Decizia penală nr. 1769/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMA.A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)/a1
DECIZIA PENALĂ NR.1769/R/2011
Ședința publică din 03 noiembrie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: V. G., judecător
JUDECĂTORI: D. P.
M. B.
GREFIER: D. S.
Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin procuror:
D. SUCIU
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul B. V. D. împotriva încheierii penale din 26 octombrie 2011 a T.ui C., pronunțată în dosar nr.(...), având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărători aleși, av.Vomir B. D. și Anatol P., din Baroul Cluj, cu delegații la dosar.
P. de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care întrebat fiind, inculpatul arată că-și însușește calea de atac promovată de apărătorul ales, av.Anatol P. în numele său.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Apărătorul inculpatului, av.Vomir B. D. solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, să se dispună, în principal, revocarea măsurii arestării preventive, cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului, iar în subsidiar, înlocuirea acestei măsuri cu cea a obligării de a nu părăsi localitatea, prev.de art.145 C.pr.pen.
Susține că nu mai subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpatului și nici nu au apărut temeiuri noi care să justifice privarea de libertate a inculpatului. C. dacă acesta este cercetat pentru o infracțiune de o gravitate sporită, trebuie să se aibă în vedere dispozițiile art.136 C.pr.pen. și cele care privesc persoana inculpatului. P. art.136 C.pr.pen., măsura arestării preventive se ia pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal sau pentru a împiedica sustragerea inculpatului de la judecată. Din poziția manifestată de recurent pe parcursul urmăririi penale nu rezultă vreun element din care să rezulte că în libertate ar încerca să influențeze bunul mers la anchetei penale. Inculpatul are studii superioare, este căsătorit, are un copil minor în întreținere și își câștigă existența prin mijloace oneste, astfel că lăsarea sa în libertate nu ar prezenta un pericol pentru ordinea publică. Dispozițiile legale se referă la persoana inculpatului, dacă lăsat în libertate ar prezenta un astfel de pericol pentru comunitate și nu la fapta de care este acuzat. Judecătorul de la instanța de fond a apreciat că raportat la persoana inculpatului, în libertate acesta nu ar prezenta pericol pentru ordinea publică.
Organele judiciare și-au făcut pe deplin datoria, în sensul că s-a luat măsura arestului preventiv, cercetarea din faza de urmărire penală a fost finalizată și efectuată cu inculpatul în stare de arest preventiv, astfel că cercetarea înlibertate a inculpatului nu ar putea trezi în rândul colectivității acel sentiment de insecuritate, de neîncredere în organele statului.
În subsidiar, solicită luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, având în vedere că inculpatul are un domiciliu stabil, o familie, un copil minor și nu există riscul să influențeze negativ procesul penal.
Apărătorul inculpatului, av.Anatol P. arată că măsura arestului preventiv a încetat de drept, deoarece recursul promovat de inculpat împotriva încheierii din (...) s-a judecat după expirarea duratei inițiale pentru care s-a luat măsura arestului, cu încălcarea deciziei nr.XXV/2008 a ÎCCJ. Cu privire la fondul cauzei, arată că există tendința de a se confunda vinovăția inculpatului cu periculozitatea acestuia. Inculpatul are studii superioare, este căsătorit, cu loc de muncă, a fost un membru al societății respectat, astfel că nu se poate vorbi de existența pericolului pentru ordinea publică sau se poate aprecia că acest pericol este mult diminuat pentru că s-a luat măsura de 2 luni de zile, iar urmărirea penală este finalizată. Solicită dreptul la un proces echitabil, cu cercetarea inculpatului în stare de libertate.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a încheierii atacate. În mod corect s-a menținut măsura arestării preventive, deoarece temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri subzistă în continuare și impun privarea de libertate a inculpatului.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită cercetarea sa în stare de libertate, deoarece dorește să fie alături de familia sa și regretă cele întâmplate.
C U R T E A
Prin încheierea penală din 26 octombrie 2011 pronunțată de Tribunalul
Cluj în dosarul nr.(...), în temeiul art. 3001 al. 3 Cod P. Penală a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpatul B. V. D., măsură care a fost menținută. În baza art.192 al.3 Cod P. Penală cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia. Pentru a pronunța această soluție instanța verificând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului, la primirea dosarului, a constatat că aceasta este legală și temeinică și subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv dispusă față de inculpatul B. V. D., respectiv cele prev. de art. 143 Cod P. Penală, în sensul că există probe certe că s-au comis fapte prevăzute de legea penală, acestea conducând și la presupunerea rezonabilă că ar fi fost comise de către inculpat. Probele amintite constau în declarațiile inculpatului din faza de urmărire penală, declarațiile martorilor C. T., C. L., G. R. A., C. R., T. A. A., G. G. D., K. M., M. L. D., Piț G., M. V., C. G., F. L., B. A. I., proces verbal de cercetare la locul faptei și planșe foto aferente, proces verbal de cercetare la fața locului respectiv la locuința victimei și planșe foto aferente, proces verbal de cercetare a tractorului marca New Holland și planșele foto aferente, raport de constatare medico-legală, raport de constatare tehnico-științifică asupra comportamentului simulat, proces verbal de percheziție domiciliară și declarațiile martorilor asistenți la acest procedeu judiciar, înscrisuri, proces verbal de conducere la fața locului și planșe foto aferente, extrase de cont ale titularului Asociația „Culmile Zimbrului"; Remeți, etc. Fără a face o analiză de detaliu a probatoriului administrat, pentru a nu prejudicia fondul cauzei, și fără a emite judecăți de valoare asupra validității mijloacelor de probă existente în dosarul cauzei și a actelor procesuale șiprocedurale realizate în faza de urmărire penală, putem spune, fără echivoc, că în cauză există date care formează presupunerea rezonabilă că s-au comis fapte prevăzute de legea penală, aceste date îmbrăcând chiar forma probelor, în sensul definiției acestora cuprinsă în Codul de P. Penală. Aceleași date la care am făcut referire mai sus, conturează și bănuiala că autorul faptei cercetate ar fi inculpatul, indiferent de încadrarea juridică a acesteia, care, din poziția exprimată până în acest moment de apărare, suscită discuții. De asemenea, există în cauză și temeiul de arestare prev. de art. 148 lit. f Cod P. Penală, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta pentru care este cercetat inculpatul este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea acestuia în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Acest pericol rezidă în însuși pericolul social concret al faptei deduse judecății, ținând seama de gravitatea extrem de ridicată a presupusei fapte comise de inculpat, ca și de amploarea fenomenului violent îndreptat împotriva vieții persoanei. Comunitatea locală din care provin atât inculpatul cât și victima a fost profund șocată de acest eveniment, îndelung discutat și dezbătut, cu atât mai mult cu cât între cei doi exista, anterior, o relație de apropiere bazată pe afinități comune, pe interese profesionale identice, etc. Toate aceste temeiuri impun și justifică în continuare privarea de libertate a inculpatului, pentru buna derulare a procesului penal, sens în care, în temeiul art. 3001 alin.3 Cod procedură penală, instanța a costatat că măsura arestării preventive luată față de inculpat, este legală și temeinică și a fost menținută. S-a apreciat că luarea unei alte măsuri mai puțin restrictive nu este oportună și eficientă, în condițiile în care încă nu a fost declanșată cercetarea judecătorească, iar inculpatul nu a fost audiat, astfel încât instanța să poată interacționa în mod nemijlocit cu acesta, pentru a percepe toate nuanțele necesare stabilirii unei corecte stări de fapt, și prin prisma apărărilor formulate de inculpat. Este real că inculpatul este o persoană caracterizată de date ce conduc spre ideea că lăsarea lui în libertate nu ar putea prezenta pericol pentru ordinea publică, în condițiile în care este absolvent de studii superioare, este căsătorit, cu copii, și își câștigă existența prin mijloace oneste. Nu mai puțin adevărat este însă și faptul că, ancheta desfășurată în prezenta cauza, a pus în evidență unele patimi locale în mediul din care făceau parte cei doi, respectiv inculpatul și victima, cu consecințe în planul încrederii pe care eficiența organelor judiciare ar putea-o trezi membrilor comunității respective, în contextul în care o persoană bănuită de o faptă de o gravitate extremă, este pusă în libertate în condițiile în care judecata nici nu a început în cauza pendinte. Apărarea a invocat că măsura arestului preventiv a încetat de drept, în contextul în care recursul promovat împotriva încheierii penale nr. 104/C/(...) a T.ui C. s-a soluționat la două zile după expirarea duratei inițiale pentru care s-a luat măsura arestului, așadar cu încălcarea disp. art. 159 al. 8 Cod P. Penală, și a deciziei nr. XXV/2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii. Dincolo de faptul că o asemenea excepție a încetării de drept a măsurii arestării trebuia invocată în fața instanței de competente ce a soluționat recursul împotriva încheierii penale nr. 104/C/2011 a T.ui C., ceea ce s-a și făcut, dar instanța de recurs, și anume Curtea de A. C. a respins recursul, apreciind așadar că măsura nu a încetat de drept, totuși spunem că, nerespectarea dispozițiilor art. 159 al. 8 Cod P. Penală nu este sancționată cu nulitatea absolută, deoarece nu este prevăzută de art. 197 al. 2 Cod P. Penală, iar pe de altă parte, măsura arestului nu încetează de drept, în condițiile ipotetice mai sus date, deoarece, potrivit art. 159 al. 9 Cod P. Penală, recursul promovat împotrivaunei încheieri prin care s-a dispus prelungirea duratei arestării preventive a unei persoane, nu este suspensiv de executare. In baza art. 192 al.3 Cod P. Penală cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia. Împotriva acestei încheieri a formulat recurs inculpatul prin care a solicitatadmiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și rejudecând cauzapronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie revocată msăura arestului preventiv, iar în subsidiar înlocuirea acesteia cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea. În motivele de recurs inculpatul prin apărătorii aleși ai acestuia a arătat că deși este cercetat pentru o infracțiune de o gravitate sporită, trebuie să se aibă în vedere dispozițiile art.136 C. și cele care privesc persoana inculpatului. P. art.136 C. măsura arestării preventive se i-a pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal sau pentru a împiedica sustragerea inculpatului de la judecată. Din poziția manifestată de inculpat pe parcursul urmăririi penale, nu rezultă vreun element din care să reiasă că în libertate ar încerca să influențeze bunul mers al procesului. Referitor la persoana inculpatului, s-a arătat că acesta are studii superioare, este căsătorit, are un copil minor în întreținere și își câștigă existența prin mijloace oneste, astfel că lăsarea sa în libertate nu ar prezenta un pericol pentru ordinea publică. Dispozițiile legale se referă la persoana inculpatului, care lăsat în libertate ar prezenta pericol public și nu la fapta de care acesta este acuzat. Pe de altă parte inculpatul a arătat că măsura arestării preventive a încetat de drept, întrucât recursul promovat de inculpat împotriva încheierii din 27 septembrie 2011 s-a judecat după expirarea duratei inițiale pentru care s-a luat măsura arestării preventive, cu încălcarea deciziei nr.25/2008 a Înaltei Curți de C. și J. Cu privire la fondul cauzei s-a arătat că există tendința de a se confunda vinovăția inculpatului cu periculozitatea acestuia, însă inculpatul are studii superioare, este căsătorit, are un loc de muncă, a fost un membru al societății respectat, astfel că nu se poate vorbi de existența unui pericol pentru ordinea publică, dacă acesta ar fi cercetat în libertate. Verificând încheierea penală atacată prin prisma motivelor de recursinvocate de inculpat și a celor care puteau fi puse în discuție din oficiu, Curtea reține următoarele: Instanța de fond în mod întemeiat a apreciat că în cauză sunt întrunite condițiile prev. de art.143 C., întrucât inculpatul a fost trimis în judecată pentru fapta reținută în sarcina acestuia, sens în care există probe din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis fapta pentru care acesta a fost trimis în judecată și nu doar simple presupuneri. În cauză sunt întrunite și condițiile prev. de art.148 lit.f C. în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta pentru care este cercetat inculpatul este închisoarea mai mare de 4 ani, iar inculpatul prezintă pericol concret pentru ordinea publică prin natura deosebit de gravă a faptei pentru care acesta este cercetat, faptă îndreptată împotriva vieții persoanei, cu atât mai mult cu cât între inculpat și victimă au existat anterior relații de prietenie, bazate pe interese profesionale identice, iar comunitatea locală din care provin inculpatul și victima au fost profund indignate de fapta care a dus la decesul victimei. Excepția ridicată de apărătorii aleși ai inculpatului referitoare la încetarea de drept a măsurii arestării preventive dispusă prin încheierea penală nr.104 din 27 septembrie 2011 a T.ui C., în sensul că recursul împotriva acesteia s-a soluționat după expirarea măsurii inițiale, nu este întemeiată întrucât instanțade recurs s-a pronunțat asupra acestei excepții, pe care a respins-o , sens în care apreciem că această excepție nu mai poate fi reiterată la acest termen de judecată, deoarece nulitatea invocată de inculpat nu este prevăzută în dispozițiile art.197 alin.2 C. referitoare la nulitatea absolută, care ar putea fi ridicată în orice stadiu al procesului. Susținerile inculpatului referitoare la personalitatea acestuia, respectiv că are studii superioare, este căsătorit, are un copil minor în întreținere și un loc de muncă stabil, nu pot fi analizate în această fază a procesului de recurs la încheierea prin care s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive după sesizarea instanței de fond în condițiile art.3001 C. Toate aceste date ce caracterizează persoana inculpatului urmează să fie luate în considerare la pronunțarea hotărârii de către instanța de fond la o eventuală circumstanțiere a pedepsei, dacă inculpatul va fi condamnat pentru presupusa faptă reținută în sarcina acestuia. Nici solicitarea inculpatului din petitul subsidiar referitoare la înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea nu este întemeiată, cel puțin la acest moment procesual, când nu au fost administrate nicio probă în faza de judecată. Având în vedere că nu se impune revocarea măsurii arestării preventive sau înlocuirea acestei măsuri cu o altă măsură mai puțin restrictivă, cum ar fi cea de a nu părăsi localitatea, pentru motivele care s-au arătat în detaliu mai sus, în baza art.38515 pct.1 lit.b C. recursul formulat de inculpat împotriva încheierii penale din 26 octombrie 2011 a T.ui C. urmează să fie respins ca nefondat. În baza art.192 alin.2 C. inculpatul urmează să plătească statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul B. V. D., deținut în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale din 26 octombrie 2011 a T.ui C.. Obligă pe inculpatul B. V. D. să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare. Decizia este definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din data de 3 noiembrie 2011 . PREȘEDINTE JUDECĂTORI V. G. D. P. M. B. Red.V.G./S.M.D. 3 ex./(...). Jud.fond.L. C. GREFIER D. S.
| ← Decizia penală nr. 1231/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1066/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
