Decizia penală nr. 1459/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA P.Ă ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
DECIZIA PENALĂ NR. 1459/R/2011
Ședința publică din data de 26 septembrie 2011
I. constituită din : PREȘEDINTE : L. M., judecător
JUDECĂTORI : ANA C.
: M. Ș.
GREFIER : M. V.-G.
M. public, P. de pe lângă Curtea de A. C. - reprezentat prin procuror V. T.
S-au luat spre examinare recursurile declarate de P. DE PE L. JUDECĂTORIA CLUJ-NAPOCA și inculpatul P. T. R. împotriva sentinței penale nr.400 din 7 aprilie 2011 a Judecătoriei C.-N., pronunțată în dosarul nr. (...), inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de vătămare corporală din culpă prev.si ped.de art.184 al.1, 3 C., părăsirea locului accidentului de către conducatorul vehicului implicat intr-un accident de circulație în urma căruia a rezultat vătămarea integrității corporale a unei persoane, prev.si ped.de art.89 al.1 din OUG nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice, rep., cu aplic.art.37 lit.a C., consumul de alcool după producerea unui accident de circulație care a avut ca rezultat vătămarea integrității corporale a unei persoane până la recoltarea probelor biologice, prev.si ped.de art.90 al.1 din OUG nr.195/2002 rep., cu aplic.art.37 lit.a C., toate cu aplic. art.33 lit.a C.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul P. T. R. asistat de apărător ales, av. P. P. din cadrul Baroului de A. C., cu delegație la dosar și partea civilă V. F. L., lipsă fiind asigurătorul F. de P. al V. S.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, inculpatul întrebat fiind, arată că-și menține recursul formulat în cauză.
I. a adus la cunoștința inculpatului prevederile art. 70 Cod pr.pen., respectiv faptul că are dreptul de a nu face nicio declarație, iar în situația în care dorește să dea o declarație, i s-a atras atenția că tot ceea ce declară poate fi folosit împotriva sa.
Inculpatul arată că dorește să dea declarație în fața instanței de recurs.
S-a procedat la audierea inculpatului, cele declarate fiind consemnate în procesul-verbal atașat dosarului cauzei.
Apărătorul inculpatului, având în vedere susținerea inculpatului în sensul că nu a observat urme de zgârieturi la ciclomotor, precum și faptul căacesta a fost înstrăinat până la trimiterea în judecată, solicită în probațiune audierea a doi martori, pentru a spune dacă au văzut urme de accident la ciclomotor. De asemenea, solicită efectuarea unui referat de evaluarepsiho- socială a inculpatului pentru a fi avut în vedere la circumstanțiere.
I. pune în discuție cererile formulate în probațiune de apărătorul inculpatului.
Reprezentantul M.ui P. se opune audierii martorilor, apreciind probaneconcludentă, având în vedere că inculpatul a părăsit locul accidentului. De asemenea, se opune efectuării referatului de evaluare, având în vedere că la dosar sunt depuse înscrisuri cu privire la familia inculpatului, locul de muncă, care sunt în măsură de a forma o imagine despre persoana inculpatului.
I. respinge cererile în probațiune formulate de apărătorul inculpatului, apreciind neconcludentă audierea martorilor, raportat la infracțiunile supuse judecății și neutilă efectuarea unui raport de evaluare, având în vedere că la dosar sunt suficiente documente care constată aspecte legate de persoana inculpatului.
Nefiind alte cereri de formulat și excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea judiciară a recursurilor.
Reprezentantul P.ui solicită admiterea recursului parchetului, casareaparțială a sentinței penale nr.400/ 2011 a Judecătoriei C.-N., cu privire la dispoziția de achitare a inculpatului, reținerea cauzei spre rejudecare și procedând la evaluarea gradului de pericol social al faptelor, să se constate că sunt întrunite elementele constitutive și trăsăturile generale ale infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată și în consecință, să se dispună condamnarea inculpatului pentru fiecare dintre infracțiunile reținute în sarcina acestuia, respectiv părăsirea locului accidentului de către conducătorul vehiculului implicat într-un accident de circulație în urma căruia a rezultat vătămarea integrității corporale a unei persoane prevăzute și ped.de art.89 al.1 din OUG nr.195/2002 și consum de alcool după producerea unui accident de circulație care a avut ca rezultat vătămarea integrității corporale a unei persoane până la recoltarea probelor biologice, prev. de art.90 al.1 din OUG nr.195/2002 rep., aplicarea dispozițiilor art.37 lit.a C., toate cu aplic. art.33 lit.a C.
În temeiul art. 83 Cod penal solicită revocarea suspendării condiționate dispusă prin sentința penală nr.525/2006 a Judecătoriei C.-N. și cumularea pedepsei aplicată prin această sentință cu pedeapsa rezultantă care se va pronunța în prezenta cauză.
Ca modalitate de executare, să se dispună executarea pedepsei rezultante în regim de detenție.
Prima instanță, corect a reținut că raportat la ansamblul material probator administrat în cauză, respectiv proces-verbal de constatare, buletin de analiză toxicologică a alcoolemiei, raportul de constatare medico-legală, declarațiile părții vătămate și a inculpatului - faptele comise de acesta întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată. Cu toate acestea, prima instanță în mod netemeinic a aplicat dispozițiile art. 181 Cod penal, apreciindu-se că faptele comise de inculpat au adus o atingere minimă valorilor apărate de legea penală. I. de fond, la pronunțarea hotărârii, s-a raportat la anumite elemente, care fie nu există, fie nu au valoarea prevăzută de legiuitor. Conduita inculpatului nu poate fi apreciată ca fiind de sinceritate și de colaborare, având în vedere că face anumite precizări care anulează recunoașterea. Caracterizarea de la locul de muncă, întemeierea unei familii, nașterea copilului , nu au în cauză, valența acordată de lege. De asemenea, în mod eronat instanța de fond a reținut că se justifică achitarea inculpatului întrucât acesta nu prezintă un pericol social raportat la timpul scurs între data comiterii faptei și momentul pronunțării hotărârii. În acest sens, solicită să se aibă în vedere că procesul a durat aproape trei ani datorită conduitei inculpatului, care a formulat cereri în scopul realizării unei înțelegeri cu partea vătămată, pentru achitarea despăgubirilor, precum și în vederea efectuării concediului de odihnă de către apărătorul său. De asemenea, în motivarea soluției adoptate de prima instanță s-a invocat natura relațiilor existente între părți la data accidentului, aspect care în opinia sa, sunt în defavoarea soluției de achitare. I. a făcut aprecieri în sensul că leziunile suferite de victimă sunt leziuni ușoare și că au necesitat spre vindecare un număr de 40 zile îngrijiri medicale, sfidând partea civilă și legea penală, însă consideră că raportat la urmările faptelor inculpatului, instanța ar fi trebuit să pornească de la caracterul de infracțiuni de pericol abstract al celor două fapte. În ceea ce privește infracțiunea de vătămare corporală, arată că între inculpat și victimă a intervenit împăcarea. Solicită să se aibă în vedere că inculpatul a comis infracțiunile de părăsire a locului accidentului și a consumat alcool după producerea accidentului de circulație cu intenție, are antecedente penale, fiind condamnat anterior pentru fapte similare, a dat dovadă de perseverență infracțională și a ignorat termenul de încercare stabilit prin sentința penală nr. 525/2006 a Judecătoriei C.-N. Totodată, solicită să se constate că pericolul social concret al faptelor subzistă conform art. 17 Cod penal. Lasă la aprecierea instanței oportunitatea reținerii circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 Cod penal. Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat în scris și susținut oral. Apărătorul inculpatului P. T. R., av. P. P. solicită în temeiul art. 38515 pct. 2 lit.b Cod pr.pen. admiterea recursului declarat de inculpat, casarea sentinței penale nr.400/ 2011 a Judecătoriei C.-N. și, rejudecând cauza să se dispună în temeiul art. 11 pct. 2 lit.a rap.la art. 10 lit.d Cod pr.pen. achitarea inculpatului de sub învinuirea infracțiunilor de părăsirea locului accidentului de către conducătorul vehiculului implicat într-un accident de circulație în urma căruia a rezultat vătămarea integrității corporale a unei persoane și consum de alcool după producerea unui accident de circulație care a avut ca rezultat vătămarea integrității corporale a unei persoane până la recoltarea probelor biologice, întrucât infracțiunilor le lipsește un element constitutiv, respectiv intenția. Hotărârea pronunțată de prima instanță este una umană, însă este criticabilă, întrucât la motivarea soluție, instanța s-a mărginit la reținerea vinovăției inculpatului, fără a se face o analiză efectivă a probelor administrate în cauză. Astfel, din probele administrate în faza de cercetare judecătorească rezultă că inculpatul nu a realizat faptul că partea vătămată ar fi suferit o vătămare în urma căderii de pe motoscuter decât în momentul în care organele de poliție i-au adus la cunoștință acest aspect. În momentul deplasării ploua, inculpatul a circulat cu o viteză redusă, a intrat cu mopedul într-o groapă și au căzut. Partea vătămată s-a ridicat și s-a dus la M. III care se afla în apropierea locului accidentului, inculpatul neobservând faptul că aceasta a suferit vreo leziune. Inculpatul aplecat acasă, a consumat băuturi alcoolice, iar noaptea a fost solicitat să se prezinte la poliție, unde i s-a cerut să scrie o declarație, care i-a fost dictată. Inculpatul nu a avut intenția de a părăsi locul accidentului și de a consuma alcool după producerea unui accident. În opinia sa, nu sunt suficiente probe concludente pentru stabilirea vinovăției inculpatului. I. a făcut un compromis, în sensul că nu a analizat probele de vinovăție, dar a apreciat că faptele au fost comise cu vinovăție și a mers pe ideea de umanitate. Solicită să se aibă în vedere că inculpatul a recunoscut starea de fapt până la un anumit punct din rechizitoriu, are o familie legal constituită, are un copil minor. În subsidiar, solicită menținerea hotărârii primei instanțe ca fiind legală, temeinică și umană. Pentru aceleași considerente, solicită respingerea recursului formulat de P. de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca. Reprezentantul M.ui P. solicită respingerea ca nefondat a recursuluiformulat de inculpat, apreciind că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată. În cauză, starea de fapt este lămurită și consideră că inculpatul nu se afla într-o eroare de fapt conform art. 51 Cod penal raportat la simplu fapt că inculpatul neagă sau nu face demersuri pentru a constata că faptele sale au avut consecința vătămării victimei. Inculpatul nu poate invoca starea de dubiu, având în vedere că nu a făcut demersuri pentru a constata dacă partea vătămată a suferit leziuni. Dubiul nu poate reprezenta o eroare. Pentru aceste motive, solicită respingerea ca nefondat a recursului formulat de inculpat. Partea vătămată V. F. L. lasă soluția la aprecierea instanței. Inculpatul P. T. R., având ultimul cuvânt, arată că regretă faptele comise și achiesează concluziilor puse de apărătorul său. C U R T E A Prin sentința penală nr. 400 din data de 07 aprilie 2011 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, în baza art. 11 pct. 2 lit. b C.pr.pen. rap. la art. 10 lit. h C.pr.pen., s-a încetat procesul penal pornit la plângerea părții vătămate V. F. L., împotriva inculpatului P. T. R., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 184 al. 1,3 C. ca urmare a împăcării părților. In baza art. 11 pct. 2 lit. a C.pr.pen. rap. la art. 10 lit. b / 1 C.pr.pen. s-a dispus achitarea inculpatului P. T. R. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 89 al. 1 din OUG 195/2002 cu aplic. art. 37 lit. a C. și art. 90 al. 1 din OUG 195/2002 cu aplic. art. 37 lit. a C. În baza art. 18/ 1 C. rap. la art. 91 lit. c C. s-a aplicat inculpatului amenda administrativă în sumă de 1000 lei, iar în baza art. 192 pct. 2 lit. b și art. 192 pct. 1 lit. d C.pr.pen. a fost obligat inculpatul la 500 lei cheltuieli judiciare către stat și partea vătămată la 15 lei cu același titlu. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin R. nr. 3. din data de (...) P. de pe lângă Curtea de A. C. a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului P. T. R. pentru săvârșireainfracțiunilor de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 al. 1,3 C., de părăsire a locului accidentului prev. de art. 89 al. 1 din OUG 195/2002 și de consum de alcool după producerea unui accident de circulație prev. de art. 90 al. 1 din OUG 195/2002, toate cu aplic. art. 33 lit. a și ultimele douăcu aplic. art. 37 lit. a C., în fapt reținându-se că în seara de (...), în jurul orei 20.40, în timp ce conducea ciclomotorul marca Malaguti pe str. C. din mun. C.-N., pe un segment de șosea umed și la efectuarea virajului la stânga pentru a se angaja pe str. C., prin încălcarea prev. art. 48 și art. 54 al. 1 din OUG nr. 195/2002, a produs un accident de circulație care a avut ca rezultat răsturnarea pe carosabil a vehiculului și vătămarea corporală a părții vătămate V. F. L., care se afla pe vehicul și care prin cădere a suferit leziuni corporale vindecabile în 40 de zile, urmat de părăsirea locului accidentului de către inculpat fără încuviințarea poliției și de consumul de alcool până la recoltarea probelor biologice. În faza de urmărire penală, situația de fapt a fost probata prin: proces verbal de constatare, buletin de analiză toxicologică alcoolemie, raport de constatare medico-legală, declarațiile părții vătămate, declarațiile inculpatului în care acesta a recunoscut săvârșirea faptelor. În faza de judecată s-au readministrat în parte mijloacele de probă din cursul urmăririi penale, în sensul audierii inculpatului și a părții vătămate. Analizând întregul material probator instanța de fond a reținut că în seara de (...), în jurul orei 20.40, în timp ce conducea ciclomotorul marca Malaguti pe str. C. din mun. C.-N., pe un segment de șosea umed și la efectuarea virajului la stânga pentru a se angaja pe str. C., prin încălcarea prev. art. 48 și art. 54 al. 1 din OUG nr. 195/2002, inculpatul P. T. R. a produs un accident de circulație care a avut ca rezultat răsturnarea pe carosabil a vehiculului și vătămarea corporală a părții vătămate V. F. L., care era pasageră pe motoretă și care prin cădere a suferit leziuni corporale vindecabile în 40 de zile de îngrijiri medicale, potrivit raportului de constatare medico-legală nr. 6708/II/b/241/(...) al IML C.. Incidentul a fost urmat de părăsirea locului accidentului de către inculpat fără încuviințarea poliției și de consumul de alcool până la recoltarea probelor biologice. Fiind audiat în cursul judecății, inculpatul a recunoscut săvârșirea celor trei infracțiuni pentru care a fost trimis în judecată. Partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 5.000 lei reprezentând daune morale și materiale. La termenul din (...) părțile, legitimate de către instanță, s-au împăcat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de vătămare corporală prev. de art. 184 al. 1,3 C., atitudine ce a condus și la stingerea acțiunii civile. În drept, instanța a stabilit că faptele inculpatului de părăsire a locului accidentului și de consum de alcool după producerea accidentului nu prezintă pericolul social al unor infracțiuni. Aceasta deoarece, inculpatul a recunoscut comiterea faptelor atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul judecății, regretându-le. Inculpatul este încadrat în muncă, iar caracterizarea angajatorului îi este favorabilă. Leziunile victimei au fost relativ ușoare (constând în fractura degetului mare al mâinii drepte) și sunt complet vindecate. Pe de altă parte, a mai apreciat judecătoria, achitarea inculpatului în temeiul art. 10 lit. b/ 1 C.pr.pen. este justificată și de împrejurarea că timpul scurs de la data comiterii faptelor ((...)) și până în prezent este de aproximativ 3 ani, iar rezonanța socială a faptelor prev. de art. 89 al. 1 și 90 al. 1 din OUG 195/2002, care a fost oricum redusă, este, în momentul de față, cu atât mai scăzută. S-a relevată și natura relației existente între părți anterior comiterii infracțiunii (aceștia cunoscându-se de aproximativ 10 ani și obișnuind să întrețină împreună relații sexuale - f.13 dos. inst.). În plus, instanța de fond a apreciat că o eventuală condamnare a inculpatului, care ar angrena și revocarea suspendării condiționate a pedepsei de 1 an închisoare aplicate acestuia prin sentința penală nr. 525/2006 a Judecătoriei C.-N., nu ar conduce la reeducarea acestuia ci doar la agravarea situației familiei inculpatului, care, în cursul procesului s-a întregit prin nașterea la data de (...) a copilului P. Damaris Estera. Așa fiind, instanța de fond a apreciat că amenda administrativă în sumă de 1.000 lei, care s-a aplicat inculpatului, este în măsură să asigure nerepetarea unui astfel de comportament. Împotriva acestei hotărâri , în termen legal, au declarat recurs P. DE PE L. JUDECĂTORIA CLUJ-NAPOCA și inculpatul P. T. R.. P. DE PE L. JUDECĂTORIA CLUJ-NAPOCA a solicitat casarea sentinței atacate și rejudecând, pronunțarea unei hotărâri de condamnare ainculpatului, pentru infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată, cu excepția infracțiunii de vătămare corporală, pentru care s-a dispus încetarea procesului penal. În motivarea recursului s-a arătat că se apreciază netemeinică hotărârea primei instanțe, întrucât, prin interpretarea greșită a criteriilor legale de apreciere a gradului de pericol social al unei fapte și a elementelor reale și personale din cauza, s-a stabilit că faptele inculpatului ar fi adus o atingere minimă valorilor ocrotite delege și că ar fi, în mod vădit, lipsite de importanță, ceea ce nu corespunde realității. Elementele avute în vedere de instanță la aprecierea gradului de pericol social al faptelor inculpatului, fie nu se regăsesc în cauză, fie nu au fost evaluate corespunzător, în sensul stabilit de legiuitor. Astfel, atitudinea inculpatului nu a fost una de recunoaștere și regret a faptelor, decât în fața instanței, ignorându-se poziția sa din cursul urmăririi penale, când a încercat să ascundă adevărul, arătând, în mod nereal, că victima a fugit de la locul accidentului, astfel că nu a putut percepe rănile acesteia. Atitudinea de regret a inculpatului sau, numărul de zile de îngrijiri medicale ale părții vătămate nu puteau avea efect decât raportat la fapta de vătămare corporală și nu, prin extrapolare, și la celelalte infracțiuni reținute în sarcina inculpatului. Apoi, timpul îndelungat scurs de la data comiterii faptelor sau, natura relațiilor dintre părți ori consecința, pe plan juridic, a condamnării inculpatului ( revocarea suspendării executării unei pedepse anterioare) - nu au corespondent în legislația penală și nu sunt relevante pentru aprecierea gradului de pericol social ala faptelor comise. Inculpatul P. T. R. a solicitat, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit.b Cod pr.pen. casarea sentinței atacate și, rejudecând, să se dispună în temeiul art. 11 pct. 2 lit.a rap.la art. 10 lit.d Cod pr.pen. achitarea inculpatului de sub învinuirea infracțiunilor de părăsirea locului accidentului de către conducătorul vehiculului implicat într-un accident de circulație în urma căruia a rezultat vătămarea integrității corporale a unei persoane și consum de alcool după producerea unui accident de circulație care a avut ca rezultat vătămarea integrității corporale a unei persoane până la recoltarea probelor biologice, întrucât infracțiunilor le lipsește un element constitutiv, respectiv intenția. În motivarea recursului s-a arătat că hotărârea pronunțată de prima instanță este una umană, însă este criticabilă, întrucât instanța nu a făcut o analiză efectivă a probelor administrate în cauză, din care rezultă căinculpatul nu a realizat faptul că partea vătămată ar fi suferit o vătămare în urma căderii de pe motoscuter, decât în momentul în care organele de poliție i-au adus la cunoștință acest aspect. Inculpatul nu a avut intenția de a părăsi locul accidentului și de a consuma alcool după producerea unui accident, întrucât nu a perceput incidentul ca pe un accident de circulație, nerealizând vătămarea persoanei care îl însoțea. Inculpatul are o familie legal constituită, are un copil minor și, concret, a recunoscut starea de fapt, așa cum a perceput-o el. Ver if ic ând ho tăr âre a atac ată, în baza lucrărilor și materialului de ladosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art.385/14 și art.385/6 alin.3 C.pr.pen., Curtea constată nefondat recursul declarat de inculpat și întemeiat recursul parchetului, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare. Fără a reitera întreaga motivare a primei instanțe, se constată de către Curte doar că aceasta, în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și în faza de judecată, a stabilit și reținut o stare de fapt corespunzătoare realității, constând în aceea că în seara de (...), în jurul orei 20.40, în timp ce conducea ciclomotorul marca Malaguti pe str. C. din mun. C.-N., pe un segment de șosea umed și la efectuarea virajului la stânga pentru a se angaja pe str. C., prin încălcarea prev. art. 48 și art. 54 al. 1 din OUG nr. 195/2002, inculpatul P. T. R. a produs un accident de circulație care a avut ca rezultat răsturnarea pe carosabil a vehiculului și vătămarea corporală a părții vătămate V. F. L., care era pasageră pe motoretă și care prin cădere a suferit leziuni corporale vindecabile în 40 de zile de îngrijiri medicale. După incident, inculpatul a părăsit locului accidentului fără încuviințarea poliției, apoi a mers acasă și a consumat de alcool, înainte de recoltarea probelor biologice. Este neîntemeiată așadar, critica inculpatului în sensul că, în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive al e infracțiunilor prev. de art. 89 al. 1 și 90 al. 1 din OUG 195/2002, deoarece lipsește intenția, inculpatul neavând știință de leziunile produse părții vătămate V. F. L. Aceasta deoarece, rezultă din declarațiile constante ale părții vătămate că, după ce a căzut de pe ciclomotorul condus de inculpat, s-a plâns acestuia că s-a lovit la mână, că are dureri și i-a cerut să o însoțească la spital. În schimb, declarațiile inculpatului sunt oscilante, într-o primă fază arătând că partea vătămată, imediat după căzătură, s-a ridicat și „ aluat-o la fugă";, astfel că nu a putut vedea dacă are leziuni (declarația din (...) - filele 27-29 dos. u.p.), pentru ca într-o declarație ulterioară, să arate că partea vătămată, după ce a căzut, s-a lovit la mâna dreaptă și „ se văieta că o doare degetul mic de la mână"; ( declarația din 19 noiembrie 2009, filele 43-44 dos. u.p.), pentru ca în fața instanței de fond și apoi în apel, să revină la prima variantă, susținând că partea vătămată a fugit de la locul accidentului, astfel că nu a putut realiza dacă avea sau nu vătămări ( filele 13-14 dos. fond, fila 15 dos. apel). Apărările inculpatului sunt contrazise de probele dosarului, așa încât solicitarea sa de a fi achitat pentru săvârșirea celor două infracțiuni, nu poate fi primită. I. de fond dispus în mod corect, încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 184 al. 1,3 C. ca urmare a împăcării părților. În schimb, a apreciat neîntemeiat și în contradicție cu circumstanțele concrete ale cauzei că - faptele inculpatului de părăsire a locului accidentului și consum de alcool după accident, care a avut ca urmare vătămarea integrității corporale a unei persoane - nu prezintă gradul de pericol social al infracțiunilor prev. de art.89 alin.1 și, respectiv, art.90 alin.1 din OUG nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice. Aceasta deoarece, instanța nu a valorificat corespunzător criteriile prev. de art.18/1 alin.2 C. atunci când a evaluat și stabilit în concret gradul de pericol social al faptelor analizate. Astfel, în privința modului și mijloacelor de săvârșire a faptelor ori ascopului urmărit, în cauză, aceste elemente nu au relevanță deosebită, subaspectul analizat (al gradului de pericol social concret), în cazul infracțiunilor la regimul circulației, comiterea faptelor realizându-se prin însăși realizarea acțiunii incriminate ( consum de alcool, părăsirea locului accidentului) și, de regulă, nu presupun un scop anume. În ceea ce privește împrejurările comiterii faptelor, acest element are relevanță doar în privința faptei de părăsire a locului accidentului și, oricum, în defavoarea inculpatului, el săvârșind fapta în condițiile în care partea vătămată s-a plâns că este lovită și are dureri mari, rugându-l s-o conducă la spital, inculpatul refuzând și plecând spre casă. Relativ la urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce și despre care instanța a arătat că este una nesemnificativă, „leziunile victimei fiind relativ ușoare";, lăsând la o parte constatarea vădit eronată a instanței, în condițiile în care victima avut nevoie de 40 de zile de îngrijiri medicale, din nou arătăm că această împrejurare nu are importanță sub aspectul evaluării gradului de pericol social al infracțiunilor analizate, în cazul acestora, fiind vorba de infracțiuni de pericol, urmarea socialmente periculoasă rezultând ex re, din însăși comiterea acțiunii incriminate, împrejurarea având relevanță doar raportat la infracțiunea de vătămare corporală, care însă, nu face obiectul analizei noastre. În privința persoanei și conduitei inculpatului, instanța a reținut anumite aspecte pentru a releva lipsa gradului de pericol social al faptelor , aspecte care, fie nu pot constitui un criteriu de apreciere a acestui grad de pericol, în accepțiunea art.18/1 C., fie au fost evaluate și valorificate necorespunzător. Astfel, s-a reținut că inculpatul a avut o atitudine sinceră pe tot parcursul procesului penal, ceea ce nu corespunde realității, atât în cursul urmăririi penale, cât și în fața instanței, arătând, în mod mincinos, că nu a perceput ca victima să fi fost lovită, întrucât a fugit de la locul accidentului, în condițiile în care, constant, aceasta a declarat că i s-a plâns inculpatului că are dureri și i-a cerut să o însoțească la spital. Relativ la antecedentele penale ale inculpatului, instanța reține această împrejurare, în mod cu totul greșit și în afara criteriilor legale, ca fiind una ce reclamă clemență din partea autorităților, în caz contrar, situația inculpatului urmând a se agrava, el având de executat o pedeapsă privativă de libertate, dacă, condamnat fiind pentru infracțiunile deduse judecății, se impune revocarea suspendării executării unei pedepse anterioare, ignorând cu desăvârșire că, din contră, antecedența penală a inculpatului este dovada perseverenței infracționale a acestuia (condamnarea anterioară fiind tot pentru o infracțiune la regimul circulației rutiere), imposibilității acestuia de reeducare în condițiile unei sancțiuni mai blânde, iar agravarea situației sale nu este altceva, decât consecința proprieiculpe, propriului comportament, pe care a înțeles să-l adopte în perioada termenului de încercare al unei suspendări anterioare, a pedepsei. Natura relațiilor dintre inculpat și partea vătămată - iarăși este unelement nerelevant, care excede cadrului analizei gradului de pericol social al celor două fapte analizate, având importanță doar raportat la infracțiunea de vătămare corporală și, aici, în defavoarea inculpatului, atitudinea sa fiind una total reprobabilă, față de o persoană cu care, afirmativ, ești în relații foarte apropiate. Rezonanța socială a faptelor - apreciată ca fiind scăzută la momentul comiterii acestora și care, a scăzut și mai mult prin trecerea timpului - este de asemenea, un element neavut în vedere de legiuitor, atunci când a înțeles să ofere organelor judiciare un set de criterii, pe baza cărora să poată evaluagradul de pericol social al unei infracțiuni. Față de toate aceste criterii, mai sus menționate și analizate, Curtea constată că în mod greșit a apreciat instanța că faptele inculpatului sunt în mod vădit lipsite de importanță și că acestea nu prezintă gradul de pericol social al infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată. Așa fiind, recursul parchetului se privește ca fondat, urmând a fi admis ca atare, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d C.pr.pen., sentința atacată urmând a fi casată în parte, doar sub aspectul greșitei achitări a inculpatului P. T. R.. Rejudecând în aceste limite, se va dispune condamnarea inculpatului P. T. R., pentru comiterea infracțiunilor de: - părăsire a locului accidentului de către conducătorul vehiculului implicat într-un accident de circulație în urma căruia a rezultat vătămarea corporală a unei persoane fără încuviințarea poliției, prev de art.89 alin.1 din OUG nr.195/2002 cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal și art. 74 lit. c rap. la art. 76 lit.d Cod penal la o pedeapsă de 6 (șase) luni închisoare; - consum de alcool ulterior accidentului rutier în urma căruia a rezultat vătămarea corporală a unei persoane până la recoltarea probelor biologice prev. de art. 90 alin.1 din OUG nr. 195/2002 cu aplicarea art.37 lit. a și art. 74 lit.c rap. la art.76 lit.d Cod penal la o pedeapsă de 4 (patru) luni închisoare. La stabilirea pedepselor, s-au avut în vedere criteriile de individualizare prev. de art.72 C., apreciindu-se totuși că, atitudinea inculpatului după săvârșirea infracțiunii, constând în prezentarea în fața autorităților judiciare, chiar dacă cu o atitudine parțial sinceră, poate fi calificată ca circumstanță atenuantă în sensul art.74 alin.1 lit.c C., dându- se eficiență dispoz. art.76 lit.d Cod penal și coborând pedeapsa sub minimul special prevăzut de lege, cuantumul stabilit fiind în măsură a realiza scopul prev. de art.52 C. Conform art. 33 lit. a, 34 lit. b Cod penal se vor contopi pedepsele aplicate prin prezenta în pedeapsa cea mai grea de 6 luni închisoare. În baza art.83 C. se va dispune revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 525/(...) a Judecătoriei C.-N., urmând ca aceasta să se execute alături de pedeapsa aplicată prin prezenta, în final, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 1 an și 6 luni închisoare în regim de detenție. Se va face aplicarea dispoz. art. 71 Cp rap. la art.64 lit. a teza a II-a și b Cod penal. Se vor menține restul dispozițiilor sentinței atacate. Pentru aceleași considerente, mai sus expuse, se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul P. T. R., în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b C.pr.pen. În baza art.192 alin.2 va fi obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs în cuantum de 300 lei, restul cheltuielilor judiciare rămânând în sarcina statului. PENTRU ACESTE M.IVE IN NUMELE LEGII D E C I D E: I. În baza art. 38515 pct. 2 lit. d C.pr.penală admite recursul declarat de către P. DE PE L. JUDECĂTORIA CLUJ-NAPOCA împotriva sentinței penale nr. 400 din 07 aprilie 2011 a Judecătoriei C.-N., pe care o casează în parte doar sub aspectul greșitei achitări a inculpatului P. T. R. și rejudecând în aceste limite: Condamnă inculpatul P. T. R., fiul lui A. și M., n. la (...) în C.-N., cetățean român, studii 12 clase, stagiul militar satisfăcut, căsătorit, 1 copil minor, recidivist, domiciliat în C.-N., str. Căpitan G. I., nr.36-38, CNP 1. pentru comiterea infracțiunilor de - părăsire a locului accidentului de către conducătorul vehiculului implicat într-un accident de circulație în urma căruia a rezultat vătămarea corporală a unei persoane fără încuviințarea poliției, prev de art.89 alin.1 din OUG nr.195/2002 cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal și art. 74 lit. c rap. la art. 76 lit.d Cod penal la o pedeapsă de 6 (șase) luni închisoare; - consum de alcool ulterior accidentului rutier în urma căruia a rezultat vătămarea corporală a unei persoane până la recoltarea probelor biologice prev. de art. 90 alin.1 din OUG nr. 195/2002 cu aplicarea art.37 lit. a și art. 74 lit. c rap. la art.76 lit.d Cod penal la o pedeapsă de 4 (patru) luni închisoare. Conform art. 33 lit. a, 34 lit. b Cod penal contopește pedepsele aplicate prin prezenta în pedeapsa cea mai grea de 6 luni închisoare. Revocă suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 525/(...) a Judecătoriei C.-N., potrivit art.83 Cod penal, pe care o cumulează cu pedeapsa aplicată prin prezenta, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 1 an ș i 6 lun i înch iso are în regim de detenție. În baza art. 71 Cp interzice inculpatului drepturile prev. de art.64 lit. a teza a II-a și b Cod penal. Menține restul dispozițiilor sentinței atacate. II. Respinge ca nefondat recursul declarat de către inculpatul P. T. R. împotriva aceleiași sentințe. Obligă inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs în cuantum de 300 lei, restul cheltuielilor judiciare rămânând în sarcina statului. Definitivă. Pronunțată în ședința publică din 26 septembrie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI L. M. ANA C. M. Ș. M. V.-G. GREFIER Red.A.C./Dact.H.C. 4 ex./(...) Jud.fond: L. B.
| ← Decizia penală nr. 13/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 222/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
