Sentința penală nr. 123/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
Dosar nr. (...)
SENTINȚA PENALĂ NR. 123/2011
Ședința publică din 27 octombrie 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : V. G.- judecător
GREFIER : M. N.
Ministerul Public este reprezentat prin procuror D. S. din cadrul P.ui de pe lângă Curtea de A. C.
S-a luat spre examinare plângerea penală formulată de petenta P. C. împotriva Rezoluției procurorului din 2 iunie 2011 dată în dosarul nr.
103/P/2011 al P.ui de pe lângă Curtea de A. C.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă petenta personal asistată de apărătorul ales avocat P. M. M. din cadrul Baroului de avocați M., cu delegația la dosar, intimata H. L. G. asistată de apărătorii aleși avocat S. B. și Dan C., din cadrul Baroului de avocați C., cu delegațiile la dosar, pentru intimatul T. R. apărătorii aleși avocat S. B. și Dan C., din cadrul Baroului de avocați C., cu delegațiile la dosar, lipsă fiind intimatul T. R..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța pune în discuția părților excepția tardivității plângerii formulată de petenta P. C., excepție invocată de apărătorul ales al intimaților H. L. G. și T. R. la termenul din 6 octombrie 2011.
Apărătorul intimaților H. L. G. și T. R. arată că, prin rezoluția din 2 iunie
2011 P. de pe lângă Curtea de A. C. a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva intimaților, rezoluție comunicată petentei la data de 8 iunie 2011, dată ce apare atât pe plicul expediat cât și în susținerile acesteia din plângerea adresată P. general al P.ui de pe lângă Curtea de A. C.
Conform prevederilor art. 278 alin. 3 Cod procedură penală plângerea împotriva rezoluției prin care procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale se va face în 20 de zile de la comunicarea către persoana interesată a copiei după rezoluție. Acest termen este unul de decădere. D. se va calcula acest termen conform prevederilor art. 186 alin.2 Cod procedură penală, data de 8 iunie 2011 nu va intra în calcul, adunând 20 de zile, se ajunge la data de 28 iunie 2011, care nu va intra nici aceasta în calcul și astfel data de 29 iunie 2011 va fi ultima zi în care plângerea putea fi înregistrată în termen. După cum rezultă din dosar plângerea a fost înregistrată tardiv în 30 iunie 2011.
Chiar dacă plângerea împotriva rezoluției de neîncepere a urmăriri penale făcută ca urmare a respingerii plângerii de către P. general al P.ui de pe lângă
Curtea de A. C. a fost făcută în termen, persoana vătămată recepționând aceastăultimă rezoluție în 8 iulie 2011 și înaintând plângerea adresată în 29 iulie 2011, deci în ultima zi a termenului prevăzut de art. 2781 alin.1 Cod procedură penală, nerespectarea termenului inițial de 20 de zile face tardivă plângerea adresată P. general și prezenta plângere. Temeinicia excepției nu este pusă în discuție de împrejurarea că P. general nu a observat această tardivitate și a respins plângerea pe alte considerente. În final, se arată de apărătorul ales al intimaților că, instanța de judecată nu va putea proceda la judecarea plângerii adresată ei pentru că este vorba de un termen de decădere, iar petenta este decăzută din dreptul de a se adresa instanței de judecată dacă nu s-a adresat în prealabil P. general în termenul prevăzut de lege, menționând că procedura prealabilă în fața P. general este una obligatorie. Apărătorul ales al petentei, solicită respingerea excepției tardivității formulată de apărătorul ales al intimaților, față de obiectul prezentei proceduri, prevăzută de art. 2781 Cod procedură penală, arată că termenul de 20 de zile de la comunicare a fost respectat în cauză. Reprezentantul parchetului solicită admiterea excepției tardivității invocată de apărătorul intimaților, cu privire la plângerea formulată de petentă Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea cauzei. Apărătorul ales al petentei solicită admiterea plângerii așa cum a fostformulată în scris, cu consecința trimiterii cauzei procurorului în vederea începerii urmăririi penale, pentru tragerea la răspundere a făptuitorilor. În dezvoltarea motivelor plângerii se arată de apărătorul petentei că soluția de neîncepere a urmăririi penale este netemeinică și nelegală. P. a ajuns la această concluzie fără administrarea tuturor probelor relevante, fiind audiați doar anumiți martori, cu toate că petenta a indicat în plângerea formulată martorii M. D. E. și M. A., a fost audiată în mod inexplicabil doar martora M. A. Se mai menționează că, petenta a indicat faptul că dorește să fie audiată martora M. D. E., cu atât mai mult cu cât aceasta este persoana care lucrează la agenția imobiliară, are toate actele, cunoaște și poate da detalii cu privire la toate discuțiile dintre părți legate de încheierea contractelor încheiate. Petenta a formulat plângere împotriva intimaților pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, faptă prevăzută și pedepsită de art. 213 Cod penal. Conform art. 215 alin 1 Cod procedură penală: „Inducerea în eroare a uneipersoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos material injust și dacă s-a pricinuit o pagubă, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 12 ani";. „(3) Inducerea sau menținerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executării unui contract, săvârșită în așa fel încât, fără această eroare, cel înșelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condițiile stipulate, se sancționează cu pedeapsa prevăzută de aliniatele precedente, după distincțiile arătate";. „(5) Înșelăciunea care a avut consecințe deosebit de grave sepedepsește cu închisoare de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi";. Petenta, a fost înșelată cu ocazia demarării procedurilor de vânzare- cumpărare a unui teren prin intermediul făptuitorilor H. L. G. și T. R.-avocați. Se mai menționează în motivele plângerii că, petenta nu a văzut anexa la contractele legalizate sub nr. 4863, 4864 și 4865/1 august 2007 prin care acestea sunt rezoluționate prin acordul părților și nici nu a semnat acest act. În cadrul executării și negocierii contractului, petenta a fost menținută în eroare și a fostprejudiciată de importante sume bănești. Modalitățile concrete de inserare în convenție au constat în primul rând în inducerea în eroare a petentei cu prilejul semnării contractelor de vânzare-cumpărare nr. 3269 și nr. 3270 prin prezentarea ca fiind rezoluționate antecontractele încheiate anterior. Intimatul T. R. a înaintat agenției imobiliare care se ocupa de aceste negocieri, diverse acte referitoare la progresul demersurilor de întabulare a apartamentelor pentru a evita orice dubiu cu privire la predarea apartamentelor respective, cu toate că pe de altă parte, apartamentele au fost înstrăinate unor terțe persoane chiar de făptuitori. Prin prisma prevederilor art. 202 Cod procedură penală „organul de urmărire penală este obligat să strângă probele necesare pentru aflarea adevărului și pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele, în vederea justei soluționări a acesteia. Organul de urmărire penală adună probele atât în favoarea, cât și în defavoarea învinuitului sau inculpatului";. Apărătorul petentei consideră că nu s-a dorit aflarea adevărului, ceea ce contravine dispozițiilor imperative ale art. 63 și art. 202 Cod procedură penală, neputând fi vorba de o lămurire asupra tuturor aspectelor de drept și a împrejurărilor cu privire la fapte, a condițiilor în care acestea au fost săvârșite și a persoanei făptuitorilor. Chiar dacă legea penală nu instituie obligația administrării unui anumit număr de acte premergătoare în înțelesul art. 224 Cod procedură penală, prin aplicarea principiului oficialității, rolului activ și principiul aflării adevărului care guvernează procesul penal, se consideră de apărătorul petentei că, actele premergătoare sunt limitate cantitativ și calitativ la îndeplinirea activităților necesare atingerii scopului lor legal, adoptarea unei soluții temeinice și legale. În final, se arată de apărătorul petentei că, organul de urmărire penală s-a limitat la luarea declarațiilor făptuitorilor, proba cu înscrisuri, iar martorii, doar cei indicați de aceștia, majoritatea rude de grad apropiat. Dintre martorii propuși de petentă a fost audiat doar unul, cu toate că, în baza rolului activ ce incumbă organului de urmărire penală, în condițiile în care petenta nu are studii juridice și nu a fost asistată de o persoană calificată, putea dispune administrarea de probe și din oficiu pentru cercetarea tuturor aspectelor indicate în plângere. Apărătorul ales al intimaților, avocat S. B. depune la dosar un set deînscrisuri, respectiv: factura nr. 211 din 15 septembrie 2011 privind onorariul avocațial achitat de intimatul T. R. factura nr. 210 din 15 septembrie 2011 privind onorariul avocațial achitat de intimata H. L. G. copia planului de amplasament și delimitare a imobilului situat în F., str Eroior nr. 23 județul C.; actul de apartamentare încheiat de cei doi intimați; copia încheierii nr. 1. emisă de O. de C. și P. I. C. B. de C. și P. I. C.-N. extrasele de carte funciară pentru informare, cu numerele cadastrale, numerele topografice A1-55277-C1-U21; A1- 55277-C1- U25; A1-55277-C1- U27. Se arată de apărătorul ales al intimaților că, în realitate, apartamentele i-au fost predate în fapt și nu în drept, întrucât acestea nu erau întabulate la momentul respectiv. A. s-au întabulat, conform extraselor de carte funciară depuse azi la dosar. Solicită respingerea plângerii formulată de petentă ca nefondată, cu consecința menținerii rezoluției atacate și cu acordarea cheltuielilor de judecată conform scriptelor anexate la dosar. A. 213 Cod penal incriminează însușirea unui bun mobil al altuia sau dispunerea de acest bun pe nedrept ori refuzul de a- l restitui. Obiectul material al infracțiunii îl constituie un bun mobil corporal, careîn momentul comiterii faptei să se afle în detenția altuia, deci nu se va circumscrie acestui obiect material bunul imobil, terenuri în cazul de față. În speță, nu a existat o inducere în eroare din partea intimaților, motivat de faptul că, din însăși declarația persoanei vătămate reiese faptul că aceasta cunoștea încă din faza premergătoare încheierii contractelor din noiembrie 2008 modul în care urma să dobândească proprietatea a patru apartamente în blocul ce inițial trebuia construit de d-l Pop C.-B. D. în contractele încheiate era stipulat că prețurile pentru terenuri, respectiv pentru apartamente au fost integral achitate de cumpărători, s-a dovedit ulterior că înțelegerea a constat de fapt într- un schimb, aspect recunoscut și de petentă. După finalizarea imobilului, atât petenta, cât și martora B. E. au putut intra în posesia apartamentelor și au și intrat. În acest sens, petenta a acționat ca un proprietar al apartamentelor, manifestându-și dorința de a le vinde prin intermediul unei agenții imobiliare, aceasta găsind chiar și potențiali cumpărători, încheind un contract de rezervare în data de 30 decembrie 2010. Petenta a știut în permanență desfășurarea înțelegerilor, deci nu se observă în ce manieră a putut fi aceasta indusă în eroare. De asemenea, aceasta nu a specificat ce clauză contractuală nu ar fi acceptat în condițiile în care intimații nu au făcut altceva decât să încerce să ajute petenta și pe ceilalți implicați în tranzacții în demersul lor de a obține un beneficiu de pe urma porțiunii de teren moștenite de fiecare. P. plângere nu ar fi fost întemeiată nici măcar dacă era una pur civilă care să fundamenteze pe o eventuală neexecutare a contractului autentic, deoarece obligaților intimaților a fost îndeplinită în fapt, iar chestiunile pur birocratice nu le pot fi imputate în nici un caz lor. În final, se arată de apărătorul ales al intimaților că nu se poate vorbi de inducerea în eroare a persoanei vătămate de către intimați, cu ocazia încheierii contractelor nr. 3270 din 6 noiembrie 2008, respectiv 3269 din 6 noiembrie 2008 între intimați și petentă, lipsind atât latura obiectivă cât și cea subiectivă a infracțiunii de înșelăciune, fiind o plângere cu un vădit conținut șicanator și defăimător. Cu obligarea petentei la cheltuieli judiciare în cauză, conform chitanțelor doveditoare depuse la dosar la termenul de azi. Apărătorul ales al intimaților avocat Dan C., achiesează la concluziile colegului său. Reprezentantul parchetului pe fond solicită respingerea plângerii formulată de petentă ca fiind nefondată, cu consecința menținerii rezoluției atacate ca fiindlegală și temeinică. Intimata H. L. G., având ultimul cuvânt, achiesează la concluziilor apărătorilor săi aleși, solicitând respingerea plângerii formulată de petentă ca fiind nefondată, cu menținerea rezoluției atacate ca fiind legală și temeinică. Cu cheltuieli de judecată. C U R T E A : Prin plângerea înregistrată sub dosar nr.(...) al Curții de A. C. petenta P. C. a solicitat instanței ca prin sentința ce o va pronunța să admită plângerea formulată de aceasta împotriva rezoluției din 2 iunie 2011 dată în dosar nr.103/P/2011 al P.ui de pe lângă Curtea de A. C. și a rezoluției din 5 iulie 2011 dată în dosar nr.597/II/2/2011 al aceluiași parchet, cu trimiterea cauzei laprocuror în vederea începerii urmăririi penale față de H. L. și T. R. ambii avocați în cadrul Baroului C. pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune prev. de art.215 alin.1,2,3 C. și abuz de încredere prev. de art.213 C. În motivarea plângerii petenta a arătat că prin rezoluția din 2 iunie 2011 dată în dosar nr.103/P/2011 al P.ui de pe lângă Curtea de A. C. s-a dispus neînceperea urmăririi penale cu privire la făptuitorii H. L. și T. R. pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune prev. de art.215 alin.1,2,3 C. și abuz de încredere prev. de art.213 C., fără administrarea tuturor probelor necesare soluționării cauzei, fiind audiați doar anumiți martori, cu toate că petenta a indicat în plângere martorii M. D. și M. A., a fost audiată doar martora M. A. Petenta a mai arătat că prin antecontractul de vânzare-cumpărare au fost demarate procedurile de înstrăinare a terenurilor situate în comuna F. în suprafață de 1325 mp înscris în CF nr.10465, respectiv în suprafață de 1900 mp înscris în CF nr.5559 către numitul Pop C. B. Ulterior, în cursul anului 2008 a fost contactată de către numitul T. R. care i-a comunicat că Pop C. B. nu mai are posibilități materiale de a finaliza construcțiile începute, sens în care făptuitorii au preluat construcțiile în faza în care se aflau pentru finalizarea acestora însă petenta nu a văzut anexele la contracte legalizate sub nr.4863, 4864 și 4865/1 august 2007 prin care acestea au fost rezoluționate prin acordul părților și nici nu a semnat aceste acte, apreciind că a fost indusă în eroare. Din probele administrate în faza actelor premergătoare la P. de pe lângă Curtea de A. C. rezultă următoarele: Prin rezoluția din 2 iunie 2011 dată în dosar nr.103/P/2011 al parchetului de pe lângă Curtea de A. C. s-a dispus neînceperea urmăririi penale cu privire la H. L. și T. R. avocați în cadrul Baroului C. referitor la comiterea infracțiunilor de înșelăciune prev. de art.215 alin.1,3,5 C. și abuz de încredere prev. de art.213 C. În considerentele acestei rezoluții s-a reținut că în primăvara anului 2007 Pop C. B. dezvoltator imobiliar a luat legătura cu făptuitorii H. L. și T. R., care au discutat și cu rudele acestora , inclusiv petenta P. C., în vederea construirii a două blocuri de apartamente pe terenurile proprietatea acestora din comuna F. Părțile s-au înțeles ca în schimbul terenurilor, proprietarii să primească un număr de 7 apartamente, din care trei reveneau numitei T. M., unul numitei B. E. și trei apartamente petentei P. C.. Prin antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub număr 4. august 2007 numitul Pop C. B. se obliga să-i înstrăineze petentei apartamentele potrivit înțelegerii. Construcția blocului a fost demarată, însă ulterior constructorul a întâmpinat dificultăți financiare, sens în care făptuitorii H. L. și T. R. au preluat proiectul pentru construcția celor două imobile, sens în care la data de 2 mai 2008 s-a încheiat un contract de asociere în participațiune. Făptuitorii H. L. și T. R. au construit unul dintre blocurile de locuințe cu ajutorul unui credit obținut de la B. I. R. , după care au predat cheile apartamentelor promise petentei P. C., așa cum rezultă cu certitudine din declarațiile martorilor M. A. și B. E., însă petenta a aruncat cheile primite. Față de starea de fapt reținută mai sus, s-a apreciat că făptuitorii nu au comis faptele reclamate de petentă, sens în care s-a dispus neînceperea urmăririi penale cu privire la aceștia. Împotriva acestei rezoluții petenta a formulat plângere, care a fost respinsă prin rezoluția din 5 iulie 2011 dată în dosar nr.597/II/2/2011 de procurorul general adjunct al P.ui de pe lângă Curtea de A. C. Petenta a formulat plângere împotriva celor două rezoluții la Curtea de A. C. așa cum s-a arătat mai sus. La termenul de judecată din 27 octombrie 2011 făptuitorii au ridicat excepția tardivității plângerii formulate de petentă, solicitând respingerea plângerii pentru acest motiv. În susținerea excepției făptuitorii au arătat că rezoluția din 2 iunie 2011 a P.ui de pe lângă Curtea de A. C. a fost comunicată petentei la data de 8 iunie 2011, iar aceasta a formulat plângerea la procurorul general al parchetului de pe lângă Curtea de A. C. la data de 30 iunie 2011, cu depășirea termenului de 20 de zile de la comunicare prev. de art.278 alin.3 C. Cu privire la excepția invocată de făptuitori, se rețin următoarele: Rezoluția din 2 iunie 2011 dată în dosar nr.103/P/2011 al P.ui de pe lângă Curtea de A. C. a fost comunicată petentei P. C. la data de 8 iunie 2011 , așa cum apare pe plicul de expediere a rezoluției adoptate în cauză, cât și din considerentele plângerii formulate de petentă împotriva rezoluției menționate mai sus, care arată în mod expres că rezoluția i-a fost comunicată la data de 8 iunie 2011, (fila 9, 15 dosar nr.597/II/2/2011 al P.ui de pe lângă Curtea de A. C.). Petenta a formulat plângere împotriva rezoluției din 2 iunie 2011 a P.ui de pe lângă Curtea de A. C. la procurorul general al P.ui de pe lângă Curtea de A. C., care a fost depusă direct la P. de pe lângă Curtea de A. C. în data de 30 iunie 2011 (f.9 din dosar nr.597/II/2/2011 al P.ui de pe lângă Curtea de A. C.). Potrivit art.278 alin.3 C. plângerea împotriva rezoluției prin care procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale se face în termen de 20 de zile de la comunicarea copiei după rezoluție. Acest termen este unul de decădere. Din dispozițiile art.186 alin.2 C. rezultă că la calcularea termenelor pe ore sau pe zile nu se socotește ora sau ziua de la care începe să curgă termenul, nici ora sau ziua în care acesta se împlinește. Rezoluția din 2 iunie 2011 dată în dosar nr.103/P/2011 al P.ui de pe lângă Curtea de A. C., fiind comunicată petentei la data de 8 iunie 2011, această zi nu va fi luată în considerare, însă calculând termenul de 20 de zile de la comunicarea rezoluției, acesta se împlinește la data de 28 iunie 2011, dată care nici aceasta nu va fi luată în considerare, iar ultima zi în care se putea formula plângerea adresată procurorului general al P.ui de pe lângă Curtea de A. C. era data de 29 iunie 2011, însă plângerea a fost înregistrată la P. de pe lângă Curtea de A. C. la data de 30 iunie 2011, cu depășirea termenului de 20 de zile de la comunicarea rezoluției cu petenta prevăzut de art.278 alin.3 C. Având în vedere că petenta a formulat plângerea împotriva rezoluției din 2 iunie 2011 dată în dosar nr.103/P/2011 al P.ui de pe lângă Curtea de A. C. la procurorul general al P.ui de pe lângă Curtea de A. C. cu depășirea termenului de 20 de zile de la comunicarea rezoluției din 2 iunie 2011 prevăzut de art.278 alin.3 C. pentru motivele care s-au arătat în detaliu mai sus plângerea formulată de petenta P. C. împotriva rezoluției din 2 iunie 2011 dată în dosar nr.103/P/2011 al P.ui de pe lângă Curtea de A. C. urmează să fie respinsă ca fiind tardivă. Soluționarea plângerii împotriva rezoluției din 2 iunie 2011 de către P. general adjunct al P.ui de pe lângă Curtea de A. C. prin rezoluția din 5 iulie 2011 nu înlătură tardivitatea plângerii formulate de petentă, întrucât termenulprevăzut de dispozițiile art.278 alin.3 C. este un termen de decădere, iar neobservarea acestuia de către procurorul general adjunct nu înlătură tardivitatea plângerii formulate de petentă. Pe de altă parte făptuitorii puteau invoca tardivitatea plângerii formulate de petentă doar în fața instanței de judecată, întrucât nu au fost citați de către procurorul general adjunct în momentul soluționării plângerii formulate de petentă împotriva rezoluției din 2 iunie 2011 a P.ui de pe lângă Curtea de A. C. . În baza art.192 alin.2 C. petenta urmează să plătească intimaților suma de 5317,86 lei cheltuieli judiciare, reprezentând onorarii avocațiale achitate de intimați apărătorilor aleși ai acestora potrivit chitanțelor și facturilor existente la dosarul de fond (f.46-49). PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE Respinge ca fiind tardivă plângerea formulată de petenta P. C. domiciliată în C.-N. str. B. nr. 2 A ap.31 județul C. împotriva Rezoluției procurorului din 2 iunie 2011 dată în dosarul nr. 103/P/2011 al P.ui de pe lângă Curtea de A. C. Obligă pe petentă să plătească intimaților H. L. G. și T. R. domiciliați în C.- N., str. J.J. Rousseau nr. 7 bl S1 sc 1 ap 7 județul C. suma de 5317,86 lei cheltuieli judiciare. Obligă pe petentă să plătească statului suma de 500 lei cheltuieli judiciare. Definitivă. Pronunțată în ședința publică din 27 octombrie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI V. G. M. N. Red.V.G./S.M.D. 4 Ex./(...)
| ← Decizia penală nr. 1065/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 13/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
