Decizia penală nr. 107/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
DECIZIA PENALĂ NR.107/2011
Ședința publică din 18 mai 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : ANA C. - judecător
JUDECĂTOR : M. R.
GREFIER : M. B.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin
P. : A. C.
S-au luat spre examinare apelurile declarate de Ministerul Public - P. de pe lângă Tribunalul Cluj, inculpatul C. A. și partea civilă C. E. V. împotriva sentinței penale nr.13/ 11 ianuarie 2011 a T.ui C., pronunțată în dosarul nr.(...), inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat prev. și ped.de art.20 C. rap.la art.174 C. combinat cu art.175 lit.i C.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 4 mai
2011, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A :
Prin sentința penală nr.13 din 11 ianuarie 2011 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr.(...), în temeiul art.334 C.pr.pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptei comise de inculpatul C. A. din infracțiunea de tentativă la omor calificat, p.p.de art.20 rap.la art.174,175 lit.i
C.,în infracțiunea de vătămare corporală gravă,p.p.de art.182 al.1 C.
A fost condamnat inculpatul C. A. pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală gravă,p.p.de art.182 al.1 C.,la pedeapsa de 3 ani închisoare.
S-a făcut aplicațiunea prev.art.64 lit.a,b și 71 C.
În temeiul art.86/1 C., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei,pe durata termenului de încercare, de doi ani plus pedeapsa aplicată, potrivit art.86/2 C.
În baza art.86/3 C., pe durata termenului de încercare, inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte o dată la 6 luni,în ultima zi de vineri a fiecăruisemestru,la Serviciul de P. de pe lângă Tribunalul Cluj;
- să anunțe,în prealabil,orice schimbare de domiciliul,reședință saulocuință și orice deplasare care depășește 8 zile,precum și întoarcerea;
- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
În temeiul art.359 C.pr.pen. s-a atras atenția inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei,conform art.86/4 C.
În temeiul art.350 al.3 lit.b C.pr.pen., s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului C. A., dacă nu este arestat în altă cauză.
Potrivit art.88 C., s-a dedus din pedeapsă timpul reținerii și arestării preventive începând cu data de (...) până la (...).
S-a făcut aplicațiunea art.71 al.5 C.
În temeiul art.14 și 346 C.pr.pen.,art.998 C.civ, a fost admisă în parte constituirea de parte civilă formulată de către partea vătămată C. E. și dispune obligarea inculpatului la plata către această parte civilă a sumei de
750 lei cu titlu de daune materiale și a sumei de 2.500 Euro (sau echivalentul în lei la data efectuării plății) cu titlu de daune morale,respingând restul pretențiilor civile ale acestei părți.
În temeiul art.14 și 346 C.pr.pen.,art.998 C.civ, art.313 din OUG nr.72/2006, a fost obligat inculpatul să plătească către partea civilă S. C. de U. C.,cu sediul în C.-N. str.C.ilor nr.3-5 despăgubiri bănești în sumă de
3224,07 lei cu titlu de cheltuieli de spitalizare pentru partea vătămată C. E.,cu dobânda legală de la data rămânerii definitive a prezentei hotărârii până la data achitării sumei respective.
În temeiul art.118 lit.b C., s-a dispus confiscarea specială a unui par de lemn cu muchii de culoare gri,dimensiuni de 7.,5 cm.
În temeiul art.191 C.pr.pen.,a fost obligat inculpatul să plătească 2000 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că în după amiaza
și seara de duminică 4 aprilie 2010,sărbătoarea de P. a fost celebrată de tineri și tinere din com. C. jud. C. la barul „La R., unde s-a dansat și au fost consumate băuturi alcoolice. Această sărbătoare a coincis cu sărbătorirea zilei martorului C. M. declarațiile martorilor cu privire la cine a fost sau nu invitat, adică dacă inculpatul sau partea vătămată au fost invitați sau nu,nu coincid în totalitate,însă acest aspect nu este relevant pentru cauză. Cert este faptul că ambele părți s-au aflat la un moment dat în local.
Inculpatul a început să danseze și el în cercul tinerilor din local, iar martorii indică diferite perioade când au văzut cele două părți,inițial certându-se,apoi agresându-se reciproc, adică împingându-se și inculpatul căzând peste o ladă de sticle din apropierea barului. A.a a fost primul moment din conflictul celor doi. A urmat o a doua etapă,când cei doi au ieșit din local, certându-se și afară,împingându-se reciproc,partea vătămată cerându-i inculpatului să plece acasă,după care a revenit în local. A urmat o perioadă de acalmie,pentru ca din nou cele două părți să înceapă să se certe,martorii declarând că au ieșit din nou afară. Nu a putut fi descrisă discuția părților,cert este că inculpatul a plecat pentru o anumită perioadă de timp,iar partea vătămată a revenit în local așezându-se pe pervazul ferestrei,ținându-și capul în mâini.
Acela a fost momentul în care inculpatul a intrat în local,avea în mână un par rupt din gardul de afară și s-a îndreptat spre partea vătămată,aceasta
și-a ridicat capul și atunci inculpatul i-a aplicat o singură lovitură cu acel par. Martorii prezenți au intervenit,i-au luat parul inculpatului și au scos-o pe partea vătămată afară;acolo acesteia i s-a făcut rău și a fost chematăsalvarea,fiind dusă la spital. Inculpatul a fost dus acasă cu mașina sa condusă de către martorul C. M. D. cele două părți au fost sau nu sub influența băuturilor alcoolice nu s-a dedus cu exactitate din declarațiile martorilor,având în vedere intervalul de timp scurs de la producerea incidentului ori din motive personale ale martorilor, pro sau contra vreunei părți.. aspect a fost tratat ca atare de către instanță,în funcție de coroborarea cu celelalte aspecte desprinse din probele administrate.
În urma sosirii poliției și ambulanței la fața locului,partea vătămată a fost transportată la U. de primire a urgențelor,internată cu diagnosticul
„traumatism cranio-cerebral; fractură temporo-parietală stânga;hematom subdural temporo-parietal bilateral; lovire corp contondent;afirmativ agresiune";,după care a fost transferată la C. de N. C.-N. și apoi la S. M. C.,fiind externată la (...).
Din raportul de constatare medico-legală a rezultat că partea vătămată a prezentat leziuni corporale care s-au putut produce prin lovire cu un corp dur,această acțiune de lovire a vizat o zonă anatomică ce conține un organ vital,leziuni ce au necesitat pentru vindecare 70-80 zile de îngrijiri medicale. A fost avută în vedere evoluția clinică favorabilă a cazului și s-a apreciat că aceste leziuni nu au pus în primejdie viața victimei. Completarea la raportul de constatare medico-legală a menținut aceleași concluzii.
Pentru întocmirea actului de sesizare a instanței,au fost avute în vedere de către procuror următoarele:partea vătămată a fost lovită cu parul în cap de către inculpat. C. teoriei și practicii judiciare în materie,având în vedere obiectul folosit-par cu muchii,zona anatomică vizată ce conține un organ vital- creier,intensitatea loviturii - s-a produs o fractură temporo-parietală stânga,organul de urmărire penală a concluzionat că inculpatul a intenționat,cel puțin intenție indirectă,suprimarea vieții părții vătămate.
În urma cercetării judecătorești,instanța își rezervă dreptul de a avea o altă opinie pe speța dedusă judecății și de a da o altă interpretare materialului probator administrat atât în faza urmăririi penale,cât și direct în instanță,față de organul de urmărire penală.
Concret, nu suntem în prezența unei tentative la infracțiunea de omor calificat,corecta încadrare juridică a faptei comise de către inculpat fiind aceea de vătămare corporală gravă,prev. și ped. de art.182 al.1 C. D. inculpatului,dar și ale părții vătămate conduc spre concluzia că inculpatul nu a avut intenția de a suprima viața victimei;aceste aspecte se coroborează cu depozițiile martorilor audiați în cauză. D. până la momentul declanșării cercetării judecătorești s-ar fi putut susține că inculpatul ar fi acționat,sub aspectul laturii subiective,cu intenție indirectă,după audierea părții vătămate,dar mai exact ca urmare a raportului medico-legal,este cert faptul că el nu a acționat cu o astfel de intenție,neurmărind suprimarea vieții victimei. Tocmai sub aspectul laturii subiective apare diferența dintre fapta de tentativă la omor și cea de vătămare corporală gravă prev.de al.1 al art.182 C.
Sub aspectul laturii subiective a tentativei de omor, aceasta poate fi comisă cu intenție directă,după cum făptuitorul a urmărit moartea victimei, rezultat care însă nu s-a produs (intenție directă) sau doar a acceptat posibilitatea producerii morții persoanei (intenție indirectă). În ceea ce privește latura subiectivă a infracțiunii de vătămare corporală gravă,aceasta poate fi comisă fie cu intenție directă,fie cu praeterintenție. Astfel, fapta de vătămare corporală care a avut drept urmare punerea în primejdie a vieții victimei,pentru a putea fi încadrată în disp.art.182 C.,esențial este să sestabilească faptul că autorul infracțiunii nu a acționat cu intenția de a ucide,ci cu aceea de a produce o vătămare corporală,însă,prin modul în care acționează se creează posibilitatea concretă ca victima să înceteze din viață.
Toate probele administrate demonstrează fără dubii că nu suntem în prezența unei tentative de omor așa acum s-a reținut în rechizitoriu. Mai mult,toate probele relevă în mod constant același lucru,respectiv că nu există elemente din care să reiasă intenția de a suprima viața victimei. Atât raportul de constatare medico-legală nr.2576/IIa/56 din (...) și completarea acestuia din data de (...),au condus spre concluzia că acest caz al părții vătămate a evoluat favorabil,din punct de vedere clinic,iar leziunile nu au pus în primejdie viața acestuia. La solicitarea inculpatului a fost depusă la dosar o notă expertală, întocmită de doi medici legiști,care au analizat cazul și au constatat că partea vătămată C. E.,la data de (...) a prezentat leziuni corporale care s-au putut produce prin lovire cu un corp dur,leziuni cu au necesitat pentru vindecare 45 zile de îngrijiri medicale,nefiind pusă în primejdie viața victimei. Mai mult,instanța a dispus efectuarea de către IML C.-N. a unei expertize medico-legale a părții vătămate C. E. pentru a constata dacă această parte,în urma leziunilor suferite în (...),a avut diminuată capacitatea de muncă (fizic sau psihic),numărul de zile totale de îngrijiri medicale necesitate,dacă,prin acțiunea agresivă a inculpatului,viața sau integritatea corporală i-au fost puse în pericol.
Cu toate demersurile instanței,în limitele legale,partea vătămată nu s-a prezentat la IML C.-N., așa cum s-a dispus,astfel încât expertiza dispusă nu a putut fi întocmită. Având în vedere că nota expertală depusă de către inculpat,prin intermediul avocatului ales, nu aduce concluzii radical diferite și contrare raportului și completării acestuia, din faza de urmărire penală, în condițiile în care reprezentantului părții vătămate nu l-a contestat, a fost luat în considerare de către instanță, în măsura în care se coroborează cu celelalte mijloace de probă și a fost interpretat în sensul necesității schimbării încadrării juridice a faptei comise.
Tot pe această linie de gândire, în sensul necesității schimbării încadrării juridice, trebuie subliniat că practica judiciară s-a pronunțat asupra faptului că lovirea victimei într-o regiune vitală a corpului, aplicarea loviturii cu o anumită intensitate și cu un instrument apt a produce moartea nu constituie elemente suficiente pentru a deduce intenția de a omorî, dacă împrejurările anterioare, concomitente și posterioare săvârșirii infracțiunii conduc la o altă concluzie. Este necesar a se face o apreciere dialectică a tuturor acestor împrejurări,pentru că în stabilirea intenției nu pot fi luate în considerare numai elemente izolate ( cum ar fi instrumentul cu care s-a lovit sau intensitatea loviturii),atâta timp cât există și alte elemente din care poate fi dedusă adevărata poziție subiectivă a inculpatului.
Aici trebuie amintit faptul că între cele două părți nu au existat anterior animozități, conflictul s-a declanșat spontan, fără a fi urmărit de vreuna dintre părți,în condițiile în care ambele au consumat alcool, poate datorită firilor diferite au reacționat așa cum au reacționat;a avut loc o singură lovitură a inculpatului asupra părții vătămate, nu a fost nevoie de eforturi mari pentru a i se lua parul,din nici o probă nu rezultă faptul că urmărea să o mai lovească pe partea vătămată,a fost dus acasă imediat, a încercat o împăcare cu partea vătămată,chiar vizitându-l la spital și încercând ca, bănește,să se revanșeze,însă din motive independente de el nu a reușit. Dintoate acestea rezultă în mod evident că inculpatul C. A. nu a avut intenția de a ucide pe partea vătămată C. E.
Chiar și faptul că partea vătămată s-a prezentat doar la un termen în instanță,când i s-a luat declarație,și apoi a manifestat o atitudine de nepăsare totală față de lucrările dosarului,inclusiv nedând curs solicitării instanței de a se prezenta la IML C. pentru expertizare,poate fi interpretat în sensul celor descrise mai sus,și anume că incidentul dintre părți,grav,însă nu la limita unei tentative de omor,este unul singular,nedorit de nici una dintre părți,incident căruia trebuie să i se dea încadrarea juridică corectă. Toate aceste aspecte au fost probate,evidențiate și întărite prin fiecare mijloc de probă administrat în fața instanței de judecată.
Astfel fiind, în temeiul art.334 C.pr.pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptei comise de inculpatul C. A. din tentativă la infracțiunea de omor calificat,p.p.de art.20 rap.la art.174,175 lit.i C., în infracțiunea de vătămare corporală gravă,p.p.de art.182 al.1 C.
Procedând la individualizarea pedepsei, instanța a reținut criteriile generale indicate de art.72 C.,cu referire la limitele speciale de pedeapsă, gradul de pericol social concret al faptei comise, împrejurările concrete de realizare, valoarea socială ocrotită de legea penală și lezată de acțiunea inculpatului,numărul de zile de îngrijiri medicale solicitate de partea vătămată pentru refacere, urmarea produsă prin fapta penală, persoana inculpatului,care a fost sincer,a colaborat cu organele judiciare, s-a declarat de acord cu suportarea pretențiilor civile formulate de către victimă, se află la prima confruntare cu legea penală,iar perioada de arest preventiv dispusă față de el l-a marcat în sensul realizării gravității acțiunii sale din acea noapte și a mobilizării în sens pozitiv, de a-și canaliza energiile pentru fapte sociale,încadrate în normalitate.
Astfel, pentru atingerea scopurilor art.52 C., instanța a aplicat pedeapsa de 3 ani închisoare, menită să contribuie la constrângerea și reeducarea acestui inculpat. A. considerente prezentate mai sus, au condus instanța a concluzia că inculpatul poate fi reeducat și fără privare de libertate,adică prin aplicarea art.86/1 C., dispunând suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, pe durata termenului de încercare,de 2 ani plus pedeapsa aplicat,potrivit art.86/2 C.
În baza art.359 C.pr.pen.,s-a atras atenția acestui inculpat asupra cazurilor de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei,conform art.86/4 C. S-a făcut aplicațiunea prev.art.71 și 64 lit.a,b C.,precum și prev.art.71 al.ultim C.
În baza art.86/3 C., pe durata termenului de încercare,inculpatul va trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte o dată la 6 luni,în ultima zi de vineri a fiecărui semestru,la Serviciul de P. de pe lângă Tribunalul Cluj;
- să anunțe,în prealabil,orice schimbare de domiciliul,reședință saulocuință și orice deplasare care depășește 8 zile,precum și întoarcerea;
- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
În temeiul art.350 al.3 lit.b C.pr.pen., s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului C. A.,dacă nu este arestat în altă cauză.
Potrivit art.88 C.,s-a dedus din pedeapsă timpul reținerii și arestării preventive începând cu data de (...) până la (...).
În legătură cu pretențiile de natură civilă ale părții vătămate,doar o parte dintre acestea au fost dovedite în instanță. Astfel din declarația martorei B. R. a rezultat faptul că pe perioada de spitalizare, partea vătămată a beneficiat de o alimentație mai bogată în vitamine, a avut nevoie de o medicamentație specială pentru refacere,rezultând zilnic cheltuieli de circa 50 lei. Calculul făcut de către instanță este în funcție de zilele de spitalizare și a rezultat suma totală de 750 lei cu titlu de daune materiale. Referitor la renta lunară de 800 lei necesară pentru a acoperi diferențele dintre salariul pe care partea vătămată,în condiții de integritate fizică și psihică l-ar fi obținut și cel diminuat după incident,instanța a respins acest capăt de cerere, deoarece nu s-a făcut dovada acestor sume de bani solicitate. De asemenea, nu s-a făcut dovada cheltuielilor cu transportul părții vătămate în instanță, a contravalorii hainelor distruse în urma agresiunii,a onorariului de avocat ales în instanță. Astfel că și aceste pretenții bănești formulate au fost respinse ca nedovedite.
În legătură cu pretențiile de natură morală,și anume suma de 50.000
Euro,instanța a apreciat-o ca fiind exagerată. Este înafara oricărei discuții că partea vătămată a avut de suferit în urma incidentului;au fost traume psihice
și fizice. Însă compensarea acestora trebuie să urmeze anumite reguli și anume a nu se ajunge la o îmbogățire fără justă cauză, dar și pentru a suplini și compensa acele suferințe inerente agresiunii și refacerii ulterioare. Astfel, instanța a apreciat că raportat la numărul de zile de îngrijiri medicale necesare, la puterea financiară a inculpatului de a suporta plata acestor daune morale în favoarea părții vătămate, suma de 2.500 Euro sau echivalentul în lei la data efectuării plății, este în măsură să își atingă scopul preconizat.
Pe cale de consecință, în temeiul art.14 și 346 C.pr.pen.,art.998 C.civ, a fost admisă în parte constituirea de parte civilă formulată de către partea vătămată C. E. și s-a dispus obligarea inculpatului la plata către această parte civilă a sumei de 750 lei cu titlu de daune materiale și a sumei de 2.500 Euro (sau echivalentul în lei la data efectuării plății) cu titlu de daune morale, urmând a respinge restul pretențiilor civile ale acestei părți.
În temeiul art.14 și 346 C.pr.pen.,art.998 C.civ, art.313 din OUG nr.72/2006, inculpatul a fost obligat să plătească către partea civilă S. C. de
U. C., cu sediul în C.-N. str. C.ilor nr.3-5 despăgubiri bănești în sumă de
3224,07 lei cu titlu de cheltuieli de spitalizare pentru partea vătămată C. E., cu dobânda legală de la data rămânerii definitive a prezentei hotărârii până la data achitării sumei respective.
În temeiul art.118 lit.b C., s-a dispus confiscarea specială a unui par de lemn cu muchii de culoare gri,dimensiuni de 7.,5 cm.
În temeiul art.191 C.pr.pen.,inculpatul a fost obligat să plătească 2000 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel, în termen legal, P. de pe lângă Tribunalul Cluj, inculpatul, precum și partea vătămată.
În motivarea apelului său, P. de pe lângă Tribunalul Cluj a arătat că, instanța de fond în mod greșit a dispus schimbarea încadrării juridice din tentativă la infracțiunea de omor calificat în infracțiunea de vătămare corporală gravă, întrucât din modul de comitere a faptei, zona anatomică vizată, intensitatea loviturii aplicate , se poate constata în mod evident că inculpatul a acționat cu intenție indirectă, acceptând că în urma acesteiagresiuni victima ar putea să moară. A., trebuie avute în vedere toate împrejurările în care a fost comisă fapta, atât cele anterioare, cât și cele concomitente și ulterioare activității infracționale, conflictul dintre inculpat și partea vătămată fiind de o mai lungă durată, inculpatul a tracasat-o pe partea vătămată în mod repetat, solicitându-i acestuia să iasă din bar pentru a avea o discuție, ca ulterior să revină în bar și să-l lovească pe acesta într-un moment în care partea vătămată nu se putea apăra, mai mult, datorită poziției sale nici nu îl observase pe inculpat. D. comiterea faptei inculpatul a strigat că a câștigat și a fost nevoie de intervenția celorlalți participanți care i- au luat acestuia parul din mână.
În motivarea apelului său, partea civilă a învederat faptul că despăgubirile acordate acestuia sunt într-un cuantum mult prea redus raportat la faptul că partea civilă nu s-a recuperat nici până în prezent astfel că se impune admiterea acțiunii civile așa cum a fost formulată.
În motivarea apelului său, inculpatul a învederat faptul că la dosar există două acte medicale cu aceeași forță probantă, iar ultima dintre acestea, nota expertală a stabilit că pentru vindecarea leziunilor suferite de partea vătămată este necesar un număr de 40-45 zile de îngrijiri medicale, ceea ce impune schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de vătămare corporală prev. de art.181 C. cu atât mai mult cu cât intenția sa a fost aceea de a-i aplica părții vătămate o corecție, fapt ce se deduce din intensitatea mică a loviturii aplicate, inculpatul vizând să o lovească pe partea vătămată în zona spatelui, dar datorită faptului că aceasta s-a ridicat l-a lovit în cap.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale în materie, curtea reține următoarele:
Cu privire la starea de fapt, analizând probele de la dosar, curtea reține că în după amiaza și seara de duminică 4 aprilie 2010, sărbătoarea de P. a fost celebrată de tineri și tinere din com. C. jud. C. la barul „La R., unde s-a dansat și au fost consumate băuturi alcoolice, fiind și ziua de naștere a martorului C. M.
Inculpatul a început să danseze și el în cercul tinerilor din local, iar martorii indică diferite perioade când au văzut cele două părți, inițial certându-se,apoi agresându-se reciproc, adică împingându-se și inculpatul căzând peste o ladă de sticle din apropierea barului. A.a a fost primul moment din conflictul celor doi. A urmat o a doua etapă, când cei doi au ieșit din local, certându-se și afară, împingându-se reciproc, partea vătămată cerându-i inculpatului să plece acasă, după care a revenit în local. A urmat o perioadă de acalmie, pentru ca din nou cele două părți să înceapă să se certe, martorii declarând că au ieșit din nou afară. Nu a putut fi descrisă discuția părților, cert este că inculpatul a plecat pentru o anumită perioadă de timp, iar partea vătămată a revenit în local așezându-se pe pervazul ferestrei, ținându-și capul în mâini.
Acela a fost momentul în care inculpatul a intrat în local, avea în mână un par rupt din gardul de afară și s-a îndreptat spre partea vătămată, aceasta
și-a ridicat capul și atunci inculpatul i-a aplicat o singură lovitură cu acel par. Martorii prezenți au intervenit, i-au luat parul inculpatului și au scos-o pe partea vătămată afară; acolo acesteia i s-a făcut rău și a fost chemată salvarea, fiind dusă la spital. Inculpatul a fost dus acasă cu mașina sa condusă de către martorul C. M. D. cele două părți au fost sau nu sub influența băuturilor alcoolice nu s-a dedus cu exactitate din declarațiilemartorilor, având în vedere intervalul de timp scurs de la producerea incidentului ori din motive personale ale martorilor, pro sau contra vreunei părți. A. aspect a fost tratat ca atare de către instanță, în funcție de coroborarea cu celelalte aspecte desprinse din probele administrate.
În urma sosirii poliției și ambulanței la fața locului, partea vătămată a fost transportată la U. de primire a urgențelor, internată cu diagnosticul
„traumatism cranio-cerebral; fractură temporo-parietală stânga; hematom subdural temporo-parietal bilateral; lovire corp contondent; afirmativ agresiune";,după care a fost transferată la C. de N. C.-N. și apoi la S. M. C., fiind externată la (...).
Din raportul de constatare medico-legală a rezultat că partea vătămată a prezentat leziuni corporale care s-au putut produce prin lovire cu un corp dur, această acțiune de lovire a vizat o zonă anatomică ce conține un organ vital, leziuni ce au necesitat pentru vindecare 70-80 zile de îngrijiri medicale. A fost avută în vedere evoluția clinică favorabilă a cazului și s-a apreciat că aceste leziuni nu au pus în primejdie viața victimei. Completarea la raportul de constatare medico-legală a menținut aceleași concluzii.
Instanța de fond a dispus - la cererea părții civile, respingând cererea inculpatului de efectuare a unei expertize medico-legale și de încuviințare a experților asistenți( încheierea din ședința publică din data de (...)) - efectuarea în cauză a unui raport de expertiză medico-legală pentru a se constatata dacă partea vătămată, în urma leziunilor suferite a avut diminuată capacitatea de muncă, numărul total de zile de îngrijiri medicale necesare vindecării părții vătămate și dacă prin agresiunea respectivă i-au fost puse părții vătămate în pericol viața și integritatea personală, inculpatului i-a fost încuviințată cererea ca la întocmirea acesteia să participe și doi experți asistenți din partea acestuia. Abia, ulterior, în ședința publică din 14 septembrie s-a încuviințat cererea inculpatului ca la efectuarea expertizei medico-legale deja încuviințate să participe și doi experți asistenți din partea acestuia.
Cu toate demersurile instanței, raportul de expertiză nu a putut fi întocmit datorită absenței părții vătămate, care cu toate că a fost reprogramat de mai multe ori nu s-a prezentat la IML C. pentru a putea fi expertizat. E. asistenți au întocmi în schimb o notă expertală potrivi cărora leziunile cauzate părții vătămate au necesitat spre vindecare un număr de 45 zile de îngrijiri medicale, recuperarea unor astfel de leziuni făcându-se cu restitutio ad integrum.
Apreciem că această notă expertală este un act extrajudiciar, întrucât experții asistenți au fost desemnați să participe la efectuarea unei expertize și nu să întocmească o astfel de expertiză. De altfel, potrivit dispozițiilor legale în materie, art.118 alin.3 C. conferă părților dreptul să ceară ca un expert recomandat de ea să participe la efectuarea expertizei. A., conform art.33 din Hotărârea Guvernului nr.774/2000 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a dispozițiilor O.G.nr.1/2000 privind organizarea activității și funcționarea instituțiilor de medicină legală, experții numiți de organele judiciare la cererea părților pot asista la lucrări și la examinarea persoanei, pot solicita investigații complementare, iar în cazul expertizei pe documente pot lucra individual, în paralel cu experții oficiali. Obiecțiile și contribuția lor se consemnează în raportul medico-legal, fapt ce nu a putut fi realizat în speță datorită, cum am mai spus, a lipsei raportului.
Apreciem că, probele științifice existente la dosar sunt concludente, concluziile acestora coroborându-se cu restul probelor administrate în cauză în sensul cerut de art.63 C.
Cu privire la încadrarea juridică a faptei, apreciem că în mod greșit s-a dispus schimbarea încadrării juridice, din următoarele considerente.
Analizând starea de fapt reținută în raport cu doctrina și jurisprudența în materie constatăm pe deplin dovedită vinovăția inculpatului în comiterea tentativei la infracțiunea de omor calificat, acesta acționând cu intenție indirectă.
Pentru a conchide astfel, curtea a reținut că inculpatul în după-amiaza
și seara de (...) i-a solicitat părții vătămate de mai multe ori și pe un ton agresiv să iasă din local, a încercat să o lovească. Atitudinea agresivă a inculpatului și nemulțumirea acestuia raportat la conduita părții vătămate este confirmată de martorii audiați în cauză. Este evident că inculpatul, constatând că nu poate să o provoace pe partea vătămată la un conflict în afara barului, a ieșit el însă doar cu scopul de a se înarma în vederea lovirii părții vătămate.
Inculpatul s-a întors, astfel în bar, înarmat cu un par și l-a surprins pe partea vătămată care stătea pe pervazul geamului într-o poziție ghemuită, cu capul sprijinit în mâini și l-a lovit pe acesta în zona vitală a capului.
A fost nevoie de intervenția celorlalți participanți pentru dezarmarea inculpatului. De altfel, martorii oculari (martora Ț. și martorul C.) audiați în mod nemijlocit de către instanța de judecată în cauză confirmă cele arătate de partea vătămată, în sensul că inculpatul a apărut cu o bâtă în mâini, nu a fost văzut de partea vătămată și fără a putea fi oprit de cineva, s-a îndreptat direct spre partea vătămată, lovindu-l în cap.
Susținerile inculpatului referitoare la faptul că a dorit doar să-i aplice o corecție părții vătămate și să-l lovească pe acesta peste spate sunt infirmate de restul probelor aflate la dosar.
Un alt aspect important ce trebuie reținut în cauză este cel referitor la momentul imediat următor agresării părții vătămate, din declarațiile martorilor rezultând cu certitudine că a fost necesară împingerea inculpatului și deposedarea sa de parul deținut, iar, ulterior inculpatul a fost dus de către martorul C. acasă.
Având în vedere conduita agresivă a inculpatului, faptul că acesta a ieșit din local, s-a înarmat cu un par rupt dintr-un gard, obiect contondent, în măsură să provoace leziuni profunde, a intrat din nou mergând direct spre partea vătămată, profitând de neatenția acestuia și lovindu-l într-o zonă vitală a corpului , capul, iar mai apoi a fost necesară intervenția unei alte persoane pentru a se realiza dezarmarea acestuia, curtea apreciază că inculpatul, deși nu a urmărit să-l omoare pe partea vătămată a acceptat posibilitatea producerii acestui rezultat. De asemenea trebuie avut în vedere și faptul că, în urma loviturii aplicate, partea vătămată a căzut inconștient la pământ, după care a fost dus la spital și apoi internat și în alte două spitale, leziunile suferite fiind deosebit de grave, fiind în stare de convalescență o perioadă relativ lungă de timp.
Astfel, încadrarea juridică corectă fiind cea de tentativă la infracțiunea de omor calificat, curtea va trece la individualizarea judiciară a pedepsei
ținând seama de criteriile prevăzute de art.72 C., de gradul de pericol social concret al faptei comise, de limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator, de persoana inculpatului, care se află la prima confruntare culegea penală, a avut o conduită bună înainte de comiterea faptei, fiind încadrat în familie și societate, împrejurare care potrivit art.74 lit.a C. constituie circumstanță atenuantă.
Apreciem că o pedeapsă de 4 ani închisoare, cu executare în regim de detenție va fi în măsură să contribuie la sancționarea și reeducarea inculpatului.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, apreciem că instanța de fond î mod corect a soluționat acțiunea civilă promovată de partea civilă, obligând inculpatul, în baza principiului disponibilității și a prevederilor art.1169 C.civ. doar la plate despăgubirilor civile dovedite în cauză. În faza procesuală a apelului, partea civilă nu a înțeles să depună și alte documente justificative și nici nu a solicitat suplimentarea probatoriului. Mai mult decât atât, conduita procesuală a părții vătămate a denotat lipsa de interes a acesteia, faptul că deși a solicitat o probă științifică pentru dovedirea incapacității sale de muncă, probă ce i-a fost aprobată, nu s-a prezentat la IML, împiedicând astfel întocmirea acesteia.
Unica critică întemeiată ce poate fi adusă hotărârii este aceea că instanța de fond a omis să se pronunțe asupra cheltuielilor judiciare în favoarea părților, cu toate că la dosar se afla chitanța privind onorariul avocațial.
Față de cele de mai sus, în temeiul art.379 pct.2 lit.a C.pr.pen. va admite apelul declarat de P. de pe lângă Tribunalul Cluj și partea civilă împotriva sentinței penale nr.13 din 11 ianuarie 2011 a T.ui C., pe care o va desființa sub aspectul soluționării laturii penale a cauzei și, respectiv, a omisiunii instanței de a acorda cheltuieli judiciare părții civile.
Pronunțând o nouă hotărâre,
În baza art.20 C. rap. la art.174, art.175 lit.i C. cu aplicarea art.74 lit.a
și art.76 lit.b C., îl va condamna inculpatul la pedeapsa de:
4 ( patru) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat.
În baza art.71 C. va interzice inculpatului drepturile prev. de art.64 lit.a teza II și b C. ( dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat) de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la terminarea executării pedepsei.
În baza art.381 alin.1 rap. la art.88 C. va deduce din pedeapsa aplicată timpul detenției preventive de la (...) până la (...)
În baza art.7 din Legea nr.76/2008 va dispune prelevarea de la inculpat a probelor biologice în vederea introducerii profilului genetic în S.N.D.G.J.
În baza art.193 alin.1 C.pr.pen. va obliga inculpatul să plătească părții civile C. E. cheltuieli judiciare la fond, în sumă de 200 lei, reprezentând onorariu avocat.
Va menține restul dispozițiilor sentinței apelate.
În baza art.379 pct.1 lit.b C.pr.pen. va respinge ca nefondat apelul declarat de împotriva aceleași sentințe penale, având în vedere considerentele mai sus expuse, nu se impune schimbarea încadrării juridice așa cum s-a cerut de către inculpat.
În baza art.192 al. 2 C.pr.pen. va obliga inculpatul să plătească 400 lei, cheltuieli judiciare către stat, restul cheltuielilor judiciare avansate de stat în apel rămânând în sarcina acestuia.
PENTRU A.E MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
I. În temeiul art.379 pct.2 lit.a C.pr.pen. admite apelul declarat de P. DE PE L. TRIBUNALUL CLUJ și partea civilă C. E. V., domiciliat în C.-N., strada V. C. nr.55, jud. C. - împotriva sentinței penale nr.13 din 11 ianuarie 2011 a T.ui C., pe care o desființează sub aspectul soluționării laturii penale a cauzei și, respectiv, a omisiunii instanței de a acorda cheltuieli judiciare părții civile.
Pronunțând o nouă hotărâre,
În baza art.20 C. rap. la art.174, art.175 lit.i C. cu aplicarea art.74 lit.a
și art.76 lit.b C.,
Condamnă inculpatul C. A. ( fiul lui O. și R., născut la (...) în comuna
M., jud. C., cetățean român, studii - 8 clase, conducător auto, căsătorit, doi copii minori, stagiul militar nesatisfăcut, domiciliat în comuna C., sat C. nr.63, jud. C., CNP 1., fără antecedente penale), la pedeapsa de:
4 ( patru) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat.
În baza art.71 C. interzice inculpatului drepturile prev. de art.64 lit.a teza II și b C. ( dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat) de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la terminarea executării pedepsei.
În baza art.381 alin.1 rap. la art.88 C. deduce din pedeapsa aplicată timpul detenției preventive de la (...) până la (...)
În baza art.7 din Legea nr.76/2008 dispune prelevarea de la inculpat a probelor biologice în vederea introducerii profilului genetic în S.N.D.G.J.
În baza art.193 alin.1 C.pr.pen. obligă inculpatul să plătească părții civile C. E. cheltuieli judiciare la fond, în sumă de 200 lei, reprezentând onorariu avocat.
Menține restul dispozițiilor sentinței apelate.
II. În baza art.379 pct.1 lit.b C.pr.pen. respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul C. A. împotriva aceleași sentințe penale
În baza art.192 al. 2 C.pr.pen. obligă inculpatul să plătească 400 lei, cheltuieli judiciare către stat, restul cheltuielilor judiciare avansate de stat în apel rămânând în sarcina acestuia.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare cu inculpatul
și de la comunicare cu partea civilă C. E. și restul părților civile.
Pronunțată în ședința publică din 18 mai 2011.
PREȘEDINTE | JUDECĂTOR | GREFIER | |
ANA C. | M. R. | M. B. |
Red.M.R./S.M.D.
4 ex./(...), jud.fond A.I.
| ← Decizia penală nr. 1009/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 264/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
