Decizia penală nr. 1066/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M A N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)/a1
DECIZIA PENALĂ NR.1066/R/2011
Ședința publică din 21 iunie 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : L. H., judecător JUDECĂTORI : I. M.
: V. V. A. GREFIER : L. S.
Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. - reprezentat prin P. - S. D.
S-au luat spre examinare recursurile declarat de către inculpații Ș. F. V., B. A. G., C. D. F., B. D. R., P. C. I., C. I., M. D., B. P., C. A., împotriva încheierii penale din data de 15 iunie 2011, pronunțată în dosar nr.(...) al T.ui S., prin care s-a luat față de inculpați măsura obligării de a nu părăsi țara, inculpații fiind trimiși în judecată prin R. P. de pe lângă Tribunalul Sălaj, pentru săvârșirea infracțiunii de :
Ș. F. V. - luare de mită în formă continuată prev.de art.254 alin.1 C. raportat la art.6 și 7 alin.1 din Legea78/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 C. și complicitate la delapidare în formă continuată prev.de art.26 C. raportat la art.2151 alin.1 C. cu aplicarea art.41 alin.2 C., totul cu aplicarea art.33 lit.a C.;
B. A. G. - luare de mită în formă continuată prev.de art.254 alin.1 C. raportat la
art.6 și 7 alin.1 din Legea78/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 C.,C. D. F. - luare de mită în formă continuată prev.de art.254 alin.1 C. raportat la art.6 și 7 alin.1 din Legea78/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 C. și complicitate la delapidare în formă continuată prev.de art.26 C. raportat la art.2151 alin.1 C. cu aplicarea art.41 alin.2 C., totul cu aplicarea art.33 lit.a C. B. D. R. - luare de mită în formă continuată prev.de art.254 alin.1 C. raportat la art.6 și 7 alin.1 din Legea78/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 C. și complicitate la delapidare în formă continuată prev.de art.26 C. raportat la art.2151 alin.1 C. cu aplicarea art.41 alin.2 C., totul cu aplicarea art.33 lit.a C. P. C. I. - luare de mită în formă continuată prev.de art.254 alin.1 C. raportat la art.6 și 7 alin.1 din Legea78/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 C. și complicitate la delapidare în formă continuată prev.de art.26 C. raportat la art.2151 alin.1 C. cu aplicarea art.41 alin.2 C., totul cu aplicarea art.33 lit.a C. C. I. - furt calificat în formă continuată, prev.de art.208, 209 alin.1 lit.a și g C. cu aplicarea art.41 alin.2 C., complicitate la delapidare în formă continuată prev.de art.26 C. raportat la art.2151 alin.1 C. cu aplicarea art.41 alin.2 C. și complicitate la luare de mită în formă continuată prev.de art.26 C. raportat la art.254 alin.1 C., raportat la art.6 și 7 alin.1 din Legea 78/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 C., totul cu aplicarea art.33 lit.a C. M. D. - complicitate la delapidare în formă continuată prev.de art.26 C. raportat la art.2151 alin.1 C. cu aplicarea art.41 alin.2 C. și complicitate la luare de mită în formă continuată prev.de art.26 C. raportat la art.254 alin.1 C., raportat la art.6 și 7 alin.1 din Legea 78/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 C., totul cu aplicarea art.33 lit.a C. B. P., - delapidare în formă continuată prev.de art.2151 alin.1 C. cu aplicarea art.41 alin.2 C., dare de mită în formă continuată, prev.de art.255 C. raportat la art.6 și 7 alin.2 din Legea 78/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 C., totul cu aplicarea art.33 lit.a C. C. A.,-delapidare în formă continuată prev.de art.2151 alin.1 C. cu aplicarea art.41 alin.2 C. și dare de mită în formă continuată prev.de art.255 C. raportat la art.6 și 7 alin.2 din Legea 78/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 C., totul cu aplicarea art.33 lit.a C. C. V., - delapidare in forma continuata prev de art 2151 alin 1 C. cu aplicarea art 41 alin 2 C. si dare de mita in forma continuata prev de art 255 C. raportat la art 6 si 7 alin 2 din Legea 78/2000 cu aplicarea art 41 alin 2 C. totul cu aplicarea art 33 lit a C. La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpații Ș. F. V., B. A. G., C. D. F., B. D. R., P. C. I., C. I., M. D., B. P., C. A., toți asistați de apărător ales, av. Balogh Robert, din cadrul Baroului S., cu delegație avocațială depusă la dosar și în substituirea av.Cioltea O., pentru inculpații B. P., C. A. Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei după care, în instanță se prezintă apărătorii desemnați din oficiu pentru inculpați, respectiv, av.Leahu M. pentru inculpatul P. C. I., av.Leahu M. pentru inculpatul C. I., av.Ploscar L. pentru inculpatul B. D. R., av.Ploscar L. pentru inculpatul C. M., av.Chilea M. pentru inculpatul M. D., av.Chilea M. pentru inculpatul C. A., av.Chilea M. pentru inculpatul B. P., av.Maier M. R. pentru inculpatul B. A., av.Maier M. R. pentru inculpatul Ș. F., care solicită acordarea onorariilor parțiale din oficiu pentru studierea dosarului și prezentarea la termenul de judecată. Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursurilor. Apărătorul inculpaților, în baza art.385/15 pct.2 lit.c C.pr.pen., solicită admiterea recursurilor, casarea încheierii instanței de fond și rejudecând cauza, să se dispună, trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe. În ședința din data de (...), s-a solicitat de către parchet luarea măsurii obligării de a nu părăsi țara. Această măsură a fost luată în cursul urmăririi penale de către Curtea de A. C., dosarul fiind trimis instanței de judecată cu rechizitoriu. La primul termen, inculpații au declarat că nu sunt de acord cu apărătorii desemnați din oficiu și că au apărători aleși. Instanța, nu a pus în contradictoriu în discuția părților măsura obligării de a nu părăsi țara, fiind prelungită această măsură fără existența asistenței juridice. Î. acestei dispoziții atrage art.197 alin.2 C.pr.pen., respectiv nulitatea absolută a încheierii. Din cuprinsul încheierii instanței rezultă că apărătorii din oficiu au arătat instanței că inculpații nu doresc să fie asistați de apărători din oficiu, dar cu toate astea, instanța a admis propunerea parchetului. Instanța trebuia să stabilească un nou termen de judecată înăuntrul expirării ultimei prelungiri a măsurii de a nu părăsi țara, iar în măsura în care apărătorii aleși nu se prezentau, să se pună în discuție această măsură în prezența apărătorilor din oficiu. Pe fondul cauzei, consideră că această măsură nu mai este necesară întrucât de aproape un an de zile inculpații s-au prezentat la fiecare termen, nu au încercat să se sustragă, o parte din ei sunt agenți de poliție judiciară care-și desfășoară activitatea, deci nu sunt suspendați și nu există nici un risc de sustragere. Reprezentantul P., solicită respingerea recursurilor, apreciind că instanța de fond a acționat în limitele legii. În ceea ce privește netemeinicia, hotărârea instanței este corectă având în vedere necesitatea asigurării scopului prev.de art.136 C.pr.pen. și anume acela al bunei desfășurări a procesului penal. Inculpatul Ș. F., având ultimul cuvânt, solicită ca această măsură să nu mai fie prelungită arătând că nu a fost asistat de avocat la instanța de fond. Inculpatul B. A. G., având ultimul cuvânt, solicită ca această măsură să nu mai fie prelungită arătând că a avut apărător din oficiu care nu a luat cuvântul întrucât l-a refuzat deoarece dorea un apărător ales. Inculpatul C. D. F., având ultimul cuvânt, solicită ca această măsură să nu mai fie prelungită arătând că a avut apărător desemnat din oficiu dar acesta nu a luat cuvântul. Inculpatul B. D. R., având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului arătând că a avut apărător din oficiu însă acesta nu a vorbit. Inculpatul P. C. I., având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului arătând că s-a prezentat de fiecare dată la solicitarea instanței. La instanța de fond a avut desemnat apărător din oficiu însă nu l-a reprezentat. Inculpatul C. I., având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului. Inculpatul M. D., având ultimul cuvânt, arată că s-a prezentat de fiecare dată și lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța în cauză. Inculpatul B. P., având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului arătând că s-a prezentat de fiecare dată. La instanța de fond a avut apărător din oficiu însă acesta nu a luat cuvântul. Inculpatul C. A. D., având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului arătând că la instanța de fond a avut apărător din oficiu însă acesta nu l-a reprezentat. C U R T E A Deliberând reține că prin încheierea penală f. nr. din 15 iunie 2011 a T.ui S., pronunțată în dosarul nr. (...)/a1, s-a amânat judecarea cauzei la data de 3 august 2011, termen acordat de instanță, la cererea av.Cioltea O. și la cererea tuturor inculpaților în vederea pregătirii apărării și angajării de apărători aleși. În baza art.143 alin.1 C. și art.136 C., s-a luat față de inculpații: Ș. F. V., B. D. R., P. C. I., C. D. F., C. I., M. D., M. T., C. V., B. P., C. A. D. și B. A. G., măsura obligării de a nu părăsi țara prev.de art.1451 C.. Pe durata măsurii obligării de a nu părăsi țara, inculpații se vor supune următoarelor obligații: a. să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori sunt chemați; b. să se prezinte la organele de poliție desemnate cu supravegherea; c. să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței; d. să nu ia legătura inculpații între ei și cu martorii trecuți în rechizitoriu. Atrage atenția inculpaților că în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor se va lua măsura arestării față de inculpați. Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut următoarele: Prin încheierea penală 100/R/2010 a Curții de A. C. s-au admis recursurile declarate de inculpați și s-a înlocuit măsura arestării preventive luată față de aceștia cu măsura obligării de a nu părăsi țara, prev. de art.1451 C. pe o perioadă de 30 zile, măsură care ulterior a fost prelungită de către procuror în cursul urmăririi penale, aceasta expirând la data de (...). Potrivit deciziei LXXVI/2007 a Î.C.C.J, de R. în interesul Legii, măsurile preventive referitoare la obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara dispuse sau prelungit de procuror, fie de judecător, în cursul urmăririi penale, după sesizarea instanței prin rechizitor, nu pot fi prelungite sau menținute de către instanța de judecată, urmând a fi discutată luarea acestora, dacă sunt întrunite condițiile prev.de art.143 alin.1 C.. Or, în cazul de față aceste condiții sunt îndeplinite, mai mult măsura este conformă și cu prev.art.136 C., în vederea asigurării desfășurării procesului penal și prezentării inculpaților la instanță, aceasta cu atât mai mult cu cât inculpații întrebați fiind au arătat că doresc să plece în străinătate, în vacanță sau la muncă. Opozițiile ridicare de apărătorii din oficiu ai unor inculpați referitoare la imposibilitatea punerii în discuție a cererii de menținere a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, întrucât inculpații au solicitat un termen de judecată în vederea angajării de apărători aleși, sunt nefondate, având în vedere că măsurile preventive sunt măsuri procesuale și se judecă în regim de urgență, inculpaților fiindu-le asigurată apărarea de către apărătorii desemnați din oficiu. Pentru aceste considerente în baza art.143 alin.1 C. și art.136 C., s-a luat față de inculpații: Ș. F. V., B. D. R., P. C. I., C. D. F., C. I., M. D., M. T., C. V., B. P. , C. A. D. și B. A. G., măsura obligării de a nu părăsi țara prev.de art.1451 C.. Pe durata măsurii obligării de a nu părăsi țara, inculpații se vor supune următoarelor obligații: a. să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori sunt chemați;b. să se prezinte la organele de poliție desemnate cu supravegherea; c. să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței; d. să nu ia legătura inculpații între ei și cu martorii trecuți în rechizitoriu. S-a atras atenția inculpaților că în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor se va lua măsura arestării față de inculpați. Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații S. F. V., B. A. G., P. C. I., C. F. D., C. I., B. D., B. P., C. A. D., C. V. si M. D., cu toții criticând soluția instanței de fond ca fiind nelegala si netemeinică și au solicitat, în principal, casarea încheierii instnaței de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, iar în subsidiar, respingerea cererii de luare a măsurii preventive. În motivarea recursurilor s-a arătat că încheierea atacată este lovită de nulitate absolută deoarece la judecarea cauzei nu li s-a asigurat dreptul la apărare deoarece, deși au solicitat acordarea unui termen pentru angajarea de apărători aleși, cererile le- au fost respinse, iar apărătorilor desemnati din oficiu nu lis-a acordar cuvântul pentru susținerea cauzei lor. Pe fond, au invocat faptul că măsura preventivă luată nu mai este necesară întrucât inculpații s-au prezentat la fiecare termen de la data demarării procesului penal, nu au încercat să se sustragă, o parte din ei sunt agenți de poliție judiciară care sunt în activitate și nu există probe în sensul că s-ar sustrage de la judecata. Procedând la soluționarea recursurilor prin prisma motivelor invocate și pe baza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată sunt fondate. Potrivit art. 171 al. 1, 3 C. învinuitul sau inculpatul are dreptul să fie asistat de apărător în tot cursul urmăririi penale și al judecății, iar organele judiciare sunt obligate să-i aducă la cunoștință acest drept; în cursul judecății, asistența juridică este obligatorie și în cauzele în care legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii de 5 ani sau mai mare. Potrivit art. 6 paragraf 3 lit b din Convenție, orice acuzat are dreptul să dispună de timpul și înlesnirile necesare pregătirii apărării sale, iar conform art 6 alin 4 C., orice parte are dreptul să fie asistată de apărător în tot cursul procesului penal. Corelativ acestui drept, alin.5 al art.6 stabilește obligația organelor judiciare de a lua măsurile necesare pentru asigurarea asistenței juridice a învinuitului sau inculpatului, numai dacă acesta nu are apărător ales. Pe de altă parte, astfel cum jurisprudența CEDO a stabilit, dretul la apărare nu este unul absolut. În acest sens Curtea Europeană în cauza Vitan contra României a stabilit că în ciuda importanței relației de încredere dintre avocat și clientul său, dreptul de a fi asistat de un apărător ales, garantat de art.6 paragraf 3 lit.c din Convenția Europeană nu are caracter absolut și revine instanțelor interne rolul să decidă dacă și în ce condiții interesele bunei administrări a justiției impun numirea unui avocat din oficiu pentru a apăra acuzatul. Pe cale de consecință, respingerea cererii de amânare a cauzei în procedura luarii măsurii preventive, motivată de necesitatea angajării unor apărători aleși este pe deplin justificată și impusă necesitatea judecării de urgența a cererii, iar desemnarea unor apărători din oficiu a fost în măsură să asigure garantarea acestui drept. Pe de lată parte, simpla desemnare a unui apărător din oficiu pe seama inculpaților, fără a le da acestora posibilitatea efectivă de a studia actele dosarului și cărora nu li s-a acordat cuvântul să pună concluzii pe fondul cauzei, nu conduce la îndeplinirea obligației de asigurare a asistenței juridice și constituie o lipsire de o apărare efectivă, de natură a încălca dreptul la apărare al acestora. Această concluzie rezultă din art. 6 paragraf 3 c) a CEDO care vorbește despre asistență și nu despre simpla numire a unui avocat ceea ce presupune că acest drept trebuie să aibă un caracter efectiv și că obligația statului nu se limitează la numirea avocatului, ci se întinde și asupra modului în care avocatul își îndeplinește atribuțiile (CEDO, Daud c. Portugaliei din (...)) În speță, din conținutul încheierii atacate rezultă că, deși inculpaților li s-au desemnat apărători din oficiu, acestora nu lis-a acordat cuvântul pentru a susține cauza recurenților, aceștia fiind astfel lipsiți de o apărare efectivă. Procedând astfel, instanța a pronunțat o hotărâre cu încălcarea normelor legale privind garantarea dreptului la apărare, consfințit și garantat de art. 24 din Constituție, de art. 6 C. și de art 6 din Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a libertăților fundamentale, așa cum a fost amendată prin P. nr. 11 din 1 noiembrie 1998 și nu le-a oferit inculpaților ocazia potrivită și suficientă pentru a-și valorifica în mod util dreptul lor de apărare (Vaturi împotriva Franței- Hotărârea din 13 aprilie 2006, Desterhem împotriva Franței- Hotărârea din 18 mai 2004 și Kostovski împotriva Olandei- Hotărârea din 20 noiembrie 1989) și a restrâns într-un mod incompatibil cu garanțiile oferite de art. 6 din CEDO dreptul la apărare al acestora ( A.M. împotriva Italiei-Hotărârea din 1997 și Saidi împotriva Franței- Hotărârea din 20 septembrie 1993, după cum nu a asigurat echilibrul și egalitatea de arme care trebuie să primeze pe tot parcursul procesului penal între acuzare și apărare. Așa fiind, Curtea conchide că încheierea atacată este lovită de nulitate absolută, fiind pronunțată cu încălcarea dreptului la apărare al inculpaților, motiv pentru care în temeiul art. 385/15 pct. 2 lit. C C. se vor admite recursurile declarate în cauză, iar soluția atacată se va casa în întregime și se va dispune rejudecarea cauzei de către instanța de fond, Tribunalul Sălaj. Inculpaților li s-a asigurat asistență juridică din oficiu astfel că în temeiul art. 189 C. se va stabili suma de câte 25 lei onorarii parțiale pentru apărătorii din oficiu ce se va avansa din FMJ. Potrivit art. 192 al. 3 C. cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E : Admite recursurile declarate de inculpații S. F. V., B. A. G., P. C. I., C. F. D., C. I., B. D., B. P., C. A. D., C. V. si M. D., împotriva încheierii penale f.nr. din 15 iunie 2011 a T.ui S. Casează în întregime încheierea atacata și trimite cauza spre rejudecare la instanța de fond, Tribunalul Sălaj. Stabilește suma de câte 25 lei onorariu pentru apărătorii din oficiu ce se va avansa din FMJ. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Definitivă. Pronunțată în ședința publică din data de 21 iunie 2011. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, L. H. I. M. V. V. A. GREFIER, L. S. Dact.L.H./Dact.S.M 4 ex./(...) Jud.fond. A. B.
| ← Decizia penală nr. 1769/2011, Curtea de Apel Cluj | Sentința penală nr. 4/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
