Decizia penală nr. 454/2011, Curtea de Apel Cluj

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2011)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR.(...)

DECIZIA PENALĂ NR.454/2011

Ședința publică din 30 martie 2011

Instanța compusă din:

PREȘEDINTE: ANA C., judecător

JUDECĂTORI: M. R.

L. M.

GREFIER: M. B.

Ministerul Public, P. de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin P. A.

S-a luat spre examinare recursul declarat de către P. DE PE L.

TRIBUNALUL CLUJ împotriva deciziei penale nr.418/A din 29 noiembrie

2010 a T.ui C., în cauza penală privind pe inculpatul R. G. A. trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de ucidere din culpă, prev. de art.178 alin.1 și 2 Cod penal.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul R. G. A. asistat de apărătorul ales av.B. M. din cadrul Baroului C., cu delegația la dosar și reprezentantul părții responsabile civilmente SC S. SA, cons.jur.R. A., lipsă fiind părțile civile L. F., L. Ana V., L. T., L. A., L. M., L. S., L. O., S. de A. al J. C., S. M. G., S. C. de U. P. și asigurătorii SC A. Ț. A. SA, SC G. A. SA.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care, întrebat fiind de către instanță inculpatul R. G. A. arată că ceea a declarat în fața instanței de fond corespunde adevărului, o menține și nu dorește să facă completări la aceasta.

Nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursului.

Reprezentantul M.ui P. susține că recursul este fundamentat pe disp.art.385/9 pct.16 C.pr.pen., respectiv consideră că în mod greșit instanțele au dispus achitarea inculpatului, temeiul achitării fiind art.10 lit.e cu ref.la art.47 C.pen., reținând că în cauză sunt incidente dispozițiile privind cazul fortuit. In opia sa, hotărârile atacate sunt greșite sens în care, în baza art.385/15 pct.1 lit.b C.pr.pen., solicită casarea în întregime a deciziei atacate împreună cu sentința Judecătoriei G., să se procedeze la rejudecarea cauzei și să se rețină vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, să se rețină atât culpa inculpatului cât și a victimei, atât în rezolvarea laturii penale cât și în ce privește latura civilă a cauzei cu privire la despăgubirile ce urmează a fi acordate succesorilor victimei și în ce privește despăgubirile solicitate de instituțiile medicale.

De asemenea, având în vedere că s-au depus note de ședință din partea părții responsabile civilmente, solicită a se avea în vedere că sunt îndeplinite dispozițiile codului civil, pentru existența raportului de prepușenie. S. a se reține existența acestui raport și să fie obligată partea responsabilă civilmente, în solidar cu inculpatul, la plata despăgubirilor civile.

Apreciază că soluțiile sunt greșite ca urmare a greșitei rețineri incidenței unei cauze ce înlătura caracterul penal al faptei.

Dispozițiile art.47 C.pen., presupun în mod necesar, pentru a putea fi reținute, faptul ca în prezenta speță să fie incidentă o împrejurare care să fie imprevizibilă din punctul de vedere al inculpatului. C. că această situație nu este incidentă în cauză raportat la probele administrate atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul cercetării judecătorești.

Se mai arată că din concluziile raportului de expertiză întocmit rezultă că la producerea accidentului a concurat atât culpa conducătorului auto cât și culpa victimei. Instanțele de fond și de apel au apreciat că în cauză inculpatul nu poate fi condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, neputându-se reține vinovăția sa, întrucât prezența victimei pe carosabil în fața autovehiculului pe care acesta îl conducea nu putea fi observată în mod obiectiv. Din expertiză se reține că prezența victimei putea fi observată. Se reține de asemenea încălcarea art.35 din OUG nr.1. și 148 din aplicarea acestei ordonanțe. Instanțele au înlăturat aceste concluzii, apreciind că inculpatul nu avea obligația de a respecta aceste dispoziții întrucât autovehiculul era staționat. Considerentele avute în vedere de instanțe nu sunt întemeiate, fiind în contradicție cu prevederile legale ale art.6 din 1..

C. că există cel puțin două aspecte care trebuie nuanțate și anume momentul în care victima debutează activitatea de traversare a părții carosabile și obligația inculpatului pe care o are potrivit disp.art.35 din OG

1. de a nu pune în pericol participanții la trafic. C. pe care expertul o trage prin raport este că este greșit reținerea cazului fortuit. In consecință, este greșită soluția de achitare pronunțată de fond și menținută de instanța de apel, întrucât pe baza probele administrate la dosarul cauzei urmează a se reține vinovăția inculpatului ca fiind pe deplin dovedită.

In memoriul scris depus la dosar s-a arătat că, pentru a exista cazul fortuit, este necesar caracterul imprevizibil, a stării de pericol pe care o crează victima, ori în cazul de față nu sunt incidente aceste prevederi, starea de fapt fiind diferită.

Este corectă și critica parchetului privind nemotivarea hotărârii. Nici unul din motivele de apel nu a fost avut în vedere de către instanța de apel, aceasta preluând în totalitate argumentele instanței de fond. Or, decizia nu îndeplinește condițiile și exigențele codului de procedură penală și nu face referire la susținerile și argumente juridice pe care memoriul de apel le cuprinde.

In consecință, apreciază că sunt greșite hotărârile pronunțate de instanțele de fond și apel, motiv pentru care solicită casarea acestora și rejudecarea cauzei, cu reținerea vinovăției inculpatului și culpa concurentă a victimei.

În ce privește latura civilă a cauzei, solicită obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente, la plata despăgubirilor civile.

De asemenea, solicită a se constata calitatea de asigurător a SC G. A.

SA.

Cheltuielile avansate de stat solicită să rămână în sarcina acestuia. Apărătorul ales al inculpatului solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală.

În susținerea poziției procesuale arată că recursul P. de pe lângă

Tribunalul Cluj se bazează pe o interpretare eronată a unor probe. In cauză inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă. Argumentul din rechizitor este că inculpatul putea și trebuia să prevadă, putând evita accidentul de circulație. A. argumente se bazează pe raportul de expertiză efectuat în cauză. Cu privire la această expertizăsusține că aceasta s-a realizat într-un laborator și nu la fața locului.

Făcându-se astfel s-a pornit de la premise greșite. In expertiză s-a făcut referire la un alt tip de camion. O altă greșeală a fost aceea că victima a fost măsurată la o altă înălțime, un argument că victima nu putea fi văzută. Prin urmare a solicitat efectuarea în cauză a unui raport de expertiză auto, expertul concluzionând că nu putea fi văzută și nu putea fi evitat producerea accidentului. In recurs, se reține că nu s-a analizat posibilitatea ca șoferul să fi văzut victima. A formulat obiecțiuni la raport iar expertul răspunde explicit că victima nu putea fi văzută. Urmare acestui fapt, s-au audiat martori și apărarea a solicitat reconstituirea. In încheierea de reconstituire a solicitat să fie fotografiat la 1,7 metri din cabina autovehiculului, din aceste fotografii rezultând că victima nu se putea vedea.

În primul rând, inculpatul nu avea obligația legală de a urmări traficul pietonal. Acel trecător putea să se deplaseze în orice altă direcție. A doua chestiune este, dacă victima s-a deplasat în fața autoturismului în acel interval de timp. S. martori care arată modul în care victima s-a așezat în fața autorismului pentru a se sprijini. La 1,7 metri victima nu putea fi văzută, astfel că starea de pericol nu putea fi prevăzută și se datorează unei împrejurări mai presus de puterea inculpatului. A. este șofer profesionist și nu a avut niciodată vreun accident.

Argumentele care au stat la baza hotărârii instanței de fond sunt în continuare valabile, nu pot fi demontate de probele la care parchetul face referire pentru că inculpatul nu putea prevedea că victima este așezată în fața autovehiculului și este în aceeași conduită cu analiza conduitei pietonilor.

În consecință, apreciază că recursul este nefondat, motiv pentru care solicită respingerea acestuia, cu cheltuieli judiciare în sarcina statului.

Partea responsabilă civilmente SC ";. SA, prin consilier juridic, solicită respingerea recursului parchetului și achiesează la concluziile apărătorului inculpatului.

În susținerea poziției societății ca și parte responsabilă civilmente, arată că stabilirea răspunderii civile are la bază existența unor relevanțe cu privire la presupunerea că s-a comis o infracțiune. SC S.";SA a fost chemată ca parte responsabilă civilmente, în baza art.1000 al.3 C.civ., raportat la faptul că inculpatul, în momentul producerii accidentului conducea autoutilitara DAF care aparține societății comerciale. Se impune asupra acestui articol a se analiza, și anume în funcțiile pe care li s-au încredințat. Din textul legal rezultă că trebuie îndeplinite cumulativ două condiții speciale : existența raportului de prepușenie și săvârșirea faptei ilicite în limitele funcțiilor lui. Se poate concluziona că în cazul în care a săvârșit această faptă, acționând în propriul său interes, în depășirea atribuțiilor de serviciu, urmează ca promitentul să nu răspundă în solidar cu inculpatul. La momentul producerii accidentului, inculpatul nu se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu, societatea cerându-i inculpatului să se deplaseze la S. Ca urmare, dacă inculpatul se va găsi vinovat față de fapta sa, societatea nu poate fi trasă ca și parte responsabilă civilmente alături de inculpat.

Raportat de celelalte aspecte, susține în totalitate ceea ce a expus apărătorul inculpatului. S. a fi avute în vedere la soluționarea cauzei și notele de ședință depuse la dosar.

Inculpatul R. G. A., având ultimul cuvânt solicită respingerea recursului parchetului și arată că este nevinovat, a respectat toate regulile de circulație dar nu a avut cum să vadă victima.

C U R T E A

Judecătoria Gherla, prin sentința penală nr.877 din (...), a dispus, în temeiul articolului ^{11 punctul 2 litera a) și articolului 10 litera e) din Codul de procedură penală, achitarea inculpatul R. G.-A., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută de articolul 178 alineatul 1 și alineatul 2 din Codul penal.}

S-a dispus respingerea acțiunii civile a părții civile S. C. de U. ,,P. D.

O. F., având ca obiect despăgubiri civile în sumă de 13.827,57 lei, cu titlu de cheltuieli spitalizare, cu dobânda legală, începând cu data de (...), până la achitarea integrală a debitului.

S-a respins acțiunea civilă a părții civile S. de A. al J. C., având ca obiect despăgubiri civile în sumă de 660,70 lei, plus dobânda legală începând cu data de (...) și până la data achitării integrale a sumei datorate.

A fost respinsă acțiunea civilă a părților civile L. F., L. Ana V., L. T., L.

A., L. M., L. S. și L. O.

S-a constatat că S. C. G. A. S. A., are calitatea de asigurător în prezenta cauză, iar S. C. Alianz Ț. S. A., nu are calitatea de asigurător în prezenta cauză.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul P. de pe lângă Judecătoria Gherla a fost trimis în judecată penală inculpatul R. G. A. pentru comiterea infracțiunii de ucidere din culpă, însă după administrarea probatoriului cauzei, a ajuns la concluzia că nu se face vinovat de comiterea acestei infracțiuni.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel P. de pe lângă Judecătoria

Gherla, solicitând admiterea căii de atac și drept consecință condamnarea inculpatului pentru comiterea infracțiunii de ucidere din culpă pentru că acest inculpat, în calitate de participant la trafic, putea și trebuia să prevadă consecințele periculoase ale acțiunii sale, concret avea posibilitatea și trebuia să observe victima.

Analizând apelul declarat în cauză, tribunalul a apreciat că este nefondat și în temeiul art.379 pc.1 lit.b C.pr.pen. l-a respins. A., în starea de fapt reținută în rechizitoriu se menționează că în data de (...) la orele 8,25, P. municipiului G. a fost sesizată despre faptul că pe drumul comunal DC 11 din localitatea M. G., s-a produs un accident de circulație soldat cu victime. Deplasându-se la fața locului, echipa operativă a stabilit că accidentul s-a produs în interiorul localității la intersecția D. cu D. 172 F, fiind implicată autoutilitara marca DAF cu numărul de înmatriculare (...), care a acroșat și accidentat o persoană de sex feminin, participant la trafic în calitate de pieton. V. nu se afla la fața locului, a fost transportată la S. municipal G. și ulterior la S. C. de U. „. C.-N., fiind identificată în persoana numitei L. M., în vârstă de 54 de ani. V. a rămas internată în spital, având traumatisme multiple și a decedat la data de (...), orele 18,15.

Autoutilitara DAF cu numărul de înmatriculare (...), aparținând SC S.

SA G., tractând semiremorca care era suspendată pe caroseria autoutilitarei era condusă de inculpatul R. G. A. care în timp ce făcea o cursă. Autoutilitara și victima L. M. se deplasau pe D., în aceeași direcție, către intersecția cu D.172F. V. s-a deplasat pe partea carosabilă și pe acostament, cu dificultate, din cauză că avea probleme medicale la un picior, fiind însoțită și sprijinindu-se de martora R. M., cele două fiind cumnate. Autocamionul a trecut pe lângă cele două femei și alte persoane care se aflau în zona Primăriei comunei M. G. și a oprit în intersecție. Intenționând săajungă în G. și văzând autoutilitara oprită în intersecție, martora și victima au mărit viteza de deplasare pentru a-i solicita inculpatului să le transporte la G. C. auto, inculpatul R. G.-A. a observat pietonii pe acostament și partea carosabilă.

În timp ce staționa pentru a acorda prioritate de trecere, inculpatul R. G.-A. a purtat o discuție scurtă cu martorul H. G., pe geamul deschis al portierei șoferului, martorul aflându-se pe acostamentul din stângă direcției de deplasare a inculpatului, în mers, în sensul invers de deplasare al învinuitului. Cât timp camionul a fost oprit în intersecție, martora R. M. și victima au ajuns în ritm alert în partea dreaptă a autoutilitarei. V. a rămas la marginea drumului iar martora a traversat strada prin fața autoutilitarei, pentru a-1 întreba pe inculpat dacă le duce la G., fără a preciza însă pe cine să ducă. Martorul H. G. a apreciat că autocamionul a fost oprit în intersecție aproximativ două minute, timp în care inculpatul a discutat cu cei doi martori.

În acest interval de timp, victima s-a apropiat spre partea din față a autoutilitarei, angajându-se în traversarea drumului public, la o distanță redusă de autoutilitară, sprijinindu-se cu mâna stângă de mașină. Când a ajuns în fața autoutilitarei, în dreptul roților din partea dreaptă, autoutilitara s-a pus în mișcare, victima a fost împinsă și a căzut între roțile autoutilitarei, roata dreaptă față trecând peste picioarele victimei. Inculpatul a manevrat autoutilitara spre înapoi pentru a elibera picioarele victimei, apoi a fost anunțată ambulanța, care a transportat-o pe L. M. la spital.

Conform R.ui de C. M.-L. nr. 1627/(...), victima avea o înălțime de l,5.

Din conținutul acestuia rezultă victima a fost internată în perioada 6-17 martie 2007 cu diagnosticul :,,Politraumatism prin accident rutier. Șoc hemoragie și traumatic. Plagă delabrantă gambă stângă cu distrucții tisulare extinse și secțiune vasculară completă de pachet vasculo nervos gambier.

Fracturi multiple cominutive deschise. Plagă delabrantă gambă și genunchi drept. „în data de 6 martie 2007 s-a intervenit chirurgical pentru amputație în 1/3 medie coapsa stângă iar în data de 13 martie 2007 amputație 1/3 medie coapsă dreaptă. în data de 17 martie 2007 victima a decedat. Medicii legiști au concluzionat că moartea numitei L. M. a fost violentă și s-a datorat șocului hemoragie și traumatic în cadrul unui politraumatism cu fracturi multiple ale membrelor inferioare, cu amputația membrelor inferioare la nivelul coapselor. Leziunile traumatice s-au putut produce în cadrul unui accident rutier prin mecanism lovire-călcare, între aceste leziuni și deces existând raport de cauzalitate.

Pentru stabilirea împrejurărilor în care s-a produs accidentul rutier, s-a dispus efectuarea unei expertize criminalistice de către experți din cadrul

Laboratorului Interjudețean de E. C. C.

Din conținutul R.ui de expertiză criminalistică nr.96/(...), rezultă că accidentul s-a produs atât din culpa victimei L. M., care s-a angajat în traversarea drumului public fără o prealabilă asigurare, cât și din culpa inculpatului R. G.-A., care a pornit de pe loc autovehiculul, în momentul în care pe carosabil, pe sensul său de mers, se afla un pieton aflat în traversarea drumului public. S-a precizat în cuprinsul raportului că inculpatul R. G.-A. trebuia și putea să observe momentul angajării victimei în traversare, întrucât aceasta nu a apărut intempestiv în poziția frontală a autovehiculului, ci s-a angajat în traversare anterior impactului, parcurgând un spațiu semnificativ, de pe acostament până în fața autocamionului. Momentul angajării în traversare trebuia și putea să fie observat de către R. G.-A.

În momentul apariției stării de pericol, acela al pornirii de pe loc a autotrenului, inculpatul chiar dacă nu avea posibilitatea să observe victima, trebuia și putea să prevadă că aceasta se afla lângă autovehicul. Faptul că nu a observat-o îi este imputabil, întrucât acesta a purtat discuții cu pietonii aflați în partea stângă și nu a fost atent la traficul pietonal din partea dreaptă a autocamionului, pe care îl putea observa dacă privea în oglinda retrovizoare.

Inculpatul R. G.-A. a formulat obiecțiuni la R. de expertiză tehnică criminalistică, solicitând efectuarea unei noi expertize tehnice-judiciare, specialitatea autovehicule-circulație rutieră, de către un expert tehnic judiciar. Din conținutul acestui raport a rezultat faptul că accidentul s-a produs din culpa exclusivă a victimei L. M., care nu a respectat prevederile legale privind asigurarea la traversarea drumului public, în condițiile în care a trecut foarte aproape de autovehiculul oprit. De asemenea s-a precizat că nu poate fi reținută culpa din partea conducătorului auto, care nu a observat victima în momentul pornirii de pe loc, aceasta aflându-se în fața mașinii. În conținutul expertizei nu este analizată posibilitatea observării victimei de către conducătorul auto, anterior punerii în mișcare a autocamionului.

C. că accidentul s-a produs atât din culpa victimei L. M., care s-a angajat în traversarea drumului public fără o prealabilă asigurare, cât și din culpa inculpatului R. G.-A., care a pornit de pe loc autovehiculul, în momentul în care pe carosabil, pe sensul său de mers, se afla un pieton aflat în traversarea drumului public, este corectă și justă, susținută de probele dosarului. A., inculpatul a încălcat prevederile art.35 alin. 1 din OUG 1., R-„ Participanții la trafic trebuie să aibă un comportament care să nu afecteze fluența și siguranța circulației, să nu pună în pericol viața sau integritatea corporală a persoanelor și să nu aducă prejudicii proprietății publice ori private";, art. 148 din HG 1., „Se interzice conducătorului de autovehicul sau de tramvai:.... ,8. să aibă în timpul mersului preocupări de natură a-i distrage în mod periculos atenția ori să folosească instalații de sonorizare la un nivel de zgomot care ar afecta deplasarea în siguranță a lui și a celorlalți participanți la trafic.

Alcoolemia inculpatului, dar și cea a victimei a fost zero (filele 21-24).

Starea de fapt reținută mai sus a fost dovedită cu declarațiile inculpatului (filele 57-63), declarațiile părților vătămate (filele 49-50), declarațiile martorilor (filele 64-67) procesul verbal de cercetare la fața locului (filele 8-18), procesul verbal de verificare tehnică (filele 19-20), raportul de constatare medico-legală (filele 26-29), raportul de expertiză criminalistică (filele 32-39), raportul de expertiză tehnică (filele 41-46), buletinele de analiză toxicologică-alcoolemie (filele 21-24), actele autovehiculului implicat și acte de identitate (filele 78-81) și procesul verbal de prezentare a materialului de urmărire penală (fila 85).

În timpul judecății, instanța a readministrat probele din timpul urmării penale, respectiv s-a reaudiat inculpatul (fila 161), au fost reaudiați martorii H. G.-M., H. G., R. M. și M. P. (filele 175, 176, 191 și 192), s-a solicitat și primit un răspuns la obiecțiunile depuse de inculpat la expertiza efectuată de către expertul S. S. (filele 202-203) și s-a efectuat o cercetare la fața locului (filele 215 și 221-233).

După efectuarea cercetării judecătorești, instanța a constatat că, în ansamblu, starea de fapt reținută de parchet este corectă, însă există unele diferențe referitoare la culpa celor două persoane implicate direct în accident, respectiv inculpatul și victima L. M.

Din declarațiile martorilor audiați în fața instanței, declarația inculpatului și din procesul verbal de reconstituire împreună cu planșeleanexe a reieșit că inculpatul a oprit camionul la intersecție pentru a acorda prioritate vehiculelor ce treceau pe drumul județean. În timp ce staționa, a discutat foarte puțin cu martorul H. G. apoi cu martora R. M. În timp ce inculpatul discuta cu martora, victima L. M. s-a deplasat pe partea dreaptă a camionului, aproape de ușă, până în partea dreaptă-față a camionului, foarte aproape de camion sau chiar lipită de acesta. În momentul când victima se afla în poziția descrisă, camionul a pornit de pe loc și a împins-o pe victimă, a răsucit-o iar victima a căzut sub roata dreapta-față, fiind călcată de camion cu această roată. Fiind avertizat de persoanele aflate în față, inculpatul a oprit camionul, s-a dat jos și, constatând ce s-a întâmplat, a dat puțin înapoi pentru a elibera victima de sub camion.

Reiese din reconstituirea efectuată de instanță dar și din expertizele efectuate în cauză, că inculpatul avea posibilitatea de a vedea victima atunci când se deplasa pe partea dreaptă a camionului, apropiindu-se de partea din față, inclusiv atunci când se afla în dreptul ușii din dreapta, prin intermediul oglinzii din partea de sus (fila 232). Mai reiese că, în momentul pornirii de pe loc, victima fiind în partea dreapta-față a camionului, inculpatul nu avea în mod cert posibilitatea de a vedea victima (filele 230 și 231).

Este cert și că inculpatul avea posibilitatea de a vedea victima anterior pornirii de pe loc, înainte de a ajunge în partea dreapta-față a camionului. Se pune întrebarea dacă inculpatul avea sau nu obligația de a supraveghea traficul pietonal din partea dreaptă a camionului, anterior pornirii de pe loc și astfel să prevadă și posibilitatea ca victima să se angajeze în traversarea drumului prin fața camionului. Nu există nici o normă de drept care să îl oblige pe un șofer, în timp ce autovehiculul este oprit, să fie atent la persoanele care circulă pe lângă autovehicul. În rechizitoriu s-a reținut că inculpatul a încălcat dispozițiile articolului 148 din Hotărârea G. României numărul 1., Se interzice conducătorului de autovehicul sau de tramvai … 8. să aibă în timpul mersului preocupări de natură a-i distrage în mod periculos atenția ori să folosească instalații de sonorizare la un nivel de zgomot care ar afecta deplasarea în siguranță a lui și a celorlalți participanți la trafic;. După cum se observă, această dispoziție legală se referă la situația când vehiculul se află în mers. Întrucât, lipsa de diligență a avut loc anterior pornirii de loc, acest text de lege nu poate fi aplicat inculpatului.

În legătură cu dispozițiile articolului 35 alineatul 1 din Ordonanța de urgență a G. numărul 1., care prevede că Participanții la trafic trebuie să aibă un comportament care să nu afecteze fluența și siguranța circulației, să nu pună în pericol viața sau integritatea corporală a persoanelor …. În opinia instanței, inculpatul nu avea obligația ca, pe timpul opririi să supravegheze traficul pietonal de pe lângă autovehicul, astfel că nu îi este imputabil faptul că a discutat cu cei doi martori pe timpul opririi (de altfel, nici un text de lege nu îi interzice acest lucru). Inculpatul avea obligația ca, în momentul pornirii de pe loc, să se asigure că, prin punerea în mișcare a autovehiculului, nu pune în pericol siguranța, integritatea corporală sau viața celorlalți participanți la trafic. Inculpatul s-a asigurat că poate porni de pe loc în condiții bune; el nu a observat și nici nu putea să observe victima, care se afla în partea dreapta- față a camionului.

Conform articolului 47 din Codul penal, Nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, al cărei rezultat este consecința unei împrejurări care nu putea fi prevăzută. În speță, inculpatul nu putea să prevadă că victima se află în partea dreapta-față a camionului său. C. instanței de fond a fost aceea a achitării sub prev.art.11 pc.2 lit.a rap. la art.10 lit.e C.pr.pen.

Considerentele avute în vedere de prima instanță sunt pertinente, concludente, sprijină soluția de achitare pronunțată, vor fi împărtășite decătre instanța de control judiciar. A., sentința apelată a fost păstrată în întregime. Potrivit art.189 C.pr.pen., onorariul avocațial parțial din oficiu, av. Nuț Corneliu Tudor, în sumă de 100 lei se va suporta de la F.

În temeiul art.192 al.3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare în apel au rămas în sarcina statului.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs în termen legal P. de pe lângă Tribunalul Cluj, solicitând condamnarea inculpatului R. G. A. la pedeapsa închisorii cu suspendare condiționată, pentru infracțiunea de ucidere din culpă, reținând culpa concurentă a victimei, cu obligarea inculpatului la despăgubiri către părțile civile, în solidar cu partea responsabilă civilmente, fiind îndeplinite condițiile pentru existența raportului de prepușenie. A se constata și că SC G. A. SA are calitatea de asigurător în cauză.

S-a arătat că instanța de control judiciar nu a răspuns motivelor de apel, mărginindu-se a constata doar că motivele avute în vedere de instanța de fond sunt pertinente, concludente, că acestea sprijină soluția de achitare pronunțată și că vor fi împărtășite în totalitate.

S-a susținut că obligațiile conducătorilor auto au un caracter autonom, ele neanulându-se prin faptul că și alții, la rândul lor, nu respectă anumite obligații ce le revin (și din acest punct de vedere culpa victimei este evidentă).

Inculpatul a oprit la intersecție aproximativ 40 de secunde, în această perioadă a vorbit cu cei doi martori și a pornit autoutilitara când încă martora R. M. se afla în apropierea mașinii fila 64 verso din dosarul de urmărire penală).

Aprecierea culpei fără prevedere se stabilește cu observarea criteriilor prevăzute de lege și în consecință trebuie analizat faptul dacă inculpatultrebuia să prevadă rezultatul acțiunii sale periculoase și dacă putea să ofacă.

Obligația de prevedere a rezultatului se deduce de cele mai multe ori din existența unor acte normative care reglementează exercitarea anumitor activități.

Posibilitatea concretă de prevedere este apreciată în funcție de personalitatea inculpatului, de experiența sa de viață, pregătirea profesională și dezvoltarea intelectuală. Dacă în urma observării acestui criteriu subiectiv se stabilește că inculpatul putea prevedea rezultatul, atunci vinovăția sub forma culpei există.

Inculpatul este șofer profesionist și că în conformitate cu propriile declarații, în fiecare an parcurge cu autovehiculul implicat în cauză aproximativ 80.000-90.000 de km.

Se susține că inculpatul trebuia să observe victima și astfel să prevadă rezultatul periculos al acțiunii sale.

Greșit (prin interpretarea și aplicarea greșită a legii) instanțele de judecată au reținut că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art.35 al.1 din

OUG 1. și art.148 din HG 1..

Potrivit art.35 al.1 din OUG 1. „participanții la trafic trebuie să aibă un comportament care să nu afecteze fluența și siguranța circulației, să nu pună în pericol viața sau integritatea corporală a persoanelor și să nu aducă prejudicii proprietății publice ori private";.

Conform art.6 al.1 pct.24 din OUG 1. prin participant la trafic se înțelege „persoana fizică ce utilizează, la un moment dat, drumul public";.

Inculpatul se afla cu autocamionul pe care-l conducea într-o intersecție dirijată în care trebuia să respecte semnificația indicatorului

„Stop"; - oprire și întrucât utiliza drumul public rezultă că era participant la trafic.

Textul de lege mai înainte indicat nu face vreo distincție între categoriile de participanți la trafic (pietoni, conducători auto, bicicliști etc.), starea sau manevrele pe care le execută aceștia (deplasare, staționare, parcare, oprire).

Aflându-se cu autocamionul într-o intersecție în care avea de respectat semnificația indicatorului „Stop";, inculpatul făcea parte la momentul comiterii faptei din categoria participanților la trafic, dispozițiile art.35 al.1 din OUG 1. fiindu-i aplicabile.

Activitatea de conducere a unui autovehicul presupune o anumită continuitate în timp care nu poate fi fragmentată de manevre necesare cum ar fi cele de oprire la treceri pentru pietoni, oprire pentru acordarea priorității, oprire la semafoare etc.

Și OUG 1. și regulamentul aferent, acte normative care reglementează circulația pe drumurile publice, conțin reglementări referitoare inclusiv la oprire, staționare și parcare.

Conform art.148 al.1 pct.8 din HG 1. „se interzice conducătorului de autovehicul sau tramvai … să aibă în timpul mersului preocupări de natură a-i distrage în mod periculos atenția …";.

Art.148 din HG 1. face parte din Capitolul V intitulat „ Reguli de circulație"; ,S. a 3. intitulată „ Reguli pentru circulația vehiculelor";, Paragraful 9 intitulat „ Alte obligații și interdicții pentru conducătorii de autovehicule și tramvaie";.

Inculpatul, apropiindu-se cu autocamionul de o intersecție dirijată, având de respectat semnificația indicatorului „Stop";, a efectuat manevrele specifice de reducere a vitezei, asigurare și oprire în vederea acordării priorității de trecere autovehiculului care în acel moment circula pe drumul cu prioritate, urmând să-și continue apoi deplasarea.

El este în mod evident un participant la trafic aflat în timpul mersului

și prevederile art.148 din HG 1. îi sunt aplicabile.

C. că inculpatul se afla în timpul mersului este susținută și de art.142 al.1 lit.f din HG 1. :";se interzice oprirea voluntară a vehiculelor…în intersecții, inclusiv cele cu circulație în sens giratoriu, precum și în zona de preselecție unde sunt aplicabile marcaje continue, iar în lipsa acestora, la o distanță mai mică de 25 m de colțul intersecției";.

C. că se face confuzie între noțiunea de oprire din limbajul curent (de nemișcare) și noțiunea specifică legislației rutiere, inculpatul aflându-se, în această ultimă accepțiune, în circulație, respectiv în mers.

Apreciază că inculpatul trebuia să adopte o conduită rutieră prin care să nu pună în pericol viața sau integritatea corporală a victimei, fiindu-i interzise preocupări de natură a-i distrage în mod periculos atenția.

Se susține că inculpatul putea să observe victima și astfel să prevadă rezultatul periculos al acțiunii sale, fiind relevante în acest sens două aspecte: a. Conduita și atitudinea inculpatului, șofer profesionist și cu o experiență bogată în acest domeniu, care, în timp ce se afla într-o intersecție și acorda prioritate de trecere autovehiculului care avea acest drept, s-a antrenat într-o discuție purtată pe geamul deschis de la ușa din stânga a autocamionului cu două persoane, privirea și atenția sa fiind îndreptate către acestea; b. Situația victimei, persoană în vârstă, cu probleme de sănătate, cu dificultăți de deplasare, și care, însoțită de martoră s-a deplasat pe acostament și pe drumul public spre autoutilitara oprită în intersecție, pepartea laterală dreapta (raportat la direcția de deplasare a autoutilitarei) și apoi prin fața acesteia.

În nici un caz victima nu a apărut intempestiv în fața autoutilitarei.

Relevante sunt și concluziile expertizei criminalistice efectuate în cauză care concluzionează că starea de pericol iminent s-a declanșat o dată cu pornirea de pe loc a autoutilitarei în condițiile în care, pe partea carosabilă se afla victima, angajată, anterior, în traversare, pe sensul de mers al autoutilitarei.

Cât timp inculpatul nu a sesizat starea de pericol iminent, acesta nu putea evita, în condițiile date, producerea accidentului.

Cu toate acestea, inculpatul putea preveni producerea evenimentului rutier dacă nu ar fi pornit autotrenul într-un moment în care pietonul se afla în traversare.

C. auto trebuia și putea să observe momentul angajării victimei în traversare întrucât aceasta nu a apărut intempestiv, parcurgând un spațiu de 4 metri anterior momentului impactului.

Trebuie avute în vedere și declarațiile inculpatului care a văzut pe partea dreaptă a sensului său de mers, anterior opririi, mai multe persoane,

4-5, care se deplasau în aceeași direcție cu el, atât pe partea carosabilă cât

și pe acostament, faptul că acesta a fost „abordat"; de către martora R. M. care i-a solicitat să deplaseze două persoane spre municipiul G., reconstituirea efectuată de către instanța de fond care stabilește cu certitudine faptul că inculpatul putea să observe victima inclusiv când aceasta se afla în dreptul ușii din dreapta precum și condițiile în care inculpatul a pornit de pe loc, martora R. M. neaflându-se în acel moment într-o zonă de siguranță.

Concluziile expertizei tehnice cu privire la aspectele analizate în expertiza criminalistică sunt incerte: „ nu suntem absolut convinși că șoferul

„trebuia"; și „putea"; să observe victima la pornirea ei în traversarea drumului.

Având în vedere dinamica producerii accidentului consideră că inculpatul avea posibilitatea concretă de a observa victima și astfel el putea să prevadă rezultatul periculos al faptei sale.

În doctrina penală, în ceea ce privește reținerea cazului fortuit în spețe privind accidente de circulație, se arată că sursa împrejurărilor fortuite poate fi, printre altele, și conduita imprudentă a unei persoane dacă aceasta este circumscrisă unei împrejurări precum apariția bruscă în fața unui vehicul care circulă cu viteză etc, dar nu aceasta este starea de fapt din actuala speță.

Verificând hotărârea atacată, pe baza actelor ș lucrărilor din dosarul cauzei, conform prevederilor art.385^{14 C.pr.penală, curtea constată că recursul nu este fondat și îl va respinge pentru considerentele care vor fi expus în continuare.}

A., se constată că instanța de fond și cea de apel au reținut o stare de fapt corectă, rezultând din probele administrate că în data de (...) în jurul orei 8 pe drumul comunal DC 11 din localitatea M. G., la intersecția D. cu D. 172 F, s-a produs un accident de circulație soldat cu victime, în care a fost implicată autoutilitara marca DAF cu numărul de înmatriculare (...), condusă de inculpatul R. G. A., care a acroșat și accidentat o persoană de sex feminin, numita L. M., participant la trafic în calitate de pieton.

Din declarațiile martorilor audiați în fața instanței, declarația inculpatului și din procesul verbal de reconstituire împreună cu planșele anexe a reieșit că inculpatul a oprit camionul la intersecție pentru a acordaprioritate vehiculelor ce treceau pe drumul județean. În timp ce staționa, a discutat foarte puțin cu martorul H. G., apoi cu martora R. M. În timp ce inculpatul discuta cu martora, victima L. M. s-a deplasat pe partea dreaptă a camionului, aproape de ușă, până în partea dreaptă-față a camionului, foarte aproape de camion sau chiar lipită de acesta. În momentul când victima se afla în poziția descrisă, camionul a pornit de pe loc și a împins-o pe victimă, a răsucit-o iar victima a căzut sub roata dreapta-față, fiind călcată de camion cu această roată. Fiind avertizat de persoanele aflate în față, inculpatul a oprit camionul, s-a dat jos și, constatând ce s-a întâmplat, a dat puțin înapoi pentru a elibera victima de sub camion.

Instanța de fond a efectuat în cursul cercetării judecătorești o reconstituire, care se coroborează cu expertizele efectuate în cauză, în ce privește posibilitatea inculpatului de a vedea victima atunci când se deplasa pe partea dreaptă a camionului, apropiindu-se de partea din față, inclusiv atunci când se afla în dreptul ușii din dreapta, prin intermediul oglinzii din partea de sus (fila 232), reieșind că acesta putea vedea victima în împrejurările menționate.

A mai reieșit că, în momentul pornirii de pe loc, victima fiind în partea dreapta-față a camionului, inculpatul nu avea în mod cert posibilitatea de a vedea victima, a cărei înălțime era de 1,58 metri (filele 230 și 231).

Este cert și că inculpatul avea posibilitatea de a vedea victima anterior pornirii de pe loc, înainte de a ajunge în partea dreapta-față a camionului.

Problema care se pune în cazul de față este aceea dacă inculpatul avea sau nu obligația de a supraveghea traficul pietonal din partea dreaptă a camionului, anterior pornirii de pe loc și astfel de a prevedea și posibilitatea ca victima să se angajeze în traversarea drumului prin fața camionului.

Curtea conchide că inculpatul R. G. A. nu avea această obligație, ținând seama că se afla oprit într-o intersecție doar pentru a acorda prioritate de trecere altor autovehicule care circulau pe drumul cu prioritate, intersecția nefiind prevăzută cu trecere pentru pietoni, astfel cum reiese din schița și planșa foto de la locul accidentului, procesul-verbal de cercetare la fața locului.

Obligația de supraveghere a traficului pietonal exista numai în cazul în care la intersecția menționată ar fi existat trecere pentru pietoni și doar în acest context ar fi putut fi antrenată eventuala răspundere penală a inculpatului.

În mod corect a reținut instanța de fond că nu există nici o normă de drept care să îl oblige pe un șofer, în timp ce autovehiculul este oprit, să fie atent la persoanele care circulă pe lângă autovehicul.

Nu poate fi reținută încălcarea de către inculpat a dispozițiilor articolului 148 din Hotărârea G. României numărul 1., care interzice conducătorului de autovehicul sau de tramvai … 8. să aibă în timpul mersului preocupări de natură a-i distrage în mod periculos atenția ori să folosească instalații de sonorizare la un nivel de zgomot care ar afecta deplasarea în siguranță a lui și a celorlalți participanți la trafic nu doar din considerentul că această dispoziție legală s-ar referi la situația când vehiculul se află în mers, ci și pentru că această dispoziție legală nu poate fi luată în mod izolat, fără a ține seama de celelalte norme ce reglementează circulația pe drumurile publice și conduita pe care trebuie să o aibă pietonii relativ la traficul rutier.

Inculpatul avea obligația ca, în momentul pornirii de pe loc, să se asigure că, prin punerea în mișcare a autovehiculului, nu pune în pericol siguranța, integritatea corporală sau viața celorlalți participanți la trafic.

Inculpatul s-a asigurat că poate porni de pe loc în condiții bune; el nu a observat și nici nu putea să observe victima, care se afla în partea dreapta- față a camionului.

Chiar dacă victima L. M. a parcurs un spațiu de 4 metri pe acostament anterior momentului impactului, conducătorul auto nu avea cum să prevadă că aceasta se va angaja în traversarea străzii printr-un loc în care nu exista trecere de pietoni și sprijinindu-se de autocamionul oprit doar pentru a acorda prioritate de trecere și nu pentru că anterior victima sau însoțitoarea acesteia, martora R. M., i-ar fi făcut semn să oprească.

Curtea reține că în mod greșit acuzațiile formulate împotriva inculpatului au avut la bază raportul de expertiză criminalistică nr.96/(...) întocmit de expert criminalist B. B. din cadrul Laboratorului Interjudețean de E. C. C., care a stabilit culpa comună în producerea accidentului, câtă vreme tot în cursul urmăriri penale a fost întocmit și raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expert S. S., care a concluzionat că accidentul s-a produs din culpa exclusivă a victimei L. M.

In acest caz P. avea obligația de a dispune fie completarea raportului de expertiză întocmit de expert S. S., în legătură cu care s-a reținut că nu s- a analizat posibilitatea observării victimei de către conducătorul auto anterior punerii în mișcare a camionului, fie efectuarea unei contraexpertize de către o comisie formată din 3 experți.

Nici pe parcursul judecării cauzei, inclusiv în faza de recurs, P. nu a solicitat completările de mai sus ș nici efectuarea contraexpertizei.

În acest caz însușirea de către P. a concluziilor expertizei favorabile acuzării și ignorarea celei favorabile inculpatului nu poate sta la baza unei soluții de condamnare a inculpatului, acesta trebuind să beneficieze de un proces echitabil, iar vinovăția sa trebuind a fi stabilită fără niciun dubiu.

Referitor la susținerea P. că instanța de apel nu a răspuns motivelor de apel formulate de acuzare, curtea reține că în cauza Boldea contra României din 15 februarie 2007 Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat că dacă art.6 alin.1 din Convenție obligă instanțele să își motiveze hotărârile, el nu poate fi înțeles în sensul că impune un răspuns amănunțit pentru fiecare argument.

O motivare pe scurt a hotărârii prin preluarea motivării instanței inferioare sau altfel, dar cu analizarea chestiunilor esențiale ce i-au fost supuse judecății reprezintă o motivare ce respectă dreptul la un proces echitabil.

Menținerea soluției de achitare a inculpatului este corectă având în vedere și cauza D. contra României, Decizia din 8 martie 2007, în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a observat că „instanța Curții Supreme de Justiție a fost prima jurisdicție care a condamnat reclamantul, după achitarea sa de cele două jurisdicții inferioare, fără să aprecieze mărturiile reclamantului în mod direct și a celorlalte mărturii ale acuzării și ale apărării. Rămâne valabil faptul că instanța Curții Supreme de Justiție a judecat bazându-se doar pe dosarul judecătoriei conținând depozițiile martorilor și declarațiile reclamantului, același dosar pe baza căruia a fost achitat în primă instanță și în apel.";

În aceste condiții, conform Curții Europene, Curtea Supremă de

Justiție ar fi trebuit să înceapă administrarea directă a probelor în speță și să asculte din nou atât pe reclamant ca și pe anumiți martori, cu grijă mai ales la întrebările pe care le avea de tranșat și importanța lor pentru reclamant.

Ori, în prezenta cauză, recurentul a solicitat condamnarea inculpatului doar pe baza probelor ce au stat la baza achitării lui în apel și recurs, arătând că nu are cereri de formulat în probațiune, aspect de natură a încălca dreptul inculpatului la un proces echitabil.

Pentru considerentele prezentate, constatând că hotărârea atacată este temeinică și legală, curtea va respinge în baza art.385^{15 pct.1 lit.b}

C.pr.penală ca nefondat recursul declarat de P. DE PE L. TRIBUNALUL CLUJ împotriva deciziei penale nr.418/A din 29 noiembrie 2010 a T.ui C.

În baza art.189 C.pr.penală se va stabili în favoarea Baroului de C. suma de 50 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției, in favoarea avocatei D. D. T.

În baza art.192 alin.3 C.pr.penală cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU A. M.IVE IN NUMELE LEGII D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de P. DE PE L. TRIBUNALUL CLUJ împotriva deciziei penale nr.418/A din 29 noiembrie 2010 a T.ui C.

Stabilește în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 50 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției, in favoarea avocatei D. D. T.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Decizia este definitivă.

Dată și pronunțată în ședința publică din data de 30 martie 2011.

PREȘEDINTE	JUDECĂTORI	GREFIER
ANA C. M. R. L. M.	M. B.

Red.L.M./C.A.N.

4 ex./(...)

J.apel: L.M.Firicel, A.I. J.fond:I.G.

← Decizia penală nr. 1668/2011, Curtea de Apel Cluj		Decizia penală nr. 1436/2011, Curtea de Apel Cluj →

Decizia penală nr. 454/2011, Curtea de Apel Cluj

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 454/2011, Curtea de Apel Cluj