Decizia penală nr. 1086/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)/a1
DECIZIA PENALĂ NR.1086/R/2011
Ședința publică din 23 iunie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. B. judecător
JUDECĂTORI: V. G.
D. P.
GREFIER: D. S.
Direcția de I. a I. de C. O. și T., S. T. C. reprezentat prin procuror: D.
D.
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul L. P. I. împotriva încheierii penale din data de (...) a T.ui B.-N., pronunțată în dosar nr.(...), având ca obeict menținerea măsurii arestării preventive.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, av.Tudor O., din Baroul
Cluj, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, inculpatul arată că este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând, pronunțarea unei hotărâri, prin care să se dispună revocarea măsurii arestării preventive, cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului, apreciind că nu mai subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea acestei măsuri și nici nu au apărut temeiuri noi care să justifice privarea de libertate a inculpatului. S. că termenul rezonabil de arest preventiv a fost depășit, inculpatul fiind arestat de aproape 1 an de zile. La dosar nu există probe din care să rezulte că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol pentru ordinea publică. În încheierea atacată se arată că există riscul comiterii unor infracțiuni de același gen, însă nu se arată care sunt probele din care rezultă acest aspect. De altfel, în cauză există serioase dubii cu privire la vinovăția inculpatului. În concluzie, nu există probe sau indicii care să justifice menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului, astfel că se impune lăsarea acestuia în stare de libertate. Cu onorariu avocațial din FMJ.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a încheierii atacate, apreciind că subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului. A., sunt îndeplinite condițiile prev.de art.143 C.pr.pen. în sensul că există indicii și probe că inculpatul a săvârșit infracțiunea care i se reține în sarcină, precum și cele prev.de art.148 lit.f C.pr.pen. Lăsarea inculpatului în stare de libertate prezintă pericol pentru ordinea publică, prin faptul că s-ar tulbura ordinea publică și s-ar crea un sentiment de neîncredere în autoritățile statului.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită judecarea în stare de libertate, eventual cu obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara.
C U R T E A
Prin Rechizitoriul nr. 51/D/P/2010 al D.I.I.C.O.T. - Biroul T. B. N. a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv inculpatul L. P. I., pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 13 al. 1 din L. nr. 678/2001 cu aplicarea art.41 al. 2 C.pen. (descrisă la punctul V); art. 329 a l. 1 C.pen., cu aplicarea art. 41 al. 2 C.pen. (descrisă la punctul V); art. 198 al. 1 C. pen.
(descrisă la punctul V), toate cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen, cu motivarea că acesta se face vinovat de comiterea infracțiunilor arătate, prin Î. penală nr. 41/CC/(...) a T.ui B. N., dispunându-se arestarea sa preventivă pe o perioadă de 29 de zile, respectiv până la data de 27 august 2010, orele
17,30, măsura arestării preventive luată fiind prelungită succesiv de instanță.
La luarea măsurii arestării preventive s-a reținut că prin O. din (...) s- a dispus reținerea pentru o durată de 24 de ore, iar apoi s-a pus în mișcare acțiunea penală față de inculpatul L. P. I., cercetat sub aspectul infracțiunii de trafic de minori prev. de art.13 al.1 din L. nr. 678/2001, modificată prin L. nr. 2., cu aplicarea art. 41, al. 2 C. pen., întrucât, în cursul lunii martie a anului 2010, inculpatul L. P. I. le-a recrutat pe părțile vătămate minore F. M. G. și K. M. S., în scopul exploatării prin practicarea prostituției, iar de atunci și până în luna iulie 2010 le-a găzduit la locuința lui din L., în scopul anterior arătat. În această perioadă, la diferite intervale de timp, inculpatul le transporta personal pe minore fie cu trenul, fie cu taxiul, sau asigura transportul acestora cu taxiul până în municipiul B., în scopul practicării de către acestea a prostituției, pe drumul de centură, în zona Rombat. După ce racolau clienți și întrețineau cu ei relații sexuale, minorele încasau de la aceștia sumele de bani, din care o parte le predau inculpatului. U., inculpatul se ocupa personal de găsirea clienților cu care minorele întrețineau relații sexuale, inculpatul încasând sumele de bani convenite cu acei clienți, proveniți din zona Lechinței.
Prin hotărârile judecătorești prin care s-a dispus luarea și ulterior prelungirea măsurii arestării preventive față de inculpat s-a apreciat că sunt incidente dispozițiile art. 143 și art. 148 lit. f C., întrucât faptele reținute în sarcina sa sunt pedepsite cu închisoarea între 5 și 15 ani și interzicerea unor drepturi, iar lăsarea lui în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, întrucât în aprecierea pericolului pentru ordinea publică nu se poate face abstracție de gravitatea faptelor reținute în sarcina sa și de reacția publică la comiterea unor astfel de infracțiuni și de posibilitatea săvârșirii unor fapte asemănătoare de către alte persoane în lipsa unei reacții corespunzătoare față de cei bănuiți autori ai unor astfel de infracțiuni.
Totodată, s-a mai arătat că în condițiile în care din probele dosarului rezultă că inculpatul își asigura principalele surse de existență din practicarea prostituției de către minorele pe care le trafica, există riscul real ca acesta să continue săvârșirea de infracțiuni de același gen dacă ar fi lăsat în libertate. S-a apreciat, de asemenea, că măsura arestării este justificată și de împrejurarea că infracțiunile pentru care este cercetat inculpatul nu sunt clar stabilite, fiind nevoie de administrarea unui material probator complex, din care să rezulte fără echivoc implicarea sa în activitatea infracțională careface obiectul dosarului nr. 51D/P/2010 și corecta încadrare juridică a faptelor pentru care este cercetat, în acest context, fiind necesar a fi împiedicată orice posibilitate a inculpatului de a zădărnici aflarea adevărului prin influențarea declarațiilor părților vătămate și ale martorilor, cu atât mai mult cu cât acesta nu recunoaște săvârșirea infracțiunilor pentru care este cercetat sau le recunoaște doar în parte.
S-a apreciat, de asemenea, că există probe și indicii temeinice că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care este cercetat și că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Sub acest din urmă aspect, s-a relevat că existența pericolului public rezultă din pericolul social al faptelor comise, din reacția publicului la comiterea unor asemenea fapte, din posibilitatea săvârșirii unor infracțiuni similare de către alte persoane, în lipsa unei reacții corespunzătoare din partea autorităților judiciare față de cei bănuiți autori ai unor astfel de fapte.
Prin încheierea penală din data de (...), pronunțată de Tribunalul Bistrița
Năsăud în dosar nr. (...), conform art. 3002 C., rap. la art. 1. C., s-a menținut măsura arestării preventive luată față de inculpatul L. P. I., fiul lui I. și M., născut la data de (...) în L., domiciliat în sat L., comuna L., nr. 14, jud. B.- N., cetățenie română, necăsătorit, CNP 1. ca fiind legală și temeinică, întrucât temeiurile care au stat la baza luării acesteia subzistă. Pentru a dispune în acest sens, T. a reținut că motivele care au stat la baza luării măsurii arestării preventive față de inculpat subzistă, existând probe și indicii temeinice de natură să justifice presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis faptele pentru care este trimis în judecată, fiind astfel întrunite condițiile prev. de dispozițiile art. 143 C. Inculpatul se găsește și în situația reglementată de art. 148 lit. f C., pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile pentru care este trimis în judecată fiind închisoarea mai mare de 4 ani, existând probe că lăsarea în libertate a acestuia prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, relevat de aspectele reținute prin hotărârile judecătorești prin care s-a luat, respectiv s-a prelungit măsura arestării preventive, apreciindu-se în acest context că, luarea unei măsuri mai puțin restrictive, respectiv obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara, ar impieta asupra actului de justiție. Aspectele relevate de inculpat, în sensul că pericolul social s-a diminuat prin trecerea timpului, sunt neîntemeiate, reacția societății raportat la fapte de natura celor pentru care este trimis în judecată fiind constant de dezaprobare a acestora și de solicitare a unei atitudini și intervenții ferme din partea autorităților, astfel că s-a apreciat că luarea unei măsuri preventive mai puțin restrictive, de genul celei a obligării de a nu părăsi țara ar impieta asupra actului de justiție. S-a apreciat, de asemenea, că nu este împlinit termenul rezonabil al soluționării cauzei, raportat la obiectul dedus judecății și la complexitatea acesteia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului și-a precizat opinia în cauzele Wemhoff împotriva Germaniei, B. împotriva Austriei, T. împotriva Austriei (opinie confirmată mai apoi în mai multe hotărâri împotriva Italiei), că, în această materie, trebuie ținut seama de complexitatea cazului - dacă e adevărat că un acuzat reținut are dreptul la examinarea mai rapidă a cazului său, aceasta nu trebuie să prejudicieze eforturile magistraților de a lămuri toate aspectele de fapt, de a furniza atât apărării, cât și acuzării ocazia de a prezenta mijloacele de probă și explicațiile pe care le consideră necesare și de a se pronunța doar după ce au reflectat îndelung asupra existenței infracțiunii și a pedepsei. Pentru aceste considerente, conform art. 3002 C. rap. la art. 1. C., a fost menținută măsura arestării preventive luată față de inculpatul L. P. I. ca fiind legală și temeinică, întrucât temeiurile care au stat la baza luării acesteia subzistă. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul L. P. I., prinapărătorul său, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii atacate șirejudecând, pronunțarea unei hotărâri, prin care să se dispună revocarea măsurii arestării preventive, cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului. Motivând recursul, s-a arătat că nu mai subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea acestei măsuri și nici nu au apărut temeiuri noi care să justifice privarea de libertate a inculpatului. În opinia recurentului, termenul rezonabil de arest preventiv a fost depășit, inculpatul fiind arestat de aproape 1 an de zile, iar la dosar nu există probe din care să rezulte că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol pentru ordinea publică. Recursul declarat de inculpat este nefondat pentru următoareleconsiderente: Prin încheierea penală din (...), pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud în dosar nr. (...), s-a menținut măsura arestării preventive luate față de inculpatul L. P. I., ca fiind legală și temeinică. Pe baza actelor și lucrărilor existente la dosar instanța de fond a reținut în mod corect că temeiurile care au stat la baza luării măsurii preventive față de inculpat subzistă și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului și, de asemenea, există probe și indicii temeinice care justifică presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis faptele pentru care a fost cercetat și s-a dispus trimiterea lui în judecată. S-a reținut că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 148 lit. f C., întrucât pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată inculpatul este mai mare de 4 ani, existând probe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Sub acest din urmă aspect, s-a relevat că existența pericolului public rezultă din pericolul social al faptelor comise, din reacția publicului la comiterea unor asemenea fapte, din posibilitatea săvârșirii unor infracțiuni similare de către alte persoane, în lipsa unei reacții corespunzătoare din partea autorităților judiciare față de cei bănuiți autori ai unor astfel de fapte. Împrejurarea că inculpatul a fost arestat în cursul lunii iulie 2010 și că de la data arestării și până în acest moment a trecut un interval mare de timp nu prezintă relevanță sub aspectul diminuării pericolului social prin trecerea timpului, întrucât prin natura și gravitatea lor, faptele pentru care a fost trimis în judecată inculpatul sunt de natură să determine o reacție dezaprobatoare a societății. Totodată, s-a arătat că în condițiile în care din probele dosarului rezultă că inculpatul își asigura principalele surse de existență din practicarea prostituției de către minorele pe care le trafica, există riscul real ca acesta să continue săvârșirea de infracțiuni de același gen dacă ar fi lăsat în libertate. Măsura arestării este justificată și de împrejurarea că infracțiunile pentru care este cercetat inculpatul nu sunt clar stabilite, fiind nevoie de administrarea unui material probator complex, din care să rezulte fără echivoc implicarea sa în activitatea infracțională care face obiectul dosarului nr. 51D/P/2010 și corecta încadrare juridică a faptelor pentru care estecercetat, în acest context. Mai mult, este necesar a fi împiedicată orice posibilitate a inculpatului de a zădărnici aflarea adevărului prin influențarea declarațiilor părților vătămate și ale martorilor, având în vedere că acesta nu recunoaște săvârșirea infracțiunilor pentru care este cercetat sau le recunoaște doar în parte. În acest moment procesual, luarea unei măsuri preventive mai puțin restrictive, de genul celei a obligării de a nu părăsi țara, ar impieta asupra actului de justiție, astfel că se impune menținerea măsurii arestării preventive luată față de inculpat. Pentru aceste considerente, instanța apreciază că soluția pronunțată este legală și temeinică sub toate aspectele, astfel că, având în vedere și dispozițiile art. 38515 pct. 1 lit. b C., recursul declarat va fi respins ca nefondat. În temeiul art. 189 și art. 192 alin. 2 C., se va stabili onorariu avocațial și va fi obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul L. P. I., deținut în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale f. nr. din 2 iunie 2011 a T.ui B. N. Stabilește în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 100 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorar avocațial. Decizia este definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din data de 23 iunie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER M. B. V. G. D. P. D. S. Red.MB/dact.MS 4 ex./(...) Jud.fond: A.G.
| ← Decizia penală nr. 1358/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1142/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
