Decizia penală nr. 1142/2011, Curtea de Apel Cluj

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2011)

R O M A N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR.(...)/a5

DECIZIA PENALĂ NR.1142/R/2011

Ședința publică din 30 iunie 2011

I. constituită din :

PREȘEDINTE : V. G., judecător

JUDECĂTORI : D. P.

: M. B.

GREFIER : D. S.

P. de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin

PROCUROR: D. SUCIU

S-au luat spre examinare recursurile declarate de către inculpații V. O. M., S. G., Ș. V. D., F. A. P., C. A. I., M. A., O. C. A. și S. G. A., împotriva încheierii penale din data de 16 iunie 2011, pronunțată în dosar nr.(...) al T. C., având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul V. O. M., aflat în stare de arest asistat de apărător ales, av. Neamț M., inculpatul S. G. aflat în stare de arest asistat de apărător ales, av.P. C., inculpatul C. A., aflat în stare de arest asistat de apărător ales, av.P. Purcărin, inculpații F. A. P. și O. C. A., aflați în stare de arest asistați de av.Neamț

M., în substituirea apărătorului ales, av.B. Călin, inculpatul M. A. aflat în stare de arest asistat de apărător ales, av. C.an Cesărean, inculpatul Ș. V. D., aflat în stare de arest asistat de apărător ales, av.C. Cuc Geanina și inculpatul S. G. aflat în stare de arest asistat de apărător desemnat din oficiu, av.Leahu M., toți avocații din Baroul Cluj, cu delegații la dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care, în instanță se prezintă apărătorii desemnați din oficiu pentru inculpați, respectiv av.Mureșan D. pentru inculpatul M. A., av.Borz B. pentru inculpatul Ș. V., av.Florian A., pentru inculpatul S. G., av.Bara S. pentru inculpatul V. O., av.M. L. pentru inculpatul F. A. și av.Dobai G. pentru inculpatul O. C. care solicită acordarea onorariilor parțială a onorariilor avocațiale pentru studierea dosarului.

Inculpatul S. G. arată că este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu.

Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursurilor.

Apărătorul inculpatului V. O. M. solicită admiterea recursului, constatarea nelegalității și netemeiniciei încheierii prin care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive și pe cale de consecință casarea acesteia în întregime; punerea în libertate a inculpatului de îndată în temeiul dispozițiilor art. 139 alin. 2 C.

Măsura preventivă a arestării a fost prelungită în mai multe rânduri de catre instanța de fond, în principiu, reținând aceleași motive,respectiv cele invocate la data luării acesteia. Și prin încheierea atacată s-a motivat că măsura arestului preventiv fata de inculpat se impune in continuare, fiind invocată persistenta acelorași motive, respectiv presupunerea rezonabila că a săvârșit infracțiunile de care este acuzat, existenta datelor potrivit cărora s-ar pregăti săvârșirea unor noi infracțiuni si existența pericolului pentru ordinea publică.

În ceea ce privește temeiul invocat la art. 148 lit.c C., motivarea instanței este una absolut lipsită de un argument temeinic, reieșind o superficialitate în reținerea acestui temei de arestare. Din susținerea instanței, s-ar putea deduce că nu se poate reține încetarea motivului prevăzut de art.148 lit.c C. odată cu trecerea timpului, neavând o siguranță că inculpatul nu ar mai pregăti săvârșirea de noi infracțiuni, chiar și după scurgerea unei perioade de timp petrecută în arest. Rezoluția infracțională a inculpatului, chiar existentă la momentul luării măsurii, se diminuează odată cu trecerea timpului si odată cu consumarea perioadei petrecută în arestul preventiv. De aceea, este absolut justificată, la acest moment, susținerea potrivit căreia motivele de a crede că inculpatul ar pregăti săvârșirea unei noi infracțiuni sunt inexistente, instanța limitându-se la o motivare stereotip, lipsită de un fundament actual. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a sancționat statele pentru faptul că motivau menținerea stării de arest prin limitare la aceleași motive, fără să le indice în mod concret pertinența si actualitatea. A., in numeroase hotărâri ale C. s-a reținut ca instanțele naționale au invocat aceleași motive, prin formule stereotip, repetând de- a lungul timpului aceleași criterii. Ori, o astfel de motivare nu corespunde exigentelor art. 5 paragraf 3 din Convenție, motiv pentru care au existat numeroase condamnări ale statelor pe această problemă (hot. Mihuta c. României, 31 martie 2009; hot. Tarau c. României, 24 februarie 2009; hot Tase c. României, 10 iunie 2008).

I. de fond, printr-o argumentare din nou lapidară, constată că și la acest moment mai subzistă temeiul de arestare prevăzut la art. 148 lit.f C., respectiv acela al pericolului pentru ordinea publică, în ceea ce-i privește pe toți inculpații arestați în prezenta cauză. I. se raportează, când analizează motivul de arestare la toți inculpații, în mod colectiv, fără a analiza flecare motiv în raport de situația fiecărui inculpat in parte. În repetate rânduri, Curtea Europeană a statuat că nu se poate face o apreciere a legalității si temeiniciei măsurii preventive la modul general, prin raportare la situația tuturor inculpaților din dosar, nu se poate recurge la o apreciere globală, ci este absolut necesară o examinare a circumstanțelor personale ale fiecărui inculpat. (hot. I. P.a si alții c. României, 1 decembrie 2009; hot. Calmanovici c. României, 1 iulie 2008; hot. Tarau c. României, 24 februarie 2009; hot. Khudoyorov c. R.iei, 8 noiembrie 2005). Măsura trebuie astfel justificată prin raportare la situația personală a fiecărui inculpat în parte, chiar dacă aceleași motive ar fi, cel puțin aparent, comune tuturor inculpaților, întrucât instanțele trebuie să analizeze în detaliu situația fiecărui inculpat și să găsească motive specifice pentru menținerea sa în detenție.

A. pericol pentru ordinea publică este invocat în mod abstract, instanța limitându-se la a enunța drept motive gravitatea faptei ori întinderea prejudiciului creat. I. face referiri generale la rezonanța socialăa faptelor comise, fără a explica în ce anume constă aceasta în mod concret și actual, face trimiteri, de asemenea, la sentimentul de insecuritate creat și la reacția din rândul societății civile, din nou, fără a explica în mod concret în ce constau aceste reacții și cum anume sunt ele aplicabile in situația inculpatului. A. fapt vine în contradicție cu vasta jurisprudență a C., care a sancționat în repetate rânduri statele pe motiv că au reținut drept temei al arestării, pericolul pentru ordinea publică, fără a motiva acest temei în mod corespunzător. De asemenea, s-a admis că pericolul social se diminuează odată cu trecerea timpului, ajungând să nu mai subziste după un anumit interval de detenție, gravitatea infracțiunilor, modalitatea de comitere si prejudiciul creat nefiind motive care să justifice privarea de libertate la nesfârșit. A., menținerea detenției nu poate să servească pentru a anticipa o pedeapsă privativă de libertate. In speță, durata arestului preventiv a atins si depășit deja 7 luni, fapt ce poate ridica deja serioase întrebări cu privire la persistența motivelor care ar justifica în continuare privarea de libertate. I. nu a pus în discuție o altă măsură, spre exemplu aceea de a nu părăsi localitatea ori țara, în condițiile în care s-a scurs un timp atât de îndelungat de la luarea măsurii arestului preventiv.

Apărătorul inculpatului S. G. solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună, în principal, revocarea măsurii cu consecința punerii în libertate a inculpatului, iar în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsura mai puțin restrictivă, cum ar fi obligarea de a nu părăsi localitatea.

În ce privește temeiul prev.de art.148 lit.c C., Curtea de A. C., prin decizia din data de (...) a înlăturat acest temei de arestare în ceea ce-l privește pe inculpat, apreciind că nu se impune a fi reținut.

Referitor la art.148 lit.f C., instanța de fond a reținut generic acest pericol pentru ordinea publică, fără să indice care sunt acele probe din care rezultă că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol pentru ordinea publică. Nu se arată în privința fiecărui inculpat de ce prezintă pericol pentru ordinea publică. Limitele de pedeapsă și gravitatea faptelor nu echivalează cu probe apte a justifica menținerea stării de arest a inculpatului. C. dacă inițial s-ar fi reținut acest pericol, în prezent inculpatul este arestat de peste 8 luni, astfel că acest pericol s-a diminuat odată cu trecerea timpului. A depus la dosar caracterizări de la vecinii inculpaților, din care rezultă că în colectivitatea în care trăiește este bine văzut. Inculpatul a recunoscut comiterea faptei, a avut o atitudine sinceră, nu are antecedente penale și este singurul care nu a dat declarații contradictorii nici la urmărire penală, nici la instanță, astfel că la acest moment, măsura arestării preventive este una excesivă care nu se mai justifică. Curtea de A. C. a dispus revocarea măsurii arestării preventive în privința a doi dintre inculpații din dosar, reținând vârsta acestora, situația materială și familială, lipsa antecedentelor penale și atitudinea sinceră, în condițiile în care erau arestați de doar o lună. Au fost audiați aproape toți martorii la instanța de fond, la fel și inculpații, astfel că nu se poate susține că în libertate, recurentul ar putea influența desfășurarea procesului penal.

Apărătorul inculpatului Ș. V. D. solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună, în principal, revocarea măsurii arestării preventive cu consecința punerii în libertate a inculpatului, iar în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsura mai puțin restrictivă, cum ar fi obligarea de a nu părăsi localitatea. I. de fond nu a făcut o analiză a situației fiecărui inculpat în parte, ci recurge la prezentarea unor elemente comune pentru toți inculpații pentru a justifica menținerea măsurii arestării preventive. Nu se motivează care ar fi pericolul pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului. D. aproximativ 8 luni de detenție nu se justifică menținerea măsurii arestării preventive. Referitor la gravitatea faptei, complexitatea cauzei, că se impune o ripostă fermă din partea autorităților, sunt argumente pertinente, dar lipsite de relevanță în cauză. Materialul probator este în cea mai mare parte administrat, iar după audierea inculpaților, posibilitatea ca aceștia să împiedice buna desfășurare a procesului penal nu există. Inculpatul are un domiciliu stabil, își desfășoară activitatea în mod licit, nu are antecedente penale, are o familie stabilă și a avut o bună comportare în societate. Se impune administrarea și altor probe printre care o expertiză contabilă, ceea ce înseamnă că judecarea cauzei se va prelungi, astfel că inculpatul nu trebuie să fie menținut în stare de arest. În final, susține că scopul pentru care s-a luat măsura arestării preventive a fost atins, astfel că solicită punerea de îndată în libertate a inculpatului, eventual cu luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea.

Apărătorul inculpatului C. A. solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale recurate și rejudecând cauza, să se dispună, în principal, revocarea măsurii cu consecința punerii în libertate a inculpatului, iar în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsura mai puțin restrictivă și anume obligarea de a nu părăsi localitatea. La acest moment procesual solicită a se avea în vedere că nu se mai justifică menținerea stării de arest a inculpatului. Nu există probe din care să rezulte că inculpatul a încercat să se sustragă de la procesul penal. Lăsarea în libertate a acestuia nu ar putea aduce atingere bunei desfășurări a procesului penal, mai ales că este tânăr și nu are antecedente penale.

Cu privire la art.148 lit.c C., consideră că acest temei nu poate fi reținut la menținerea măsurii arestării preventive, ci doar la luarea acestei măsuri. S. a se aprecia că acest temei nu mai este de actualitate după aproape 8 luni de arest. În referatul de evaluare nu se spune de o atitudine care să ducă la concluzia că inculpatul ar avea un potențial criminogen în continuare, ci din contră că starea de arest îl determină să nu reia activitatea infracțională.

În ceea ce privește art.148 lit.f C., același referat de evaluare duce la concluzia că lăsarea inculpatului în libertate nu prezintă pericol pentru ordinea publică. În cauză mai sunt de audiat doi martori care au domiciliul în T., ceilalți fiind din alte localități, astfel că nu se poate susține că ar exista pericolul ca inculpatul să influențeze buna desfășurare a procesului penal. Măsura arestării preventive nu se maijustifică și tinde să se transforme într-o pedeapsă, fiind depășit acel termen rezonabil.

Apărătorul inculpatului S. G. solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună, în principal, revocarea măsurii arestării preventive cu consecința punerii în libertate a inculpatului, iar în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsura mai puțin restrictivă, cum ar fi obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara. Susține că nu mai subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive și nici nu au apărut temeiuri noi care să justifice privarea de libertate a inculpatului. Inculpatul a recunoscut comiterea faptei, chiar dacă a făcut unele nuanțări, nu există interceptări de convorbiri telefonice pentru acesta, nu a beneficiat de vreo sumă de bani din activitatea infracțională, a avut un comportament exemplar în societate, dovadă stau caracterizările depuse la dosar și nu are antecedente penale. Cu onorariu avocațial din FMJ.

Apărătorul inculpatului M. A. solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale recurate și rejudecând cauza, să se dispună revocarea măsurii cu consecința punerii în libertate a inculpatului, constatând că nu mai subzistă temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri. Nu există la dosar date din care să rezulte că inculpatul ar pregăti săvârșirea de noi infracțiuni. Temeiul prev.de art.148 lit.c C. a fost reținut și față de inculpații M. și C. care, la o lună, au fost puși în libertate, apreciindu-se că nu mai subzistă temeiurile care au stat la baza arestării preventive. Dacă în privința acestora, s-a apreciat că nu mai subzistă temeiul prev.de art.148 lit.c C. la o lună de la arestare, atunci cu atât mai mult, la 8 luni de la arestare, se poate aprecia că nici în privința inculpatului pe care-l asistă nu mai subzistă. I. de fond a reținut participarea inculpatului la toate actele materiale, deși are o situație juridică diferită, ceea ce ar impune să fie tratat singular și nu în bloc cu ceilalți inculpați. A. în vedere perioada petrecută în arest, susține că s-a depășit termenul rezonabil prin raportare la probele administrate și care urmează a fi administrate. De aproximativ 4 luni nu s-au administrat probe față de acest inculpat. P. egalitate de tratament cu inculpații M. și C. solicită punerea acestuia de îndată în libertate.

Apărătorul inculpaților F. și O. solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună, în principal, revocarea măsurii arestării preventive cu consecința punerii în libertate a inculpaților, iar în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsura mai puțin restrictivă, cum ar fi obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara. Hotărârea primei instanțe este formală, deoarece nu s-a analizat situația individuală a inculpaților, ci toți inculpații au fost analizați global. I. de fond nu a făcut o analiză a posibilei aplicări a altei măsuri și nici nu a reținut disp.art.136 alin.8 C. Inculpații au recunoscut faptele, astfel că raportat la poziția procesuală manifestată până în acest moment nu se impune menținerea măsurii arestării preventive.

Reprezentantul P. solicită respingerea recursurilor declarate de inculpați ca nefondate și menținerea ca legală și temeinică a încheieriiatacate. Susține că subzistă toate temeiurile de fapt și de drept care au stat la baza luării măsurii arestării preventive.

Inculpatul V. O., având ultimul cuvânt, achiesează concluziilor formulate de apărătorul ales și arată că va respecta obligațiile pe care instanța le va stabili. Susține că i se reține un act material, dar în acea perioadă nu se afla în localitate. S. a se respecta prezumția de nevinovăție. Nu este o persoană violentă, dovadă fiind caracterizările pe care le-a depus la dosar.

Inculpatul S. G., având ultimul cuvânt, susține că este nevinovat și solicită judecarea în stare de libertate.

Inculpatul Ș. V., având ultimul cuvânt, solicită a se dispune cercetarea lui în stare de libertate.

Inculpatul F. A. P., având ultimul cuvânt, achiesează concluziilor puse de apărătorul său. S. a se dispune cercetarea lui în stare de libertate.

Inculpatul C. A. I., având ultimul cuvânt, solicită judecarea în stare de libertate.

Inculpatul M. A., având ultimul cuvânt, solicită judecarea în stare de libertate pentru a fi alături de familia sa.

Inculpatul O. C., având ultimul cuvânt, solicită cercetarea lui în stare de libertate.

Inculpatul S. G., având ultimul cuvânt, solicită judecarea în stare de libertate și va respecta obligațiile pe care le va stabili instanța.

C U R T E A Asupra recursurilor penale de față:

În baza lucrărilor dosarului constată că Tribunalul Cluj, prin încheierea penală fără număr din 16 iunie 2011 a menținut în baza art.300/2 rap.la art.160/b C. starea de arest a inculpaților V. O. M., porecla „Balibacea";, S. G., porecla „G.";, C. A. I., S. G. A. porecla

„Toni";, O. C. A., porecla „Coșereanu";, M. A. porecla „S. Moldoveanu";, Ș. V. D. porecla „Adormitu"; și F. A. P. porecla „ Țucă";.

P. a pronunța această soluție prima instanță a reținut în fapt următoarele:

Prin Rechizitoriul P. de pe lângă Curtea de A. C. din 31 decembrie 2010 s-a dispus trimiterea in judecată, în stare de arest preventiv a inculpaților V. O. M., pentru săvârșirea instigării la infracțiunea de înșelăciune care a produs consecințe deosebit de grave, în formă continuată, prev. de art. 25 Cod penal raportat la art. 215 alin.

1, 2, 3 și 5 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal; instigare la fals material în înscrisuri oficiale, în formă continuată, prev. de art. 25

Cod penal raportat la art. 288 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin.

2 Cod penal;instigare la uz de fals, în formă continuată, prev. de art. 25

Cod penal raportat la art. 291 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal;instigare la conducere pe drumurile publice a unui vehicul cu număr fals de înmatriculare, în formă continuată, prev. de art. 25 Cod penal raportat la art. 85 alin. 2 din O.U.G. 195/2002, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal;instigare la tractare pe drumurile publice a unei remorci cu număr fals de înmatriculare, în formă continuată, prev. deart. 25 Cod penal raportat la art. 85 alin.3 din O.U.G. 195/2002, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal,totul în concurs real, conform art. 33 lit. a Cod penal.; S. G. pentru săvârșirea infracțiunilor de: înșelăciune care a produs consecințe deosebit de grave, în formă continuată, prev. de art. 215 alin. 1, 2, 3 și 5 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal;instigare la fals material în înscrisuri oficiale, în formă continuată, prev. de art. 25 Cod penal raportat la art. 288 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal;instigare la uz de fals, în formă continuată, prev. de art. 25 Cod penal raportat la art. 291 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal;instigare la conducere pe drumurile publice a unui vehicul cu număr fals de înmatriculare, în formă continuată, prev. de art. 25 Cod penal raportat la art. 85 alin. 2 din O.U.G. 195/2002, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal;instigare la tractare pe drumurile publice a unei remorci cu număr fals de înmatriculare, în formă continuată, prev. de art. 25 Cod penal raportat la art. 85 alin.3 din O.U.G. 195/2002, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal,totul în concurs real, conform art. 33 lit. a Cod penal.; C. A. I., pentru săvârșirea infracțiunilor de:înșelăciune care a produs consecințe deosebit de grave, în formă continuată, prev. de art. 215 alin. 1, 2, 3 și 5

Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal; instigare la fals material în înscrisuri oficiale, în formă continuată, prev. de art. 25 Cod penal raportat la art. 288 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2

Cod penal;instigare la uz de fals, în formă continuată, prev. de art. 25

Cod penal raportat la art. 291 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal;instigare la conducere pe drumurile publice a unui vehicul cu număr fals de înmatriculare, în formă continuată, prev. de art. 25 Cod penal raportat la art. 85 alin. 2 din O.U.G. 195/2002, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal;instigare la tractare pe drumurile publice a unei remorci cu număr fals de înmatriculare, în formă continuată, prev. de art. 25 Cod penal raportat la art. 85 alin.3 din O.U.G. 195/2002, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal,totul în concurs real, conform art. 33 lit. a Cod penal.; S. G. A. pentru săvârșirea infracțiunilor de:înșelăciune care a produs consecințe deosebit de grave, în formă continuată, prev. de art. 215 alin. 1, 2, 3 și 5 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal;uz de fals, în formă continuată, prev. de art. 291

Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal;conducere pe drumurile publice a unui vehicul cu număr fals de înmatriculare, în formă continuată, prev. de art. 85 alin. 2 din O.U.G. 195/2002, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal;tractare pe drumurile publice a unei remorci cu număr fals de înmatriculare, în formă continuată, prev. de art. 85 alin.3 din O.U.G. 195/2002, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal,totul în concurs real, conform art. 33 lit. a Cod penal. ; F. A. P., pentru săvârșirea infracțiunilor de:complicitate la înșelăciune care a produs consecințe deosebit de grave, în formă continuată, prev. de art. 26 Cod penal raportat la art. 215 alin. 1, 2, 3 și 5 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal;complicitate la fals material în înscrisuri oficiale, în formă continuată, prev. de art. 26 Cod penal raportat la art. 288 alin. 1

Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal;complicitate la uz de fals, în formă continuată, prev. de art. 26 Cod penal raportat la art. 291

Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal;complicitate laconducere pe drumurile publice a unui vehicul cu număr fals de înmatriculare, în formă continuată, prev. de art. 26 Cod penal raportat la art. 85 alin. 2 din O.U.G. 195/2002, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal;complicitate la tractare pe drumurile publice a unei remorci cu număr fals de înmatriculare, în formă continuată, prev. de art. 26 Cod penal raportat la art. 85 alin.3 din O.U.G. 195/2002, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal,totul în concurs real, conform art. 33 lit. a Cod penal; Ș. V. D. , pentru săvârșirea infracțiunilor de: înșelăciune care a produs consecințe deosebit de grave, în formă continuată, prev. de art. 215 alin.

1, 2, 3 și 5 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal; complicitate la fals material în înscrisuri oficiale, în formă continuată, prev. de art. 26 Cod penal raportat la art. 288 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal; complicitate la uz de fals, în formă continuată, prev. de art. 26 Cod penal raportat la art. 291 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal; complicitate la conducere pe drumurile publice a unui vehicul cu număr fals de înmatriculare, în formă continuată, prev. de art. 26 Cod penal raportat la art. 85 alin. 2 din O.U.G. 195/2002, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal; complicitate la tractare pe drumurile publice a unei remorci cu număr fals de înmatriculare, în formă continuată, prev. de art. 26 Cod penal raportat la art. 85 alin.3 din O.U.G. 195/2002, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal ,totul în concurs real, conform art. 33 lit. a Cod penal. ;M. A., pentru săvârșirea infracțiunilor de:complicitate la înșelăciune calificată, în convenții , prev. de art. 26 Cod penal raportat la art. 215 alin. 1, 2, 3 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal;complicitate la fals material în înscrisuri oficiale, în formă continuată, prev. de art. 26 Cod penal raportat la art. 288 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal; complicitate la uz de fals, în formă continuată, prev. de art. 26

Cod penal raportat la art. 291 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal;complicitate la conducere pe drumurile publice a unui vehicul cu număr fals de înmatriculare, în formă continuată, prev. de art. 26 Cod penal raportat la art. 85 alin. 2 din O.U.G. 195/2002, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal;complicitate la tractare pe drumurile publice a unei remorci cu număr fals de înmatriculare, în formă continuată, prev. de art. 26 Cod penal raportat la art. 85 alin.3 din O.U.G. 195/2002, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal,totul în concurs real, conform art. 33 lit. a Cod penal;O. C. A., pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune calificată în convenție, care a produs consecințe deosebit de grave, în formă continuată, prev. de art. 215 alin. 1, 2 , 3 și 5 Cod penal , cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.

Prin încheierea penală nr. 131/C/(...), emisă de Tribunalul Cluj -

Secția penală, s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților V. O. M., C. A. I., M. I., C. M., M. A. și S. G. A., pe o durată de 29 de zile, începând cu data de (...) și până la data de (...), fiind emise mandatele de arestare preventivă nr. 74-79 din (...).

Prin încheierea penală nr. 132/C/(...), emisă de Tribunalul Cluj,

Secția penală, s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților Ș. V. D., F. A. P., S. G. și O. C. A., pe o durată de 29 de zile, începând cu data de (...) și până la data de (...), fiind emise mandatele de arestare preventivă nr.

80-83 din (...).

Prin încheierea penală nr. 144/C/(...), emisă de Tribunalul

Cluj, Secția penală, s-a dispus prelungirea arestării preventive a inculpaților V. O. M., C. A. I., M. I., C. M., M. A. și S. G. A., Ș. V. D., F. A. P., S. G. și O. C. A. pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de (...) și până la data de (...). Ulterior, cu ocazia soluționării recursurilor declarate de către inculpați împotriva acestei încheieri penale, instanța de recurs a dispus înlocuirea măsurii arestului preventiv luat față de inculpații M. I. și C. M., cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea.

În fapt, în sarcina inculpatului V. O. M., s-a reținut că în mod repetat, cu aceeași rezoluție infracțională, în perioada mai 2009 - noiembrie 2010, a săvârșit, la scurte intervale de timp, acte infracționale repetate de instigare la înșelăciune calificată în convenție.S-a reținut că inculpatul V. O. M. a participat în calitate de instigator la inducerea " în eroare a părților vătămate S. „." S. (în data de (...)), S. „. D." S. (în data 0. mai 2009), S. „Plastsistenf S. C. (In data de (...)), S. „. Ro" S., la data de (...), la încercarea de inducere în eroare a S. „D. H. L." S. S., în (...), la inducerea în eroare a părții vătămate S. „." S. G. în (...), determinându-i pe S. G., C. A. I. și S. G. A. să participe fa aceste acte infracționale.

S- a reținut că inculpatul V. O. M. a participat la plănuirea detaliată a actelor infracționale, a participat anterior comiterii acestora la realizarea înțelegerilor privind împărțirea banilor care urmau a fi obținuți după valorificarea ilicită a mărfurilor obținute fraudulos.U. a participării inculpatului V. O. M. la inducerea în eroare a părților vătămate s-a reținut producerea un prejudiciu de 550.859,41 lei.

De asemenea, în sarcina inculpatului V. O. M. s-a stabilit că în perioada mai 2009 - noiembrie 2010, în mod repetat, cu aceeași rezoluție infracțională, la scurte intervale de timp, a participat la procurarea de acte false de identitate și acte false pretins a aparține S. „." S. având aplicate ștampile false, după care i-a determinat pe numiții C. A. loan și S. G. A. să le utilizeze, conform celor arătate în starea de fapt. S-a reținut de asemenea în sarcina inculpatului V. O. M., că în perioada mai 2009- noiembrie 2010, în mod repetat, cu aceeași rezoluție infracțională, la scurte intervale de timp, conform celor descrise mai sus și în starea de fapt a prezentului rechizitoriu, a participat la determinarea inculpaților S. G. A. și P. L. F., să conducă pe drumurile publice ansambluri de vehicule (cap tractor și semiremorcă) având aplicate plăcuțe cu numere false de înmatriculare.

În sarcina inculpatului M. A. s-a stabilit că a ajutat și înlesnit, cu intenție, la inducerea în eroare a părții vătămate S. „." S. G. (inducere în eroare săvârșită efectiv de autorii C. A. I., S. G. A. și M. I., la data de (...), din care a rezultat o pagubă de 117.849,60 lei).

S-a reținut de asemenea în sarcina inculpatului M. A. că a pus la dispoziția lui C. A. I. actul de identitate falsificat, cu numele „. N. V.", de asemenea, M. A. a promis anterior faptei că va tăinui produsul infracțiunii, că va găsi loc de depozitare al mărfii, sens în care a și făcut demersuri pentru găsirea unui cumpărător al uleiului obținut ilegal.

În sarcina inculpatului C. A. I. s-a stabilit ca în mod repetat, cu aceeași rezoluție infracțională, în perioada mai 2009 - noiembrie 2010, a săvârșit, la scurte intervale de timp, acte infracționale repetate deautorat, respectiv complicitate la înșelăciune calificată în convenție respectiv că a participat în calitate de complice la inducerea în eroare a părților vătămate S. „." S. (în data de (...)), S. „. D." S. (în data 0. mai

2009), S. „Ptastsistenn" S. C. (în data de (...)), punând la dispoziția celorlalți participanți informațiile necesare privind anunțurile postate de părțile vătămate, punând la dispoziție documentele diferitelor societăți comerciale, care au fost utilizate de participanți fără drept, participând la plănuirea actelor infracționale, promițând anterior săvârșirii acestora că va tăinui produsul (că va participa la valorificarea bunurilor obținute fără drept), participând efectiv la valorificarea bunurilor sub prețul pieței. În același context, C. A. I. a participat, în calitate de coautor nemijlocit, la inducerea în eroare a părților vătămate S. „. Ro" S., la data de (...), la încercarea de inducere în eroare a S. „D. H. L." S. S., în (...), la inducerea în eroare a părții vătămate S. „." SA G. în (...). C. A. I. a procurat cartele telefonice mobile pentru a lua legătura cu reprezentanții acestor societăți comerciale, a vorbit la telefon cu aceștia, prezentându-se sub nume și calități false, Ie-a trimis documentele unor societăți comerciale (pe care nu avea de fapt dreptul de a le utiliza), a pretins că va efectua transportul mărfurilor la destinațiile contractuale, deși plănuise anterior acestor discuții să valorifice ilegal mărfurile respective.

S-a reținut în sarcina inculpatului C. A. I., că în perioada mai

2009 - noiembrie 2010, în mod repetat, cu aceeași rezoluție infracțională, la scurte intervale de timp, a participat ia procurarea de acte false de identitate, după care i-a determinat pe numiții S. G. A. și P. L. F. să ie utilizeze, conform celor arătate în starea de fapt din rechizitoriu. Inculpatul a procurat și a pus ia dispoziție celorlalți participanți, în vederea folosirii, inclusiv documente falsificate, pretins a aparține S. „." S., având aplicate ștampile false, deși în realitate firma respectivă are denumirea de S. „. T." S.

În sarcina inculpatului C. A. I. s-a stabilit că în perioada mai

2009-noiembrie 2010, în mod repetat, cu aceeași rezoluție infracțională, la scurte intervale de timp, conform celor descrise în starea de fapt a rechizitoriului, a participat la determinarea inculpaților S. G. A. și P. L. F., să conducă pe drumurile publice ansambluri de vehicule (cap tractor și semiremorcă) având aplicate plăcuțe cu numere false de înmatriculare.

S-a reținut în sarcina inculpatului F. A. P., ca în mod repetat, cu aceeași rezoluție infracțională, în perioada mai 2009 - aprilie 2010, a săvârșit, la scurte intervale de timp, acte infracționale repetate de complicitate la înșelăciune calificată în convenție. Inculpatul F. A. P. ar fi participat în calitate de complice la inducerea în eroare a părților vătămate S. „." S. (în data de (...)), S. „P." S. C. (în data de (...)), S. „. Ro" S., ia data de (...) și la încercarea de inducere în eroare a S. „D. H. L." S. S., în (...), participând la plănuirea actelor infracționale, promițând anterior săvârșirii acestora că va tăinui produsul (că va participa la valorificarea bunurilor obținute fără drept), participând efectiv la valorificarea bunurilor sub prețul pieței. U. a participării inculpatului F. A. P. la inducerea în eroare a părților vătămate ar fi fost cauzat un prejudiciu de 302.538,21 lei.

S-a stabilit în sarcina inculpatului F. A. P., ca în perioada mai

2009 - aprilie 2010, în mod repetat, cu aceeași rezoluție infracțională, lascurte intervale de timp, a participat la procurarea de acte false de identitate, care au fost folosite de numiții S. G. A. și P. L. F., conform celor arătate în starea de fapt, Inculpatul a participat la plănuirea actelor infracționale, inclusiv în sensul folosirii de către autorii nemijlociți, de documente faisificate, pretins a aparține S. „." S., având aplicate ștampile false, deși în realitate firma respectivă are denumirea de S. „. T." S.

În sarcina inculpatului F. A. P. s-a stabilit că în perioada mai 2009

- aprilie 2010, în mod repetat, cu aceeași rezoluție infracțională, la scurte intervale de timp, conform celor descrise în starea de fapt a rechizitoriului , a participat, în calitate de complice, la plănuirea activităților infracționale, conform căreia inculpații S. G. A. și P. L. F., urmau să conducă pe drumurile publice ansambluri de vehicule (cap tractor și semiremorcă) având aplicate plăcuțe cu numere false de înmatriculare. Inculpatul F. A. P. a promis anterior săvârșirii actelor infracționale că va tăinui produsul infracțiunii, că va participa la valorificarea ilicită a acestuia, ceea ce a și făcut, de asemenea, i-a transportat, în mod repetat, pe ceilalți participanți, cu autoturismul său personal, la locurile unde au fost săvârșite actele infracționale sau unde au fost valorificate mărfurile, totodată, a participat la plănuirea și conceperea detaliată a tuturor actelor infracționale, împreună cu ceilalți participanți.

S-a reținut în sarcina inculpatului S. G., ca în mod repetat, cu aceeași rezoluție infracțională, în perioada mai 2009 - aprilie 2010, a săvârșit, la scurte intervale de timp, acte infracționale repetate de autorat, respectiv complicitate la înșelăciune calificată în convenție respectic că a participat în calitate de complice la inducerea în eroare a părților vătămate S. „. Ro" S. (în data de (...)), S. „P." S. C. (în data de (...)) și la tentativa de inducere în eroare a S. „D. H. L." S. S., participând la plănuirea actelor infracționale, promițând anterior săvârșirii acestora că va tăinui produsul (că va participa la valorificarea bunurilor obținute fără drept), participând efectiv la valorificarea bunurilor sub prețul pieței. În același context, S. G. a participat, în calitate de coautor nemijlocit, la inducerea în eroare a părților vătămate S. „. D." S., la data de 0. mai

2009 și S. „." SA, la (...). S. G. a procurat cartele telefonice mobile pentru a lua legătura cu reprezentanții acestor societăți comerciale, a vorbit la telefon cu aceștia, prezentându-se sub nume și calități false, le-a trimis documentele unor societăți comerciale (pe care nu avea de fapt dreptul de a le utiliza), a pretins că va efectua transportul mărfurilor la destinațiile contractuale, deși plănuise anterior acestor discuții să valorifice ilegal mărfurile respective. U. a participării inculpatului S. G. la inducerea în eroare a părților vătămate ar fi fost cauzat un prejudiciu de

433.009,81 lei.

Inculpatul S. G., în perioada mai 2009 - aprilie 2010, în mod repetat, cu aceeași rezoluție infracțională, la scurte intervale de timp, a participat, împreună cu C. A. loan, la procurarea de acte false de identitate, după care i-a determinat, împreună cu C. A. loan, pe numiții S. G. A. și P. L. F. să le utilizeze. În acest sens, s-a reținut că inculpatul S. G. a participat, cu știință, la procurarea și punerea la dispoziția celorlalți participanți, în vederea folosirii, a documentelor falsificate,pretins a aparține S. „." S., având aplicate ștampile false, deși în realitate firma respectivă are denumirea de S. „. T. S.

S-a reținut în sarcina inculpatului S. G., ca în perioada mai 2009

- aprilie 2010, în mod repetat, cu aceeași rezoluție infracțională, la scurte intervale de timp, conform celor descrise în starea de fapt a rechizitoriului, a participat la determinarea inculpaților S. G. A. și P. L. F., să conducă pe drumurile publice ansambluri de vehicule (cap tractor și semiremorcă) având aplicate plăcuțe cu numere false de înmatriculare.

S-a stabilit în sarcina inculpatului O. C. A., ca în mod repetat, cu aceeași rezoluție infracțională, în perioada mai 2009 - iulie 2010, a săvârșit, la scurte intervale de timp, acte infracționale repetate de autorat, respectiv complicitate la înșelăciune calificată în convenție, respectiv că ar fi participat în calitate de complice la inducerea în eroare a părții vătămate S. „. I." S. M. V., județul C., în perioada iunie - iulie

2010, participând la plănuirea actelor infracționale, promițând anterior săvârșirii acestora că va tăinui produsul (că va participa la valorificarea bunurilor obținute fără drept), participând efectiv la valorificarea bunurilor sub prețul pieței.

S-a mai reținut că O. C. A. a efectuat transporturi repetate de mărfuri, de la un depozit din T., pentru partea vătămată (care a avut calitatea de furnizor), însă nu a transportat marfa la destinațiile contractuale, ci a transportat-o de fiecare dată în Câmpia Turzii, în vederea valorificării ilegale. Totodată, O. C. Aureiian a cunoscut că autorii nemijlociți G. A. și Ș. V. D. nu au în realitate nici un fel de calitate în societatea comercială pretins cumpărătoare, respectiv S. „. C. S., dar cu toate acestea i-a ajutat pe autori, cu intenție, să obțină prin fraudă mărfurile respective.

În același context, O. C. A. ar fi participat, în calitate de coautor, la inducerea în eroare a părților vătămate S. „. D. S., la data de 0. mai

2009 și S. „H. R."; SA, la (...). O. C. A., împreună cu coautorii S. G., respectiv B. C. R., a indus în eroare reprezentanții părților vătămate, pretinzând că va efectua transportul mărfurilor la destinațiile contractuale, deși plănuise anterior acestor discuții să valorifice ilegal mărfurile respective. Mai mult, în cazul actului infracțional din 0. mai

2009, O. C. A. a încărcat personal marfa din incinta părții vătămate, pretinzând in mod mincinos că este împuternicit să facă acest lucru de către S. „." S. în data de (...), O. C. A. a pretins în mod mincinos că ar fi fost împuternicit pentru efectuarea transportului de bere de către S. „. T." S., deși știa că B. C. R. utilizează fără drept, fraudulos, documentele acestei firme. U. a participării inculpatului O. C. A. la inducerea în eroare a părților vătămate a fost cauzat un prejudiciu de 255.218,83 lei.

S-a reținut în sarcina inculpatului S. G. A., ca în mod repetat, cu aceeași rezoluție infracțională, în perioada mai 2009 - noiembrie 2010, a săvârșit, la scurte intervale de timp, acte infracționale repetate de autorat la înșelăciune calificată în convenție respectiv că a participat în calitate de coautor la inducerea în eroare a părților vătămate S. „. SA (în data de (...)), S. „P."; S. C. (în data de (...)), S. „. Roșia Montană"; S., ia data de (...),- la încercarea de inducere în eroare a S. „D. H. L."; S. S., în (...), la inducerea în eroare a părții vătămate S. „. SA G. în (...). În fiecare caz, S.

G. A. s-a prezentat în incintele părților vătămate, cu ansambluri devehicule având aplicate plăcuțe cu numere false de înmatriculare, acționând sub nume sau calități mincinoase, pretinzând că va efectua transportul mărfurilor la destinațiile contractuale.

U. a participării inculpatului S. G. A. la inducerea în eroare a părților vătămate a fost cauzat un prejudiciu de 420.387,81 lei.

S-a reținut în sarcina inculpatului S. G. A., ca în perioada mai

2009 - noiembrie 2010, în mod repetat, cu aceeași rezoluție infracțională, la scurte intervale de timp, a utilizat documente false , s-a prezentat la sediile părților vătămate și a solicitat completarea documentelor de transport, în baza documentelor falsificate, pretins a aparține S. „." S., având aplicate ștampile false, deși în realitate firma respectivă are denumirea de S. „. T. S. A. documente falsificate fuseseră anterior trimise la părțile vătămate de ceilalți participanți , conform celor descrise anterior, dar, prin faptul solicitării întocmirii documentelor de transport cu date false, inculpatul a uzat practic de conținutul falsurilor, asigurându-se că acestea vor produce consecințele juridice vizate de inculpați.

S-a stabilit în sarcina acestui inculpat că în perioada mai 2009- noiembrie 2010, în mod repetat, cu aceeași rezoluție infracțională, la scurte intervale de timp, conform celor descrise în starea de fapt a rechizitoriului , a condus pe drumurile publice ansambluri de vehicule (cap tractor și semiremorcă) având aplicate plăcuțe cu numere false de înmatriculare.

În sarcina inculpatului Ș. V. D. s-a stabilit că în mod repetat, cu aceeași rezoluție infracțională, în perioada aprilie 2010-iulie 2010, a săvârșit, la scurte intervale de timp, acte infracționale repetate de autorat respectiv complicitate la înșelăciune calificată în convenție, participând în calitate de complice la inducerea în eroare a părții vătămate S. „. RO"; S., la data de (...), la încercarea de inducere în eroare a S. „D. H. L."; S. S., în (...), punând la dispoziția celorlalți participanți capul tractor cu număr de înmatriculare (...), în vederea montării de plăcuțe cu numere false și pentru folosirea în vederea încărcării frauduloase a mărfurilor. Totodată, inculpatul a pus la dispoziție plăcuțele cu numărul de înmatriculare (...), pentru a fi aplicat în mod fals pe semiremorcă și folosit fraudulos.

S-a mai reținut că, în perioada iunie-iulie 2010, Ș. V. D. a participat, în calitate de coautor, la inducerea în eroare a părții vătămate S. „. I. S. M. V., județul C., pretinzând în mod mincinos că ar fi fost împuternicit în mod legitim pentru transportarea repetată a unor mărfuri de la T., la beneficiarul S. „. C. S., deși inculpatul cunoștea că o asemenea împuternicire nu există, că învinuitul G. A. nu este în realitate reprezentant legal al pretinsului beneficiar. în mod repetat, mărfurile au fost transportate în Câmpia Turzii, nu la destinațiile convenite, fiind valorificate ilegal de Ș. V. D. și G. A.

U. a participării inculpatului Ș. V. D. la inducerea în eroare a părților vătămate a fost cauzat un prejudiciu de 275.455,69 lei.

S-a reținut în sarcina inculpatului Ș. V. D., ca în perioada aprilie

2010 - iulie 2010, în mod repetat, cu aceeași rezoluție infracțională, la scurte intervale de timp, a ajutat, cu intenție, la folosirea de acte falsificate (întocmite In numele S. „. S. și având aplicate ștampile false),inculpatul punând la dispoziție capul tractor și a consimțind ca pe vehicul să fie aplicate plăcuțe false cu numere de înmatriculare, aceste numere false fiind trecute de ceilalți participanți în documentele false trimise reprezentanților părților vătămate, pentru a îi induce în eroare.

S-a reținut în sarcina inculpatului Ș. V. D., ca în perioada aprilie

2010 - iulie 2010, în mod repetat, cu aceeași rezoluție infracțională, la scurte intervale de timp, l-a ajutat pe S. G. A. să conducă pe drumurile publice ansamblul de vehicule (cap tractor și semiremorcă) având aplicate plăcuțe cu numere false de înmatriculare.

Potrivit art.300 ind.2 raportat la art.160 ind.b C., în cauzele în care inculpatul este în stare de arest preventiv, instanța legal sesizată este datoare să verifice din oficiu , în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive și dacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, aceasta dispune menținerea arestării preventive.

Față de dispozițiile legale invocate, instanța constată că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpaților se mențin și impun în continuare privarea acestora de libertate.

Potrivit art. 148 al.1 C. măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prev. de art. 143 C.pr.pen și există vreunul dintre cazurile prev. de lit. a - f ale aceluiași articol.

Potrivit art.143 C. coroborat cu art.148 al.1 C., măsura arestării preventive poate fi luată dacă sunt probe sau indicii temeinice că a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală.

Potrivit art.68 ind. 1 C., sunt indicii temeinice atunci când din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează acte de urmărire penală a săvârșit fapta.

A., în faza de urmărire penală a fost administrat un vast probatoriu, -constând în procese verbale de cercetare la fața locului; procese-verbale de verificare în evidențe auto; procese-verbale de recunoaștere după fotografii; declarațiile martorilor audiați în cauză (O. M. A., B. V., B. C., C. G. G., B. A. L., B. V., P. C., C. G., S. I., M. P., V. M. M., P. S., T. M. V., P. S. R., P. L. D., N. I., C. D., P. D. A.); procesele- verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate; rapoartele preliminare întocmite de U. din cadrul IPJ C.; procesele-verbale întocmite cu ocazia perchezițiilor corporale, domiciliare și cele ale autovehiculelor; planșe foto aferente; coroborate cu declarațiile inculpaților cercetați în cauză precum și a inculpaților S. G. A. și O. C. A. care recunosc comiterea faptelor în materialitatea lor;- din coroborarea căruia instanța constată că rezultă indicii temeinice în sensul art.143 C.p.p., respectiv suspiciuni în măsură să convingă un observator obiectiv și imparțial, în sensul art.5 pag. 1 lit.c din C., cu privire la comiterea de către inculpați a faptelor reținute în sarcina lor de către organele de urmărire penală.

Sub aspectul stării de fapt, la dosarul cauzei există mijloace de probă, sus indicate, în sensul că inculpații V. O. M., S. G., C. A. I., S. G.

A., O. C. A., M. A., Ș. V. și F. A. P., alături de coinculpații C. M., M. I. și L. I. în mod repetat în baza unei singure rezoluții infracționale ar fi indus în eroare, în diverse forme de participație penală, pe reprezentanții părții vătămate S. P. Ro S., S. T. S., S. P. D. S., S. P. S., S. E. I. S., S. P. S., S. D. H. L. (act material rămas în formă de tentativă) și S. H. R. S.

Părțile vătămate își anunțau disponibilitatea de transport marfă pe site-ul { H. "http://www.bursatransport.ro" , care era vizualizat, potrivit organelor de urmărire penală, de către inculpatul C. A. I. utilizând contul SC Guess T. S., societate comercială aparținând inculpatului F. A. P. I. culese de pe acest site erau comunicate ulterior și coinculpaților și cu ajutorul acestora inculpatul S. G. de regulă, potrivit actului de inculpare, dar și inculpatul C. A. I. , folosind nume și calități mincinoase, de reprezentant legal sau angajat la diverse societăți comerciale, luau legătura telefonic cu reprezentanții părților vătămate, comunicându-le disponibilitatea de a transporta respectiva marfă. Actele necesare „justificării"; calităților arogate ori încheierii contractului de transport erau puse la dispoziția părților vătămate de către inculpatul C.

Ulterior, după emiterea comenzii de transport, la sediul părților vătămate se prezentau de regulă, potrivit organelor de urmărire penală, inculpatul S. G. A., O. C. A., P. L. F. ori M. I. , având asupra lor documente de identificare false și având aplicate pe mijlocul de transport în care era încărcată marfa, numere false de înmatriculare. M. de transport folosite ar fi fost puse la dispoziția inculpaților, potrivit organului de urmărire penală, de către inculpații Ș., M. sau O. De asemenea, actele false ori numerele false de înmatriculare , folosite în comiterea actelor materiale, ar fi fost furnizate de către inculpații M. A. ori Ș. V., potrivit procurorului.

Odată ridicată marfa, acesta nu era transportată la beneficiar, fiind ulterior valorificată ilegal, sub prețul real, cu ajutorul celorlalți coinculpați.

În această modalitate, în perioada mai 2009 - noiembrie 2010, s-a cauzat părților vătămate sus indicate, S. P. Ro S., S. T. S., S. P. D. S., S.

P. S., S. E. I. S., S. P. S., și S. H. R. S. un prejudiciu de 550.859,41 lei.

Față de lipsa de la dosar a indiciilor temeinice cu privire la comiterea de către inculpați a infracțiunilor reținute în sarcina acestora de către organele de urmărire penală , susținută de către inculpați prin apărătorii aleși, instanța apreciază că declarațiile inculpaților date până la acest moment, nu sunt în măsură să infirme indiciile temeinice susținute ca și temeiuri de arestare preventivă, acestea adăugându-se doar probelor existente deja în cauză, administrate în faza de urmărire penală. În măsura în care noile declarații sunt diferite față de cele susținute de aceiași inculpați în faza de urmărire penală, după administrarea întregului probatoriu care se impune în cursul cercetării judecătorești, instanța de judecată cu ocazia deliberării va proceda la înlăturarea unora din aceste declarații - din faza de urmărire penală sau a cercetării judecătorești - în funcție de coroborarea cu celelalte mijloace de probă. A susține la acest moment procesual- când cercetarea judecătorească este abia declanșată și în cadrul discuțiilor cu privire la starea de arest preventiv- că mijloacele de probă administrate până la acest moment sunt contradictorii și prin urmare în baza principiului indubio pro reo se impune punerea în libertate a inculpaților, apare ca o adăugare la lege câtă vreme acest principiu ține de stabilirea vinovățieiinculpaților pe fondul cauzei iar arestarea preventivă se poate lua în condițiile existenței doar a unor indicii de comitere a unor infracțiuni și fără a avea vreo legătură cu prezumția de nevinovăție(care există în continuare și care nu este afectată în vreun fel de arestarea preventivă în curs, care are la bază alte rațiuni- art. 136 C.). Or, existența indiciilor temeinice rezultă cel puțin cu privire la actul material comis în dauna SC P. SA în raport de toții inculpații cărora li s-a reținut în sarcină acest act material, din chiar declarațiile acestora sau din coroborarea declarațiilor coinculpaților.

De asemenea, aspectele invocate în legătură cu încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpaților , instanța apreciază că la un alt moment procesual se impune analiza corectitudinii acesteia, efectuată la acest moment de organele de urmărire penală.

În ceea ce privește incidența în cauză a temeiului de arestare prev. de art.148 lit.c C., instanța apreciază că acesta comportă unele discuții.

A., prin încheierea penală nr. 132/C/(...), emisă de Tribunalul Cluj, Secția penală, s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților Ș. V. D., F.

A. P., S. G. și O. C. A., pe o durată de 29 de zile, începând cu data de (...) și până la data de (...) fiind reținute ca și temeiuri de arestare preventivă dispozițiile art. 148 lit. c și f C. Prin Decizia penală nr.

159/R/2010 a C.A. C. , recursurile declarate de către inculpați împotriva încheierii penale sus indicate au fost respinse însă în considerentele acestei decizii penale instanța de control judiciar a apreciat că temeiul de arestare preventivă prev. de art. 148 lit. c C. nu este incident față de inculpații Ș. V. D., F. A. P., S. G. și O. C. A. Or, în condițiile în care prin această decizie penală s-a tranșat asupra legalității și temeiniciei arestării preventive a inculpaților sus menționați, cu precizările din considerente, instanța de judecată apreciază că temeiul de arestare preventivă prev. de art. 148 lit. c C.

, în raport de acești inculpați, nu poate fi reținut nici ca temei de menținere a stării de arest preventiv.

D.gur că aceasta nu exclude posibilitatea ca art. 148 lit. c C. să fie incident în raport de ceilalți inculpați din prezenta cauză. Or, așa cu s-a arătat și prin precedenta încheiere, din interpretările efectuate în cauză în mod autorizat rezultă indicii cu privire la pregătirea de către inculpații V. O. M., M. A., C. A. I. a comiterii și a altor acte infracționale (vol.XII, XIII, XVI, XIX, XX, dos.u.p.). Relevantă în acest sens este de exemplu discuția telefonică dintre inculpatul V. și inculpatul C. la data de (...) ( fila 62 vol.IX, dosar up) purtată înaintea comiterii actului material reținut în sarcina acestora, în dauna SC P. SA G., ori cea purtată între acest din urmă inculpat și numitul M. la data de (...), existentă la fila 100, vol.IX, dos.up., sau cu inculpatul M. la data de (...) existentă la fila 197 vol.XII dosar up ;sau la data de (...) existentă la fila 188 vol.XII dosar up; sau la data de (...) existentă la fila 71 vol.XII dosar up;- ceea ce denotă că inculpații au adoptat drept stil de viață comiterea de fapte similare celor reținute în sarcina lor în prezenta cauză.

Cu privire la temeiul de arestare prev. de art.148 lit.c C.-

„există date că inculpatul pregătește săvârșirea unei noi infracțiuni"; -susținerile inculpaților în sensul că acesta nu mai este actual în condițiile în care sunt deja încarcerați de câteva luni astfel că, dacă la momentul arestării preventive organele judiciare au apreciat că se pregătea săvârșirea de noi infracțiuni, în prezent acest lucru nu ar mai fi posibil, nu poate fi reținut. D.gur că acest temei de arestare preventivă presupune analizarea unor aspecte de actualitate la momentul dispunerii arestării preventive iar ulterior, după dispunerea arestarii preventive și pe parcursul acesteia, se impune analiza menținerii în continuare a acestui temei de arestare, respectiv în ce măsură acesta subzistă în timp, având în vedere raportarea sa la aspecte deja anterioare(indicii de pregătire a unei alte infracțiuni la momentul dispunerii măsurii). I. apreciază că subzistența în timp a acestui temei de arestare nu poate fi analizată de maniera indicată întrucât, raționând similar, s-ar putea de asemenea concluziona că acest temei de arestare( sau altele - art.148 lit.a, a1, e C.-) nu ar mai fi de actualitate imediat după dispunerea arestării preventive, nemaiputând inculpatul arestat preventiv să săvârșească noi infracțiuni ( sau să fugă, sau să exercite presiuni asupra părții vătămate, etc.).

În ceea ce privește temeiul de arestare prev. de art.148 lit.f C.p.p., instanța apreciază că acesta este incident de asemenea în cauză față de toți inculpații , atât sub aspectul tezei întâi, și care nu comportă discuții, cât și sub aspectul tezei a II-a.

Pericolul social concret pe care îl prezintă inculpații prin lăsarea acestora în libertate rezultă din gradul foarte ridicat de pericol social al faptelor comise, din caracterul organizat al activității infracționale desfășurate, fiecare dintre inculpați având roluri clar stabilite , din numărul actelor materiale reținute în sarcina inculpaților prin actul de sesizare, cuantumul prejudiciul creat părților vătămate, prin persoana inculpaților asupra cărora , deși la prima confruntare cu legea penală, planează suspiciunea comiterii de fapte de o gravitate deosebită, față de indiciile temeinice și probele de la dosar, expuse anterior, și care sunt la vârsta la care nu pot invoca nici insuficienta maturizare și nici existența unor constrângeri financiare, aceștia având în general o situație materială cel puțin satisfăcătoarea , după cum rezultă din actele de la dosar.

În ceea ce privește prejudiciul cauzat părților civile, instanța reține că cuantumul exact al acestuia, în raport de fiecare inculpat, urmează a fi lămurit cu ocazia cercetării pe fond a cauzei când de asemenea se vor tranșa și aspectele legate de aplicarea alin.5 al art.215 C.pen. față de unii inculpați, în raport de actele materiale reținute în sarcină și prejudiciul aferent cauzat.

A susține la acest moment procesual că neclaritățile legate de latura civilă în special în legătură cu constituirea de parte civilă a S. „. R.

- constituie un temei de revocare a arestului preventiv ori de înlocuire a acestuia, este fără fundament în condițiile în care, chiar dacă prin ipoteză prejudiciul cauzat nu ar depăși 200.000 lei( pentru unii inculpați, în raport de numărul actelor materiale reținute în sarcină prin rechizitoriu ), un prejudiciu ridicat la nivelul sumei deaprox.100.000 lei - cât se pare că ar rezulta din însumarea actelor din CMR necontestate, raportat și la actele materiale reținute în cuprinsul infracțiunilor continuate - ar fi oricum în măsură să justifice, alături de celelalte elemente sus indicate, menținerea măsurii de arestare preventivă.

Nu pot fi împărtășite susținerile inculpaților în sensul că inculpații nu ar prezenta vreun pericol prin punerea în libertate nici din punctul de vedere al părților civile care nici măcar nu s-au prezentat la proces, încercându-se astfel acreditarea ideii că dauna produsă în patrimoniul acestora nu a fost în măsură se le afecteze, aspect reținut de instanța de judecată ca puțin probabil având în vederea cuantumul efectiv al prejudiciilor cauzate ( cuprinse între 45.293,33 lei și 196.001,79 lei) și contextul în care au fost cauzate, respectiv de recesiune economică, în măsură să le producă o serioasă destabilizare financiară.. Pe de altă parte, oricum participarea efectivă a părților civile la desfășurarea procesul penal ar presupune o contribuție minimă la desfășurarea procedurilor, mai ales pe latura penală a cauzei.

Față de celelalte aspecte invocate în apărare, instanța reține că atitudinea procesuală de recunoaștere a faptelor comise, manifestată de unii dintre inculpați , contribuția efectivă a fiecăruia dintre aceștia la comiterea faptelor reținute prin actul de sesizare sau aspectele legate de viața privată a inculpaților , sunt desigur aspecte importante în cauză însă cu o relevanță mai ridicată într-o altă etapă a procesului penal, respectiv cea a deliberării.

Menținerea stării de arest preventiv apare ca fiind necesară și justificată la acest moment procesual și prin raportare la scopul măsurilor preventive prev. de art.136 alin.1 C.p.p.

A., din actele de urmărire penală rezultă că inculpații s-au preocupat constant să își ascundă adevărata identitate, folosindu-se în acest sens de acte falsificate, acte de identitate false ori numere de înmatriculare false, în scopul evident de a îngreuna orice eventuală cercetare penală. Or, în aceste condiții, luarea unei măsuri preventive privative de libertate se impune cu atât mai mult cu cât majoritatea inculpaților au avut o atitudine procesuală de nerecunoaștere a învinuirii formulate de organele de urmărire penală , chiar și în legătură cu actul material comis în dauna S.- P. G., când desfășurarea activității infracționale a fost surprinsă în flagrant, declarațiile acestora fiind mai mult de circumstanță, aspecte în măsură să fundamenteze aprecierea instanței că buna desfășurare a procesului penal ar fi perturbată prin lăsarea inculpaților în stare de libertate, la acest moment procesual.

De asemenea, la termenul de judecată din data de (...) instanța de judecată a finalizat audierea inculpaților putând astfel să constate că o mare parte dintre aceștia prin declarațiile date au revenit mai mult sau mai puțin asupra declarațiilor date în fața de urmărire penală. Cu privire la acest aspect, sunt de reținut explicațiile oferite de către acești inculpați cu privire la motivul pentru care ar fi dat declarații diferite în fața organelor de urmărire penală - existența unor confuzii, exercitarea unor presiuni sau folosirea unor tertipuri de către organele de urmărire penală - precum și faptul că uneori nuanțările oferite prin noile declarații nu au fost în legătură cupropriile participații la comiterea faptelor ci cu ale coinculpaților, aspecte relevante și din perspectiva art. 136 al.1 C. respectiv în analiza dispunerii unei măsuri preventive alternative mai puțin restrictive.

Nu pot fi reținute la acest moment procesual susținerile inculpaților prin apărătorii aleși în sensul că termenul rezonabil al arestării preventive în prezenta cauză a fost atins. Potrivit jurisprudenței C., durata rezonabilă a arestării preventive din perspectiva art.5 parag.3 se apreciază în concret , de la caz la caz, în funcție de trăsăturile specifice ale acestuia. Or, în prezenta cauză, față de numărul inculpaților trimiși în judecată, numărul actelor materiale reținute în cuprinsul infracțiunilor de înșelăciune în formă calificată, numărul infracțiunilor reținute în sarcina fiecărui inculpat, formele de participație reținute ori activitatea efectiv desfășurată, conferă cauzei un grad ridicat de complexitate astfel că menținerea inculpaților în stare de arest preventiv și în prezent nu este în măsură să susțină afirmațiile inculpaților.

Totodată, instanța a reținut că la aprecierea pericolului concret pe care îl prezintă lăsarea în libertate a inculpaților trebuie avut în vedere și rezonanța socială a faptelor comise în rândul comunității în care aceștia locuiesc , sentimentul de insecuritate inerent creat precum și reacția generată în rândul societății civile de faptul că împotriva unor infracțiuni deosebit de grave , organele statului nu acționează eficient. Nu pot fi reținute apărările inculpaților în sensul că la aprecierea pericolului social concret pe care l-ar prezenta inculpații lăsați în stare de libertate nu pot fi avute în vedere aspectele de mai sus, câtă vreme pasivitatea organelor de urmărire penală ar putea constitui o încurajare la comiterea de fapte antisociale , cu consecința escaladării fenomenului infracțional.

De reținut, că împotriva încheierilor de arestare preventivă, respectiv de prelungire a măsurii arestării preventive inculpații au declarat recurs însă instanțele de control judiciar au confirmat măsurile preventive dispuse în cauză iar de la acel moment procesual și până în prezent nu au intervenit elemente noi.

Împotriva încheierii tribunalului au declarat recurs inculpații V. O. M., S. G., Ș. V. D., C. A., S. G., M. A., F. A. P. și O. C. A.

Inculpatul V. O. M., prin motivele scrise și orale a solicitat admiterea căii de atac promovate, casarea hotărârii primei instanțe și rejudecând, să se dispună revocarea arestului preventiv, cu consecința punerii de îndată în libertate a acestuia, neexistând probe și indicii temeinice care să justifice privarea de libertate a recurentului, cerere formulată în principal.

În subsidiar, s-a apreciat că se impune înlocuirea măsurii arestării preventive cu cea a obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, vizată de art.145 sau 1. C., alternativă care nu a fost luată în discuție de către Tribunalul Cluj.

Un alt motiv de critică s-a referit la nemotivarea încheierii instanței de fond, ceea ce încalcă dreptul la un proces echitabil garantat de art.6 par.1 din C. Europeană și totodată încălcarea disp.art.5 par.3 și art.6 par.2 din C. de către instanța de fond, deoarece a menținut starea dearest a recurentului în lipsa analizei unor temeiuri de fapt și de drept, cu referire expresă la subzistența art.148 lit.c și f C.

S-a învederat că acea credibilitate a justiției nu are nicio legătură cu pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta recurentul și care nu este pusă în evidență prin probe sau indicii temeinice ale cauzei. S-a susținut, de asemenea, că tribunalul a efectuat o apreciere a legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive în mod generic, prin raportare la situația tuturor inculpaților din dosar, fără o examinare a oportunității menținerii acesteia, ținând cont de circumstanțele personale ale fiecăruia, prin aceasta încălcându-se normele legislației europene, respectiv dispozițiile cuprinse în cauza Scundeanu contra României din februarie 2010.

În fine, în ultimul rând, s-a criticat încheierea și din perspectiva art.6 alin.1 din C. Europeană, în sensul că, recurentul are dreptul să obțină într-un termen rezonabil soluționarea cauzei sale, termen depășit în speță prin modul în care este derulată activitatea judiciară.

Prin motivele scrise și orale susținute de apărătorul inculpatului

S. G., s-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii tribunalului și rejudecând, să se dispună, în principal, revocarea măsurii arestării, cu consecința punerii în libertate a recurentului, din lipsa probelor și a indiciilor temeinice din acest dosar, iar în subsidiar, s-a apreciat că se poate înlocui măsura arestării preventive cu o alta, mai puțin restrictivă, cum ar fi obligarea de a nu părăsi localitatea.

S-a susținut că în speță, nu subzistă nici temeiul de arestare vizat de art.148 lit.c C., acesta fiind, de altfel, înlăturat de către Curtea de A. C., prin decizia pronunțată la 18 noiembrie 2010, iar în privința celui prev.de art.148 lit.f C., hotărârea primei instanțe nu este motivată. Tribunalul Cluj nu a învederat în privința acestui inculpat de ce este necesar a fi menținută măsura privativă de libertate și în ce anume ar rezida pericolul pentru ordinea publică, prin eliberarea sa.

Apărătorul a precizat că inculpatul atât în faza de urmărire penală, cât și în fața tribunalului a recunoscut comiterea faptelor imputate, a avut o atitudine sinceră, nu posedă antecedente penale, condiții în care, arestarea sa, după o perioadă de 8 luni apare ca excesivă. Apreciază că în speță, a fost încălcat principiul egalității de tratament datorită faptului că în luna decembrie 2010, față de inculpații C. și M. s-a înlocuit măsura privativă de libertate cu cea a obligării de a nu părăsi localitatea.

În susținerea recursului promovat, apărătorul inculpatului Ș. V.

D. a solicitat casarea încheierii tribunalului și rejudecând cauza, a se revoca arestul preventiv, cu consecința punerii în libertate a acestuia, neexistând probe și indicii temeinice care să justifice măsura, iar în subsidiar, consideră că aceasta se poate înlocui după 8 luni de la luare, cu o alta mai blândă, cum ar fi obligarea de a nu părăsi localitatea vizată de art.145 C.

Din motivarea hotărârii tribunalului, nu rezultă întrunirea temeiurilor de arestare vizate de art.148 lit.c și f C., iar pe de altă parte, magistratul fondului a justificat global oportunitatea menținerii celei mai drastice măsuri. Apreciază că după 8 luni de arest preventiv nu mai există temeiuri care să justifice pericolul concret pentru ordinea publică, acesta s-a diminuat, astfel că buna desfășurare a procesului penal numai este împietată. Consideră că din punct de vedere al probațiunii, procesul s-ar putea prelungi prin efectuarea unor expertize contabile, care să demonstreze prejudiciul cauzat de inculpați, astfel că se va depăși în curând termenul rezonabil de judecare a dosarului.

Prin motivele orale, apărătorul inculpatului C. A. a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii tribunalului și rejudecând cauza, a se revoca arestul preventiv cu consecința punerii în libertate a recurentului, neexistând probe și indicii temeinice care să justifice această măsură, iar în subsidiar, apreciază că se impune înlocuirea ei cu cea a obligării de a nu părăsi localitatea. Î. că inculpatul este tânăr, nu posedă antecedente penale, astfel că lăsarea sa în libertate nu aduce atingere bunei desfășurări a procesului penal. Precizează că nu subzistă în speță, temeiurile de arestare vizate de art.148 lit.c și 148 lit.f C., iar după 8 luni de arest preventiv se întrevede depășirea termenului rezonabil de judecare a cauzei. Nu sunt puse în evidență în motivarea hotărârii, temeiurile care justifică împrejurarea că recurentul prezintă pericol concret pentru ordinea publică, dacă este eliberat. Prin durata de

8 luni a arestării preventive, îndelungată, aceasta tinde să se transforme într-o pedeapsă, ceea ce contravine normelor europene.

Apărătorul inculpatului S. G. solicită admiterea căii de atac a recursului, casarea încheierii tribunalului și rejudecând dosarul, revocarea arestării preventive justificată de lipsa probelor și indiciilor temeinice, în speță, iar în subsidiar, înlocuirea ei cu cea a obligării de a nu părăsi localitatea sau țara. Î. că în prezent, nu mai subzistă temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri drastice și nici nu au apărut altele noi care să o impună, iar poziția inculpatului de sinceritate justifică cercetarea sa în stare de libertate.

Prin motivele de recurs, apărătorul inculpatului M. A. a solicitat admiterea căii de atac, casarea hotărârii tribunalului și rejudecând cauza, revocarea măsurii arestării, constatând că în speță, nu există probe și indicii temeinice care să o justifice, iar pe de altă parte, nu este motivată încheierea primei instanțe prin prisma cerințelor art.148 lit.c și f C. În cauză, este încălcat termenul rezonabil de judecare a procesului după trecerea unui interval de 8 luni de la privarea de libertate a recurentului, iar față de egalitatea de tratament cu inculpații M. și C., cere eliberarea sa.

Încheierea primei instanțe a fost atacată cu recurs și de către inculpații F. A. P. și O. C. A., care prin motivele scrise și orale, susținute de apărătorul ales, au solicitat casarea hotărârii tribunalului C. și rejudecând cauza, a se dispune în principal, revocarea măsurii arestării justificată de lipsa probelor și indiciilor temeinice în prezenta speță, de nemotivarea temeiurilor de arestare vizate de art.148 lit.c și f C., iar în subsidiar, înlocuirea acesteia cu obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara. T. a motivat superficial hotărârea pronunțată, deoarece nu a verificat în particular situația personală a fiecărui inculpat, care sunt temeiurile ce determină menținerea arestării preventive și nici nu a analizat oportunitatea înlocuirii privării de libertate cu o altă măsură mai puțin restrictivă, prin prisma art.136 alin.8 C. Inculpații au avut o atitudine sinceră atât în faza de urmărirepenală, cât și în fața instanței, astfel că nu se justifică arestarea preventivă, aceștia neprezentând pericol pentru ordinea publică.

Curtea examinând recursurile promovate, prin prisma motivelor invocate, ajunge la următoarele constatări:

D. cum rezultă din examinarea normelor interne - procesual penale și constituționale, interpretate prin coroborare și prin prisma dispozițiilor art.5 din C. Europeană privind Protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, dreptul la libertate este un drept inalienabil, la care nu se poate renunța, iar garanțiile ce îl însoțesc privesc toate persoanele, având în vedere rolul primordial al acestuia într-o societate democratică.

Față de principiul expus, rezultă cu necesitate că normele legale ce prevăd cazurile în care se poate realiza o abatere de la principiul că nicio persoană nu poate fi privată de libertatea sa, au caracter derogatoriu, iar cazurile pe care le reglementează nu pot fi interpretate decât restrictiv. Aceasta, deoarece regula în materie o constituie starea de libertate, iar orice restrângere sau atingere, în orice mod și de orice intensitate a substanței dreptului imprimă acestuia un caracter relativ.

Așa fiind, cazurile în care legea națională și normele europene acceptă ca fiind licită privarea de libertate sunt reglementate prin norme imperative și exprese, enumerările folosite de legiuitor fiind limitative și exhaustive.

A., în jurisprudența sa, C. a dezvoltat patru motive fundamentale pentru a justifica arestarea preventivă a unui acuzat suspectat că ar fi comis o infracțiune: pericolul ca acuzatul să fugă (Stogmuller împotriva Austriei - Hot.din 10 nov.1969; riscul ca acuzatul, odată repus în libertate, să împiedice administrarea justiției (Wemhoff împotriva

Germaniei, Hot.din 27 iunie 1968); să comită noi infracțiuni (Matzenetter împotriva Austriei Hot.din 10 nov.1969); sau să tulbure ordinea publică

(Letellier împotriva Franței, Hot.din 26 iunie 1991 și Hendriks împotriva

Olandei, Hot.din 5 iulie 2007).

Pericolul de împiedicare a bunei desfășurări a procedurii penale nu poate fi invocat în mod abstract de autorități, ci trebuie să se bazeze pe probe faptice (Becciev împotriva Moldovei din 4 oct.2005). La fel este și cazul tulburării ordinii publice: dacă un astfel de motiv poate intra în discuție din perspectiva art.5 în aceste circumstanțe excepționale și în măsura în care dreptul intern recunoaște această noțiune, el nu poate fi considerat ca relevant și suficient decât dacă se întemeiază pe fapte de natură să demonstreze că punerea în libertate a deținutului ar tulbura într-adevăr ordinea publică (Letellier citată anterior paragr.51).

Pe de altă parte, C. a statuat că, potrivit art.5 paragraf 3, autoritățile trebuie să ia în considerare măsuri alternative arestării preventive, în măsura în care acuzatul le oferă garanții în ceea ce privește prezentarea sa la proces.

Plecând de la jurisprudența C., instanțele interne au definit de-a lungul timpului criterii și elemente care trebuie avute în vedere în analiza existenței „.ului pentru ordinea publică";, printre care reacția publică declanșată din cauza faptelor comise, starea de nesiguranță ce ar puteafi generată prin lăsarea sau punerea în libertate a acuzatului, precum și profilul personal al acestuia.

Totodată, instanțele naționale au mai stabilit că pericolul pentru ordinea publică la care se face referire nu este prezumat, ci trebuie dovedit, în special dacă este vorba de riscul ca inculpatul să comită o nouă infracțiune sau de reacția publică declanșată de faptele comise. Rezonanța în opinia publică, o anumită stare de nesiguranță generată de faptele comise sau aspectele referitoare la persoana acuzatului au fost evidențiate ca elemente constitutive ale pericolului pentru ordinea publică, noțiune care nu trebuie confundată cu cea de „. social al faptelor"; comise.

Doar înțelegând în maniera descrisă semnificația libertății și a privării de libertate se poate realiza în concret și în mod efectiv scopul esențial al reglementării dreptului la libertate, cel al protejării individului împotriva arbitrariului autorității.

Din analiza normelor procesuale interne în vigoare rezultă, potrivit art.136 C., că în cauzele privitoare la infracțiuni pedepsite cu detenție pe viață sau cu închisoare, pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea învinuitului sau inculpatului de la urmărire penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei, se poate lua față de acesta una din următoarele măsuri preventive: reținerea, obligarea de a nu părăsi localitatea, obligarea de a nu părăsi țara sau arestarea preventivă.

Cu privire la această din urmă măsură preventivă, se reține că luarea măsurii arestării inculpatului presupune îndeplinirea condițiilor prevăzute de art.143 C. -respectiv să existe probe sau indicii temeinice că a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală și impune, totodată, existența vreunuia dintre cazurile prevăzute la art.148 alin.1 lit.a-f C. rap.la art.148 alin.2 C.

În cauza dedusă judecății, prin încheierile penale nr.131/C și

132/C din 12 noiembrie 2010 a T. C. a fost admisă propunerea de arestare preventivă formulată de P. de pe lângă Curtea de A. C., iar în temeiul art.149/1 alin.1 C.raportat la art.143 alin.1 și 4 C. și art.148 alin.1 lit.c și f C., s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților V. O. M., S. G., Ș. V. D., C. A., S. G. A., M. A., F. A. P. și O. C. A., M. I., C. M. pe o perioadă de 29 de zile, începând cu 12 noiembrie 2010 - 10 decembrie 2010, măsură care a fost prelungită succesiv prin încheierea penală nr.144 din 07 decembrie 2010 a T. C., iar la sesizarea instanței de fond, prin încheierea din 6 ianuarie 2011, în temeiul art.3001 rap.la art.160b C. s-a constatat ca temeinică și legală măsura arestării preventive luată față de inculpați, menținându-se prevenția acestora.

Inculpații au fost trimiși în judecată în stare de arest preventiv, prin rechizitoriul P. de pe lângă Curtea de A. C. din 31 decembrie 2010, Tribunalul Cluj fiind sesizat la data de 3 ianuarie 2011.

Conform actului de sesizare al instanței, inculpații sunt cercetați pentru următoarele fapte:

- V. O. M.: instigare la înșelăciune care a produs consecințe deosebit de grave, în formă continuată, prev. de art. 25 Cod penal raportat la art. 215 alin. 1, 2, 3 și 5 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin.

2 Cod penal; instigare la fals material în înscrisuri oficiale, în formăcontinuată, prev. de art. 25 Cod penal raportat la art. 288 alin. 1

Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal; instigare la uz de fals, în formă continuată, prev. de art. 25 Cod penal raportat la art. 291 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal; instigare la conducere pe drumurile publice a unui vehicul cu număr fals de înmatriculare, în formă continuată, prev. de art. 25 Cod penal raportat la art. 85 alin. 2 din O.U.G. 195/2002, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal; instigare la tractare pe drumurile publice a unei remorci cu număr fals de înmatriculare, în formă continuată, prev. de art. 25 Cod penal raportat la art. 85 alin.3 din O.U.G. 195/2002, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal,totul în concurs real, conform art. 33 lit. a Cod penal;

- S. G.: înșelăciune care a produs consecințe deosebit de grave, în formă continuată, prev. de art. 215 alin. 1, 2, 3 și 5 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal;instigare la fals material în înscrisuri oficiale, în formă continuată, prev. de art. 25 Cod penal raportat la art. 288 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal;instigare la uz de fals, în formă continuată, prev. de art. 25 Cod penal raportat la art. 291 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal;instigare la conducere pe drumurile publice a unui vehicul cu număr fals de înmatriculare, în formă continuată, prev. de art. 25 Cod penal raportat la art. 85 alin. 2 din O.U.G. 195/2002, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal; instigare la tractare pe drumurile publice a unei remorci cu număr fals de înmatriculare, în formă continuată, prev. de art. 25 Cod penal raportat la art. 85 alin.3 din O.U.G. 195/2002, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal,totul în concurs real, conform art. 33 lit. a Cod penal.;

- C. A. I.: înșelăciune care a produs consecințe deosebit de grave, în formă continuată, prev. de art. 215 alin. 1, 2, 3 și 5 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal; instigare la fals material în înscrisurioficiale, în formă continuată, prev. de art. 25 Cod penal raportat la art. 288 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal;instigare la uz de fals, în formă continuată, prev. de art. 25 Cod penal raportat la art. 291 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal;instigare la conducere pe drumurile publice a unui vehicul cu număr fals de înmatriculare, în formă continuată, prev. de art. 25 Cod penal raportat la art. 85 alin. 2 din O.U.G. 195/2002, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal;instigare la tractare pe drumurile publice a unei remorci cu număr fals de înmatriculare, în formă continuată, prev. de art. 25 Cod penal raportat la art. 85 alin.3 din O.U.G. 195/2002, cu aplicarea art. 41 alin.

2 Cod penal,totul în concurs real, conform art. 33 lit. a Cod penal;

- S. G. A.: înșelăciune care a produs consecințe deosebit de grave,în formă continuată, prev. de art. 215 alin. 1, 2, 3 și 5 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal;uz de fals, în formă continuată, prev. de art. 291 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal;conducere pe drumurile publice a unui vehicul cu număr fals de înmatriculare, în formă continuată, prev. de art. 85 alin. 2 din O.U.G. 195/2002, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal;tractare pe drumurile publice a unei remorci cu număr fals de înmatriculare, în formă continuată, prev. de art. 85 alin.3 din O.U.G. 195/2002, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal,totul în concurs real, conform art. 33 lit. a Cod penal.;

- F. A. P.: complicitate la înșelăciune care a produs consecințe deosebit de grave, în formă continuată, prev. de art. 26 Cod penal raportat la art. 215 alin. 1, 2, 3 și 5 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal;complicitate la fals material în înscrisuri oficiale, în formă continuată, prev. de art. 26 Cod penal raportat la art. 288 alin. 1

Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal;complicitate la uz de fals, în formă continuată, prev. de art. 26 Cod penal raportat la art. 291

Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal;complicitate la conducere pe drumurile publice a unui vehicul cu număr fals de înmatriculare, în formă continuată, prev. de art. 26 Cod penal raportat la art. 85 alin. 2 din O.U.G. 195/2002, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal;complicitate la tractare pe drumurile publice a unei remorci cu număr fals de înmatriculare, în formă continuată, prev. de art. 26 Cod penal raportat la art. 85 alin.3 din O.U.G. 195/2002, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal,totul în concurs real, conform art. 33 lit. a Cod penal;

- Ș. V. D.: înșelăciune care a produs consecințe deosebit de grave, în formă continuată, prev. de art. 215 alin. 1, 2, 3 și 5 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal; complicitate la uz de fals, în formă continuată, prev. de art. 26 Cod penal raportat la art. 291 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal; complicitate la conducere pe drumurile publice a unui vehicul cu număr fals de înmatriculare, în formă continuată, prev. de art. 26 Cod penal raportat la art. 85 alin. 2 din O.U.G. 195/2002, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal; complicitate la tractare pe drumurile publice a unei remorci cu număr fals de înmatriculare, în formă continuată, prev. de art. 26 Cod penal raportat la art. 85 alin.3 din O.U.G. 195/2002, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal ,totul în concurs real, conform art. 33 lit. a Cod penal;

M. A.: complicitate la înșelăciune calificată, în convenții , prev. de art. 26 Cod penal raportat la art. 215 alin. 1, 2, 3 Cod penal; complicitate la fals material în înscrisuri oficiale, în formă continuată, prev. de art. 26 Cod penal raportat la art. 288 alin. 1 Cod penal; complicitate la uz de fals, în formă continuată, prev. de art. 26 Cod penal raportat la art. 291 Cod penal; complicitate la conducere pe drumurile publice a unui vehicul cu număr fals de înmatriculare, în formă continuată, prev. de art. 26 Cod penal raportat la art. 85 alin. 2 din O.U.G. 195/2002; complicitate la tractare pe drumurile publice a unei remorci cu număr fals de înmatriculare, în formă continuată, prev. de art. 26 Cod penal raportat la art. 85 alin.3 din O.U.G. 195/2002, totul în concurs real, conform art. 33 lit. a Cod penal;

- O. C. A.: înșelăciune calificată în convenție, care a produs consecințe deosebit de grave, în formă continuată, prev. de art. 215 alin.

1, 2 , 3 și 5 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.

În esență, sub aspectul stării de fapt, în sarcina inculpatului V. O.

M., s-a reținut că în perioada mai 2009 - noiembrie 2010, a săvârșit, la scurte intervale de timp, acte infracționale repetate de instigare la înșelăciune calificată în convenție. S-a stabilit că inculpatul V. O. M. a participat în calitate de instigator la inducerea " în eroare a părților vătămate S. „." S. (în data de (...)), S. „. D." S. (în data 0. mai 2009), S.

„Plastsistenf S. C. (In data de (...)), S. „. Ro" S., la data de (...), la încercarea de inducere în eroare a S. „D. H. L." S. S., în (...), la inducereaîn eroare a părții vătămate S. „." S. G. în (...), determinându-i pe S. G.,

C. A. I. și S. G. A. să participe la aceste acte infracționale.

S- a reținut că inculpatul V. O. M. a efectuat plănuirea detaliată a actelor infracționale, a participat anterior comiterii acestora la realizarea înțelegerilor privind împărțirea banilor care urmau a fi obținuți după valorificarea ilicită a mărfurilor dobândite fraudulos. U. a participării inculpatului V. O. M. la inducerea în eroare a părților vătămate s-a reținut producerea unui prejudiciu de 550.859,41 lei.

De asemenea, în sarcina inculpatului V. O. M. s-a stabilit că în perioada mai 2009 - noiembrie 2010, în mod repetat, la scurte intervale de timp, a participat la procurarea de acte false de identitate și acte false pretins a aparține S. „." S. după care i-a determinat pe numiții C. A. loan și S. G. A. să le utilizeze. S-a reținut de asemenea în sarcina inculpatului V. O. M., că în perioada mai 2009-noiembrie 2010, în mod repetat, la scurte intervale de timp, a participat la determinarea inculpaților S. G. A. și P. L. F., să conducă pe drumurile publice ansambluri de vehicule (cap tractor și semiremorcă) având aplicate plăcuțe cu numere false de înmatriculare.

În sarcina inculpatului M. A. s-a stabilit că a ajutat și înlesnit, cu intenție, la inducerea în eroare a părții vătămate S. „." S. G. (inducere în eroare săvârșită efectiv de autorii C. A. I., S. G. A. și M. I., la data de (...), din care a rezultat o pagubă de 117.849,60 lei).

S-a reținut, de asemenea, în sarcina inculpatului M. A. că a pus la dispoziția lui C. A. I. actul de identitate falsificat, cu numele „. N. V.", de asemenea, M. A. a promis anterior faptei că va tăinui produsul infracțiunii, că va găsi loc de depozitare al mărfii, sens în care a și făcut demersuri pentru găsirea unui cumpărător al uleiului obținut ilegal.

În sarcina inculpatului C. A. I. s-a stabilit ca în mod repetat, în perioada mai 2009 - noiembrie 2010, a săvârșit, la scurte intervale de timp, acte infracționale repetate de autorat, respectiv complicitate la înșelăciune calificată în convenție respectiv că a participat în calitate de complice la inducerea în eroare a părților vătămate S. „." S. (în data de

(...)), S. „. D." S. (în data 0. mai 2009), S. „P." S. C. (în data de (...)), punând la dispoziția celorlalți participanți informațiile necesare privind anunțurile postate de părțile vătămate, a documentelor diferitelor societăți comerciale, care au fost utilizate de participanți fără drept, participând la plănuirea actelor infracționale, promițând anterior săvârșirii acestora că va tăinui produsul (că va participa la valorificarea bunurilor obținute fără drept), contribuind efectiv la valorificarea bunurilor sub prețul pieței. În același context, C. A. I. a participat, în calitate de coautor, la inducerea în eroare a părților vătămate S. „. Ro" S., la data de (...), la încercarea de inducere în eroare a S. „D. H. L." S. S., în (...), la inducerea în eroare a părții vătămate S. „." SA G. în (...). C. A. I. a procurat cartele telefonice mobile pentru a lua legătura cu reprezentanții acestor societăți comerciale, a vorbit la telefon cu ei, prezentându-se sub nume și calități false, Ie-a trimis documentele unor societăți comerciale (pe care nu avea de fapt dreptul de a le utiliza), a pretins că va efectua transportul mărfurilor la destinațiile contractuale, deși plănuise anterior acestor discuții să valorifice ilegal mărfurile respective.

S-a reținut în sarcina inculpatului C. A. I., că în perioada mai 2009 - noiembrie 2010, în mod repetat, la scurte intervale de timp, a participat la procurarea de acte false de identitate, după care i-a determinat pe numiții S. G. A. și P. L. F. să le utilizeze. Inculpatul a procurat și a pus la dispoziția celorlalți participanți, în vederea folosirii, inclusiv documente falsificate, pretins a aparține S. „." S., având aplicate ștampile false, deși în realitate firma respectivă are denumirea de S. „. T."

S.

În sarcina inculpatului C. A. I. s-a stabilit că în perioada mai

2009-noiembrie 2010, în mod repetat, la scurte intervale de timp, a participat la determinarea inculpaților S. G. A. și P. L. F., să conducă pe drumurile publice ansambluri de vehicule (cap tractor și semiremorcă) având aplicate plăcuțe cu numere false de înmatriculare.

S-a reținut în sarcina inculpatului F. A. P., ca în mod repetat, în perioada mai 2009 - aprilie 2010, a săvârșit, la scurte intervale de timp, acte infracționale de complicitate la înșelăciune calificată în convenție. Inculpatul F. A. P. ar fi participat în calitate de complice la inducerea în eroare a părților vătămate S. „." S. (în data de (...)), S. „P." S. C. (în data de (...)), S. „. Ro" S., la data de (...) și la încercarea de inducere în eroare a S. „D. H. L." S. S., în (...), contribuind la plănuirea actelor infracționale, promițând anterior săvârșirii acestora că va tăinui produsul (că va participa la valorificarea bunurilor obținute fără drept), realizând efectiv valorificarea bunurilor sub prețul pieței. U. a participării inculpatului F. A. P. la inducerea în eroare a părților vătămate ar fi fost cauzat un prejudiciu de 302.538,21 lei.

S-a stabilit în sarcina inculpatului F. A. P., ca în perioada mai

2009 - aprilie 2010, în mod repetat, la scurte intervale de timp, a participat la procurarea de acte false de identitate, care au fost folosite de numiții S. G. A. și P. L. F. Inculpatul a participat la plănuirea actelor infracționale, inclusiv în sensul folosirii de către autorii nemijlociți, de documente faisificate, pretins a aparține S. „." S., având aplicate ștampile false, deși în realitate firma respectivă are denumirea de S. „. T." S.

În sarcina inculpatului F. A. P. s-a stabilit că în perioada mai 2009

- aprilie 2010, în mod repetat, la scurte intervale de timp, a participat, în calitate de complice, la plănuirea activităților infracționale, conform căreia inculpații S. G. A. și P. L. F., urmau să conducă pe drumurile publice ansambluri de vehicule (cap tractor și semiremorcă) având aplicate plăcuțe cu numere false de înmatriculare. Inculpatul F. A. P. a promis anterior săvârșirii actelor infracționale că va tăinui produsul infracțiunii, că va participa la valorificarea ilicită a acestuia, ceea ce a și făcut, de asemenea, i-a transportat, în mod repetat, pe ceilalți participanți, cu autoturismul său personal, la locurile unde au fost săvârșite actele infracționale sau unde au fost valorificate mărfurile, totodată, a participat la plănuirea și conceperea detaliată a tuturor actelor infracționale, împreună cu ceilalți participanți.

S-a reținut în sarcina inculpatului S. G., ca în mod repetat, în perioada mai 2009 - aprilie 2010, a săvârșit, la scurte intervale de timp, acte infracționale repetate de autorat, respectiv complicitate la înșelăciune calificată în convenție respectic că a participat în calitate de complice la inducerea în eroare a părților vătămate S. „. Ro" S. (în datade (...)), S. „P." S. C. (în data de (...)) și la tentativa de inducere în eroare a S. „D. H. L." S. S., contribuind la plănuirea actelor infracționale, promițând anterior săvârșirii acestora că va tăinui produsul (că va participa la valorificarea bunurilor obținute fără drept), realizând efectiv valorificarea bunurilor sub prețul pieței. În același context, S. G. a participat, în calitate de coautor, la inducerea în eroare a părților vătămate S. „. D." S., la data de 0. mai 2009 și S. „." SA, la (...). S. G. a procurat cartele telefonice mobile pentru a lua legătura cu reprezentanții acestor societăți comerciale, a vorbit la telefon cu ei, prezentându-se sub nume și calități false, le-a trimis documentele unor societăți comerciale (pe care nu avea de fapt dreptul de a le utiliza), a pretins că va efectua transportul mărfurilor la destinațiile contractuale, deși plănuise anterior acestor discuții să valorifice ilegal mărfurile respective. U. a participării inculpatului S. G. la inducerea în eroare a părților vătămate ar fi fost cauzat un prejudiciu de 433.009,81 lei.

Inculpatul S. G., în perioada mai 2009 - aprilie 2010, în mod repetat, la scurte intervale de timp, a participat, împreună cu C. A. loan, la procurarea de acte false de identitate, după care i-a determinat, împreună cu C. A. loan, pe numiții S. G. A. și P. L. F. să le utilizeze. În acest sens, s-a reținut că inculpatul S. G. a participat, cu știință, la procurarea și punerea la dispoziția celorlalți participanți, în vederea folosirii, a documentelor falsificate, pretins a aparține S. „." S., având aplicate ștampile false, deși în realitate firma respectivă are denumirea de S. „. T. S.

S-a reținut în sarcina inculpatului S. G., ca în perioada mai 2009

- aprilie 2010, în mod repetat, la scurte intervale de timp, a participat la determinarea inculpaților S. G. A. și P. L. F., să conducă pe drumurile publice ansambluri de vehicule (cap tractor și semiremorcă) având aplicate plăcuțe cu numere false de înmatriculare.

S-a stabilit în sarcina inculpatului O. C. A., ca în mod repetat, în perioada mai 2009 - iulie 2010, a săvârșit, la scurte intervale de timp, acte infracționale repetate de autorat, respectiv complicitate la înșelăciune calificată în convenție, respectiv că ar fi participat în calitate de complice la inducerea în eroare a părții vătămate S. „. I." S. M. V., județul C., în perioada iunie - iulie 2010, participând la plănuirea actelor infracționale, promițând anterior săvârșirii acestora că va tăinui produsul (că va participa la valorificarea bunurilor obținute fără drept), participând efectiv la valorificarea bunurilor sub prețul pieței.

S-a mai reținut că O. C. A. a efectuat transporturi repetate de mărfuri, de la un depozit din T., pentru partea vătămată (care a avut calitatea de furnizor), însă nu a dus marfa la destinațiile contractuale, ci a transportat-o de fiecare dată în Câmpia Turzii, în vederea valorificării ilegale. Totodată, O. C. A. a cunoscut că autorii nemijlociți G. A. și Ș. V.

D. nu au în realitate nici un fel de calitate în societatea comercială pretins cumpărătoare, respectiv S. „. C. S., dar cu toate acestea i-a ajutat pe autori, cu intenție, să obțină prin fraudă mărfurile respective.

În același context, O. C. A. ar fi participat, în calitate de coautor, la inducerea în eroare a părților vătămate S. „. D. S., la data de 0. mai

2009 și S. „H. R."; SA, la (...). O. C. A., împreună cu coautorii S. G., respectiv B. C. R., a indus în eroare reprezentanții părților vătămate,pretinzând că va efectua transportul mărfurilor la destinațiile contractuale, deși plănuise anterior acestor discuții să valorifice ilegal mărfurile respective. Mai mult, în cazul actului infracțional din 0. mai 2009, O. C. A. a încărcat personal marfa din incinta părții vătămate, pretinzând in mod mincinos că este împuternicit să facă acest lucru de către S. „." S. În data de (...), O. C. A. a pretins în mod mincinos că ar fi fost împuternicit pentru efectuarea transportului de bere de către S. „. T." S., deși știa că B. C. R. utilizează fără drept, fraudulos, documentele acestei firme. U. a participării inculpatului O. C. A. la inducerea în eroare a părților vătămate a fost cauzat un prejudiciu de 255.218,83 lei.

S-a reținut în sarcina inculpatului S. G. A., ca în mod repetat, în perioada mai 2009 - noiembrie 2010, a săvârșit, la scurte intervale de timp, acte infracționale repetate de autorat la înșelăciune calificată în convenție respectiv că a participat în calitate de coautor la inducerea în eroare a părților vătămate S. „. SA (în data de (...)), S. „P."; S. C. (în data de (...)), S. „. Roșia Montană"; S., la data de (...),- la încercarea de inducere în eroare a S. „D. H. L."; S. S., în (...), la inducerea în eroare a părții vătămate S. „. SA G. în (...). În fiecare caz, S. G. A. s-a prezentat în incintele părților vătămate, cu ansambluri de vehicule având aplicate plăcuțe cu numere false de înmatriculare, acționând sub nume sau calități mincinoase, pretinzând că va efectua transportul mărfurilor la destinațiile contractuale.

U. a participării inculpatului S. G. A. la inducerea în eroare a părților vătămate a fost cauzat un prejudiciu de 420.387,81 lei.

S-a reținut în sarcina inculpatului S. G. A., ca în perioada mai

2009 - noiembrie 2010, în mod repetat, la scurte intervale de timp, a utilizat documente false , s-a prezentat la sediile părților vătămate și a solicitat completarea documentelor de transport, în baza documentelor falsificate, pretins a aparține S. „." S., având aplicate ștampile false, deși în realitate firma respectivă are denumirea de S. „. T. S. A. documente falsificate fuseseră anterior trimise la părțile vătămate de ceilalți participanți, dar, prin faptul solicitării întocmirii documentelor de transport cu date false, inculpatul a uzat practic de conținutul falsurilor, asigurându-se că acestea vor produce consecințele juridice vizate de inculpați.

S-a stabilit în sarcina acestui inculpat că în perioada mai 2009- noiembrie 2010, în mod repetat, la scurte intervale de timp, a condus pe drumurile publice ansambluri de vehicule (cap tractor și semiremorcă) având aplicate plăcuțe cu numere false de înmatriculare.

În sarcina inculpatului Ș. V. D. s-a stabilit că în mod repetat, în perioada aprilie 2010-iulie 2010, a săvârșit, la scurte intervale de timp, acte infracționale de autorat respectiv complicitate la înșelăciune calificată în convenție, participând în calitate de complice la inducerea în eroare a părții vătămate S. „. RO"; S., la data de (...), la încercarea de inducere în eroare a S. „D. H. L."; S. S., în (...), punând la dispoziția celorlalți participanți capul tractor cu număr de înmatriculare (...), în vederea montării de plăcuțe cu numere false și pentru folosirea în vederea încărcării frauduloase a mărfurilor. Totodată, inculpatul a pus ladispoziție plăcuțele cu numărul de înmatriculare (...), pentru a fi aplicat în mod fals pe semiremorcă și folosit fraudulos.

S-a mai reținut că, în perioada iunie-iulie 2010, Ș. V. D. a participat, în calitate de coautor, la inducerea în eroare a părții vătămate S. „. I. S. M. V., județul C., pretinzând în mod mincinos că ar fi fost împuternicit în mod legitim pentru transportarea repetată a unor mărfuri de la T., la beneficiarul S. „. C. S., deși inculpatul cunoștea că o asemenea împuternicire nu există, că învinuitul G. A. nu este în realitate reprezentant legal al pretinsului beneficiar. În mod repetat, mărfurile au fost transportate în Câmpia Turzii, nu la destinațiile convenite, fiind valorificate ilegal de Ș. V. D. și G. A.

U. a participării inculpatului Ș. V. D. la inducerea în eroare a părților vătămate a fost cauzat un prejudiciu de 275.455,69 lei.

S-a reținut în sarcina inculpatului Ș. V. D., ca în perioada aprilie

2010 - iulie 2010, în mod repetat, la scurte intervale de timp, a ajutat, cu intenție, la folosirea de acte falsificate (întocmite în numele S. „. S. și având aplicate ștampile false), inculpatul punând la dispoziție capul tractor și a consimțind ca pe vehicul să fie aplicate plăcuțe false cu numere de înmatriculare, aceste numere false fiind trecute de ceilalți participanți în documentele nereale trimise reprezentanților părților vătămate, pentru a-i induce în eroare.

S-a reținut în sarcina inculpatului Ș. V. D., ca în perioada aprilie

2010 - iulie 2010, în mod repetat, la scurte intervale de timp, l-a ajutat pe S. G. A. să conducă pe drumurile publice ansamblul de vehicule (cap tractor și semiremorcă) având aplicate plăcuțe cu numere false de înmatriculare.

Potrivit art.143 alin.1 C., - text care prevede condiția generală a măsurii arestării preventive, dar și a reținerii - „măsura reținerii poate fi luată de procuror ori de organul de cercetare penală față de învinuit sau inculpat, numai după ascultarea acestuia în prezența apărătorului, dacă sunt probe sau indicii temeinice că a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală.";

Teza finală a textului suscitat, prevede condiția existenței probelor sau indiciilor temeinice, că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, proba fiind privită ca „un element de fapt care servește la constatarea existenței sau inexistenței unei infracțiuni, la identificarea persoanei care a săvârșit-o și la cunoașterea împrejurărilor necesare pentru justa soluționare a cauzei";.

P. a dispune arestarea unei persoane, organul judiciar este obligat să ofere un set minim de fapte și informații care să convingă un observator obiectiv (judecător) cu privire la existența indiciilor temeinice că s-a săvârșit o infracțiune. A. aspect nu presupune ca autoritățile să dispună de probe suficiente pentru a formula acuzații încă din momentul arestării (cauzele Brogan și Murray c/a Regatului Unit).

În prezenta cauză, probele administrate până în acest moment procesual creează cu suficientă putere rezonabilitatea comiterii de către inculpați a infracțiunilor pentru care sunt cercetați. Se cunoaște că, proclamând dreptul la libertate, scopul textelor din Codul de procedură penală român cât și cel al art.5 din C. Europeană a Drepturilor Omuluieste asigurarea că nici o persoană nu va fi lipsită de libertatea sa în mod arbitrar. (cauza Amuur c/a Franței).

Protejarea libertății individuale împotriva ingerințelor arbitrare ale autorităților nu trebuie să stânjenească însă eforturile autorităților judiciare în administrarea probelor, desfășurarea procesului în bune condiții.

I. europeană a afirmat adeseori în jurisprudența sa că orice privare de libertate trebuie să fie făcută în conformitate cu normele de fond și de procedură prevăzute de legislația națională, dar în același timp, trebuie să respecte scopul esențial al art.5: protejarea individului împotriva arbitrariului autorităților statale (C.Bârsan, C. Europeană a Drepturilor Omului. Comentariu pe articole, vol.I Drepturi și Libertăți, B. 2005).

Indiciul este un element care poate indica sau poate fi revelator asupra unui fapt sau asupra vinovăției celui care l-a comis. El conține o știință sau o cunoștință certă și directă asupra unui fapt, circumstanțe, situații, iar prin informația și revelația produsă de această știință dă o probă indirectă cu privire la existența infracțiunii și a vinovăției - proba indicială.

Principiile de securitate juridică și de protecție împotriva arbitrariului impun fondarea fiecărei privațiuni de libertate pe o bază legală specifică și pe o suspiciune rezonabilă.

S.rea parchetului de a se menține împotriva inculpaților măsura arestării preventive, este justificată prin prisma art.148 lit.f C.

Prin luarea acestei măsuri nu trebuie să se înțeleagă că inculpaților li se impută săvârșirea unor infracțiuni, ci că există probe și indicii considerate temeinice în acest sens, în raport cu stadiul în care se află procesul penal. Ori, suntem în prezența indiciilor temeinice atunci când din datele existente în speță rezultă presupunerea că persoana față de care se efectuează urmărirea penală, a săvârșit fapta.

În consecință, dacă prin termenul „. se înțelege, conform dispozițiilor art.63 C. ";orice element de fapt care servește la constatarea existenței sau inexistenței unei infracțiuni, la identificarea persoanei care a săvârșit-o și la cunoașterea împrejurărilor necesare pentru justa soluționare a cauzei";, în legătură cu termenul „indicii temeinice"; ele sunt simple presupuneri, determinate de aparențe mai mult sau mai puțin grăitoare.

Indicii temeinice există atunci când din examinarea atentă a unor date existente în cauză, se desprinde în mod motivat, ce trebuie justificat, analizat, presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează urmărirea penală, a săvârșit cu adevărat o faptă ce ar atrage o sancțiune penală. Indiciile trebuie să fie un multiplu, cu surse independente și totodată serioase, fără să conțină pure generalități.

Raționamentul procurorului trebuie, în acest sens, să fie satisfăcător, convingător, să arate motivele pentru care măsura este necesară, iar lipsa unor elemente reale, raționale, cât de cât convingătoare, face ca măsura de arestare preventivă să fie ilegală.

C. Europeană a Drepturilor Omului prevede, la art.5, posibilitatea arestării sau reținerii persoanei în vederea aducerii ei în fața autorității competente „atunci când există motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune";. În spiritul Convenției, prezumția de nevinovățienu exclude arestarea preventivă. De aceea, nu se poate susține că dispozițiile legale ar fi contrare prevederilor constituționale și dispozițiilor corespunzătoare privitoare la prezumția de nevinovăție, cuprinse în pactele și convențiile internaționale privitoare la drepturile omului.

Art.23 din Constituția României, republicată, prevede că libertatea individuală și siguranța persoanei sunt inviolabile, iar reținerea sau arestarea unei persoane este permisă numai în cazurile și cu procedura prevăzute de lege.

Raportând dispozițiile legale la C. pentru Apărarea Drepturilor

Omului și a Libertăților Fundamentale, constatăm că acestea transpun întocmai în dreptul intern prevederile art.5 paragraf 1 lit.c din Convenție, potrivit cărora o persoană poate fi lipsită de libertatea sa dacă a fost arestată sau reținută, în vederea aducerii sale în fața autorității judiciare competente, sau când există motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune sau când există motive temeinice de a crede în necesitatea de a o împiedica să săvârșească o infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia.

Nu în ultimul rând potrivit art.149/1 C. pentru a se putea dispune arestarea preventivă a inculpaților trebuie să fie întrunite condițiile prevăzute de art.143 C. și să existe în mod corespunzător vreunul din cazurile reglementate de art.148 C., iar arestarea să fie în interesul urmăririi penale.

Referitor la existența în cauză a probelor și indiciilor temeinice care să dovedească presupunerea rezonabilă că inculpații recurenți ar fi comis infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată sunt: procesele verbale de cercetare la fața locului; procesele-verbale de verificare în evidențe auto; procesele-verbale de recunoaștere după fotografii; declarațiile celor 45 de martori audiați în faza de urmărire penală, din care relevante sunt cele ale numiților O. M. A., B. V., B. C., C. G. G., B. A. L., B. V., P. C., C. G., S. I., M. P., V. M. M., P. S., T. M. V., P. S. R., P. L. D., N. I., C. D., P. D. A., confirmate prin depozițiile celor 17 martori audiați nemijlocit în fața tribunalului; procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate; rapoartele preliminare întocmite de U. din cadrul IPJ C.; procesele-verbale întocmite cu ocazia perchezițiilor corporale, domiciliare și cele ale autovehiculelor aparținând inculpaților; planșele foto depuse la dosar; declarațiile tuturor inculpaților cercetați în cauză care se coroborează perfect cu depozițiile inculpaților S. G. A. și O. C. A., care au dezvăluit și recunoscut, prezentând în detaliu comiterea infracțiunilor în materialitatea lor.

Examinând îndeplinirea, în concret, a condițiilor prevăzute de art.143 C. luarea măsurii arestării preventive se constată că în mod întemeiat prima instanță a concluzionat în sens afirmativ. În apărarea inculpaților, toți avocații au arătat că în speță, nu există probe și indicii temeinice care să justifice arestarea inculpaților, încadrarea juridică a infracțiunilor imputate prin rechizitoriul parchetului nu este cea legală, prejudiciul stabilit prin actul de inculpare urmează să fie certificat prin efectuarea unor expertize contabile, unele mijloace de probă nu sunt legal administrate impunându-se înlăturarea lor, ceea ce justifică punerea de îndată în libertate a recurenților.

Curtea reține că în această fază a recursului, instanța nu are abilitatea de a cenzura corectitudinea administrării probelor de către organele de anchetă și nici de a verifica apărări care țin de fondul cauzei.

Până la dovada contrarie, probele administrate de procuror nu pot fi înlăturate de către instanța sesizată cu luarea unei măsuri preventive.

Potrivit disp.art.3002, 160/b rap.la art.300/1 alin.3 C., când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, menține, prin încheiere motivată, arestarea preventivă sau potrivit alin.2 al aceluiași articol, dacă constată că temeiurile care au determinat arestarea au încetat, sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune prin încheiere, revocarea măsurii arestării preventive.

În cauza de față, nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate și în consecință, ceea ce curtea trebuie să analizeze, sunt temeiurile care au determinat arestarea preventivă și dacă acestea impun sau nu, în continuare, privarea de libertate.

În privința indiciilor temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații sunt autorii infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată, acestea au fost analizate în mod definitiv la momentul luării măsurii arestului preventiv și nu s-au modificat până la sesizarea instanței prin rechizitoriu și nici până la soluționarea prezentului recurs.

În lumina dispozițiilor art.148 lit.f C., este justă și aprecierea primei instanțe privind pericolul concret pe care lăsarea în libertate a inculpaților l-ar determina pentru ordinea publică, sub acest aspect avându-se în vedere natura și gravitatea sporită a faptelor de care sunt acuzați - reflectată în regimul sancționator sever aplicabil acestora-, modalitatea presupusă de comitere a faptelor respective, numărul mare al victimelor vizate de infracțiunile de înșelăciune, fals și la legea circulației, caracterul organizat al grupării infracționale care se ocupa cu astfel de acțiuni, din care sunt acuzați și inculpații că ar fi făcut parte, ramificațiile și amploarea acestei activități infracționale, puternica rezonanță negativă pe care astfel de fapte o au în rândul opiniei publice, precum și recrudescența fenomenului infracțional de aceeași natură, elemente care în mod obiectiv și rezonabil, justifică reacții ferme și credibile din partea organelor judiciare.

Prima instanță a dat o interpretare corectă și a făcut o aplicare justă a dispozițiilor art.136 alin.1 și 8 C.întrucât circumstanțele personale favorabile invocate de fiecare dintre inculpați nu pot constitui, prin ele însele, temei al reconsiderării privării lor de libertate, acestea trebuind evaluate în contextul gravității sporite a faptelor de care sunt acuzați și a scopului urmărit prin măsura preventivă dispusă, respectiv asigurarea unei bune desfășurări a procesului penal. Întrucât nu au intervenit elemente noi care să modifice temeiurile ce au determinat arestarea inițială a recurenților, Curtea a constatat că potrivit art.139 alin.1 C. tribunalul a respins în mod legal cererile inculpaților de înlocuire a măsurii arestării preventive cu aceea a obligării de a nu părăsi localitatea sau țara. Așa cum rezultă din încheierea atacată,

Tribunalul Cluj a procedat la efectuarea verificărilor dispuse de legeaprocesual penală și a constatat în mod justificat că temeiurile de fapt și de drept care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă, confirmând în continuare privarea de libertate a recurenților V. O. M., S. G., Ș. V. D., C. A., S. G., M. A., F. A. P. și O. C. A., respectiv infracțiunile deduse judecății sunt presupus a fi grave, fiind sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, existând probe certe că lăsarea inculpaților în libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică.

Condiția existenței pericolului concret pentru ordinea publică, este îndeplinită, având în vedere infracțiunile pentru care inculpații recurenți au fost cercetați și deduși judecății, acestea fiind deosebit de grave, aducând atingere unor valori sociale ocrotite de lege, deoarece în domeniul patrimoniului privat, rostul dispozițiilor incriminatoare este acela de a proteja proprietatea, indiferent de formele ei. În acest moment procesual lăsarea în libertate a inculpaților recurenți ar crea o stare de neliniște și neîncredere în rândul membrilor societății, sporindu-se nejustificat gradul de insecuritate socială la nivel local (cauza Letellier contra Franței). În speță, există indicii temeinice că inculpații recurenți au săvârșit presupuse fapte grave, care prin modalitatea de realizare și urmările produse duc la concluzia existenței pericolului concret pentru ordinea publică. Lăsarea în libertate a recurenților ar aduce atingere dezideratelor impuse de legea penală, creîndu-se un climat de insecuritate socială și de neîncredere a cetățenilor în actul de justiție.

Mai mult decât atât, manifestările nejustificate de clemență ale instanței, nu ar face decât să încurajeze, la modul general, astfel de tipuri de comportament antisocial și să afecteze nivelul încrederii societății în instituțiile statului chemate să vegheze la respectarea și aplicarea legilor.

Măsurile preventive în cauze de acest gen, care afectează direct și grav bugetul privat, se impun cu necesitate nu pentru că nu se poate trece peste starea de pericol pe care au creat-o în timpul îndelungat în care au fost derulate operațiunile financiare, ci pentru că această măsură este necesară împotriva activității grupărilor infracționale, care trebuie stopată prin intervenția autorităților judiciare.

Activitatea infracțională derulată lovește grav interesele economice ale societății, iar urmările acestor manifestări trebuie suportate de cei care le comit, deoarece nu se poate tolera îmbogățirea lor pe seama sacrificiilor financiare ale bugetului privat. De aceea, autoritățile judiciare trebuie să intervină, acest gen de cauze necesitând măsuri și acțiuni de așa manieră coordonate, încât să fie susceptibile să lovească în interesele ilicite promovate de cei implicați.

Inculpații recurenți prezintă un pericol criminogen ridicat, rezultat din persistența infracțională pe care au manifestat-o (activitatea infracțională a fost stopată doar de intervenția autorităților judiciare) dar și din urmările greu de reparat sub aspect patrimonial produse numeroaselor persoane juridice. P., prin modul de acțiune, inculpații au încercat să instituie „o altă ordine socială, noi reguli de respectarea legii";, altele decât cele edictate de stat ca entitate individuală și garant al valorilor sociale protejate de lege. În acest context, sentimentul de revoltă în rândul societății este remarcat de amploarea unor asemenea fapte în rândul unor comunități, iar insecuritatea socială, practic, se resimte laorice pas. Contextul obligă și impune o reacție fermă a autorităților judiciare competente ca o necesitate stringentă, întrucât climatul economic firesc este profund afectat de aceste grupări infracționale. Nu poate fi ignorat prejudiciul cauzat prin faptele inculpaților, acesta fiind deosebit de ridicat, cifrându-se la valoarea de

550.859,41 lei.

Pericolul concret pentru ordinea publică este reliefat și de rezonanța negativă care s-a creat în mediul de afaceri, ca efect al presupuselor fapte de care sunt bănuiți inculpații, ecou care nu s-a stins după aproximativ 7 luni de la data arestării acestora.

Tot în privința pericolului concret pentru ordinea publică, trebuie precizat că în dreptul național sunt prevăzute pedepse de peste 10 ani închisoare pentru infracțiunile de care sunt acuzați inculpații, deci, prin gravitatea deosebită și prin reacția particulară a opiniei publice, faptele de natura celor reținute în sarcina recurenților, sunt considerate că suscită o tulburare a societății, așa încât, sub acest aspect, justifică o detenție preventivă (cauza Letellier contra Franței din 26 iunie 1991).

Toată etapa investigativă întinsă pe mai multe luni sau ani, în acest tip de cauze rezultă din faptul că organele judiciare trebuie să exploateze informațiile, să le analizeze, pentru a avea convingerea rezonabilă că activitățile financiare, derulate, sunt în sfera infracțională. În acest tip de cauze, de crimă organizată, activitățile sunt înfăptuite în mod conspirat, cu scopul principal al obținerii de profituri ilicite la cote deosebit de ridicate. De aceea, nu se poate pretinde organelor judiciare să finalizeze o parte a cercetărilor într-un anume interval de timp, pentru că trebuie dovedită nu doar activitatea în sine, dar și apartenența fiecărui presupus membru la grupare.

Produsul infracțiunilor de crimă organizată este totdeauna unul cuprinzător, extrem de periculos pentru societate, chiar dacă efectele sale nu sunt întotdeauna vizibile în planul public. De aceea, și modalitatea de comitere, durata în timp, arsenalul de mijloace implicate sunt de cele mai multe ori plasate într-un perimetru extins, intern și extern, îmbrăcat în aparență legală. Permanent în cadrul organizației structurate, bazată pe ordine, ierarhie, pe desemnarea locului fiecăruia și a operațiunilor folosite, se urmărește disimularea originii ilicite a tranzacțiilor, bunurilor, a plăților fictive, a operațiunilor. De aici, rezidă periculozitatea evidentă a autorilor implicați și necesitatea cercetării lor în stare de arest preventiv.

Indiciile și probele temeinice din faza de urmărire penală reliefează că inculpații s-au asociat, s-au protejat unul pe altul și au acționat în vederea comiterii de infracțiuni.

Pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social, dar acestea prezintă puncte de interferență, astfel că, în practica judiciară s-a conturat un punct de vedere majoritar, în sensul că pericolul concret pentru ordinea publică se apreciază atât în raport cu datele referitoare la faptă, adică natura și gravitatea infracțiunii comise, cât și cu rezonanța socială negativă produsă în comunitate ca urmare a săvârșirii acesteia, datele referitoare la persoana inculpatului, antecedentele penale ale sale. Numai criteriul referitor la pericolul concret sau generic al infracțiunilor săvârșite de inculpați nu poateconstitui temei pentru luarea sau menținerea măsurii arestării preventive. O parte a doctrinei naționale a susținut că pentru infracțiuni deosebit de grave, cum sunt și cele de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, probele referitoare la existența acestor infracțiuni și identificarea făptuitorului constituie tot atâtea probe cu privire la pericolul concret pentru ordinea publică, întrucât prin natura lor au o rezonanță și implicații negative asupra siguranței colective.

Prin urmare, există anumite tipuri de infracțiuni care, prin natura lor, conduc la ideea unui pericol concret pentru ordinea publică, fie prin amploarea socială a fenomenului infracțional pe care îl presupun și îl dezvoltă, fie prin impactul asupra întregii colectivități, și care justifică luarea măsurii arestării preventive.

Art.5 paragraf 1 lit c din Convenție și implicit practica C. au dezvoltat noțiunea autonomă de „ motive plauzibile"; ( cauza Fox,

Campbell și Hartley contra Regatului Unit, hotărârea din 30 august

1990). Această noțiune depinde de circumstanțele particulare ale fiecărui caz. Faptele pe care se bazează aceste motive plauzibile trebuie să fie nu doar autentice, ci și să convingă un observator independent că acea persoană este posibil să fi comis acea infracțiune, motive puse în evidență de circumstanțele particulare ale speței de față.

Curtea de A. efectuând un examen propriu al cauzei, va analiza garanțiile oferite de C. împotriva privării arbitrare de libertate a inculpaților, de către autorități, prin prisma menținerii temeiurilor de arestare vizate de art.148 lit.c și f C., în prezenta speță.

Referitor la tulburarea ordinii publice, prin prisma cauzelor

Dinler contra T.iei din 31 mai 2005, Dumont-Maliverg contra Franței din

31 mai 2005, C. recunoaște că prin gravitatea lor particulară și prin reacția publicului la săvârșirea lor, anumite infracțiuni pot să provoace o tulburare socială de natură a justifica o detenție provizorie, cel puțin pentru un anume timp. A. factor nu este pertinent și suficient decât dacă se bazează pe fapte de natură să demonstreze că eliberarea deținutului ar tulbura liniștea publică. În plus, detenția nu rămâne legitimă decât dacă ordinea publică continuă să fie efectiv amenințată; menținerea în detenție preventivă nu poate fi dispusă numai în anticiparea unei pedepse privative de libertate. A., conform jurisprudenței Curții, riscul de tulburare a ordinii publice nu trebuie să fie apreciat în mod abstract, motivarea instanței cu privire la prelungire trebuind să se refere la toate temeiurile ce impun detenția provizorie.

Curtea apreciază că trecerea unui interval de timp de 7 luni de la arestarea preventivă a inculpaților, nu a diminuat forța de convingere a justificării detenției preventive numai pe baza unor asemenea considerații, câtă vreme probațiunea testimonială nu a fost epuizată, din cei 45 martori propuși prin rechizitoriu în acuzare s-au audiat doar 17, s-au ascultat toți inculpații, cercetarea judecătorească nu este finalizată până în prezent, urmând să se efectueze și probe științifice, respectiv rapoarte de expertiză contabilă pentru dovedirea cuantumului exact al prejudiciului.

Pe de altă parte, gravitatea infracțiunii - existența unei bănuieli puternice de participare la săvârșirea unor infracțiuni grave, Curteaapreciază că legitimează și singură o detenție provizorie (cauza Naus c.Poloniei din 16 sept.2008).

Pericolul ca acuzații să se sustragă de la procesul penal.

Un asemenea pericol nu se poate aprecia numai pe baza gravității pedepsei pe care o riscă persoana respectivă (cauza Kalay c.T.iei-22 sept.2005; Kankowski c.Poloniei - 4 oct.2005; Karagoz c.T.iei - 20 oct.2005; Muller c.Franței - 17 martie 1997). Alte circumstanțe, cum ar fi caracterul celui interesat, moralitatea, domiciliul, profesia, resursele, legăturile familiale, legăturile de orice natură cu țara în care sunt urmăriți, pot să confirme existența pericolului de sustragere de la proces, sau să-l facă să pară atât de redus încât să nu justifice detenția provizorie. De asemenea, ar putea fi avut în vedere faptul că, înaintea arestării cel în cauză se sustrăsese urmăririi penale și arestării (cauza Kozik c.Poloniei - 18 iulie 2006). Probele dosarului, așa cum s-a arătat deja învederează că inculpații O. și V. posedă cazier, au mai fost confruntați cu legea penală, existând pericolul ca liberi fiind, să se sustragă judecății. Inculpații V. O., C. A., F. A., Ș. V., M. A. și O. C., deși au avut locuri de muncă la data arestării, resurse materiale din care să- și asigure existența, un domiciliu stabil, nu există nicio garanție față de modul de derulare a activității infracționale, perioada de timp lungă în care au acționat, că puși în libertate, nu s-ar sustrage procesului penal, câtă vreme inculpatul V. O. este divorțat, inculpatul C. A. este necăsătorit, de asemenea inculpatul F. A., inculpatul S. G. este divorțat, la fel și inculpatul O. C.

Pericolul de influențare a procesului .

C. acceptă în unele cauze faptul că autoritățile apreciază că trebuie să păstreze un suspect în detenție, cel puțin la începutul anchetei, pentru a-l împiedica să o perturbe, în special dacă este vorba despre o cauză complexă care necesită cercetări delicate și multiple. D. o perioadă, imperativele anchetei nu mai sunt suficiente, chiar într-o asemenea cauză, pentru a justifica detenția: în mod normal, pericolele respective diminuează cu timpul, pe măsură ce sunt efectuate investigațiile necesare, sunt luate depozițiile persoanelor implicate și realizate toate verificările cerute de circumstanțele cauzei. (cauza

W.c.Elveției - 25 ianuarie 1993).

Riscul presiunilor asupra martorilor sau al obstrucționării anchetei în alte moduri nelegale nu justifică întreaga perioadă de detenție. (cauza Krawczak c.Poloniei - 4 oct.2005). Așa cum s-a mai învederat, în prezent cercetarea judecătorească este de abia la început, din cei 45 de martori propuși prin rechizitoriu în acuzare, au fost ascultați doar 17, urmând să fie propuse pentru dovedirea prejudiciului cauzat în speță, efectuarea unor probe științifice, respectiv rapoarte de expertiză contabile, condiții în care până la administrarea probelor testimoniale inculpații pot obstrucționa derularea procesului.

Negarea culpabilității de către reclamanți

Orice acuzat are dreptul la tăcere și de a contesta faptele care îi sunt reproșate și nu se poate fundamenta menținerea în detenție numai pe faptul că inculpații neagă orice vinovăție sau refuză să răspundă întrebărilor care le sunt puse, aceștia fiind prezumați nevinovați de-a lungul procesului (cauza Gerard Bernard c.Franței - 26 sept.2006).

Autoritățile judecătorești nu ar putea să susțină că, negând faptele, inculpații ar fi impus practic menținerea lor în detenție (Dumont-

Maliverg c.Franței - 31 mai 2005). D. cum se cunoaște, inculpații din prezenta cauză, în mod constant și-au afirmat nevinovăția (V. O., C. A. I., M. A., S. G., Ș. V., F. A. P., inițial și inculpatul O. C. A., acesta revenind însă, asupra poziției de nerecunoaștere, după prezentarea materialului de urmărire penală, cooperând sincer cu procurorul și instanța), astfel că Tribunalul Cluj respectându-le dreptul la apărare, a încuviințat toate probele solicitate de aceștia pentru aflarea adevărului obiectiv. În privința inculpatului S. G. A., se reține că a fost sincer atât în faza de urmărire penală, cât și în fața instanței de judecată. Cu toate acestea, cercetarea judecătorească fiind abia la început, până la terminarea audierii martorilor, se impune menținerea inculpaților în stare de arest pentru o bună desfășurare a actului de justiție.

Pericolul de repetare al faptelor

Gravitatea unei inculpări poate să conducă autoritățile judiciare să plaseze și să lase suspectul în detenție provizorie pentru a împiedica tentativele de a comite noi infracțiuni. Mai este nevoie, în plus față de alte condiții, ca circumstanțele cauzei și mai ales antecedentele și personalitatea celui acuzat să facă plauzibil pericolul și adecvată măsura (cauza Clooth c.Belgiei - 12 nov.1991). Actele dosarului reliefează un asemenea pericol, inculpații V. și O. fiind cunoscuți cu antecedente penale. Mai mult, acest pericol de repetare al faptelor din legislația europeană corespunde temeiului înscris la art.148 lit.c C. Curtea reține că acesta este incident în prezenta speță, în privința inculpaților V. O. M., M. A., C. A. și S. G. În acest sens, sunt relevante probele și indiciile temeinice cuprinse în procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate și înregistrate la datele de 15 octombrie 2010, 17 octombrie 2010, 25 octombrie 2010, 28 octombrie 2010, 29 octombrie

2010, 03 noiembrie 2010 - pentru inculpatul V. 18 septembrie 2010, 23 septembrie 2010, 28 septembrie 2010, 3 noiembrie 2010 - pentru inculpatul M. 02 noiembrie 2010 și 03 noiembrie 2010 - pentru inculpații C. și S.

Prin încheierea penală nr.159/R/(...) a Curții de A. C. s-a apreciat că temeiul de arestare preventivă vizat de art.148 lit.c C. nu este incident față de inculpații Ș., F., S. și O.

Curtea reține că temeiul de arestare prev.de art.148 lit.c C. este actual și în prezent, față de inculpații V. O. M., M. A., C. A. și S. G., deoarece dacă ar beneficia de punerea în libertate, câtă vreme au făcut parte dintr-o organizație structurată, bazată pe ordine, ierarhie, fiecare având un loc bine definit, cu sarcini exacte, aceasta le-ar permite reluarea de îndată a activității infracționale.

Pe de altă parte, se constată că instanța de fond a motivat hotărârea judecătorească prezentând argumente suficiente pentru a permite Curții verificarea lor, astfel că invocarea nulității încheierii recurate nu este întemeiată.

Hotărârea judecătorească nu este un act discreționar, ci rezultatul unui proces logic de analiză științifică a probelor administrate în cauză în scopul aflării adevărului, proces de analiză necesar stabilirii stării de fapt, desprinsă din acestea prin înlăturarea unor probe și reținereaaltora, urmare a unor raționamente logice făcute de instanță și care își găsesc exponențialul în motivarea sa.

I. de control judiciar a suplinit prin prezenta hotărâre motivarea instanței de fond și printr-o nouă examinare a cauzei, a răspuns cu argumente la fiecare dintre criticile și mijloacele de apărare invocate de părți, respectând dispozițiile legislației europene enunțate în cauza Boldea c.României.

Judecătorul fondului prin analiza elementelor și a subzistenței temeiurilor arestării preventive, care s-a arătat că impun în continuare privarea de libertate a inculpaților, implicit s-a pronunțat asupra ineficienței unor alte măsuri preventive, respectiv cele vizate de art.145 și

1. C.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Allenet de R. contra Franței din 10 februarie 1995 în paragraful 47 a stabilit că durata rezonabilă a procedurii se apreciază în fiecare cauză în parte, în funcție de circumstanțele sale, după următoarele criterii: complexitatea cauzei în fapt și în drept, comportamentul părților, comportamentul autorităților și importanța pentru cel interesat a obiectului procedurii. De asemenea, în jurisprudența instanței de contencios european s-a stabilit că perioada detenției în timpul procedurilor în apel sau în casație, nu poate fi examinată prin prisma art.5 par.3, ci potrivit art.6 par.1, care are în vedere durata unui proces, în ansamblul său.

Dispozițiile art.21 alin.3 din Constituția României, precum și art.10 din Legea 304/2004 prevăd că toate persoanele au dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil.

În codul de procedură penală nu există nicio dispoziție cu privire la dreptul persoanei la un proces penal desfășurat într-un termen rezonabil, spre deosebire de materia arestării preventive, unde este reglementată instituția termenului rezonabil al arestării.

A., în ceea ce privește măsura arestării preventive a învinuitului sau a inculpatului, atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății, în primă instanță, în apel sau în recurs, codul de procedură penală, cu modificările succesive începând cu anul 2003, reglementează prin dispoziții concrete, previzibile și accesibile luarea, revocarea, înlocuirea, încetarea măsurii arestării preventive, conținând numeroase garanții procesuale, printre care și cele referitoare la durata măsurii cu distincțiile specifice fazelor procesuale.

Curtea învederează că „potrivit jurisprudenței constante a Curții

Europene a Drepturilor Omului (cauza Slezevicius contra Lituaniei și Tudorache contra României), caracterul rezonabil al procedurilor în materie penală se apreciază în funcție de complexitatea cauzei, atitudinea inculpatului și comportamentul autorităților";.

Raportând criteriile mai sus-menționate la contextul concret al cauzei, se constată că procesul vizează 12 inculpați, 7 părți civile și 45 martori, situație ce justifică întinderea procesului penal pe o perioadă de aproximativ 7 luni, cu păstrarea inculpaților în stare de arest preventiv, nefiind depășită încă faza administrării probelor; față de cel de-al doilea criteriu referitor la atitudinea inculpaților, Curtea reține că nu se poate aprecia în nici un caz că aceasta a stat la baza prelungirii excesive a procedurii, deoarece inculpații și-au exercitat dreptul la apărare, pentrua proba lipsa de temeinicie a susținerilor P.; iar față de al treilea criteriu, privind comportamentul T. C., apreciază că de la înregistrarea dosarului, judecătorul fondului a depus diligențe pentru soluționarea corectă a cauzei și pentru aflarea adevărului, neparalizând încercările inculpaților de a-și exercita dreptul la apărare.

Aplicând aceste principii la speța de față, durata arestării preventive a inculpaților de 7 luni este justificată din perspectiva exigențelor art.5 paragraf 3 din C. Europeană a Drepturilor Omului, aceasta nefiind excesivă. Este de remarcat că în această perioadă a demarat cercetarea judecătorească de către o primă instanță, dosarul aflându-se în etapa administrării probelor, astfel că autoritățile naționale au arătat o diligență specială în conducerea procedurilor. (cauzele Crăciun contra României 2008, Petrov contra Bulgariei-2008, Petroulea contra Greciei - 2008).

În acest dosar, este dovedit în afara oricărui dubiu că durata urmăririi penale și a cercetării judecătorești, nu a încălcat prevederile art.6 paragraf 1, și nici durata arestării preventive de 7 luni a recurenților, nu a depășit termenul rezonabil prevăzut de art.5 paragraf

3 așa cum s-a învederat și în cauza Stogmuller contra Austriei. Spre deosebire de hotărârea J. contra României din martie 2010, unde s-a considerat nejustificată menținerea în arest a unei persoane acuzate de corupție, o perioadă mai mare de 11 luni, după momentul audierii martorilor, când nu mai era periclitată cercetarea judecătorească, în prezenta speță, este de remarcat că judecata în primă instanță abia a început, audierea inculpaților și a 17 martori din 45 propuși prin rechizitoriu a avut loc, apărările formulate de recurenți sunt cunoscute, astfel că pentru desfășurarea în condiții corespunzătoare a procesului penal și pentru a se împiedica sustragerea acestora de la proces, este corespunzătoare momentan măsura arestării preventive, subzistând temeiurile inițiale care au impus-o, conform art.136 C.

Nimic nu împiedică instanța de fond sau chiar pe cea de recurs, ca după administrarea probelor testimoniale, dacă se va impune efectuarea și a celor științifice, pentru a nu se prelungi durata rezonabilă a arestării, să dispună înlocuirea privării de libertate cu o altă măsură, mai puțin restrictivă de drepturi, în privința recurenților.

Nu în ultimul rând, Curtea reține prin prisma deciziei C. „N contra

Austriei"; din 27 iunie 1968 că la menținerea unei persoane în detenție, magistrații nu trebuie să se raporteze numai la gravitatea faptelor, ci și la alte circumstanțe, în special cu privire la caracterul persoanei în cauză, la moralitatea, domiciliul, profesia, resursele materiale, legăturile cu familia. Atât prin referire la conținutul acestei decizii, cât și a celei pronunțate în cauza Dolgova c. R.iei din 2 martie 2006 și Scundeanu c.României din februarie 2010, Curtea învederează că în privința fiecărui inculpat recurent sunt întrunite cerințele vizate și temeiul de arestare reglementat de art.148 lit.f C.

A., inculpatul V. O. M. este în vârstă de 44 ani, nu a recunoscut decât parțial comiterea faptelor imputate, respectiv actul infracțional în dauna părții vătămate SC P. SA G., este cunoscut cu antecedente penale și și-a asumat o poziție de lider față de ceilalți inculpați. D. avea un loc de muncă onorabil, a preferat potrivit probelor și indiciilor să se impliceîn activități cu caracter infracțional pentru a realiza venituri ilicite, cauzând un prejudiciu bugetului privat în sumă de 550.859 lei.

A. circumstanțe personale, precum și cele reale referitoare la faptele presupus a fi comise justifică menținerea stării de arest.

În privința inculpatului S. G. se justifică menținerea stării de arest, acesta având în faza de urmărire penală o atitudine de nesinceritate, susținând că nu face parte dintr-o grupare de criminalitate organizată. R. este în vârstă de 43 de ani, este domiciliat în localitatea A. jud.Constanța, nu are un loc de muncă din care să-și asigure resursele materiale zilnice, este căsătorit. Deoarece din actele de la dosar nu rezultă că inculpatul ar avea o ocupație stabilă, care să-i asigure veniturile necesare, singura concluzie care se impune este aceea că desfășurarea unor acte ilicite, este singura sursă de existență a acestuia. Este acuzat că a provocat un prejudiciu avutului privat în sumă de

433.009 lei.

Referitor la inculpatul C. A. I., Curtea reține că față de poziția avută în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, de nerecunoaștere a faptelor imputate de către procurori, nu este oportună lăsarea sa în libertate la acest moment procesual, deși nu posedă antecedente penale, este necăsătorit, fără copii, există riscul ca liber fiind să pericliteze buna desfășurare a cauzei.

În privința inculpatului S. G. se justifică menținerea stării de arest, deși acesta a avut în faza de urmărire penală și a cercetării judecătorești o atitudine de sinceritate. R. este în vârstă de 36 de ani, este domiciliat în B., nu are un loc de muncă din care să-și asigure resursele materiale zilnice, este divorțat. Deoarece din actele de la dosar nu rezultă că inculpatul ar avea o ocupație stabilă, care să-i asigure veniturile necesare, singura concluzie care se impune este aceea că desfășurarea unor acte ilicite, este singura sursă de existență a acestuia, astfel că momentan pentru buna desfășurare a actului de justiție se impune menținerea arestării. Este acuzat că a provocat un prejudiciu avutului privat în sumă de 420.387 lei.

Referitor la inculpatul F. A. P., Curtea reține că față de poziția avută în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, de nerecunoaștere a faptelor imputate de către procurori, nu este oportună lăsarea sa în libertate la acest moment procesual, deși nu posedă antecedente penale, este necăsătorit, fără copii, există riscul ca liber fiind să pericliteze buna desfășurare a cauzei. Este acuzat că a provocat un prejudiciu avutului privat în sumă de 302.538 lei.

Cu privire la inculpatul Ș. V. D., Curtea reține că față de poziția avută în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, de nerecunoaștere a faptelor imputate de către procurori, nu este oportună lăsarea sa în libertate la acest moment procesual, deoarece deși nu posedă antecedente penale, este căsătorit, având un copil minor, există riscul, ca liber fiind, să pericliteze buna desfășurare a cauzei. D. avea un loc de muncă, a preferat potrivit probelor și indiciilor să se implice în activități cu caracter infracțional pentru a realiza venituri ilicite, cauzând un prejudiciu bugetului privat de 275.456 lei.

Referitor la inculpatul M. A., Curtea reține că față de poziția avută în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, denerecunoaștere a faptelor imputate de către procurori, nu este oportună lăsarea sa în libertate la acest moment procesual, deoarece deși nu posedă antecedente penale, are studii superioare, este căsătorit, având în întreținere doi copii minori, există riscul, ca liber fiind, să pericliteze buna desfășurare a cauzei. D. avea propria firmă, a preferat potrivit probelor și indiciilor să se implice în activități cu caracter infracțional pentru a realiza venituri ilicite, cauzând un prejudiciu avutului privat în sumă de 117.850 lei.

În privința inculpatului O. C. A. se justifică menținerea stării de arest, deși acesta a avut în faza de urmărire penală și a cercetării judecătorești o atitudine de sinceritate. R. este în vârstă de 41 de ani, este domiciliat în Câmpia Turzii, a avut o ocupație stabilă la data arestării, studii medii și este divorțat. D. avea un loc de muncă, a preferat potrivit probelor și indiciilor să se implice în activități cu caracter infracțional pentru a realiza venituri ilicite, ceea ce justifică ca fondată soluția instanței de fond, cauzând un prejudiciu avutului privat în sumă de 255.218 lei.

În sinteză, ținând cont de gravitatea presupuselor fapte comise de cei opt recurenți, modalitatea de realizare a infracțiunilor justifică concluzia că nu s-au schimbat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, că ele subzistă și fac necesară în continuare privarea de libertate, iar perioada de 7 luni de când recurenții se află în stare de arest preventiv nu încalcă termenul rezonabil consacrat de dispozițiile art.5 parag.1 lit.a din C. Europeană a Drepturilor Omului, acest termen fiind analizat în raport de circumstanțele specifice cauzei, numărul mare de persoane implicate în activitatea infracțională, care a acționat în mai multe județe și localități din țară.

Față de cele ce preced, se impune menținerea stării de arest a inculpaților, iar pe de altă parte nu este judicioasă luarea față de aceștia a unor alte măsuri restrictive de libertate, prev de art 145, sau 1451 Cod procedură penală, la acest moment procesual, pentru motivele pe larg expuse în considerentele hotărârii.

Așa fiind, se vor respinge ca nefondate recursurile promovate în temeiul art.38515 pct.1 lit.b C.

Se va stabili în favoarea Baroului de avocați C. suma de câte 50

(6x50) lei onorarii parțiale pentru apărătorii din oficiu ai inculpaților M.

A., Ș. V., S. G., V. O., F. A. și O. C. și suma de 100 lei onorariu pentru apărătorul inculpatului S. G., ce se va plăti din fondul M.ui Justiției, conform art.189 C.

În baza art.192 alin.2 C. va fi obligat inculpatul S. G. A. să plăteasca in favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare din care, 100 lei reprezintă onorar avocațial.

Va fi obligat inculpatul C. A. I. să plăteasca in favoarea statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare, iar inculpatii V. O. M., S. G., Ș. V.

D., F. A. P., M. A. si O. C. A. câte 150 lei fiecare, din care câte 50 lei reprezintă onorar avocatial partial in favoarea Baroului C.

P. A. MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpatii:

1.V. O. M.

2.S. G.

3.Ș. V. D.

4.F. A. P.

5.C. A. I.

6.S. G. A.

7. M. A. și

8. O. C. A., împotriva încheierii penale din 16 iunie 2011pronuntata de T. C.

Stabilește onorar avocațial in favoarea Baroului C. in suma de 400 lei, suma ce se va avansa din FMJ.( 6x50 lei si 1x100 lei)

Obliga pe inculpatul S. G. A. să plăteasca in favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare din care, 100 lei reprezintă onorar avocațial.

Obliga pe inculpatul C. A. I. să plăteasca in favoarea statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare.

Obliga pe inculpatii V. O. M., S. G., Ș. V. D., F. A. P., M. A. si O. C. A. să plăteasa in favoarea statului suma de câte 150 lei fiecare din care câte 50 lei reprezintă onorar avocatial partial in favoarea Baroului C.

Definitiva

Pronuntata in ședința publica din 30 iunie 2011.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER V. G. D. P. M. B. D. S.

P.D./D.S./(...)

Jud.fond R. Mornăilă

11 ex.

← Decizia penală nr. 1086/2011, Curtea de Apel Cluj  Decizia penală nr. 1464/2011, Curtea de Apel Cluj →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 1142/2011, Curtea de Apel Cluj