fiind, Curtea retine că, dat fiind faptul că la momentul părăsirii României, față de persoana extrădată se începuse urmărirea penală și, prin urmare, au luat naștere raporturi juridice de drept procesual penal și, deci, obligații procesuale, în funcție de care să se aprecieze asupra bunei sau relei credințe, în aprecierea conduitei sale procesuale se impune a se face referire la neîndeplinirea obligației prevăzute în art. 177 alin. (3) C. proc. pen., privind comunicarea schimbării domiciliului, concluzia fiind ca s-a sustras de la judecată. Este adevărat că citarea inculpatului în procesul penal nu este o activitate pur formală, nu reprezintă un scop în sine, ci are menirea, pe de o parte, să informeze peacesta despre existența unei proceduri jurisdicționale penale (judecarea cauzei în fond, judecarea cauzei în apel sau în recurs), iar pe de altă parte, să asigure acestuia posibilitatea să se prezinte în instanță și, în acest fel, să-și susțină apărările, să formuleze cereri de probe etc. Doctrina juridică este consecventă în acceptarea concepției dublului scop al citării: de încunoștințare și, respectiv, de chemare în fața organelor judiciare. Potrivit actualei legi procesual-penale române, în cursul judecății, inculpatul aflat în stare de libertate poate fi reprezentat; în majoritatea situațiilor, această reprezentare judiciară este realizată de către apărătorul ales. Având în vedere dispozițiile art. 24 alin. (2) din Constituție și art. 6 alin. (1) și art. 4 C. proc. pen., instanța a respectat dreptul recurentului la apărare, acestuia fiindu-i desemnat un apărător din oficiu și angajându-și un apărător ales, la dosar fiind depusa delegația avocațială (f. 3 dos.apel) Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă că apărătorul ales al inculpatului a exercitata calea de atac a recursului (mandatul acestuia limitându-se la aceasta), iar apărătorii desemnați din oficiu au avut posibilitatea reală și au exercitat efectiv toate drepturile procesuale ale acestuia prin depunerea unor probe la dosar (înscrisuri), pregătirea apărării, studierea actelor dosarului, discutarea contradictorie a tuturor aspectelor cauzei la termenele de judecată, punerea de concluzii orale și scrise etc. În consecință, susținerile recurentului potrivit cărora nu a fost corect citat și, astfel, nu a avut cunoștință despre judecarea cauzei, nu sunt întemeiate. În legătură cu aspectele menționate trebuie observate și principiile expuse în Decizia-cadru 2009/299/JAI din 26 februarie 2009, în care se arată că dreptul persoanei acuzate de a fi prezentă în persoană la proces este inclus în dreptul la un proces echitabil prevăzut la articolul 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost interpretat de Curtea E. a D. O. Curtea a declarat, de asemenea, că dreptul persoanei acuzate de a fi prezentă în persoană la proces nu este absolut și că, în anumite condiții, persoana acuzată poate renunța, de bună voie și nesilită de nimeni, în mod expres sau tacit, dar fără echivoc, la respectivul drept. Este necesar a se constata dacă acuzatul, având cunoștință de procesul stabilit, a mandatat un avocat, care a fost numit fie de către persoana în cauză, fie de către stat pentru a o apăra la proces și că a fost într-adevăr apărată de avocatul respectiv la proces. M. de numire a avocatului și chestiunile conexe țin de legislația națională. De asemenea, s-a arătat că potrivit jurisprudenței C. Europene a D. Omului, atunci când se analizează dacă modul în care au fost furnizate informațiile este suficient pentru a asigura informarea persoanei cu privire la proces, o atenție deosebită ar putea fi acordată, acolo unde este cazul, și eforturilor depuse de către persoana în cauza pentru a primi informațiile ce i-au fost adresate. Așa fiind, Curtea constată că, deși recurentul a avut cunoștință de proces, a înțeles să nu participe la proces, în niciuna din fazele acestuia, acceptând ca judecarea sa să se deruleze în lipsa sa, iar necomunicarea către autorități a adresei din străinătate este de natură a duce la concluzia că recurentul a manifestat dezinteres față de procedura derulată împotriva sa. Pentru aceste motive, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b C. se va respinge ca nefundat recursul declarat în cauză, iar soluția atacată se va menține în totalitate ca fiind legală și temeinică. Potrivit art. 192 al. 2 C. se va obliga recurentul la plata în favoarea statului a sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare. PENTRU ACESTE M.IVE IN NUMELE LEGII DECIDE În baza art.38515 pct.1 lit.b C. respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul T. M. R., deținut în Penitenciarul Gherla împotriva sentinței penale nr.468/(...) a Judecătoriei C.-N. Obligă inculpatul la plata în favoarea statului a sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare. Definitivă. Pronunțată în ședința publică din (...). PREȘEDINTE JUDECĂTORI M. B. L. H. M. R. GREFIER Red. H.L./H.L. 4 ex./(...)
| ← Decizia penală nr. 1477/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1548/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
