Decizia penală nr. 2092/2011, Curtea de Apel Cluj
Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)/a18
D. PENALĂ NR.2092/R/2011
Ședința publică din 30 decembrie 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE: A. D. L.- judecător
JUDECĂTORI: L. M.
:I. M.
G. : M. N.
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D. de I. a I. de
C. O. și T. - B. T. C. reprezentat prin
PROCUROR: D. D.
S-au luat spre examinare recursurile declarate de către inculpații T. B., C. A. și G. S., împotriva încheierii penale din data de 15 decembrie 2011, pronunțată în dosar nr.(...) al T. M., prin care s-a menținut măsura arestării preventive a inculpaților, trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de
:
■ T. B. (fost C., zis B.,- inițiere și constituire a unui grup infracțional organizat prevăzută de art. 7 alin. 1 și 3 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 alin. 1 lit. a și b pct. 4, 5 din Legea nr. 39/2003, șantaj prevăzută de art. 194 alin. 1 Cod penal (parte vătămată P. P.), șantaj prevăzută de art. 194 alin. 1
Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal (parte vătămată D. D.), șantaj prevăzută de art. 194 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal
(parte vătămată H. M.), complicitate la înșelăciune (credite bancare frauduloase) prevăzută de art. 26 Cod penal raportat la art. 215 alin. 1, 2, 3, 5
Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice prevăzută de art. 321 alin. 1, 2 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal;
■ G. S. I. - inițiere și constituire a unui grup infracțional organizat prevăzută de art. 7 alin. 1 și 3 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 alin. 1 lit. a și b pct. 4 din Legea nr. 39/2003, șantaj prevăzută de art. 194 alin. 1 Cod penal (parte vătămată F. D.), șantaj prevăzută de art. 194 alin. 1 Cod penal (parte vătămată G. A. G.), complicitate la înșelăciune (credite bancare frauduloase) prevăzută de art. 26 Cod penal raportat la art. 215 alin. 1, 2, 3
Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal;
■ C. A. - inițiere și constituire a unui grup infracțional organizat prevăzută de art. 7 alin. 1 și 3 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 alin. 1 lit. a și b pct. 4, 5 din Legea nr. 39/2003, șantaj prevăzută de art. 194 alin. 1
Cod penal (parte vătămată T. F.), șantaj prevăzută de art. 194 alin. 1 Cod penal
(parte vătămată P. P.), șantaj prevăzută de art. 194 alin. 1 Cod penal (parte vătămată H. M.), șantaj prevăzută de art. 194 alin. 1 Cod penal (parte vătămată G. A. G.), complicitate la înșelăciune (credite bancare frauduloase) prevăzută de art. 26 Cod penal raportat la art. 215 alin. 1, 2, 3, 5 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul T. B. aflat în stare de arest asistat de apărător ales avocat M. C.-O., din cadrul Baroului de avocați I., cu delegația la dosar, precum și apărătorul desemnat din oficiu, av.Dumbrăveanu Diana, din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar, inculpatul G. S., aflat în stare de arest, asistat de apărător ales avocat M. C.-O., din cadrul Baroului de avocați I., cu delegația la dosar, precum și apărătorul desemnat din oficiu, av.C. Manuela, din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar și inculpatul C. A., aflat în stare de arest, asistat de apărător ales avocat M. C.-O., din cadrul Baroului de avocați I., cu delegația la dosar, precum și apărătorul desemnat din oficiu, av.Chilea M., din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință după care,
Apărătorii desemnați din oficiu au depus la dosar referatele privind plata onorariilor din fondul M.ui Justiției, solicitând ca instanța să se pronunțe asupra onorariilor parțiale din cauză.
Întrucât inculpații au apărător ales, se constată încetate de drept mandatele apărătorilor desemnați din oficiu, prin prezentarea acestuia în fața instanței de recurs.
Apărătorul ales al inculpaților depune la dosar un set de înscrisuri, respectiv: o declarație din partea numitului A. A. privind pe inculpatul C. A. o declarație din partea aceluiași A. A. prin care nu se constituie parte vătămată în dosarul nr. (...); o declarație din partea numitei C. R.-Ana privitor la inculpatul C. A. o declarație din partea numitului P. Adi privitor la inculpatul
C. A. copia buletinului de analize medicale emis de S. C. J. de U. S. I., pe seama numitului A. A.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Apărătorul ales al inculpaților solicită în principal, admiterea recursurilorformulate de inculpați, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună revocarea măsurii arestului preventiv luată față de aceștia cu consecința punerii lor în stare de libertate. În subsidiar, solicită luarea față de aceștia a unei măsuri neprivative de libertate, respectiv măsura obligării acestora de a nu părăsi localitatea sau țara.
Cu privire la inculpatul G. S. I. arată că în dosarul de la I., având ca obiect ultraj contra bunelor moravuri, deja s-a dispus revocarea măsurii arestării preventive și consideră că nu pot fi ignorate împrejurările care au fundamentat presupusa faptă ce a dus la rearestarea inculpatului. De asemenea, instanța de fond a început administrarea de probe în cauză.
Cu privire la inculpatul C. A. s-a susținut că ar fi avut contact cu A. A. Pe A. A. l-a avut instanța în față, a dorit să dea declarație și pentru că nu a putut da, a înțeles să dea declarații în fața unui notar, dând în acest sens declarație referitor la acel incident, cum că nu l-a văzut pe inculpat în acel ștrand. În acest sens, solicită ca instanța să analizeze actele depuse în susținerea sesizării IPJ I., inclusiv a declarațiilor date de persoanele la care a făcut referire. Se mai solicită a se avea în vedere că inculpatul are 3 copii minori, iar potrivit alin.8 a art. 136 Cod procedură penală la alegerea măsurii preventive trebuie analizate și aspectele cu caracter social al inculpatului.
Cu privire la inculpatul T. B., se arată că acesta este de 6 luni reîncarcerat și incidentul fie nu a avut loc și a fost fabricat, fie nu l-a implicatîn maniera în care se susține. În aceste 6 luni inculpatul și-a însușit toate învățămintele dacă era cazul. În acest moment procesual, se arată că perioada de 6 luni este prea mare, a adus multe schimbări în familia inculpatului și consideră că trebuie lăsat să se reintegreze, să-și refacă imaginea în familie și societate.
În dosarul cauzei, vor mai fi administrate probe și nu este exclusă posibilitatea ca inculpații să fie achitați și atunci nu vede care ar fi interesul să fie menținută arestarea lor, numai să fie scoși din societate în loc să-și urmeze viața și să beneficieze de prezumția de nevinovăție.
Sunt două situații care justifică arestarea preventivă care nu se regăsesc în cazul de față, nu există nici un impediment pentru buna desfășurare a procesului penal, lăsarea lor în libertate având în vedere că s-au prezentat în fața instanței și nu există nici un element din care să rezulte că se vor sustrage de la judecată.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursurilor declarate deinculpați ca nefondate, cu consecința menținerii încheierii atacate ca fiind legală și temeinică. Cu privire la inculpatul T. B. se arată de reprezentantul parchetului că, nu a respectat obligațiile impuse de instanța de fond, astfel că prin încheierea penală din 29 iunie 2011 a fost admisă sesizarea formulată de IPJ IAȘI, și în consecință s-a dispus în temeiul art 145 alin 3 Cod procedură penală înlocuirea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, cu măsura arestării preventive. Cu privire la inculpatul G. S. I., nici acesta nu a respectat obligațiile impuse de instanța de fond, cu rea-credință, întrucât a intrat în legătură cu numitul H. M. V. și împreună au săvârșit o faptă pentru care s-a început urmărirea penală, astfel că prin încheierea din 26 iulie 2011 s-a dispus revocarea liberării provizorii sub control judiciar și arestarea preventivă a inculpatului în temeiul art. 148 alin 1 lit a1 și d Cod procedură penală pe o durată de 30 de zile. Cu privire la inculpatul C. A. nici acesta nu a respectat obligațiile impuse de instanța de fond, astfel că, prin încheierea penală din 27 septembrie 2011, a fost admisă sesizarea formulată de IPJ IAȘI și s-a dispus înlocuirea măsurii de a nu părăsi localitatea de domiciliu cu măsura arestării preventive, dispunându-se arestarea preventivă a acestuia pe o durată de 30 de zile. Referitor la stadiul procedurii din prezenta cauză, s-a reținut faptul că din cei 27 de inculpați care au fost trimiși în judecată, au mai rămas de audiat un număr de 5 inculpați, așa încât se constată că cercetarea judecătorească este la început, urmând a fi audiat un număr foarte mare de părți vătămate și civile, parte dintre acestea nemaifiind găsite la domiciliu în ultima perioadă, motivat de faptul că sunt plecate în străinătate sau în loc necunoscut, aspect care rezultă din dovezile de realizare a procedurilor de citare sau din procesele- verbale de executare a mandatelor de aducere emise. Instanța de fond a reținut că scopul menținerii măsurii preventive dispusă față de cei trei inculpați este doar asigurarea bunei desfășurări a procesului penal și întrucât în raport de complexitatea reală a cauzei acesta este doar la început, se vor înlătura apărările formulate de inculpați în sensul că prelungirea detenției provizorii depășește un termen rezonabil și s-ar transforma într-o veritabilă pedeapsă, sau că aceasta nu ar mai fi oportună întrucât în prezent nu ar fi periclitată ordinea de drept. În final, se arată de reprezentantul parchetului că și CEDO s-a pronunțat cu privire la caracterul motivelor ce justifică detenția preventivă provizorie, statuându-se că nu numai existența și persistența unor indicii grave de vinovăție constituie fără îndoială unul dintre factorii pertinenți, ci și împrejurarea că prin gravitatea lor și prin reacția publicului față de săvârșirealor, anumite infracțiuni pot produce o anumită tulburare socială de natură a justifica o detenție provizorie pe o anumită perioadă de timp. De asemenea, instanța europeană a admis că în unele cauze complexe autoritățile naționale competente sunt îndreptățite să creadă că menținerea unui suspect în detenția este necesară pentru ca acesta să nu perturbe desfășurarea anchetei cel puțin la începutul ei. Inculpatul T. B. având ultimul cuvânt, solicită cercetarea sa în stare de libertate, menționând că este nevinovat și că are un copil în întreținere. Inculpatul C. A. având ultimul cuvânt, arată că achiesează concluziilor apărătorului său. Mai menționează că s-a prezentat la S. de P. de pe lângă Tribunalul Maramureș de două ori pe săptămână. De asemenea, nu are nici o legătură cu numitul T. S. a se avea în vedere că are familie și copii în întreținere. Inculpatul G. S. I. având ultimul cuvânt, arată că achiesează concluziilor apărătorului său și solicită ca instanța de recurs să analizeze toate probele administrate în cauză. C U R T E A : Prin încheierea penală din data de 15 decembrie 2011, pronunțată în dosarul nr. (...) al T. M., în temeiul art. 3002 Cod procedură penală raportat la art. 1. Cod procedură penală, s-a constatat din oficiu legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpaților T. B. (fost C., zis B., CNP 1., fiul lui C. și G., născut la data de (...) în I., domiciliat în I., str. Sălciilor nr.3, bl.829, sc.A, et.2, ap.8, județul I., arestat preventiv, aflat în Penitenciarul Gherla), G. S. I. (zis G., fiul lui D. și M., născut la data de (...) în I., domiciliat în I., str. Lacului, nr.9, bl.642, sc.B, et.3, ap.15, CNP 1., arestat preventiv, aflat în Penitenciarul Gherla) și C. A. (zis A. B., fiul lui C. și G., născut la data de (...) în I., domiciliat în I., str. Silvestru Străpungere nr. 54, bl. T3-4, sc.A, et. 2, ap. 10, CNP 1.) arestat preventiv, aflat în prezent în Penitenciarul Gherla) și, în consecință, s-a menținut arestarea preventivă a acestora. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond, deliberând asupra aspectelor legate de legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive dispusă față de inculpații G. S. I., C. A. și T. B., a constatat următoarele: Inculpatul T. B. a fost cercetat în stare de arest preventiv, pe parcursul urmăririi penale, dar și după sesizarea instanței prin rechizitoriu, iar prin decizia penală nr.334/R/10 martie 2011 pronunțată de Curtea de A. C., a fost casată în parte încheierea dată de această instanță în 4 martie 2011, dispunându-se și cu privire la inculpatul T. B., înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu cu excepția cazurilor de solicitare a organelor judiciare, impunând acestui inculpat respectarea mai multor obligații printre care și aceea de „a nu intra în legătură cu inculpații din dosar, cu părțile vătămate și nici cu martorii din cauză, menționați în rechizitoriu filele 892-912";. S-a atras atenția tuturor inculpaților că în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea sau a obligațiilor de mai sus, se poate lua față de ei măsura arestării preventive. Inculpatul T. B. nu a respectat aceste obligații, astfel că prin încheierea penală din 29 iunie 2011 pronunțată de Tribunalul Maramureș, a fost admisă sesizarea formulată de I. de P. al J. I., S. de I. C. și, în consecință, în temeiul art. 145 alin. 3 C.pr.pen. s-a dispus înlocuirea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu luată față de inculpatul T. B. prin D. penală nr. 334/R din (...) pronunțată de Curtea de A. C., cu măsura arestării preventive. Această soluție a fost menținută prin decizia penală nr.1171/R din 06 iulie 2011 de Curtea de A. C. care a respins ca nefondat recursul declarat de inculpat și apoi succesiv până în prezent. Inculpatul G. S. I. a fost cercetat în stare de arest preventiv, pe parcursul urmăririi penale, dar și după sesizarea instanței prin rechizitoriu, iar prin încheierea din 4 martie 2011 a acestei instanțe s-a dispus punerea în libertate provizorie sub control judiciar a acestui inculpat, stabilindu-se în sarcina acestuia respectarea mai multor obligații, printre care și aceea de a nu se apropia de inculpații T. C., C. V., de părțile vătămate F. D., G. A. G., precum și de numiții H. P.,H. M. V., A. C. și să nu comunice direct sau indirect cu aceștia. Inculpatul G. S. I. nu a respectat această obligație, cu rea-credință, întrucât a intrat în legătură cu numitul H. M. V. și împreună, au săvârșit o faptă pentru care s-a început urmărirea penală. Cu aceste aspecte a fost sesizată această instanță de către I. I. - S. de I. C., și în consecință, s-a dispus prin încheierea din 26 iulie 2011 revocarea liberării provizorii sub control judiciar și arestarea preventivă a inculpatului în temeiul art. 148 alin.1 lit.a1 și d C.pr.penală pe o durată de 30 de zile. Soluția tribunalului a fost menținută întrucât prin decizia nr. 1224/R/(...) Curtea de A. C. a luat act de retragerea recursului declarat de inculpatul G. S. I. împotriva încheierii penale din 26 iulie 2011 și apoi succesiv până în prezent. Inculpatul C. A. a fost cercetat în stare de arest preventiv, pe parcursul urmăririi penale, dar și după sesizarea instanței prin rechizitoriu, iar prin încheierea penală din (...) dată de această instanță, s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliul, cu excepția cazurilor de solicitare a organelor judiciare, impunându-i-se acestui inculpat respectarea mai multor obligații, printre care și aceea de a nu intra în legătură cu inculpații din dosar, cu părțile vătămate și cu martorii din cauză, menționați în rechizitoriu (filele 8-9, 2-912), soluție rămasă definitivă prin decizia penală nr. 479/R din (...) a Curții de A. C. Inculpatul C. A. nu a respectat aceste obligații, astfel că, prin încheierea penală din (...), a fost admisă sesizarea formulată de IPJ I. și s-a dispus înlocuirea măsurii de a nu părăsi localitatea de domiciliu cu măsura arestării preventive, dispunându-se arestarea preventivă a acestuia pe o durată de 30 de zile, începând cu data de (...) până la (...) inclusiv, sens în care s-a emis mandatul de arestare preventivă. Această soluție a fost menținută prin decizia penală nr. 1557/R din (...) a Curții de A. C. Ultima verificare a legalității și temeiniciei arestării preventive a avut loc la data de 25 octombrie 2011 (pentru inculpatul C. A.) și respectiv 10 noiembrie 2011 (pentru inculpații T. B. și G. S. I.). Întrucât termenul de judecată ce s-a fixat este la data de 24 ianuarie 2012, instanța de fond a procedat la verificarea din oficiu a legalității și temeiniciei arestării preventive a celor trei inculpați, având în vedere obligativitatea instituită în sarcina instanței de a proceda astfel înăuntrul unei perioade de 60 de zile, conform dispozițiilor art.3002 cu raportare la 1. din Codul de procedură penală. Referitor la stadiul procedurii din prezenta cauză, s-a reținut faptul că din cei 27 de inculpați care au fost trimiși în judecată, au mai rămas de audiat un număr de 5 inculpați, așa încât s-a constatat că cercetarea judecătorească este la început, urmând a fi audiat un număr foarte mare de părți vătămate și civile, parte dintre acestea nemaifiind găsite la domiciliu în ultima perioadăîntrucât sunt plecate în străinătate sau în loc necunoscut, aspect care rezultă din dovezile de realizare a procedurilor de citare sau din procesele-verbale de executare a mandatelor de aducere emise. Motivele care au stat la baza rearestării în cursul judecății a celor trei inculpați au fost acelea referitoare la nerespectarea obligațiilor instituite în sarcina acestora de către instanță ca urmare a punerii lor în libertate, după înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu. M. arestării preventive luată față de aceștia a fost ulterior menținută cu respectarea drepturilor și garanțiilor procesuale prevăzute de dispozițiile legale în materie, dar și a acelora privind scopul și finalitatea măsurilor preventive, toate fiind analizate prin prisma dispozițiilor art. 23 din Constituția României și art.5 din Convenția europeană a drepturilor omului. În consecință, în acest moment procesual instanța de fond a apreciat că menținerea măsurii preventive a arestării se justifică încă, și că nu au intervenit elemente noi care să atragă revocarea acestei măsuri sau înlocuirea acesteia cu o măsură restrictivă de libertate. În procedura prevăzută de art.3002 raportat la art.1. din Codul de procedură penală instanța nu poate face abstracție de stadiul în care se află procesul penal, de natura și gravitatea faptelor pentru care sunt trimiși în judecată inculpații, de complexitatea cauzei dată de numărul mare de părți implicate. Au fost analizate și aspectele de natură socială invocate de către fiecare inculpat în parte (împrejurarea că au copii minori în întreținere, că familiile lor se confruntă cu greutăți materiale și financiare), apreciindu-se însă că acestea prin ele însele nu justifică revocarea măsurii arestării preventive sau înlocuirea acesteia cu o altă măsură restrictivă de libertate. T. a apreciat că nu prezintă relevanță la verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive în prezenta cauză, împrejurarea invocată de inculpatul G. S. că o altă instanță, într-un alt dosar în care este cercetat acesta, ar fi dispus revocarea măsurii arestării preventive pentru o altă faptă cu privire la care se preconizează o soluție de achitare, motiv pentru care această apărare a fost înlăturată. Instanța de fond a reținut că scopul menținerii măsurii preventive dispuse față de cei trei inculpați este doar asigurarea bunei desfășurări a procesului penal și întrucât în raport de complexitatea reală a cauzei acesta este doar la început, s-au înlăturat apărările formulate de inculpați în sensul că prelungirea detenției provizorii depășește un termen rezonabil și s-ar transforma într-o veritabilă pedeapsă, sau că aceasta nu ar mai fi oportună întrucât în prezent nu ar fi periclitată ordinea de drept. În același sens s-a pronunțat și CEDO cu privire la caracterul motivelor ce justifică detenția preventivă provizorie, care prin deciziile date a statuat că nu numai existența și persistența unor indicii grave de vinovăție constituie fără îndoială unul dintre factorii pertinenți, ci și împrejurarea că prin gravitatea lor și prin reacția publicului față de săvârșirea lor, anumite infracțiuni pot produce o anumită tulburare socială de natură a justifica o detenție provizorie pe o anumită perioadă de timp. De asemenea, instanța europeană a admis că în unele cauze complexe autoritățile naționale competente sunt îndreptățite să creadă că menținerea unui suspect în detenție este necesară pentru ca acesta să nu perturbe desfășurarea anchetei cel puțin la începutul ei. În consecință, având în vedere argumentele expuse mai sus, tribunalul a apreciat că menținerea măsurii privative de libertate față de inculpații G. S., C. A. și T. B. este oportună și că o altă măsură preventivă neprivativă de libertate nu este eficientă în cazul acestora. Împotriva acestei încheieri, inculpații T. B., G. S. I. si C. A. au declaratrecurs prin care au solicitat admiterea recursurilor, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună revocarea măsurii arestului preventiv luată față de aceștia cu consecința punerii lor în stare de libertate. În subsidiar, s-a solicitat luarea față de aceștia a unei măsuri neprivative de libertate, respectiv măsura obligării acestora de a nu părăsi localitatea sau țara. În esență, s-a susținut că încheierea atacată este nemotivată, în sensul că nu cuprinde argumentele care au stat la baza luării acestei hotărâri pentru fiecare inculpat în parte. Un alt motiv de recurs a fost acela referitor la încălcarea termenului rezonabil în condițiile în care inculpații sunt arestați de mai multe luni și în cauză cercetarea judecătorească este abia la început. Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, aactelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale în materie curtea reține următoarele: Mai întâi cu privire la nemotivarea hotărârii de către instanța de fond, curtea apreciază, în consens cu jurisprudența CEDO ca aceasta este nefondată. Curtea constată că instanța de fond a motivat hotărârea judecătorească prezentând motive suficiente pentru a permite instanței de control verificarea lor, astfel că această critică nu este întemeiată. Motivarea hotărârii reprezintă un element de transparență a justiției, inerent oricărui act jurisdicțional. Hotărârea judecătorească reprezintă rezultatul concret, sinteza operei de judecată, iar motivarea acesteia reprezintă argumentarea în scris a rațiunii ce determină pe magistrat să adopte soluția dispusă în cauză. Instanța de fond a analizat cererile inculpaților precum și legalitatea și temeinicia măsurii arestului preventiv dispusă în cauză, argumentând necesitatea menținerii în continuare a acestei măsuri preventive. În al doliea rând, din probele de la dosar rezultă până în acest moment existența unor indicii temeinice care conduc la presupunerea rezonabilă că inculpații sunt autorii faptelor imputate astfel că sunt îndeplinite cerințele art.143 C.p.p. Apoi, în cazul inculpaților recurenți T. și G. și s-a ținut seama de conduita acestora materializată în nerespectarea unor obligații stabilite de instanță în momentul aplicării art.145 C.p.p. și respectiv 160 ind.1 C.p.p. Inculpații au fost rearestați, inculpatul T. prin încheierea penală din data de (...) a T. M. prin care s-a constatat că a încălcat cu rea credință obligațiile impuse de instanță și anume că la data de 13 mai 2011 în jurul orelor 20.30, conform imaginilor de pe înregistrarea video efectuată cu sistemul de supraveghere al SC B. S. I. str. E. Doamna nr.16, redate în planșa fotografică atașată la dosar, au pătruns în incinta localului un grup format din 15 persoane, printre care partea vătămată A. Ș. a recunoscut pe inculpatul T. B. (fost C.) și pe inculpatul G. S. I., alături de alte persoane. Astfel, în sarcina inculpatului T. s-a reținut că a luat legătura cu coinculpatul G. și sunt bănuiți că au comis o altă infracțiune pentru care sunt de altfel și cercetați. Nu prezintă relevanță că în acel dosar Judecătoria Iași a dispus revocarea măsurii arestării preventive, câtă vreme există indicii că acesta și-a încălcat obligațiile. De asemenea, în cazul inculpatului G., prin încheierea fără număr din data de (...) a T. M. s-a dispus revocarea liberării provizorii a inculpatului ca urmare a încălcării cu rea credință de către acesta a obligațiilor impuse însensul că a luat legătura cu numitul H. M. V. și se presupune că a comis o faptă penală pentru care s-a început urmărirea penală. În ceea ce privește situația inculpatului C. A., Curtea remarcă faptul că sesizările IPJ I., care îl priveau pe acesta au început din cursul lunii iulie 2011 și au vizat întâlniri repetate și deloc întâmplătoare, cu o anumită durată în timp, cu coinculpații C. M. S., G. S. I., R. G., M. G. și M. C., precum și intrarea în legătură cu partea vătămată A. A. Cu privire la acesta din urmă, Curtea va reține faptul că împrejurările potrivit cărora și-a retras ulterior plângerea prealabilă formulată pentru infracțiunea de lovire printr-o declarație notarială autentificată aflată la dosarului cauzei, sau că acesta este parte vătămată la o altă infracțiune decât cele pentru care inculpatul C. A. a fost trimis în judecată. Nici împrejurarea că partea vătămată este consumator de droguri nu este deosebit de relevantă sub aspectul încălcării cu rea credință a obligațiilor de către inculpat. Prin încheierea prin care inculpatul C. A. a fost pus în libertate în cursul lunii martie 2011 i s-a impus acestuia să nu ia legătura cu niciunul din inculpații și niciuna din părțile vătămate din prezenta cauză, fără a se face niciun fel de distincție. C. vreme inculpaților le-a fost prezentat materialul de urmărire penală, le-a fost comunicat rechizitoriul în penitenciar la momentul trimiterii în judecată, iar cauza se află pe rolul T. M. din cursul lunii iulie 2010, inculpatul nu poate susține că nu cunoștea identitatea părților vătămate, indiferent de numărul lor. Mai mult, din declarația numitului C. M. ( fila 242-243 vol. XIV ) reiese în mod cert că inculpatul a fost prezent la momentul altercației care a avut loc în incinta ștrandului din I. asupra părții vătămate. În contra susținerilor apărării, până în prezent acest martor nu și-a retractat declarația chiar dacă partea vătămată și-a retras plângerea prealabilă. Ceilalți doi martori care au participat la incident și-au retras în mod oarecum surprinzător afirmațiile, tot prin declarație notarială, însă Curtea apreciază că nu este permis, chiar dacă partea vătămată este consummator de droguri, ca alte persoane care îl însoțeau la momentul incidentului să facă afirmații contradictorii și să angreneze organelle statului în luarea unor măsuri față de alte persoane, fiecare trebuin să își assume consecințele unor astfel de ".. La fel, așa cum s-a arătat anterior, inculpatul s-a întâlnit în repetate rânduri și cu alți inculpați din prezenta cauză, faptul că numita M. C. îi este soacră neavând nici un fel de relevanță câtă vreme cel puțin cu privire la această inculpată inculpatul C. A. avea posibilitatea de a solicita instanței de judecată modificarea condițiilor de obligare de a nu părăsi localitatea, în sensul de a putea lua legătura cu aceasta în mod legal, lucru care nu s-a întâmplat. Verificând toate aceste aspecte, Curtea apreciază că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestului preventiv subzistă, că raportat la complexitatea deosebită a cauzei, a probațiunii ce trebuie administrată nu a fost încălcat termenul rezonabil în sensul jurisprudenței CEDO și se impune în continuare privarea de libertate a inculpaților. Față de cele de mai sus, în baza art.385 ind 15 pct.1 lit.b C.p.p. va respinge ca nefondate recursurile inculpaților T. B., G. S. I. și C. A. împotriva încheierii penale din 15 decembrie 2011 a T. M.. Va stabili onorariu parțial pentru avocat din oficiu în sumă de câte 50 lei pentru fiecare inculpat, în favoarea Baroului de avocați C., ce se va achita din fondul M.ui Justiției Va obliga pe fiecare inculpat la câte 300 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului, din care câte 50 lei onorariu pentru apărători din oficiu. PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE LEGII D E C I D E: Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpații T. B., G. S. I. și C. A. împotriva încheierii penale din 15 decembrie 2011 a T. M.. Stabilește în favoarea Baroului de A. C. suma de câte 50 lei onorariu parțial pentru apărătorii din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. Obligă pe inculpați să plătească în favoarea statului suma de câte 300 lei cheltuieli judiciare, din care câte 50 lei reprezentând onorariu partial avocațial. D. este definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din data de 30 decembrie 2011 . PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, A. D. L. L. M. I. M. Red.A.D.L. Dact.H.C./ 5 ex./(...) Jud.fond: C. L.. G., M. N.
← Decizia penală nr. 710/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 368/2011, Curtea de Apel Cluj → |
---|