Decizia penală nr. 1606/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
DECIZIA PENALĂ NR.1606/R/2011
Ședința publică din 13 octombrie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: V. G. judecător JUDECĂTORI: D. P.
M. B. GREFIER: D. S.
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin procuror: D. S.
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul C. A. împotriva deciziei penale nr.188 din 16 mai 2011 a T.ui C., pronunțată în dosar nr.(...), trimis în judecată pentru săvârșirea infractiunii de ucidere din culpa, prev.si ped.de art.178 al.1 si 2 C.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, asistat de apărător ales, av.Remus Vlasiu, din Baroul Cluj, cu delegație la dosar, lipsă fiind partea vătămată N. S. și partea civilă SC A.-R. O. SA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se prezintă apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului, av.M. B., care solicită acordarea parțială a onorariului avocațial pentru studierea dosarului.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună achitarea inculpatului în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.e C.pr.pen. cu aplicarea art.47 C., referitoare la incidența cazului fortuit, care constituie o cauză de înlăturare a caracterului penal al faptei. La momentul producerii accidentului, ploua puternic, vizibilitatea era redusă, iar iluminatul stradal defectuos. Din cauza unei curgeri de apă formată pe șosea, imposibil de observat din cauza condițiilor atmosferice neprielnice și a vizibilității reduse, autoturismul a derapat chiar la ieșirea din curbă, s-a rostogolit de 5 sau 6 ori și s-a oprit în afara părții carosabile. La urmărirea penală s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice judiciare, ale cărei concluzii confirmă susținerile inculpatului. S. trei factori determinanți care au generat producerea evenimentului rutier și anume: cantitatea de apă existentă pe șosea, viteza de deplasare, calculată la aproximativ 80 km/h și forța centrifugă care a apărut la deplasarea în curbă. Instanța a încuviințat efectuarea unei expertize de către I., concluzii pe care însă nu și le însușește. Chiar dacă viteza de deplasare era superioară celei prevăzută de lege pentru acel sector de drum, din însumarea și conjugarea tuturor factorilor determinanți care au dus la producerea accidentului, reiese cu claritate că acesta nu putea fi evitat, viteza având o pondere aproape nesemnificativă. Incidența cazului fortuit este evidentă, derapajul fiind imposibil de evitat.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat și menținerea ca legale și temeinice a hotărârilor pronunțate anterior. Este adevărat că în noaptea producerii accidentului, afară ploua torențial, dar inculpatul a ignorat acest aspect, circulând cu o viteză prea mare, de 89 km/h, deși știa că aderența cauciucurilor la asfalt este foarte redusă. Nu suntem în prezența cazului fortuit, deoarece inculpatul trebuia să aibă în vedere toate aceste aspecte și să conducă cu o viteză adaptată condițiilor meteo.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței soluționarea recursului.
C U R T E A Prin sentința penală nr. 245/(...) a Judecătoriei T., în baza art. 178 alin. 1 și 2 C., s-a dispus condamnarea inculpatului C. A., la 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpa. În baza art. 71 C., s-a interzisinculpatului dreptul prevăzut la art. 64 lit. a tz. II C., pe durata executării pedepsei principale. În baza art. 81 C., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe un termen de încercare de 5 ani, calculat în condițiile art. 82 C. În baza art. 71 alin. 5 C., s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale. În baza art. 359
C.pr.pen., s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 C., privind cazurile de revocare a beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei. S-a luat act de faptul că partea vătămată N. S., domiciliat în P., str. S. V. nr. 40, jud. Argeș nu a formulat pretenții civile în cauză. Prezenta este opozabilă asiguratorului SC A.-R. O. SA B., cu sediul în B., B-dul A. nr. 28, sector 1. În baza art. 191 alin. 1 C.pr.pen., a fost obligat inculpatul la plata în favoarea statului a sumei de 1000 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța sentința de mai sus prima instanță a reținut că la data de (...) inculpatul C. A., împreună cu martorii D. C. I., G. A. și cu victima
N. C. D. s-au deplasat în municipiul C.-N. la discotecă.
Grupul de prieteni a părăsit localul în jurul orelor 02.30, la volanul autoturismului marca Audi A4 cu nr. de înmatriculare (...) urcându-se inculpatul C. A.
Astfel cum rezultă din cuprinsul declarațiilor martorei G. A. (f. 52 u.p), chiar la plecarea din local inculpatul a consumat băuturi alcoolice, respectiv
200 ml de coniac.
În declarațiile date în timpul urmăririi penale, inculpatul C. A. a arătat la data de (...), dimpotrivă, că a consumat 2 beri alcoolice în intervalul orar 23.00-
02.30, fără să mănânce, ultima masă consumând-o la orele 18.00 data de (...) (f. 25 u.p), pentru ca la data de (...) să arate că a consumat 200 ml coniac în intervalul 02.30-02.40, consumând o masă consistentă în intervalul 22.30-
23.00 la domiciliul sau flotant din T. (f. 25 u.p verso), iar la data de (...) să arate că ar fi consumat 200 ml țuică de 50 grade în intervalul orar 02.40-
02.50.
În fața instanței de judecată inculpatul a susținut, în mod concordant cu martorii C. M. (f. 50 verso fond) și D. C. I. (f. 46-48 fond) că în jurul orelor
23.00 au ajuns în C.-N. la domiciliul martorului C. M., unde a consumat o masă consistentă, consumând pe traseul de întoarcere spre T. aproximativ 200 ml țuică, având o concentrație de 50 grade.
În faza de urmărire penală s-a procedat la testarea inculpatului cu aparatul alcooltest, reieșind o concentrație alcoolică de 0,19 mg/l alcool pur în aerul expirat (f. 30 u.p), iar la recoltarea probelor biologice o alcoolemie de 1,00
%o la prima probă recoltată la ora 03,45 și respectiv 0,7. la proba a doua recoltată la ora 04,45.
La solicitarea inculpatului s-a încuviințat efectuarea unui raport de expertiză medico-legală privind calculul retroactiv al alcoolemiei (f. 32-33 u.p), care a concluzionat în sensul că varianta de consum susținută la data de (...) în faza de urmărire penală și în fața instanței de judecată ar putea justifica valorile alcoolemiilor stabilite în analiza, iar potrivit calculului retroactiv al alcoolemiei, a rezultat o valoare teoretică mai mică decât limita legală de 0,80
%o alcool pur în sânge.
În cursul cercetării judecătorești martorii încuviințați în cauză au fost întrebați în mod expres asupra comportamentului în trafic al inculpatului ulterior consumului de băuturi alcoolice, aceștia arătând în mod concordant faptul că inculpatul nu dădea semne de oboseală și că reflexele nu păreau a-i fi afectate (f. 46-48 fond), în același sens făcând declarații și inculpatul, care la termenul de judecată de la data de (...), cu ocazia audierii (f. 16 fond) a arătat că nu a remarcat vreau efect al consumului de băuturi alcoolice asupra calităților sale de șofer, deși nu obișnuiește să consume băuturi alcoolice, iar pentru el țuica reprezintă o băutura tare.
Astfel cum rezultă din declarațiile inculpatului, dar și ale martorului D., pe parcursul deplasării către T. a plouat torențial, carosabilul fiind umed, aspect constatat și cu ocazia cercetării la fața locului (f. 7 u.p).
În jurul orelor 03.05, ajuns pe raza localității C., inculpatul rulând cu o viteza de cca. 100 km/h (f. 160 fond, f. 25 u.p. declarația inculpatului însuși dată imediat după săvârșirea faptei), la km 450+500 m într-o curbă periculoasă la stânga, semnalizată ca atare, acesta a pierdut controlul asupra direcției de deplasare a autoturismului, intrând într-un proces de derapare și părăsind prin partea stângă partea carosabilă, răsturnându-se pe spațiul aflat în partea stânga a drumului public.
Ca urmare a traumatismelor suferite, a survenit decesul victimei N. C.
D., ocupant al locului din stânga spate al autoturismului (f. 17, f. 19-21 u.p), iar martorii D. C. I. și G. A. au suferit traumatisme care au necesitat pentru vindecare un număr de 6-7 zile îngrijiri medicale, fără a avea pretenții de orice natură de la inculpat.
Potrivit mențiunilor din cuprinsul procesului-verbal de cercetare la fața locului (f. 6-9 u.p), sectorul de drum pe care s-a produs accidentul avea prevăzută o limită de viteza de 50 km/h, limitarea de viteza fiind aferentă intrării în localitatea C.
În cursul cercetării judecătorești apărarea s-a fundamentat în principal pe incidenta unei scurgeri de apa pe partea carosabilă chiar în curba deosebit de periculoasă în care a survenit pierderea controlului direcției de deplasare a autovehiculului condus de inculpat.
Astfel, inculpatul arată că la intrarea în curbă a observat scurgerea de apă, astfel că a acționat din instinct sistemul de frânare și a încercat să redreseze mașina care se deplasa necontrolat înspre stânga, însă nu a reușit acest lucru.
În cuprinsul raportului de expertiză criminalistică efectuat în cauză, experții concluzionează în sensul că în condițiile unui carosabil alunecos, prin acționarea sistemului de frânare s-a pierdut aderenta dintre pneuri și calea de rulare, fapt care a condus la pierderea controlului asupra direcției de deplasare. Prin calcule matematice se arată că viteza teoretică la care, în condițiile de vreme și trafic, putea apărea fenomenul de derapare era de aproximativ 89 km/h, inferioară vitezei de rulare a autovehiculului condus de inculpat la momentul înscrierii în curba periculoasă la stânga, astfel că încondițiile date inculpatul nu putea evita producerea accidentului. Se conchide în sensul că între depășirea vitezei adaptate segmentului de drum și producerea rezultatului periculos există un raport de cauzalitate, inculpatul C. A. putând preveni producerea accidentului dacă s-ar fi deplasat cu o viteză care să se încadreze în limita maximă admisă pe acel segment de drum. (f.160-
161 fond).
În speță nu s-a putut reține incidența cazului fortuit ca și cauza care înlătură caracterul penal al faptei, neputându-se constata caracterul absolut imprevizibil al împrejurării care a condus la producerea accidentului, respectiv al survenirii curgerii de apă pe partea carosabilă. În acest sens, instanța a reținut că atât inculpatul însuși, cât și martorul D. au arătat că pe traseul de întoarcere la C.-N. la T. a plouat torențial, carosabilul fiind umed. În acest context, inculpatul putea și trebuia să prevadă posibilitatea creării unor curgeri de apă de natura a conduce la reducerea accentuată a aderentei pneurilor la calea de rulare, apărând de asemenea necesară adaptarea vitezei de deplasare nu doar la limita legală de viteză admisibilă în localitate, ci eventual și sub aceasta limită, având în vedere ora înaintată, presupusa stare de oboseală a inculpatului, consumul de băuturi alcoolice de către acesta și condițiile meteorologice.
În acest context, martorul D. a arătat, la întrebarea instanței, că într-o discuție ulterioară purtată cu inculpatul cu privire la producerea accidentului, acesta și-a explicat pierderea controlului asupra direcției de deplasare a autovehiculului prin aceea că afară ploua și el a acționat sistemul de frânare - f. 48 fond verso.
În mod similar, martorul C. M. a declarat în fața instanței că inculpatul i-a relatat despre împrejurările producerii accidentului, pe fondul unui carosabil umed, a vitezei mari de deplasare a autoturismului în curbă (f. 50 fond). Același martor arată că inculpatul își făcea mustrări cu privire la faptul că nu ar fi trebuit să pornească la drum și că ar fi trebui să rămână în C. peste noapte, că nu ar fi trebuit să consume băuturi alcoolice și că ar fi trebuit eventual să lase pe altcineva să conducă autoturismul (f. 50 fond).
Apare astfel cu evidenta faptul că inculpatul și-a dat seama despre împrejurările care au facilitat producerea accidentului, în cadrul cărora condițiile meteorologice ocupa de fiecare dată un rol central.
Față de situația de fapt expusă, instanța a reținut culpa inculpatului constând în încălcarea obligațiilor privind regimul legal de viteză, prevăzute de art. 48 și 49 din O.U.G. nr. 195/2002, în sensul că limita maximă de viteză în interiorul localităților este de 50 km/h, iar conducătorii de autovehicule sunt obligați să respecte regimul legal de viteză și să adapteze viteza în funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță.
Față de probele administrate în cauză și analizate anterior, instanța a constatat că deși inculpatul a consumat băuturi alcoolice anterior producerii accidentului, concentrația de alcool din sânge nu depășea limita legală de 0,80 g/l alcool pur în sânge, neputând fi probată nici starea de ebrietate în care s-ar fi aflat inculpatul la momentul producerii accidentului, deși o oarecare contribuție a consumului de alcool la producerea accidentului este asumată de inculpat însuși, care potrivit declarațiilor martorului C. M., își reproșa consumul de alcool.
Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul C. A. solicitând achitarea saîn temeiul art. 10 lit. e C.pr.pen., rap. la art. 47 C. pe motiv că accidentul s-ar fi produs ca urmare „a unei curgeri de apă pe șosea, imposibil de observat datorită condițiilor atmosferice vitrege și a vizibilității mult reduse.";
Prin decizia penală nr. 188/A/(...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarnr. (...), în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b C.pr.pen., s-a respins ca nefondat apelulinculpatului C. A., împotriva sentinței penale nr. 245/(...) a Judecătoriei T..
În temeiul art. 192 alin. 2 C.pr.pen., a fost obligat apelantul la cheltuieli judiciare în favoarea statului în sumă de 150 lei.
Pentru a dispune în acest sens, T. a reținut că hotărârea primei instanțe este temeinică și legală, inculpatul recunoscând starea de fapt reținută de instanță însă încercând să demonstreze că în speță ne-am afla în fața unei cauze care înlătură caracterul penal al faptei, al cazului fortuit reglementat de art.47 C.
Pentru instanța de apel este greu de imaginat cum se poate invoca prev. art. 47 C. și susține că accidentul s-ar fi produs ca urmare a unei împrejurări care nu putea fi prevăzută, atât timp cât inculpatul C. A. a condus autoturismul în urma unui consum apreciabil de alcool, pe o ploaie torențială, cu o viteză de cca.102 K. (f.162 dos. fond.), pe un segment de drum unde viteza legală era de 50 K.
Inculpatul nu a prevăzut posibilitatea derapării autoturismului pe care-l conducea, nu datorită împrejurărilor care nu puteau fi prevăzute, „curgere de apă pe șosea";, atât timp cât conducea pe o ploaie torențială, ci datorită alcoolului pe care-l ingerase și a efectului acestuia, care probabil l-a și determinat să conducă autoturismul cu o viteză de cca. 102 K., pe un segment de drum unde viteza legală era de 50 K.
Așa cum rezultă din aspectele evidențiate mai sus, în speță nu se poate pune în discuție incidența cazului fortuit reglementat de art.47 C. și achitarea inculpatului C. A. în temeiul art.10 lit. e C.pr.pen. și aflându-ne doar în apelul inculpatului, T. limitându-se doar la a spune că în raport de condițiile concrete în care s-a produs accidentul și decesul victimei N. C. D., cu alte cuvinte în raport de pericolul social concret al faptei inculpatului și persoana acestuia, pedeapsa aplicată de prima instanță este o pedeapsă blândă, asupra căreia nu se poate intervenii în sensul reducerii acesteia, fără să fie afectat scopul pentru care a fost aplicată.
O eventuală reducere a pedepsei, raportat la fapta inculpatului, ar însemna să desconsiderăm rolul sancționator al pedepsei și chiar pe cel preventiv, astfel având în vedere aceste aspecte care vizează în special fapta și persoana inculpatului, s-a apreciat total contraindicat a se reduce pedeapsa ce a fost aplicată inculpatului C. A.
Apreciind dovedită pe deplin vinovăția inculpatului, starea de fapt fiind confirmată de probele de la dosar, încadrarea în drept și individualizarea pedepsei fiind corect făcută de către instanța de fond și imposibilitatea reținerii cazului fortuit reglementat de art.47C., s-a respins în temeiul art.379 pct.1, lit. b C.pr.pen, apelul inculpatului C. A. ca nefondat, conform dispozitivului deciziei, cu obligarea în temeiul art. 192 al. 2 C.pr.pen. la cheltuieli judiciare statului.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul C. A., solicitândadmiterea recursului, casarea sentinței atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună achitarea inculpatului în temeiul art.11 pct.2 lit. a rap. la art.10 lit. e C.pr.pen. cu aplicarea art.47 C., referitoare la incidența cazului fortuit, care constituie o cauză de înlăturare a caracterului penal al faptei.
În motivare, s-a arătat că la momentul producerii accidentului, ploua puternic, vizibilitatea era redusă, iar iluminatul stradal defectuos. Din cauza unei curgeri de apă formată pe șosea, imposibil de observat din cauza condițiilor atmosferice neprielnice și a vizibilității reduse, autoturismul aderapat chiar la ieșirea din curbă, s-a rostogolit de 5 sau 6 ori și s-a oprit în afara părții carosabile. La urmărirea penală s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice judiciare, ale cărei concluzii confirmă susținerile inculpatului. S. trei factori determinanți care au generat producerea evenimentului rutier și anume: cantitatea de apă existentă pe șosea, viteza de deplasare, calculată la aproximativ 80 km/h și forța centrifugă care a apărut la deplasarea în curbă. Instanța a încuviințat efectuarea unei expertize de către I., concluzii pe care însă nu și le însușește. Chiar dacă viteza de deplasare era superioară celei prevăzută de lege pentru acel sector de drum, din însumarea și conjugarea tuturor factorilor determinanți care au dus la producerea accidentului, reiese cu claritate că acesta nu putea fi evitat, viteza având o pondere aproape nesemnificativă. Incidența cazului fortuit este evidentă, derapajul fiind imposibil de evitat.
Recursul declarat în cauză este nefondat pentru următoarele considerente: Pe baza probelor administrate în cauză s-a reținut că în (...), prin nerespectarea dispozițiilor ce reglementează circulația pe drumurile publice,inculpatul a cauzat decesul numitului N. C. D., faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 alin. 1 și
2 C. Susținerile formulate de inculpat potrivit cărora în cauză sunt incidente dispozițiile art. 47 C., respectiv că fapta săvârșită este consecința unei împrejurări ce nu putea fi prevăzută, este neîntemeiată.
Astfel, în sensul dispozițiilor art. 47 C., nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală al cărei rezultat este consecința unei împrejurări ce nu putea fi prevăzută de făptuitor.
Este știut însă că prin „., legiuitorul înțelege situații de fapt ce nu sunt consecința nerespectării dispozițiilor legale, ce reglementează exercițiul unei profesii ori meserii sau efectuarea unei activități.
În cauză, astfel cum în mod corect a reținut și instanța de fond și instanța de apel, nu se poate reține incidența cazului fortuit. Astfel, din probele administrate în cauză, inclusiv din declarația inculpatului, rezultă că pe traseul de întoarcere de la C.-N. la T. a plouat torențial, carosabilul fiind umed. Din probele administrate rezultă că, rulând cu o viteză de aproximativ de 100 km/oră, pe raza localității C., într-o curbă periculoasă la stânga, inculpatul a pierdut controlul asupra direcției de deplasare a autoturismului, intrând într- un proces de derapare. Inculpatul a precizat că la intrarea în curbă a observat scurgerea de apă, astfel că a acționat instinctiv sistemul de frânare și a încercat să redreseze mașina care se deplasa necontrolat spre stângă, însă nu a reușit acest lucru. În cauză, nu poate fi reținut cazul fortuit, în contextul în care din raportul de expertiză efectuat în cauză s-a concluzionat că între depășirea vitezei adaptate segmentului de drum (50 km./oră, limitare de viteză aferentă deplasării prin localitatea C.) și producerea rezultatului periculos există un raport de cauzalitate iar inculpatul ar fi putut preveni producerea accidentului în condițiile în care s-ar fi deplasat cu o viteză care să se încadreze în limita maximă admisă pe acel segment de drum.
Mai mult, în cauză s-a reținut că inculpatul a încălcat și prevederile art. 48 și art. 49 din O.U.G. nr. 195/2002, astfel că în cauză nu se poate reține incidența cazului fortuit, astfel cum a invocat inculpatul.
Soluția pronunțată în cauză este legală și temeinică și în ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului, instanța de fond apreciind în mod temeinic că o pedeapsă de 3 ani închisoare cu suspendarea condiționată a executării acesteia este de natură să asigure reeducarea inculpatului.
Pentru toate aceste considerente, instanța apreciază că soluția pronunțată este legală și temeinică sub toate aspectele, astfel că, având în vedere și dispozițiile art. 38515 pct. 1 lit. b C.pr.pen., recursul declarat va fi respins ca nefondat. În temeiul art. 189 și art. 192 alin. 2 C.pr.pen., se va stabili onorariu avocațial parțial și va fi obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul C. A. domiciliat în Târgu O., str. C. N., bl.F.1, ap.8, împotriva deciziei penale nr. 188/A din 16 mai 2011 a T.ui C.. Stabilește în favoarea Baroului de A. C. - suma de 50 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 50 lei reprezentând onorar avocațial. Decizia este definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din data de 13 octombrie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER V. G. D. P. M. B. D. S. Red.MB/dact.MS 4 ex./(...) Jud.apel: E.Jeler/I.N.Boiciuc Jud.fond: L.M.F.
| ← Decizia penală nr. 264/2011, Curtea de Apel Cluj | Încheierea penală nr. 157/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
