Decizia penală nr. 1464/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
DECIZIA PENALĂ NR.1464/R/2011
Ședința publică din data de 26 septembrie 2011
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE : L. M., judecător
JUDECĂTORI : ANA C.
: M. Ș.
GREFIER : M. V.-G.
M. public, P. de pe lângă Curtea de A. C. - reprezentat prin procuror V. T.
S-a luat spre examinare recursul declarat de contestatoarea N. P., deținută în Penitenciarul Gherla, împotriva sentinței penale nr. 227 din 1 iunie 211 a T.ui C., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă contestatoarea N. P., aflată în stare de arest, asistată de apărător desemnat din oficiu, av. Pușcă A. E. din Baroul Cluj, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care contestatoarea, întrebată fiind, arată că-și menține recursul declarat în cauză și că este de acord să fie asistată de apărătorul desemnat din oficiu.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Apărătorul condamnatei N. P., av. Pușcă A. E. solicită admiterearecursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, să se dispună în temeiul art. 461 lit.d Cod pr.pen. admiterea contestației la executare, respectiv să se dispună deducerea din durata pedepsei de 12 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr.109/2011 a Curții de A. B., de recunoașterea sentinței penale nr. 1/2008 a Curții de J. de A. din M., a perioadei de 495 de zile considerate executate prin câștig de muncă în I.
Apreciază că cererea formulată de contestatoare este justificată raportat la înscrisurile depuse de aceasta la filele 8 și 9 din dosarul de fond, din care rezultă că se acordă o reducere a pedepsei cu un număr de 495 zile considerate câștigate prin muncă.
Reprezentantul P.ui solicită respingerea recursului declarat decontestatoarea N. P. ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii atacate.
Susține motivele arătate de Tribunalul Cluj și în esență arată că, prin hotărârea pronunțată de Curtea de A. B. s-a soluționat cererea de transfer din partea contestatoarei, care a fost condamnată în Italia și în consecință s- a emis mandatul de executare a pedepsei nr.157/2010 din (...).
Conform legislației privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, ca efect al transferării, executarea pedepsei este guvernată de legea statului de executare, respectiv de legea statului român. Astfel, potrivit legislației române, executarea unei fracții de pedeapsă pe baza muncii prestate nu este analizată ca o cauză de reducere a pedepsei, ci ca o condiție a îndeplinirii fracției din pedeapsa necesară liberării condiționate, ca modalitate de individualizare administrativă a executării pedepsei.
Dispozițiile art. 59 alin. 2 Cod penal instituie obligativitatea executării efective a unei fracții de pedeapsă, care se poate completa, până la fracția obligatorie prevăzută de lege, ca perioadă considerată ca executată pe baza muncii prestate. A se da curs solicitării contestatoarei în sensul deducerii din pedeapsa aplicată a perioadei considerată ca executată în baza muncii prestate în Italia, ar echivala cu o încălcare a dispozițiilor art. 76 din Legea nr.275/2006, privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal.
În altă ordine de idei, arată că potrivit legislației române, din pedeapsa aplicată se deduce doar reținerea, arestarea preventivă și perioada executată în afara țării.
Pentru aceste motive, solicită respingerea recursului și obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Contestatoarea N. P., având ultimul cuvânt, solicită admitereacontestației la executare și în consecință să se dispună reducerea din pedeapsa aplicată a unui număr de 495 zile câștigate prin munca pe care a prestat-o în I.
C U R T E A Prin sentința penală nr. 227 din data de 1 iunie 2011 pronunțată de Tribunalul Cluj s-a respins ca neîntemeiată contestația la executareformulată de contestatorul-condamnat N. P. ( fiica lui N. și R., ns. (...), în prezent deținută la Penitenciarul Gherla).
În baza art. 189 alin. 1 C.pr.pen., s-a stabilit în favoarea Baroului C. suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, av. Albu S. L., sumă avansată din FMJLC în favoarea Baroului C., iar în baza art. 192 alin. 2 C.pr.pen., a fost obligată condamnata la 200 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului, sumă care include și onorariul apărătorului desemnat din oficiu.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin contestația la executare înregistrată pe rolul tribunalului la data de (...), petenta-condamnată N. P. a solicitat, în esență, în baza dispozițiilor art. 461 lit. d C.pr.pen., deducerea din durata pedepsei de 12 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 109/(...) a Curții de A. B., definitivă prin nerecurare la data de (...), de recunoașterea sentinței penale nr. 1/2008 din data de (...) a Curții cu J. de A. M., definitivă prin sentința din (...) a Curții Supreme de C., a perioadei de 495 de zile considerate ca executate prin câștig în muncă în I.
În dovedirea cererii, petenta-condamnată a depus la dosar ordonanțele de reducere a pedepsei ca urmare a purtării corespunzătoare în detenție (f.
7-13).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a constatat faptul că prin sentința penală nr. 109/(...) a Curții de A. B., definitivă prin nerecurare la data de (...) (f. 14-17) a fost admisă sesizarea formulată de P. de pe lângă Curtea de A. B. și, pe cale de consecință, s-a dispus recunoașterea sentinței penale nr. 1/2008 din data de (...) a Curții cu J. de A. M., definitivă prin sentința din (...) a Curții Supreme de C., prin care petenta N. P. a fost condamnată la o pedeapsă de 12 ani și 2 luni închisoare, la pedeapsa accesorie a interdicției de a ocupa și exercita funcții publice și la pedeapsa complementară a interdicției de a ocupa și exercita funcții publice pe viață, adaptând, conform art. 146 alin. 1 din Legea 302/2004 pedeapsacomplementară aplicată, la pedeapsa complementară a interdicției de a ocupa și exercita funcții publice pe o durată de 10 ani după executarea pedepsei.
S-a constatat că prin ordonanța din (...) a Curții cu J. de A. M. pedeapsa de 12 ani și 2 luni a fost grațiată parțial, condamnata având de executat 12 ani închisoare, din care s-a dedus perioada executată de la (...) la zi, dispunându-se transferarea condamnatei într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei de 12 ani închisoare, reținându-se că faptele reținute în sarcina condamnatei au corespondent în legislația română, realizând conținutul constitutiv al infracțiunilor prevăzute de art. 329 C., art. 12, art. 13 din Legea 678/2001, cu aplicarea art. 33 lit. a
C.
Verificând actele de la dosar, tribunalul a constatat că prin hotărârea definitivă a Curții de A. B. s-a soluționat în fapt cererea de transfer într-un penitenciar din România formulată de petenta-condamnată N. P., cetățean român.
Odată intrată în puterea lucrului judecat, hotărârea Curții de A. B., prin care s-a soluționat definitiv cererea de transfer din partea unui resortisant român condamnat în alt stat prin acceptarea transferului, este pusă în executare.
Potrivit art. 149 alin. 4 și art. 150 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, punerea în executare a hotărârii de transfer se face de către Curtea de A. B. Pe cale de consecință, a fost emis mandatul de executare a pedepsei nr. 157/2010 din (...) al Curții de A. B. (f. 18).
Potrivit dispozițiilor art. 144 alin. 3 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, ca efect al transferării, executarea pedepsei este guvernată de legea statului de executare, așadar, de legea statului român.
Or, în acord cu dreptul material și procesual penal român, considerarea ca executată a unei fracții de pedeapsă pe baza muncii prestate este analizată nu ca și o cauză de reducere a pedepsei în înțelesul art. 461 lit. d C.pr.pen., ci ca și condiție a îndeplinirii fracției de pedeapsă necesară liberării condiționate, ca și modalitate de individualizare administrativă a executării pedepsei (art. 59 și urm. C.). În acest sens sunt dispozițiile art. 59 alin. 2 C., care instituie obligativitatea executării efective a unei fracții de pedeapsă, care se poate completa, până la fracția obligatorie prevăzută de lege, cu perioada considerată ca executată pe baza muncii prestate. În aceste condiții, a dispune în sensul deducerii din pedeapsa aplicată condamnatei perioada considerată ca executată în baza muncii prestate în Italia, ar echivala cu lipirea de eficiență a dispozițiilor art. 76 din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, care instituie reguli specifice de echivalare a zilelor de muncă în zile câștig la executarea pedepsei.
Pe de altă parte, a mai precizat tribunalul, dispozițiile art. 89 C. sunt explicite în sensul că se deduce din durate pedepsei doar reținerea, arestarea preventivă și partea din pedeapsă executată (efectiv) în afara țării, cererea formulată de petenta-condamnată apărând inadmisibilă și din această perspectivă.
Cu toate acestea, petenta are posibilitatea valorificării zilelor câștig în muncă atunci când va deveni propozabilă pentru liberare condiționată, la calcularea fracției de pedeapsă cerută de dispozițiile art. 59 C.
Față de considerentele expuse, s-a respins ca neîntemeiată contestația la executare formulată de contestatorul-condamnat N. P.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurscontestatoarea N. P., fără a arăta în scris motivele, dar în a cărui susținere orală de către apărător și, personal, de către recurentă s-a solicitat casarea sentinței atacate și, rejudecând, admiterea contestației la executare, respectiv să se dispună deducerea din durata pedepsei de 12 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr.109/2011 a Curții de A. B., de recunoașterea sentinței penale nr. 1/2008 a Curții de J. de A. din M., a perioadei de 495 de zile considerate executate prin câștig de muncă în I.
S-au invocat în motivarea recursului, în esență, aceleași aspecte ca și la instanța de fond, respectiv că contestatoarei este justificată, raportat la înscrisurile depuse la dosar și care, dovedesc că aceasta a câștigat prin munca depusă în Italia un număr de 495 zile, ce se impun a fi scăzute din durata totală a pedepsei, pe care o are de executat.
Ver if ic ând ho tăr âre a atac ată, în baza lucrărilor și materialului de ladosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art. 385/14 și art.385/6 alin.3 C.pr.pen., Curtea constată nefondat recursul în cauză, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Potrivit art. 461 lit. d C.pr.pen., contestația contra executării unei hotărâri penale se poate face, printre altele, și atunci când se invocă amnistia, prescripția grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei, precum și orice alt incident ivit în cursul executării.
În speță, judecătorul fondului a constatat în mod corect că motivele invocate de contestatoare - câștigarea prin munca efectuată în Italia a unor zile - nu se circumscriu cazului de contestație anterior menționat, în sensul existenței unei cauze de micșorare a pedepsei pe care o are de executat.
Odată recunoscută de către o instanță română, hotărârea de condamnare a contestatoarei - cetățean român - emisă de către autoritățile judiciare din Italia și, totodată, admisă transferarea acesteia într-un penitenciar din România, pentru continuarea executării pedepsei la care a fost condamnată, executarea pedepsei este guvernată, în continuare, de legea statului de executare, potrivit art. 157 alin.3 din Legea nr.302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, respectiv, de legislația română.
Totodată, potrivit art.158 din Legea nr.302/2004 , în cazul în care statul român optează pentru continuarea executării pedepsei aplicate în statul de condamnare, el trebuie să respecte felul și durata pedepsei prevăzute în hotărârea de condamnare. Așa fiind, în mod legal și temeinic, judecătorul fondului, în baza legislației române în materie - art.89 C. ( în care se menționează ce fel de perioade se pot deduce din durata totală a pedepsei) și art.76 din Legea nr.275/2006 privind executarea pedepselor (care reglementează modalitățile în care autoritatea de executare va calcula pedeapsa care este considerată ca executată pe baza muncii prestate sau a instruirii școlare și formării profesionale, în vederea acordării liberării condiționate) - a constatat că nu poate fi dedusă din durata pedepsei de 12 ani închisoare la care a fost condamnată petenta în Italia, perioada din pedeapsă câștigată prin zile muncă prestată în statul de condamnare, această perioadă putând fi valorificată, eventual, în procesul individualizării executării pedepsei, dacă sunt îndeplinite și celelalte condițiile legale pentru liberarea condiționată a petentei. Pentru toate aceste considerente, hotărârea atacată se constată a fi temeinică și legală, iar recursul fiind nefondat, va fi respins ca atare, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b C.pr.pen. În baza art.189 C.pr.pen. se va stabili în favoarea Baroului C. suma de 100 lei, onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. În baza art.192 alin.2 C.pr.pen. va fi obligată condamnata contestatoare să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial. PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII D E C I D E: Respinge ca nefondat recursul declarat de contestatoarea N. P. ( fiica lui N. si R., nasc.la 4 februarie 1967, deținută în Penitenciarul Gherla), împotriva sentinței penale nr. 227 din 1 iunie 2011 a T.ui C.. Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 100 lei, onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. Obligă pe condamnata contestatoare să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial. Decizia este definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din data de 26 septembrie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI L. M. ANA C. M. Ș. M. V.-G. GREFIER Red.A.C./Dact.H.C. 4 ex./(...) Jud.fond: L.M. F.
| ← Decizia penală nr. 1142/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1787/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
