Decizia penală nr. 1065/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M A N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)/a1
DECIZIA PENALĂ NR.1065/R/2011
Ședința publică din 21 iunie 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : L. H., judecător
JUDECĂTORI : I. M.
: V. V. A.
GREFIER : L. S.
Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. - reprezentat prin P. - S. D.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul P. M. A., împotriva încheierii penale din data de 15 iunie 2011, pronunțată în dosar nr. (...) al T.ui C., inculpatul fiind trimis în judecată prin R. P. de pe lângă Tribunalul Cluj, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat, prev.și ped.de art.20 C.penal rap.la art.174, art.175 lit.i C.penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul P. M. aflat în stare de arest asistat de apărător ales, avP.a Raul N., din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar, lipsă fiind partea vătămată D. C.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, în instanță se prezintă apărătorul desemnat din oficiu, av.Tudor O., din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar care solicită acordarea onorariului parțial din oficiu pentru studierea dosarului și prezentarea la termenul de judecată.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și rejudecând cauza, să se dispună, revocarea măsurii arestării preventive cu consecința punerii în libertate a inculpatului, apreciind că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă iar alte temeiuri noi care să impună menținerea stării de arest nu au apărut. Se susține că există probe în sensul art.143
C.pr.epn., însă, acestea nu sunt aplicabile în speță. Nu există probe care să susțină măsura arestării preventive. C. că declarațiile părții vătămate sunt exagerate raportat la ansamblul probator administrat în cauză. Martorii oculari au declarat că nu l-au văzut pe inculpat să-l fi lovit pe partea vătămată. Arată că în încheierea instanței de fond s-a luat în considerare declarațiile membrilor familiei părții vătămate, ori, doi dintre frații părții vătămate susțin că nu l-au văzut pe inculpat lovindu-l pe acesta. R. de expertiză medico legal stabilește că partea vătămată a fost lovită în zona capului și s-a pus în pericol viața însă, nu există probe la dosar din care să reiasă că partea vătămată ar fi fost lovită de inculpat după ce a căzut la pământ. C. că toate probele sunt în favoarea inculpatului și există un dubiu rezonabil cu privire la faptă. Solicită a se avea în vedere că inculpatul nu prezintă pericol pentru ordinea publică, acesta este o persoană liniștită. Are un copil minor în întreținere și are un locc de muncă.
Reprezentantul P., solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a încheierii recurate. Apreciază că în cauză sunt îndeplinite condițiile prev.de art.136, art.143 și art.148 lit.f C.pr.pen. Declarațiile părții vătămate se coroborează cu declarațiile martorilor și cu raportul de expertiză medico legală din care rezultă că partea vătămată a suferit leziuni în zona capului. Lăsarea inculpatului în libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică având în vedere gravitatea faptei, infracțiunea fiind comisă într-un loc public și violența de care a dat dovadă inculpatul. Cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Inculpatul P. M. A., având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului arătând că-și menține declarațiile date.
C U R T E A :
Prin încheierea penală pronunțată la data de 15 iunie 2011 de Tribunalul Cluj, în temeiul art. 300/1 rap. la art. 1. C., s-a menținut starea de arest a inculpatului P. M. A.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:
Prin încheierea penală nr.59/C/2011 din data de 19 mai 2011 pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui C. s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului P. M. A., fiul lui F. și V., născut la data de (...) în C. Napoca, jud.C., C.I. seria KX, nr.4., CNP 1., domiciliat în com. C., str.B. O., nr.5B,
Jud.C., cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat prev. de art.20 C. rap. la art.174, art.175 lit.i C.pen, apreciindu-se că în cauză sunt întrunite în mod cumulativ condițiile prevăzute în art. 136, 143 și 148 lit. f C.p.pen., în sensul că acesta a săvârșit infracțiunea pentru care este cercetat, deoarece din materialul de urmărire penală rezultă probe și indicii temeinice în acest sens, legea prevede pentru fapta reținută în sarcina acestuia pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există totodată, probe certe că lăsarea lui în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Prin rechizitoriul P. de pe lângă Tribunalul Cluj a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv inculpatul P. M. A., fiul lui F. și V., născut la data de (...) în C. Napoca, jud.C., C.I. seria KX, NR.4., CNP 1., domiciliat în com. C., str.B. O., nr.5B, Jud.C., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat prev. de art.20 C. rap. la art.174, art.175 lit.i C.pen, dosarul fiind înregistrat sub numărul de mai sus.
Sub aspectul stării de fapt s-a reținut aceea că în seara zilei de 15 mai 2011, în jurul orelor 21.30, inculpatul l-a lovit cu o lopată în cap pe numitul Ș. D. în timp ce erau amândoi pe str. B. O. din comuna C., jud. C., provocându-i acestuia leziuni corporale care necesită 60-70 zile îngrijiri medicale și i-au pus în primejdie viața, faptă comisă în împrejurări de fapt în care agresorul a putut să prevadă producerea morții persoanei vătămate, rezultat pe care l-a acceptat, dar care nu s-a produs datorită intervenției medicale de urgență în timp util.
Temeiurile în baza cărora s-a admis de către judecător propunerea de arestare preventivă sunt cele prev. de art. 143 și 148 lit. f C.p.pen., temeiuri care apreciem că subzistă și la acest moment și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.
În acest sens, s-a constatat din materialul probator aflat la dosar că există indicii temeinice în sensul art. 143 C.pr.pen., din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis fapta pentru care este cercetat, respectiv pot fi avute în vedere declarațiile date de martorii C. A., L. E., S. I. L., V. A. B., P. B., Ș. A., Ș. C. și Ș. M., precum și raportul de constatare medico-legală care atestă leziunile suferite de persoana vătămată Ș. D., din coroborarea cărora rezultă că inculpatul P. M. A. (zis Pilu) a participat, alături de alți membri ai familiei sale, la un conflict cu frații Ș., încăierarea desfășurându-se în apropierea locuinței familiei inculpatului, context în care inculpatul l-ar fi lovit cu o sapă pe partea vătămată producându-i leziunile descrise în actul medico-legal depus la dosar și care i-au pus în primejdie viața.
A mai precizat instanța și faptul că inculpatul nu recunoaște actul de agresiune, afirmând că a acționat lovind la întâmplare, deoarece a fost pus în situația de a-și apăra fratele căzut la pământ.
Oricum, în ciuda poziției exprimate de inculpat, tribunalul a considerat că ansamblul probator administrat în faza de urmărire penală, conturează existența unor probe și indicii temeinice în sensul că inculpatul ar fi autorul acestei agresiuni, fiind astfel îndeplinite cerințele art. 143
C.p.pen. Fără îndoială în faza cercetării judecătorești se va proceda la reaudierea părților și a martorilor cuprinși în rechizitoriu, urmând a fi administrate orice alte probe necesare pentru aflarea adevărului și pentru verificarea tuturor apărărilor inculpatului, însă la acest moment și în contextul în care la acest moment se verifică doar legalitatea și temeinicia măsurii arestului preventiv, socotim că există indicii temeinice în sensul art. 68/1C.p.pen., respectiv din datele existente până la acest moment rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit fapta pentru care a fost trimis în judecată.
Pe de altă parte, în privința temeiului prevăzut de art. 148 lit. f C.pr.pen. s-a apreciat că sunt îndeplinite ambele cerințe cuprinse în acest text de lege, având în vedere că pentru infracțiunea dedusă judecății legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea inculpatului în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Arătăm că acest pericol concret pentru ordinea publică a fost cel mai adesea definit ca o reacție colectivă față de anumite stări de lucruri, reacție care ar produce perturbații la nivelul disciplinei publice, al respectului față de lege, generând temerea colectivă că organele de stat nu acționează suficient, în cazul comiterii unor fapte de o anumită gravitate.
Pe de altă parte, s-a considerat că în cazul unor infracțiuni grave cum este și cea pentru care inculpatul este cercetat, probele referitoare la existența și natura lor, implicațiile lor și urmările produse, constituie tot atâtea probe cu privire la pericolul concret pentru ordinea publică, întrucât prin chiar natura lor aceste fapte au rezonanță socială și implicații negative asupra siguranței colective.
Astfel, tribunalul a considerat că lăsarea inculpatului în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, ceea ce rezultă atât din gravitatea concretă a faptei pentru care inculpatul este cercetat, concretizată în modalitatea și împrejurările de săvârșire cât și din consecințele produse asupra sănătății părții vătămate a cărei viață a fost pusă în primejdie, iar circumstanțele ce țin de persoana inculpatului, care se află la prima confruntare cu legea penală și are o vârstă tânără și un copil minor, s-a apreciat că nu sunt în măsură să motiveze la acest moment o eventuală lăsare în libertate a inculpatului, aceste împrejurări urmând afi avute în vedere în procesul individualizării judiciare a pedepsei, în măsura în care, stabilindu-se vinovăția inculpatului, acesta va răspunde penal.
Ca atare, la acest moment, procedând la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpatului P. M. A., conform art. 300/1 C.p.pen., instanța de fond a apreciat că la dosar există cel puțin, indicii temeinice de vinovăție a acestuia iar lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, fiind evident că fapta reținută în sarcina sa are o deosebită rezonanța socială în sens negativ, ceea ce impune riposta fermă a autorităților statului.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul P. M. A. solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza să se dispună revocarea măsurii preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului.
În motivarea recursului s-a arătat că temeiurile care au determinat luarea măsurii preventive nu mai subzistă, iar alte temeiuri noi care să justifice menținerea stării de arest nu au apărut.
Recursul declarat în cauză este nefondat.
Potrivit art. 5 paragraful 1 lit. c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, o persoană poate fi privată de libertate în vederea aducerii sale în fața autorităților judiciare competente atunci când există suspiciuni rezonabile că a săvârșit o infracțiune sau când există motive temeinice de a se crede în necesitatea de a o împiedica să comită o nouă infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia.
Din actele și lucrările dosarului de urmărire penală rezultă indicii temeinice care justifică presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis infracțiunile pentru care este cercetat.
Curtea reține că existența unor motive plauzibile de a se bănui că inculpatul a comis o infracțiune este o condiție pentru luarea și menținerea măsurii preventive atunci când lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică ori există riscul de obstrucționare a justiției sau de sustrage a inculpaților de la procedurile judiciare.
În ce privește pericolul pentru ordinea publică este evident că prin gravitatea ei deosebită și reacția publicului la săvârșirea ei, infracțiunea comisă de inculpat pot să suscite o tulburare socială de natură să justifice o detenție provizorie. Acest element poate fi apreciat ca pertinent și suficient, întrucât se bazează pe fapte de natură să arate că lăsarea inculpatului în libertate ar tulbura în mod real ordinea publică.
Pe de altă parte, ingerința în dreptul la libertatea persoanei nu este arbitrară, ci proporțională cu gravitatea acuzațiilor formulate împotriva inculpatului și cu scopul urmărit prin luarea măsurii.
În mod legal și temeinic tribunalul a reținut că motivele care au stat la baza luării măsurii se mențin, subzistă în continuare, că în cauză sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 148 lit. f C., iar menținerea măsurii preventive a inculpatului se impune în vederea efectuării actelor de cercetare judecătorească.
În afara motivelor de recurs invocate, Curtea a examinat cauza și din oficiu, constatând că nu există nici un motiv din cele prev. de art. 3. C. care să atragă casarea hotărârii atacate.
Așa fiind, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b C., Curtea va respinge recursul inculpatului ca nefondat, obligându-l, conform art. 192 alin. 2 C. la 150 lei în favoarea statului, reprezentând cheltuieli judiciare și onorariu avocațial parțial din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul P. M. A., împotriva încheierii penale din 15 iunie 2011 a T.ui C.
Stabilește în favoarea Baroului de A. C. suma de 50 lei onorariu partial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 150 lei cheltuieli judiciare, din care 50 lei reprezentând onorar avocațial partial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 21 iunie 2011 .
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
L. H. I. M. V. V. A.
GREFIER, L. S.
Red.V.V.A. Dact.H.C./4 ex./(...). Jud.fond: A. Ț.;
| ← Decizia penală nr. 507/2011, Curtea de Apel Cluj | Sentința penală nr. 123/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
