Decizia penală nr. 1358/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA P.Ă ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
DECIZIA PENALĂ NR.1358/R/2011
Ședința publică din data de 12 septembrie 2011
I. constituită din : PREȘEDINTE: ANA C. - judecător
JUDECĂTORI: M. Ș.
L. M. GREFIER: M. B.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin P. - V.
T.
S-au luat spre examinare recursurile formulate de către inculpatul R. A. și Ministerul Public - P. de pe lângă Tribunalul Cluj, împotriva deciziei penale nr.76/A din 14 februarie 2011 a T.ui C., pronunțată în dosarul nr.(...), inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune prev.de art.215 al.1,2 și 3 C., fasl material în înscrisuri oficiale prev.și ped.de art.288 al.1 C., cu aplic.art.41 al.2 C., art.42 C., fals în înscrisuri sub semnătură privată prev.și ped.de art.290 C. și uz de fals prev.și ped.de art.291 C., totul cu aplic.art.33 lit.a și art.37 lit.b C.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul R. A. asistat de apărător desemnat din oficiu av.Driha D. T. din cadrul Baroului C., cu delegația la dosar, lipsă fiind inculpatul R. A. și partea civilă L. A.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților în dezbaterea recursurilor.
Reprezentantul M.ui P., în susținerea recursului parchetului, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat în scris, casarea parțială a hotărârii atacate, cu privire la dispoziția de achitare a inculpatului pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune prev.de art.215 al.1,2,3 cu aplic.art.37 lit.b C., reținerea cauzei spre rejudecare și pe cale de consecință, condamnarea inculpatului și pentru această infracțiune la o pedeapsă înscrisă în limitelelegale, cu reținerea tuturor circumstanțelor față de infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat, cu luarea în considerare a stării de recidivă și refacerea operațiunilor juridice referitoare la concursul de infracțiuni, cu aplicarea unei pedepse privative de libertate.
În susținerea recursului arată că instanțele au considerat că nu subzistă elementele de înșelăciune raportat la acuzația principală în forma agravantă, pentru motivul reținut și de instanța de apel și de către prima instanță, legat de nedovedirea producerii unui prejudiciu în ce o privește pe partea civilă prin activitatea dedusă judecății prin care instanța a și reinterpretat-o prin conținutul acesteia. A. că soluțiile sunt netemeinice prin modul în care s-a evaluat acest material probator. Întreaga soluție și motivarea în ansamblu, se bazează pe o singură teză, respectiv pe declarațiile inculpatului că sunt reale și declarațiile părților vătămate care sunt false.
I. nu face nici o referire la celelalte mijloace de probă. Pe de o parte, martorii au cunoscut elemente indirecte, fie au fost prezenți la discuțiile legate de vânzarea terenului respectiv, fie cunosc elementele din spusele părții vătămate care au încercat să verifice proprietatea inculpatului asupra acestuia,fie martori care cunosc că acel teren nu se afla în proprietatea inculpatului. De altfel, aceste elemente sunt nediscutabile pentru că instanța a condamnat inculpatul pentru infracțiunile legate de falsificarea documentației, din care rezulta înscrierile de carte funciară, însă întreaga motivație se bazează de fapt pe tranzacția dintre părți, respectiv antecontractul de vânzare - cumpărare, fără a avea elementele unei simulați, nu corespunde realității faptice dintre părți.
În final, rezulta că partea vătămată datorită faptului că inculpatul avea o datorie constând într-o sumă de bani, l-a determinat pe acesta să încheie acest contract contrar voinței inculpatului, pentru a-și asigura o garanție imobiliară cu privire la faptul că nu avea un contract pentru datoria respectivă și nu avea cum să o execute silit și în final a constatat în cadrul procesului de prestație tabulară că terenul nu aparținea inculpatului.
In primul rând, susține că această stare de fapt este determinată de instanță numai pe baza declarațiilor inculpatului. P. vătămată neagă acest element iar alte probe nu există. Practic, se susține că tot ce inculpatul a arătat în apărare este real. Nici măcar aceste elemente nu sunt cele reale rezultate din probe. Susține că declarațiile inculpatului atestă două elemente esențiale : în primul rând că într-adevăr avea o datorie bănească la partea vătămată, singurul element contestat de inculpat fiind cuantumul sumei datorate. De asemenea, inculpatul nu contestă că a falsificat actele. Personal, consideră că restul argumentației instanței nu urmează un fir logic. In primul rând se întreabă de ce o persoană, partea vătămată, a insistat ca o altă persoană, dacă nu-i datorează nimic, să încheie un astfel de act. Ar trebui să fie la bază un șantaj, un motiv imoral, ori instanța nu face astfel de referiri. D. am accepta că exista totuși o datorie, se întreabă de ce instanța nu acceptă că se poate converti o datorie în bani într-o datorie care să îmbrace altă natură, de exemplu vânzarea unui bun pentru acoperirea unei datorii.
Prin urmare, se întreabă de ce inculpatul nu ar dori să plătească suma respectivă. Se mai pune problema de ce o persoană ar obliga un terț să-i vândă un bun despre care partea în cauză nu știe că-i aparține sau că se întocmesc acte false.
Așa fiind, solicită a se avea în vedere situația probatorie din dosarul cauzei. E. de asemenea necontestată toată documentația prin care inculpatul a pretins că posedă un bun care nu-i aparținea.
Ca atare, singura problemă pusă sub semnul întrebării este cuantumul datoriei. Si aici consideră că elementul de certitudine legat de cei 50.000 euro rezultă tot din declarațiile părților pentru că este fără dubiu că acest contract s- a semnat și că toate părțile recunosc indirect că datoria respectivă s-a convertit în acel mod într-o altă formă de plată. Că partea vătămată a înțeles să-și asigure un mod mai serios de recuperare a datoriei prin bunul respectiv este obligația creditorului să recupereze datoria.
D. toate aceste motive spuse de instanță, se concluzionează un fapt care nu corespunde nici unei probe, că de fapt la baza acestui raport nu stă nici o datorie și nici o necesitate de plată a inculpatului.
Această susținere nu este reală și neproducerea unui prejudiciu în acest mod nu se regăsește în probațiunea depusă în dosarul cauzei.
Ca un argument final, arată că inculpatul are antecedente penale tot pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune.
Apărătorul inculpatului R. A., în ce privește recursul declarat de inculpat, având în vedere dispozițiile exprese ale art.385/8 al.4 C.pr.pen., arată căinculpatul nu a apelat hotărârea instanței de fond astfel că apreciază că se poate pune în discuție admisibilitatea acestui recurs. Inculpatul nu a atacat hotărârea instanței de fond și nici a instanței de apel având în vedere că s-arespins apelul P.ui de pe lângă Tribunalul Cluj. A. că recursul acestuia este inadmisibil.
Cu privire la recursul declarat de parchet, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b C.pr.pen., solicită respingerea acestuia ca nefondat.
În susținerea poziției procesuale arată că s-a susținut în fața instanței de recurs faptul că prin hotărârea instanței de apel și a instanței de fond, s-a dispus achitarea inculpatului pe un singur motiv, respectiv că nu s-a cauzat vreun prejudiciu. Hotărârea instanței de apel își însușește întru totul starea de fapt reținută de către instanța de fond și concluziile avute în vedere de aceasta cu privire la infracțiunea de înșelăciune reținută în sarcina inculpatului. Se poate constata că din aceste hotărâri rezultă două motive: faptul că părții vătămate i s-a creat un prejudiciu și faptul că inculpatul nu a urmărit obținerea unui folos material injust prin încheierea contractului, ci din contră acest contract s-a încheiat ca o măsură de garantare a restituirii unui împrumut acordat anterior inculpatului de către partea vătămată.
Cu privire la întrebările retorice ridicate de reprezentantul parchetului arată că instanța nu poate soluționa un dosar pe prezumții. I. trebuia să soluționeze un dosar în funcție de faptele care s-au petrecut. In al doilea rând, deși se susține că soluția de achitare s-a dispus pe baza simplelor declarații ale inculpatului, la fila 12 din dosarul instanței de apel sunt înșirate toate probele care au fost avute în vedere de către instanțe în susținerea soluției de achitare pentru infracțiunea de înșelăciune.
Susține că reprezentantul parchetului nu a răspuns la două întrebări : care este prejudiciul cauzat părții vătămate și care este acel folos material injust pe care l-a urmărit inculpatul prin încheierea acestui contract.
Din actele dosarului rezultă că acel contract s-a încheiat la insistențele și presiunea părții vătămate. D. ce partea vătămată a observat că respectivele acte puse la dispoziție de către inculpat sunt false, și-a luat o măsură de siguranță și a consultat un avocat. La recomandarea avocatului s-a încheiat acel contract de împrumut prin care partea vătămată a fost asigurată în ce privește suma împrumutată inculpatului.
Cu privire la cei 50.000 euro, arată că de fapt sunt 50.000 lei, se susține că ar fi doar un avans din prețul terenului pe care s-ar fi obligat inculpatul să-l înstrăineze părților vătămate. C. acestor susțineri, contractul de vânzare cumpărare spune foarte clar cu titlu de clauză că prețul terenului este de
50.000 lei.
In al doilea rând, instanța a explicat că acei 50.000 lei nici măcar nu au fost dați de către partea vătămată inculpatului. Se întreabă ce interes ar fi avut inculpatul să-i mai dea în plus suma de 50.000 lei pentru acest teren. Intr-o altă ordine de idei, arată că această sumă nici nu are cum să reprezinte valoarea reală a terenului. Prin urmare, partea vătămată a urmărit în mod injust să obțină un teren la o sumă mult mai mică decât valoarea reală a acestuia.
Solicită acordarea onorariului avocațial avansat din FMJ.
Reprezentantul M.ui P., în ce privește recursul formulat de inculpat,solicită respingerea acestuia ca inadmisibil.
C U R T E A
Prin sentința penală nr.553 din (...) pronunțată de Judecătoria Cluj- Napoca, în temeiul art.11 pct.2 lit.a C., raportat la art.10 lit.d C. a fost achitat inculpatul R. A. fiul lui N. și Ana, născut la data de (...) în Caracal, jud. Olt, domiciliat în C.-N., str. A. P., nr. 17, bl. D17, sc. 3, ap. 24, jud. C., fără formelegale în C.-N., str. C. C., nr. 51, jud. C., pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. 1, 2, 3 C., cu aplicarea art. 37 lit. b C.
În temeiul art.290 C., cu aplicarea art.37 lit.b C., a fost condamnat inculpatul R. A., cu datele personale de mai sus, la o pedeapsă de 3 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.
În temeiul art.288 al.1 C., cu aplicarea art.41 al.2 C., art.42 C., art.37 lit.b C., a fost condamnat inculpatul R. A., cu datele personale de mai sus, la o pedeapsă de 4 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri oficiale în formă continuată.
În temeiul art.291 C., cu aplicarea art. 7 lit.b C. a fost condamnat inculpatul R. A., cu datele personale de mai sus, la o pedeapsă de 4 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii uz de fals.
În temeiul art.33 lit.a C. s-a constatat că infracțiunile au fost săvârșite în forma concursului real de infracțiuni și în temeiul art. 34 lit. b C. dispune contopirea pedepselor aplicate mai sus, rezultând pedeapsa cea mai grea de 4 luni închisoare.
În temeiul art.71 C. i-a fost interzis inculpatului exercițiul dreptului prevăzut de art.64 lit. a teza a II-a C. pe durata executării pedepsei.
În temeiul art.14, 346 alin.2 C., coroborat cu art.998 și urm. C.civ. a fost respinsă acțiunea civilă formulată de partea vătămată L. A., domiciliat în O., str. A. J., nr.8, ap.1, jud. Bihor.
În temeiul art.348 C. au fost desființate următoarele înscrisuri falsificate: contract de partaj voluntar aflat la f. 33 din dosar, contract de vânzare- cumpărare aflat la f. 34 din dosar, titlul de proprietate aflat la f. 37 din dosar, extras CF aflat la f. 39-41 din dosar.
În temeiul art. 191 alin. 1 C. a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 350 lei.
În temeiul art. 192 alin. 3 C. restul cheltuielilor judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
În temeiul art. 189 C. onorariul apărătorului din oficiu Vidican M. în sumă de 200 lei s-a avansat din FMJ.
P. a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
În data de (...) inculpatul R. A., în calitate de vânzător, a încheiat cu partea vătămată L. A. și soția acestuia L. L. (care în realitate nu a fost de față în momentul încheierii contractului), în calitate de cumpărători un contract de vânzare-cumpărare sub semnătură privată, având ca obiect un teren în suprafață de 12.000 mp, situat în extravilanul municipiului C.-N., fiind menționat în cuprinsul contractului că terenul face parte din totalul de 24.847 mp, tarla 68/2, parcela 93, identificată prin titlu de proprietate nr.45712/3913/(...). Prețul de vânzare a fost stabilit la suma de 50.000 lei, iar din cuprinsul contractului a rezultat că acesta a fost achitat integral de cumpărătorii L. A. și L. L. (copia contractului fila 34). Contractul de vânzare cumpărare a fost întocmit de către avocatul D. C., în fața căruia cele două părți au susținut că prețul terenului a fost achitat anterior.
Din cercetările efectuate a reieșit că pe parcursul derulării contractului de vânzare-cumpărare, inculpatul R. A. a folosit un titlu de proprietate falsificat pe numele R. N., precum și un înscris sub semnătură privată denumit „. de partaj voluntar";, pentru a-l convinge pe L. A. că are posibilitatea de a efectua demersurile legale pentru a intra în posesia terenului care făcea obiectul contractului, deținând calitatea de moștenitor al defunctului R. N. Din declarația părții vătămate rezultă că, la data încheierii contractului, inculpatul nu a prezentat avocatului D. C. care a redactat înscrisul, titlul de proprietatenr. 45712/3913/(...), ci avea notate pe o hârtie datele acestuia și și-a luat angajamentul că îi va aduce actul avocatului a doua zi.
Astfel, inculpatul a folosit titlul de proprietate despre care ulterior s-a constatat că a fost falsificat de acesta după încheierea contractului cu partea vătămată, prin prezentarea înscrisului avocatului D. C. In legătură cu extrasul de carte funciară falsificat atât din declarația inculpatului, cât și din declarația părții vătămate rezultă că inculpatul l-a expediat prin fax în data de (...) la solicitarea părții vătămate care dorea să efectueze demersurile legale de întabulare a terenului prin intermediul unei acțiuni în instanță. Ambele înscrisuri falsificate de inculpat au fost folosite de acesta ulterior încheierii contractului de vânzare-cumpărare din data de (...), pe parcursul executării acestuia.
Referitor la falsificarea înscrisurilor inculpatul R. A. a descris în cuprinsul declarației din faza de urmărire penală modalitatea concretă în care a acționat, recunoscând că a falsificat prin contrafacere titlul de proprietate nr.45712/3913/(...) pe numele de R. N., prin utilizarea unei copii certificate a unui alt titlu de proprietate real - nr.21181/130/(...), cod 13059826 - emis pe numele de M. G. (socrul său). Acesta a declarat că, pe copia xerox certificată a titlului de proprietate a modificat atât pe față, cât și pe verso, toate datele reale cu alte date false (a acoperit cu hârtie rubricile cu datele reale, după care, a xeroxat actul astfel obținut, iar pe noul act a scris olograf datele false), efectuând mai multe copii după actul astfel falsificat.
În baza actului contrafăcut, respectiv titlul de proprietate nr.45712/3913/(...), inculpatul a recurs și la plăsmuirea unui înscris sub semnătură privată denumit „. de partaj voluntar"; presupus a fi încheiat la data de (...) între inculpat și mama acestuia - R. Ana. Conform mențiunilor nereale cuprinse în acest act, R. Ana, în calitate de comoștenitoare a defunctului R. N. (soț), renunța fără nicio pretenție materială, la partea sa de moștenire - cota de
¼ parte în urma reconstituirii dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 24.847 mp, atribuit defunctului R. N. prin titlul de proprietate nr.45712/3913/(...), în favoarea fiului său - inculpatul R. A., actul în cauză fiind semnat de ambele părți contractante (fila 33).
În cursul lunii februarie 2007, inculpatul R. A., prin aceeași modalitate, a plăsmuit un extras de carte funciară cu nr. 9385 C.-N., nr.top. 7882/2 privind terenul în suprafață de 24.847 mp - proprietar R. N., după cartea funciară cu nr. 9325 C.-N., pe care în data de (...), l-a trimis prin fax cumpărătorului L. A., inculpatul recurgând la această manoperă frauduloasă pentru a-i dovedi părții vătămate că titlul de proprietate nr.45712/3913/(...) emis pe numele de R. N. (act falsificat) este unul real.
Cu ocazia audierii inculpatul R. A. a declarat că, în toamna anului 2006 i-a cerut părții vătămate L. A. suma de 1.500 Euro de care avea nevoie pentru o intervenție chirurgicală la care urma să fie supusă soția lui, acesta acordându-i treptat mai multe sume de bani cu titlu de împrumut, în total suma de 4.000
Euro. Inculpatul a susținut că în cursul lunii octombrie 2006 partea vătămată i-a cerut să încheie un contract de vânzare-cumpărare pentru a avea certitudinea că își recuperează banii pe care i-a dat cu titlu de împrumut. Inculpatul a arătat că i-a propus părții vătămate să încheie actul de vânzare- cumpărare pe cota de ½ din imobilul situat in C.-N., str. Sanatoriului nr.7, jud. C., ce reprezenta o parte din moștenirea primită după decesul tatălui său R. N., dar propunerea sa a fost refuzată de partea vătămată, deoarece formalitățile pentru obținerea dreptului asupra imobilului respectiv durau prea mult timp. Inculpatul a arătat că partea vătămată i-a propus încheierea unui contract de vânzare-cumpărare pe o suprafață de teren, acesta cunoscând că familia samoștenise niște terenuri situate în C.-N.. Inculpatul a relatat că partea vătămată a început să facă presiuni asupra sa pentru încheierea contractului de vânzare-cumpărare și în acest context a fost de acord cu propunerea sa și a luat hotărârea să plăsmuiască un titlu de proprietate, descriind detaliat modalitatea de falsificare.
Inculpatul a recunoscut faptul că în data de (...) a semnat contractul de vânzare-cumpărare în care erau menționați în calitate de cumpărători soții L., contractul fiind redactat de către avocatul D. C. Inculpatul a menționat că, deși in cuprinsul contractului s-a făcut mențiunea că a încasat suma totală de
50.000 lei de la cumpărător, în realitate el nu a primit nicio sumă de bani. Inculpatul a arătat că a fost de acord cu încheierea acestui înscris sub semnătură privată doar pentru a-i garanta numitului L. A. restituirea sumei de
4.000 Euro, fără ca tranzacția să fie reală. Inculpatul a declarat că ulterior, la insistențele lui L. A., care i-a cerut în mod repetat să-i obțină extrasul de carte funciară pentru terenul in suprafață de 12.000 mp, a luat hotărârea să falsifice extrasul CF nr.9385 nr. topo 7882/2 privind terenul in suprafață de 24.847 mp
- proprietar R. N. Inculpatul a recunoscut că a recurs la această manoperă frauduloasă pentru a-i dovedi numitului L. A. că titlul de proprietate nr.
45712/3913/(...) este real și i-a expediat prin fax o copie a actului falsificat în data de (...).
Inculpatul a declarat că în cursul lunii aprilie 2007 i-a adus la cunoștință numitului L. A. că actele pe care i le-a pus la dispoziție sunt false și l-a rugat să nu facă demersurile legale pentru întabularea terenului, promițându-i că îi va restitui în cel mai scurt timp împrumutul în sumă de 4.000 Euro. Cu acea ocazie partea vătămată i-a propus să încheie un contract de împrumut pentru suma de 50.000 lei, motiv pentru care în data de (...) s-a deplasat împreună cu soții L. la biroul avocatului D. C. unde a fost redactat înscrisul sub semnătură privată denumit „. de împrumut/(...)"; in cuprinsul căruia au fost făcute mențiunile că la data respectivă a primit suma de 50.000 lei de la familia L., stabilindu-se termenul de restituire pentru data de (...). Inculpatul a arătat că în același contract s-a menționat că în cazul in care nu va restitui la termen întreaga sumă de bani este de acord ca numiții L. A. și L. L. să își recupereze suma de 50.000 lei din dreptul de moștenire pe care îl avea asupra imobilului situat in C.-N., str. Sanatoriului nr.7, jud. C. Inculpatul a declarat că este de acord să restituie părții vătămate suma de 4.000 Euro pe care a primit-o cu titlu de împrumut în perioada septembrie-decembrie 2006, menționând că în data de 10 martie 2008 i-a achitat acestuia suma de 1.500 Euro (filele 139-
144).
In cursul judecății inculpatul a declarat aceleași aspecte, arătând că a fost de acord cu încheierea contractului de vânzare-cumpărare din cauza presiunilor exercitate de partea vătămată asupra sa în scopul restituirii sumelor de bani pe care i le-a dat cu titlu de împrumut. Din aceleași motive inculpatul a arătat că a fost nevoit să falsifice înscrisurile la care a făcut referire in faza de urmărire penală și a reafirmat faptul că la data de (...) nu a primit suma de
50.000 lei de la partea vătămată așa cum ar rezulta din contractul de vânzare- cumpărare (fila 72).
P. vătămată L. A. a declarat în cursul urmăririi penale că inculpatul i-a propus în luna octombrie 2006 să îi vândă un teren situat în Cartierul D.l R. din C.-N., spunându-i că deține actele legale pentru o suprafață de 24.847 mp moștenită de el și mama lui după decesul numitului R. N. P. vătămată a arătat că a fost interesat să cumpere doar 12.000 mp teren la prețul pieței din perioada respectivă și pentru a încheia actele de vânzare-cumpărare s-a întâlnit în data de (...) cu inculpatul la biroul av. D. C. P. vătămată a susținut că înaintede a intra la avocat i-a dat inculpatului R. A. suma de 50.000 lei reprezentând prețul terenului în suprafață totală de 12.000 mp situat în extravilanul mun. C.-N.. P. vătămată a arătat că nu a fost de față vreo altă persoană la momentul în care i-a dat inculpatului suma de bani (nici măcar soția sa care a semnat contractul ulterior, nefiind prezentă la încheierea acestuia), dar în fața avocatului acesta a confirmat că a primit banii și în acest context a fost încheiat înscrisul sub semnătură privată denumit „. de vânzare-cumpărare /(...)";.
P. vătămată a declarat că datele înscrise de avocat în cuprinsul contractului referitoare la numărul titlului de proprietate i-au fost dictate de către inculpatul R. A. care le avea scrise pe o hârtie, acesta promițând că a doua zi îi va prezenta titlul de proprietate. P. vătămată a arătat că potrivit înțelegerii cu inculpatul a fost de acord să suporte toate cheltuielile aferente tranzacției de vânzare-cumpărare, inclusiv taxele necesare întabulării terenului în suprafață totală de 12.000 mp. P. vătămată a descris în cuprinsul declarației discuțiile telefonice pe care le-a avut ulterior cu inculpatul care nu și-a respectat promisiunea de a efectua demersurile pentru clarificarea situației juridice a terenului, punându-i la dispoziție numărul de telefon al numitului C. M. despre care a susținut că este expert topograf. P. vătămată a declarat că a luat legătura cu martorul C. M. care i-a spus că inculpatul nu i-a prezentat nici un act justificativ de proprietate a terenului și nu i-a achitat nici o sumă de bani pentru efectuarea expertizei tehnice. P. vătămată a arătat că i-a cerut inculpatului să-i pună la dispoziție extrasul CF al terenului cumpărat în data de (...), motiv pentru care acesta i-a comunicat prin fax extrasul CF nr. 9385
C.-N., nr. top 7882/2 privind terenul în suprafață de 24.847 mp - proprietar R.
I. N. P. vătămată a declarat că i-a prezentat extrasul CF martorului C. M. care i- a spus fără ezitare că înscrisul respectiv este fals, cu mențiunea că anterior acestui moment inculpatul i-a arătat locul și vecinătățile terenului pe care i l-a vândut, cu ocazia deplasării împreună cu acesta în Cartierul D.l R.. P. vătămată a arătat că a introdus pe rolul instanței o acțiune de prestație tabulară prin intermediul av. D. C., aflând ulterior că toate actele pe care i le-a pus la dispoziție inculpatul au fost falsificate de acesta. P. vătămată a susținut că din suma totală de 50.000 lei a recuperat doar o mică parte respectiv suma de
1.500 euro care i-a fost trimisă de inculpat în contul său bancar în data de (...).
P. vătămată a arătat că pentru a-i garanta restituirea sumei de 50.000 lei i-a cerut inculpatului să încheie un contract de împrumut, aspect cu care a fost de acord, contractul fiind încheiat în data de (...) de către av. D. C., inculpatul luându-și angajamentul că va restitui suma de bani până în data de (...). P. vătămată a declarat că în cuprinsul contractului de împrumut s-a menționat că în cazul în care inculpatul nu va respecta termenul este de acord ca suma de
50.000 lei să fie recuperată din dreptul său de moștenire pe care îl avea asupra imobilului situat în C.-N., str. Sanatoriului nr. 7, jud. C.
P. vătămată a recunoscut că în perioada septembrie 2006- martie 2007 i- a împrumutat inculpatului diferite sume de bani în lei și euro, în total suma de
5.500 euro, fără a încheia vreun act scris cu acesta, dar a precizat că nu a încheiat contractul de vânzare-cumpărare din data de (...) pentru a i se garanta restituirea împrumutului, așa cum a susținut inculpatul cu ocazia audierii. P. vătămată a declarat că „nu știu din ce motiv inculpatul susține acest lucru atâta timp cât eu i-am dat pentru terenul pe care mi l-a vândut în data de (...) suma totală de 50.000 lei, iar el a confirmat acest lucru atât verbal, cât și prin semnătură în fața av. D. C.";.
P. vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 11.940 euro
(echivalentul sumei de 44.416,8 lei reprezentând diferența dintre suma de
50.000 lei pe care a plătit-o la cumpărarea terenului și suma de 1.500 euroachitată de inculpat în data de (...)) și cu suma de 5.500 euro pe care i-a împrumutat-o inculpatului în perioada septembrie 2006-martie 2007.
În cursul judecății partea vătămată L. A. a declarat în principal aceleași aspecte, dar a revenit asupra poziției sale referitoare la suma de bani pe care a achitat-o inculpatului în ziua încheierii contractului. Acesta a arătat că, deși în contract s-a menționat că i-a dat inculpatului suma de 50.000 lei, în realitate i- a dat suma de 3.500 Euro la încheierea contractului, după care i-a mai achitat diferite tranșe de bani până a ajuns la suma totală de 17.000 Euro. P. vătămată a susținut că i-a dat inculpatului acești bani până în luna mai 2007 când a descoperit că actele folosite de inculpat pentru a dovedi că terenul îi aparține sunt false. P. vătămată a declarat că după ce și-a dat seama de caracterul fals al actelor, la recomandarea avocatului D., i-a cerut inculpatului să încheie un contract de împrumut pentru suma de 17.500 Euro (50.000 lei), acesta fiind de acord cu propunerea sa și garantând restituirea sumei de bani cu un imobil moștenit situat în cartierul D. R. din C.-N.. Referitor la suma de
5.500 Euro menționată de partea vătămată în declarația din faza de urmărire penală, în fața instanței de judecată partea vătămată a arătat că aceasta se referă la un împrumut acordat inculpatului înainte de a interveni contractul de vânzare-cumpărare în privința terenului. P. vătămată a precizat că suma de
50.000 lei, menționată în antecontractul de vânzare-cumpărare reprezintă un realitate un fel de avans, urmând ca după ce inculpatul i-ar fi predat actele în original să stabilească prețul final al terenului (fila 39).
In cursul urmăririi penale și în cursul judecății a fost audiat martorul C.
V. care a declarat că, în toamna anului 2006, prin intermediul unei cunoștințe care era interesată de cumpărarea unui teren în cartierul D. R. din C.-N., l-a cunoscut pe inculpatul R. A. care i-a spus că terenul de vânzare este în suprafață totală de 24.847 mp, fără să cunoască exact limitele proprietății. Martorul a arătat că a verificat personal la B. de C. F. situația terenului respectiv și a constatat că familia inculpatului a deținut o suprafață de 25.912 mp care a fost înstrăinată anterior. Acesta a declarat că i-a comunicat cunoștinței sale că inculpatul nu mai deține nici un teren in zona indicată de el, iar in luna februarie 2007 a fost sunat de inculpat care i-a spus că va fi contactat telefonic de o persoană cu numele de L. A. din O. și i-a cerut să îi spună acestuia că se ocupă de formalitățile de întabulare a terenului său și să îi motiveze că întâmpină dificultăți și mai durează până când actele vor fi finalizate. Martorul a menționat că a fost sunat de L. A. căruia i-a spus că terenul deținut de inculpat în zona respectivă a fost vândut anterior și că la acea data familia inculpatului nu deținea in mod legal vreun teren intabulat în CF în zona D. R. din C.-N.. Martorul a declarat că în luna martie 2007 s-a întâlnit în C.-N. cu L. A. și soția acestuia care i-au prezentat un extras CF in copie xerox primit de la inculpatul R. A., iar după examinarea acestuia și-a dat seama imediat că este vorba de un fals grosolan. În cursul urmăririi penale martorul a menționat că era vorba despre extrasul CF nr. 9385 C.-N. nr. top.
7882/2 (fila 118-121, 38 dosar instanță).
Din verificările efectuate de O. de C. și P. I. C. a rezulta că imobilul având nr. Top. 7882/2 este înscris în cartea funciară nr. 9325 C.-N. și nu în cartea funciară nr. 9385 C.-N., astfel cum rezulta din înscrisul falsificat de inculpat
(fila 56). De asemenea a rezultat că mențiunile din titlul de proprietate nr.
4..11.996 folosit de inculpat nu sunt reale, în evidențele OCPI neexistând nici un titlu de proprietate emis pe numele de R. N. s-a comunicat că tarlaua și parcela menționată în contractul de vânzare cumpărare nu există în realitate, codul menționat pe copia titlului de proprietate aparține comunei T., iarnumărul de carnet 45712 nu a fost utilizat în evidențierea titlurilor de proprietate de către O. de C. și P. I. C. (fila 16).
În cauză au fost audiați martorii I. L. și R. T. V., care au relatat împrejurările în care a fost încheiat un contractul de vânzare-cumpărare din data de 14 august 2006 (depus în copie la fila 35), între R. Ana în calitate de vânzător și cumpărătorii Zbuce M., Zbuc S. și R. T. V., având ca obiect cota de
¼ din terenul în suprafață de 2 ha și 4847 mp, teren inclus în titlul de proprietate nr. 45712/3919/(...) emis pe numele defunctului R. N. Numita R. Ana a primit de la cumpărători suma de 40.000 lei în schimbul terenului vândut, iar pe parcursul cercetărilor efectuate în cauză s-a stabilit că titlul de proprietate la care s-a făcut referire în cuprinsul contractului a fost falsificat de inculpatul R. A., fără ca mama acestuia să cunoască acest aspect la data încheierii contractului; față de numita R. Ana s-a dispus neînceperea urmăririi penale în baza art 228 alin. 6 C., raportat la art. 10 lit. e C.
I. de fond a apreciat că din probele administrate rezultă vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată - referitoare la întocmirea contractului de partaj voluntar (care cuprinde mențiunile false referitoare la faptul că defunctului R. N. i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 24.847 mp potrivit T.P. nr. (...)), fals în înscrisuri oficiale referitoare la contrafacerea titlului de proprietate nr.45712/3913/(...) și plăsmuirea extrasului CF nr.9385 C.-N., precum și uz de fals referitoare la folosirea înscrisurilor oficiale falsificate. Inculpatul a recunoscut săvârșirea acestor infracțiuni, arătând în mod detaliat în declarația din faza de urmărire penală modalitatea de contrafacere și plăsmuire a actelor, pe care le-a folosit pentru a-i crea părții vătămate reprezentarea că este proprietarul terenului care a făcut obiectul contractului încheiat în data de 16 octombrie 2006, al cărui scop real era garantarea restituirii unei sume de bani primite cu titlu de împrumut.
Referitor la infracțiunea de înșelăciune în convenții pentru care a fost trimis în judecată inculpatul R. A., instanța constată prin rechizitoriu s-a reținut că această faptă ar consta în aceea că inculpatul a recurs la manopere frauduloase „cu scopul de a câștiga și de a întări convingerea părții vătămate L.
A. că el este proprietarul terenului în suprafață de 24.487 mp situat în extravilanul mun. C.-N., în acest mod inducând în eroare și obținând în mod injust de la părțile vătămate suma de 50.000 lei, cu ocazia încheierii contractului de vânzare -., întreaga sumă de bani folosind-o în interes personal";.
I. de fond a constatat că fapta inculpatului nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune în convenții, părții vătămate nefiindu-i cauzat nici un prejudiciu prin încheierea contractului de vânzare- cumpărare încheiat cu inculpatul în data de 16 octombrie 2006.
P. a aprecia în acest mod instanța de fond a reținut că în data de (...) partea vătămată nu i-a înmânat inculpatului suma de 50.000 lei, astfel cum a susținut în cursul urmăririi penale și cum ar reieși din contractul depus la dosar. Inculpatul a avut o poziție constată sub acest aspect încă din faza de urmărire penală, când a arătat că împrumutase mai multe sume de bani de la partea vătămată în cursul anului 2006 și, pentru că nu a avut posibilitatea de restituire, a acceptat propunerea părții vătămate de a încheia un contract de vânzare-cumpărare în privința unui teren pe care susținea că l-a moștenit de la tatăl său. P. vătămată a declarat în cursul urmăririi penale că i-a achitat inculpatului suma de 50.000 lei, fără a fi de față vreo altă persoană în acel moment, înainte de a intra în biroul avocatului. În cursul judecății partea vătămată a revenit asupra declarației arătând că în realitate i-a dat inculpatuluisuma de 3.500 Euro în data de 16 octombrie 2006, iar ulterior i-a achitat diferite tranșe de bani până la suma de 17.000 de euro. P. vătămată a recunoscut că în cursul anului 2006 i-a împrumutat inculpatului suma de
5.500 Euro, susținând însă că aceasta nu avea legătură cu încheierea contractului de vânzare-cumpărare.
I. de fond a apreciat că este plauzibilă poziția exprimată de inculpat în sensul că nu a primit nici o sumă de bani în data de 16 octombrie 2006, atâta timp cât acesta trebuia să-i restituie părții vătămate suma de aproximativ 5.000 euro împrumutată anterior. E. greu de crezut că partea vătămată i-a înmânat inculpatului 50.000 lei la data încheierii contractului, în condițiile în care acesta îi datora deja suma de 5.500 Euro. De altfel, partea vătămată și-a modificat poziția cu ocazia audierii în cursul judecății, după ce a susținut în mod ferm în cursul urmăririi penale că i-a achitat inculpatului prețul terenului, neputând fi valorificată sub aspect probator nici susținerea acesteia în sensul că i-a achitat inculpatului suma de 3.500 Euro cu acea ocazie, atâta timp cât declarația sa nu se coroborează cu nici un alt mijloc de probă.
Susținerea inculpatului referitoare la faptul că a acceptat propunerea părții vătămate de a încheia acel contract exclusiv pentru garantarea sumei de bani împrumutate este confirmată și de conduita ulterioară a părții vătămate care l-a convins pe inculpat să accepte încheierea unui contract de împrumut asupra sumei de 50.000 lei. Astfel, partea vătămată a obținut un titlu executoriu pentru suma de 50.000 lei, respectiv contractul de împrumut încheiat cu inculpatul în data de 12 aprilie 2007.
Din toate aspectele menționate anterior, instanța de fond a constatat că părții vătămate L. A. nu i s-a creat un prejudiciu prin încheierea contractului de vânzare-cumpărare care face obiectul cauzei, producerea unei pagube fiind de esența infracțiunii de înșelăciune, în absența căreia nu se poate reține existența faptei, astfel cum este definită de art. 215 C. În prezenta cauză nu se poate discuta nici de tentativa la infracțiunea de înșelăciune atâta timp cât partea vătămată a avut reprezentarea clară a faptului că prin încheierea acelui contract nu va suferi niciodată un prejudiciu. Din conduita părții vătămate reies indicii în sensul că scopul principal al acesteia a fost dobândirea unei suprafețe mari de teren de la inculpat, la un preț stabilit mult sub prețul pieței, profitând de faptul că acesta îi datora o sumă de bani (în cursul judecății realizând faptul că suma de 50.000 lei menționată în contract ca preț al terenului este nejustificat de mică raportat la valoarea reală a acestuia, partea vătămată a susținut că această sumă reprezenta doar un avans, iar prețul final urma să fie stabilit ulterior); în același sens trebuie menționat și faptul că la două zile după încheierea contractului - în data de 18 octombrie 2006, partea vătămată a introdus o acțiune în prestație tabulară pe rolul J. C.-N., urmărind să devină cât mai curând proprietarul terenului respectiv. În cuprinsul acțiunii civile partea vătămată a menționat același aspect că i-a achitat inculpatului integral prețul terenului, aspect care pune la îndoială buna credință a acesteia, atâta timp cât era perfect conștientă de faptul că nu a plătit inculpatului suma de 50.000 lei.
În ce privește latura subiectivă a infracțiunii de înșelăciune, din modul de incriminare al faptei rezultă autorul trebuie să acționeze cu intenție directă, în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul a unui folos material injust.
Această cerință sub aspectul laturii subiective este valabilă și pentru infracțiunea de înșelăciune în convenții pentru care a fost trimis în judecată inculpatul. P. a se reține săvârșirea acestei infracțiuni este imperios necesar ca din probele administrate să rezulte că scopul urmărit de inculpat în momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare prin inducerea în eroare a părțiivătămate, a fost obținerea unui folos material injust. În cauza de față a rezultat faptul că inculpatul nu a urmărit obținerea unui folos material injust prin încheierea contractului, ci garantarea restituirii împrumutului acordat anterior de partea vătămată care din acest motiv în data de 16 octombrie 2006 nu i-a achitat nicio sumă de bani cu titlu de preț al terenului.
P. toate motivele menționate anterior, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a C., raportat la art. 10 lit. d C. instanța de fond a dispus achitarea inculpatului R. A., pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 al.1,2,3
C., cu aplicarea art. 37 lit. b C. I. de fond a reținut însă ca fiind dovedită vinovăția inculpatului R. A. pentru săvârșirea infracțiunilor de fals și uz de fals, a căror existență nu este condiționată de reținerea în sarcina inculpatului a infracțiunii de înșelăciune, acesta urmărind producerea unor consecințe juridice prin întocmirea și utilizarea actelor falsificate.
Faptele și vinovăția inculpatului au fost dovedite cu următoarele mijloace de probă: sesizarea J. C.-N., de către instanța civilă și actele anexate (filele 13-
32), contractul de partaj voluntar (fila 33), contractul de vânzare-cumpărare dintre R. A. și L. A. și L. (fila 34); contractul de vânzare-cumpărare încheiat între R. Ana pe de o parte și Zbuce M., Zbuce S. și R. T. V. pe de altă parte (fila
35); contractul de împrumut încheiat între familia L. și R. A. (fila 36); titlul de proprietate falsificat (fila 37); titlul de proprietate folosit pentru întocmirea actelor false de către inculpat (fila 38), extrasul CF 9385 (filele 39-41); certificatul de moștenitor nr.107 din 18 ianuarie 1993 (fila 43); certificatul de moștenitor nr.49 din 10 martie 1999 (fila 44); certificatul de deces al lui R. N. (fila 48); adresa OCPI C. și actele anexate (filele 56-107); declarația părții vătămate L. A. (filele 108-114, fila 39 dosar instanță); declarațiile martorilor C. V. (filele 118-121, 38 dosar instanță), I. L. Florin (fila 122-124, 57 dosar instanță), R. T. V. (fila 127-128, 58 dosar instanță) declarațiile inculpatului R.
A. (filele 139-148).
În drept, fapta inculpatului R. A. care, în luna octombrie 2006, a falsificat prin contrafacere titlul de proprietate nr. 45712/3913/(...) și prin plăsmuire un extras CF cu nr.9385 C.-N., pe care le-a folosit în vederea producerii unor consecințe juridice, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 288 al.1 C., cu aplicarea art.41 alin. 2 C., cu aplicarea art. 37 lit. b C.
Fapta inculpatului R. A. care a folosit înscrisurile oficiale falsificate în vederea producerii de consecințe juridice, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de uz de fals prevăzută de art. 291 C., cu aplicarea art. 37 lit. b C.
Fapta inculpatului R. A. care a falsificat prin plăsmuire un contract de partaj voluntar pe care l-a folosit în vederea producerii de consecințe juridice, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C., cu aplicarea art. 37 lit. b C.
La încadrarea juridică a infracțiunilor sunt incidente dispozițiile art. 37 lit.b C. privind recidiva postexecutorie având în vedere că inculpatul a săvârșit infracțiunile după executarea unei pedepse cu închisoarea mai mari de 6 luni, respectiv pedeapsa de 3 ani aplicată prin sentința penală nr.1073/19 iulie 2001 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, executată în perioada 01 februarie
2002 - 9 decembrie 2003; inculpatul a fost liberat condiționat cu un rest de pedeapsă de 447 zile împlinit până la data săvârșirii infracțiunilor care fac obiectul prezentului dosar.
La individualizarea judiciară a pedepselor instanța de fond a avut in vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art.72 C., respectiv dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele speciale de pedeapsă prevăzute in partea specială, gradul de pericol social al infracțiunilor, persoanainculpatului. I. de fond a apreciat că infracțiunile de fals săvârșite de inculpat prezintă un grad de pericol social destul de ridicat având în vedere modalitatea concretă de comitere a faptelor, constând în falsificarea de înscrisuri oficiale și sub semnătură privată prin contrafacere și plăsmuire, pe care le-a folosit în vederea producerii unor consecințe juridice. I. de fond a avut în vedere și faptul că anterior inculpatul a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune și uz de fals, dovedind perseverență infracțională în același gen de fapte și cu toate că a executat în regim de detenție pedeapsa aplicată anterior, a revenit la scurt timp în sfera infracțională. I. nu va reține circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit.c C., referitoare la faptul că inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunilor de fals, având în vedere perseverența infracțională de care a dat dovadă acesta.
Față de cele de mai sus, instanța de fond a aplicat inculpatului R. A. pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art.290 C., cu aplicarea art.37 lit.b C., pedeapsa de 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri oficiale în formă continuată, prevăzută de art.288 al. 1 C., cu aplicarea art. 41 al.2 C., art. 42 C., art.37 lit.b C. și pedeapsa de 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii uz de fals, prevăzută de art.291 C., cu aplicarea art.37 lit.b C., pedepse apreciate ca fiind suficiente pentru atingerea scopului sancționator și preventiv prevăzut de art.52 C.
În temeiul art.33 lit.a C. instanța de fond a constatat că infracțiunile au fost săvârșite în forma concursului real de infracțiuni și în temeiul art.34 lit.b C. a dispus contopirea pedepselor aplicate mai sus, rezultând pedeapsa cea mai grea de 4 luni închisoare.
În temeiul art. 71 C. i-a fost interzis inculpatului exercițiul dreptului prevăzut de art. 64 lit. a teza a II-a C. pe durata executării pedepsei.
Sub aspectul laturii civile, instanța de fond a constatat că partea vătămată L. A. s-a constituit parte civilă cu suma de 11.940 euro (echivalentul sumei de 44.416,8 lei reprezentând diferența dintre suma de 50.000 lei pe care a plătit-o la cumpărarea terenului și suma de 1.500 euro achitată de inculpat în data de (...)) și cu suma de 5.500 euro pe care i-a împrumutat-o inculpatului în perioada septembrie 2006-martie 2007. Din probele administrate a rezultat faptul că partea vătămată nu a achitat inculpatului suma de 50.000 lei în data de 16 octombrie 2006, motiv pentru care este neîntemeiată solicitarea acesteia ca inculpatul să fie obligat la plata sumei de 44.416,8 lei. În legătură cu suma de 5.500 Euro inclusă de partea vătămată în constituirea de parte civilă, instanța constată că inculpatul nu a fost trimis în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni care ar avea legătură cu sumele de bani pe care partea vătămată i le-a împrumutat eșalonat în cursul anului 2006. P. aceste motive, în temeiul art. 14, 346 alin. 2 C., coroborat cu art. 998 și urm. C.civ. instanța de fond a respins acțiunea civilă formulată de partea vătămată L. A.
În temeiul art.348 C. instanța de fond a dispus desființarea înscrisurilor falsificate.
S-a făcut aplicarea prevederilor art.191, art.192 alin.3 și art.189 C.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel P. DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA CLUJ-NAPOCA solicitând admiterea sa, desființarea sentinței penale nr.553/(...) a J. C.-N. și pronunțarea unei noi hotărâri de condamnare a inculpatului R. A. pentru infracțiunea de înșelăciune și admiterea in parte a acțiunii civile formulate de partea civilă si obligarea inculpatului la plate sumei de 44.416 ,8 lei (suma nerestituită de inculpat din prețul de 50.000 lei ) si respingerea solicitării de a fi obligat inculpatul la plata sumei de 5.500euro întrucât infracțiunile pentru care inculpatul a fost trimis în judecata nu au legătura cu împrumutul de 5.500 lei acordat de partea vătămata acestuia.
Se arată că în mod greșit, prima instanță a reținut că fapta inculpatului nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune în convenții întrucât părții vătămate nu i-a fost cauzat nici un prejudiciu.
Cu privire la susținerile inculpatului - reținute ca reale de instanța de judecata - se face precizarea că in primul rând, că nu sunt aceleași susținerile inculpatului din faza de urmărire penală cu cele din fata instanței de judecata. In al doilea rând se impune a se ține seama de faptul că declarația inculpatului dată in faza de urmărire penala se contrazice cu cea din faza de judecata: în faza urmăririi penale inculpatul a susținut că a încheiat contractul de vânzare-cumpărare la insistențele părții vătămate pentru a-i garanta restituirea sumelor de bani împrumutate in perioada septembrie - decembrie 2006 (deci si după data încheierii contractului). Apreciem că nu trebuie reținută aceasta susținere a inculpatului întrucât este evident că nu poate fi verosimila dat fiind faptul ca sumele de bani fiind împrumutate si ulterior, partea vătămată nu putea si nu era interesată să facă presiuni la încheierea contractului de vânzare - cumpărare din (...).
Referitor la susținerile inculpatului este necesar a se observa și declarația acestuia din fata instanței de judecata (dată după multiple termene și după audierea tuturor celorlalte persoane care cunoșteau aspecte in legătura cu cauza, cauza fiind chiar repusa pe rol). Astfel este necesar a se retine că inculpatul a declarat ( f 72 dos. instanței) că l-a cunoscut pe partea vătămata in perioada in care a vândut alte terenuri și pentru a obține actele necesare in privința acestora partea vătămata i-a pus la dispoziție niște sume de bani pe care le-a restituit cu dobânda cerută. Evident este că sumele de bani împrumutate de partea vătămată inculpatului au fost restituite de inculpat și reținându-se acest aspect esențial nu se poate retine nu numai inițiativa părții vătămate, dar nici existenta unei simulații (pentru restituirea sumelor de bani vânzarea terenului). Ba, mai mult inculpatul a declarat ca avea bani la banca iar partea vătămată i-a dat bani pentru a nu scoate banii de la banca, iar reținerea unui astfel de aspect din nou conduce la concluzia ca nu poate fi reținută susținerea inculpatului. In plus, apreciem necesar a fi reținută susținerea părții vătămate constând in aceea că suma de 50.000 lei a fost data ca avans după care au fost date alte sume , prețul total al terenului fiind de
17.000 euro (avându-se in vedere ca terenul cumpărat era extravilan aceasta suma poate reprezenta prețul pieței).
Pe de altă parte, se arată că infracțiunile de fals și uz de fals comise de inculpat (pentru care instanța de fond a dispus condamnarea reținând vinovăția inculpatului) sunt infracțiuni mijloc comise de inculpat tocmai pentru a comite infracțiunea scop de înșelăciune . E. necesar astfel a se tine seama si de declarația martorului C. M. V. ( f 38 dos. instanței ) care se coroborează cu declarațiile părții vătămate și care conduc in mod evident la reținerea vinovăției inculpatului si sub aspectul infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. 1,2,3 Cpen .
Verificând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel invocate, a actelor și lucrărilor dosarului și a dispozițiilor legale în materie, tribunalul a constatat că apelul nu este fondat.
Astfel, prima instanță a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea și întemeiată pe aprecierea obiectivă a probelor de la dosar, reținând în mod corect că inculpatul R. A. se face vinovat de comiterea infracțiunilor de fals material în înscrisuri oficiale prevăzută de art.288 al.1 C., cu aplicarea art.41 alin. 2 C. și art.37 lit.b C., uz de fals prevăzută de art. 291 C. și art. 37 lit. b C.
și fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. și art.37 lit.b C. și în mod corect a dispus achitarea sa pentru infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 215 al. 1,2,3 C.
Sub aspectul stării de fapt s-a reținut pe scurt, în actul de sesizare al instanței de judecată, aceea că, la data de (...) inculpatul R. A. a încheiat un contract de vânzare cumpărare cu partea vătămată L. A. și soția acestuia, având ca obiect un teren în suprafață de 12000 mp, deși nu era proprietarul acestuia, inducându-i astfel în eroare, prin prezentarea unor documente pe care le-a falsificat, respectiv titlu de proprietate, extras CF și contract de partaj voluntar și a obținut în acest fel de la cumpărători suma de 50.000 lei.
I. investită cu soluționarea cauzei a apreciat însă, că nu sunt întrunite în speță, elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, prin prisma faptului că părții vătămate nu i-a fost cauzat nici un prejudiciu prin manoperele desfășurate de inculpat, producerea unei pagube fiind de esența infracțiunii în discuție.
Astfel, fără a relua argumentele expuse de către judecătorul fondului, pe care instanța de control judiciar și le însușește în întregime, constatăm că, pe parcursul procesului penal a fost administrat un vast material probator, care evidențiază pe deplin vinovăția inculpatului în privința infracțiunilor de fals și uz de fals, însă în ceea ce privește infracțiunea de înșelăciune pentru care inculpatul R. A. a fost trimis în judecată, considerăm că soluția adoptată este una corectă.
Într-adevăr, rezultă din actele de la dosar că la data de (...) între părți s-a încheiat un contract de vânzare cumpărare, în cuprinsul său fiind menționat faptul că prețul vânzării, de 50000 lei, a fost achitat integral de cumpărători la această dată.
De remarcat este faptul că părțile au poziții diferite în legătură cu circumstanțele încheierii acestui act, precum și cu realitatea achitării prețului consemnat în acesta, inculpatul susținând că a fost de acord cu semnarea actului în condițiile în care partea vătămată i-a cerut acest lucru ca o garanție pentru restituirea unui împrumut anterior și că nu a primit la momentul încheierii contractului suma de 50000 lei astfel cum se menționează în act, în timp ce partea vătămată a afirmat inițial, că inculpatul i-a propus să îi vândă respectivul teren, fără vreo legătură cu împrumutul anterior și că a achitat la data de (...) suma de 50000 lei inculpatului.
Pe de altă parte, de menționat este și faptul că, astfel cum susține chiar partea vătămată, nici o altă persoană nu a asistat la momentul înmânării acestei sume de bani inculpatului, iar pe de altă parte, un alt aspect deosebit de semnificativ este acela că în fața judecătorului, partea vătămată a revenit asupra declarațiilor sale anterioare, susținând că, în realitate, nu a dat inculpatului suma de 50000 lei la momentul încheierii contractului, ci a plătit la acest moment suma de 3500 euro iar diferența în mai multe tranșe până în luna mai 2007, în total fiind vorba despre suma de 17000 euro.
Nu trebuie pierdută din vedere nici împrejurarea că anterior încheierii acestui contract, partea vătămată acordase inculpatului treptat, mai multe împrumuturi în sumă totală de 5500 euro, potrivit chiar susținerilor acesteia, cu ocazia audierii sale în faza cercetării judecătorești iar după ce a descoperit că înscrisurile de care s-a folosit inculpatul erau false, l-a convins pe acesta să încheie un nou contract, de împrumut de această dată, pentru suma de 50000 lei, în cuprinsul acestui act fiind consemnat că, în cazul în care inculpatul nu va respecta termenul de restituire, suma va fi recuperată dintr-un drept de moștenire al inculpatului asupra imobilului situat în C.-N., str. Sanatoriului nr.
7.
În acest context, în condițiile în care nici un mijloc de probă nu confirmă susținerile părții vătămate cu privire la achitarea vreunei alte sume de bani inculpatului (fie că este vorba despre 50000 lei, fie despre suma în euro precizată ulterior de partea vătămată), concluzie rezonabilă și prin prisma faptului că, apare de neînțeles ca partea vătămată să achite aceste sume de bani în condițiile în care deja inculpatul îi era dator cu sume consistente, urmare a împrumuturilor anterioare iar pe de altă parte, chiar partea vătămată a susținut mai multe variante privind cuantumul sumei achitate și modalitatea de plată, apare ca plauzibilă versiunea avansată de către inculpat, referitoare la circumstanțele încheierii contractului de vânzare cumpărare și în privința cărora inculpatul a avut o poziție constantă, anume că a acceptat să încheie acest act pentru a garanta împrumuturile anterioare obținute de la partea vătămată.
Pe de altă parte, în ciuda faptului că inculpatul nu i-a comunicat părții vătămate împrejurarea că nu este proprietarul respectivului imobil, acesta, probabil interesat în obținerea unui teren la un preț deosebit de avantajos, a pretins încheierea acelui contract de vânzare-cumpărare, însă nu se poate vorbi despre inducerea sa în eroare, în condițiile în care de la început, partea vătămată a avut reprezentarea faptului că nu va fi păgubit prin încheierea sa.
Tot astfel, nu s-a dovedit în cauză că inculpatul a urmărit prin încheierea contractului din data de (...) să obțină pentru sine un folos material injust, deoarece nu s-a dovedit că inculpatul ar fi primit de la partea vătămată vreo altă sumă decât cele obținute anterior cu titlu de împrumut.
Criticile formulate de către parchet nu pot fi primite, atâta timp cât chiar partea vătămată a arătat că suma de 5500 euro a fost dată inculpatului, cu titlu de împrumut anterior încheierii contractului, (nu înainte și ulterior acestui moment), acesta nu a restituit părții vătămate această sumă de bani, ci doar suma de 1500 euro, susținerile inculpatului la care face referire parchetul privind cu totul alte sume de bani, primite mai înainte.
Nici susținerea părții vătămate din fața judecătorului că de fapt, suma de
50000 lei reprezenta doar un avans, prețul urmând a fi stabilit ulterior, după ce inculpatul i-ar fi predat actele originale nu prezintă credibilitate, atâta timp cât în contractul încheiat de către un avocat s-a reținut foarte clar, că prețul de vânzare este de 50000 lei și în acest sens sunt și declarațiile părții vătămate în faza de urmărire penală.
Drept urmare, s-a reținut că vinovăția inculpatului a fost pe deplin dovedită cu ansamblul mijloacelor de probă aflate la dosar, sub aspectul infracțiunilor de fals și uz de fals, iar soluția de achitare a inculpatului R. A. pentru infracțiunea de înșelăciune este corectă, fiind conformă stării de fapt reținută de către instanța de fond.
Pe cale de consecință, pentru aspectele invocate tribunalul a constatat că apelul declarat de parchet nu este fondat și în baza art.379 pct.1 lit.b C.pen. l- a respins.
În baza art.189 C.pen. s-a stabilit în favoarea Baroului C. suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, avansat din FMJ.
În baza art.192 al.3 C.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat în apel, în care se include și suma reprezentând onorariul avocațial, au rămas în sarcina acestuia.
Decizia T.ui C. a fost atacată cu recurs de către P. de pe lângă Tribunalul Cluj, apreciind că instanța de apel în mod greșit a respins apelulparchetului și a menținut soluția de achitare a inculpatului R. A., în ce privește săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, dispusă de instanța de fond.
În ceea ce privește susținerile inculpatului, reținute ca reale de instanța de judecată, parchetul face precizarea că declarațiile acestuia sunt contradictorii deoarece, în faza de urmărire penală inculpatul a susținut că a încheiat contractul de vânzare-cumpărare la insistențele părții vătămate pentru a-i garanta restituirea sumelor de bani împrumutate în perioada septembrie - decembrie 2006 (deci, și după data încheierii contractului); iar în declarația acestuia din fața instanței de judecată arată că l-a cunoscut pe partea vătămată în perioada în care a vândut alte terenuri și pentru a obține actele necesare, partea vătămată i-a pus la dispoziție niște sume de bani pe care i-a restituit cu dobânda cerută. Evident este că sumele de bani împrumutate de partea vătămată inculpatului, au fost restituite și reținându-se acest aspect esențial, nu se poate reține nici că a existat doar inițiativa părții vătămate, dar nici existența unei simulații. Ba mai mult, inculpatul a declarat că avea bani la bancă, iar partea vătămată i-a dat bani pentru a nu scoate banii de la bancă, aspect care din nou conduce la concluzia că nu poate fi reținută susținerea inculpatului.
Pe de altă parte, P. consideră că trebuie reținută susținerea părții vătămate constând în aceea că suma de 50.000 lei a fost dată ca avans după care au fost date alte sume, prețul total al terenului fiind de 17.000 euro.
De asemenea, consideră că se justifică a fi reținută susținerea părții vătămate privind obiectul contractului de împrumut din (...) privind restituirea unei sume de 5.500 euro (alta decât cea la care face referire inculpatul) împrumutată anterior datei de (...).
Pe de altă parte, se apreciază că infracțiunile de fals și uz de fals comise de inculpat, sunt infracțiuni mijloc comise, tocmai pentru a comite infracțiunea scop de înșelăciune. E. necesar astfel a se ține seama și de declarația martorului C. M. V., care se coroborează cu declarațiile părții vătămate și care conduc în mod evident la reținerea vinovăției inculpatului și sub aspectul infracțiunii de înșelăciune prev.de art.215 alin.1,2,3, C.
Verificând hotărârea atacată pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, conform prevederilor art.38514 C.pr.penală, curtea constată că recursul nu este fondat și îl va respinge pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Astfel, instanța de fond și cea de apel au reținut o stare de fapt corectă, pronunțând hotărâri temeinice și legale, susținute de probele administrate în cauză.
A rezultat din ansamblul probator că în luna octombrie 2006, a falsificat prin contrafacere titlul de proprietate nr. 45712/3913/(...) și prin plăsmuire un extras CF cu nr.9385 C.-N., pe care le-a folosit în vederea producerii unor consecințe juridice, că a folosit înscrisurile oficiale falsificate în vederea producerii de consecințe juridice și că a falsificat prin plăsmuire un contract de partaj voluntar pe care l-a folosit în vederea producerii de consecințe juridice.
În ceea ce privește infracțiunea de înșelăciune în convenții prev.de art.215 alin.1,2 și 3 Cod penal, în mod corect s-a reținut că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, câtă vreme nu s-a demonstrat că partea vătămată L. A. ar fi suferit vreo pagubă.
Astfel, din chiar declarațiile părții vătămate a reieșit că aceasta a încheiat contractul de vânzare-cumpărare la cabinetul unui avocat, că inculpatul nu avea asupra sa titlul de proprietate aferent terenului, ci doar datele acestuia notate pe o hârtie și că abia în cursul lunii ianuarie 2007 i-a cerut inculpatului să îi arate unde este poziționat exact lotul de teren cumpărat.
La data de (...) partea vătămată a încheiat cu inculpatul un contract de împrumut prin care s-a arătat că i-a împrumutat inculpatului suma de 50.000lei, despre care afirmă că ar fi dat-o acestuia cu titlu de preț al terenului, iar în
(...) inculpatul i-a restituit suma de 1.500 euro din suma împrumutată.
P. vătămată a mai susținut că în perioada septembrie 2006-martie 2007 i-a împrumutat inculpatului diverse sume de bani, totalizând 5.500 euro, fără a încheia vreun act cu inculpatul și că nu a încheiat contractul cu privire la teren pentru a garanta restituirea împrumuturilor.
În cursul urmăririi penale partea vătămată a susținut că a plătit inculpatului suma de 50.000 lei înainte de a intra în cabinetul avocatului în (...).
În declarația dată în fața instanței partea vătămată a precizat că deși în contract s-a menționat că i-a dat inculpatului suma de 50.000 lei, în realitate i- a dat inculpatului aproximativ 3.500 euro când s-a încheiat contractul, după care i-a achitat, până în martie 2007, diferite tranșe de bani până a ajuns la suma totală de 17.000 euro, iar suma de 5.500 euro a împrumutat-o inculpatului înainte de a interveni contractul de vânzare-cumpărare.
Această declarație a părții vătămate în sensul că la data de (...) i-a dat inculpatului doar suma de 3.500 euro se coroborează cu declarația inculpatului care a menționat f.143 dosar u.p că în perioada septembrie-decembrie 2006 partea vătămată i-a dat cu titlu de împrumut suma de 4.000 euro.
Inculpatul susține că a încheiat contractul de vânzare-cumpărare cu privire la terenul pentru care nu deținea acte legale la presiunile părții vătămate, care dorea astfel să aibă garanția restituirii împrumuturilor.
Contradicțiile existente între declarațiile inculpatului și cele ale părții vătămate referitoare la circumstanțele încheierii contractului de vânzare- cumpărare, coroborate cu recunoașterea ambilor că în realitate nu a fost plătit prețul de 50.000 lei stipulat în convenție, precum și cu lipsa altor dovezi care să demonstreze intenția inculpatului de a induce în eroare partea vătămată cu scopul dea obține un folos material injust, justifică soluția instanței de fond de achitare a inculpatului în temeiul art.10 lit.b Cod procedură penală, câtă vreme nu s-a demonstrat că partea vătămată a suferit o pagubă, aceasta încheind ulterior cu inculpatul un contract de împrumut referitor la suma de 50.000 lei.
De remarcat este și faptul că deși partea vătămată L. A. a aflat încă din luna februarie 2007 de la martorul C. M. V. (f.118-121 dosar u.p.) că actele prezentate de inculpat referitoare la proprietatea terenului nu sunt reale și că R. A. nu deține legal vreun teren, iar în luna martie 2007 același martor i-a spus părții vătămate că actele prezentate sunt false, partea vătămată nu a sesizat imediat organele de urmărire penală, acest fapt realizându-se în urma demersurilor instanței de judecată, în luna iulie 2007 -f .13 dosar u.p.
De asemenea, deși a aflat în februarie 2007 că inculpatul nu deține legal vreun teren, partea vătămată L. A. a continuat să achite acestuia sume de bani până în martie 2007, conform propriilor sale susțineri din fața instanței.
P. vătămată nu a exercitat nicio cale de atac împotriva hotărârii instanței de fond.
În luna mai 2007 partea vătămată încheie contract de împrumut cu inculpatul pentru suma de 50.00 lei.
Curtea reține că simpla minciună nu realizează elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune în convenții prev.de art.215 alin.3 Cod penal, fiind necesar ca și subiectul pasiv al acestei infracțiuni să depună cel puțin diligențele pe care un om obișnuit le poate depune, pentru a verifica, din perspectivă obiectivă, elementele ce pot constitui mijloace de inducere în eroare și fiind necesar ca inducerea în eroare să fie săvârșită în așa fel încât fără această eroare cel vătămat să nu fi încheiat sau executat contractul în condițiile stipulate.
Conduita părții vătămată L. A. nu a fost aceea a unei persoane ce depune diligențele unui om obișnuit la încheierea unei convenții, acesta încheind un contract de vânzare-cumpărare cu privire la un teren pe care nu l-a văzut faptic și cu privire la care nu i-au fost prezentate documente originale care să ateste calitatea de proprietar a vânzătorului, astfel că în mod corect au concluzionat instanța de fond și cea de apel că această convenție a fost încheiată din dorința părții vătămate de a i se garanta restituirea împrumuturilor și de a obține la un preț extrem de avantajos o suprafață mare de teren, părții vătămate nefiindu-i cauzată vreo pagubă.
Această concluzie este îndreptățită și de atitudinea procesuală a părții vătămate, care nu a dovedit interes în cauză, nedepunând plângere penală și neexercitând căile de atac prevăzute de lege.
Atitudinea procesuală a unei părți reprezintă un factor cu o oarecare greutate în speță, astfel cum a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Boldea împotriva României.
În ceea ce privește recursul declarat de inculpatul R. A. împotriva deciziei
T.ui C., curtea reține că acesta nu a atacat cu apel hotărârea instanței de fond, iar în apel nu a fost adusă vreo modificare hotărârii primei instanțe.
Potrivit prevederilor art.3851 alin.4 Cod procedură penală nu pot fi atacate cu recurs sentințele în privința cărora persoanele îndreptățite nu au folosit calea de atac a apelului, astfel că recursul exercitat de inculpat este inadmisibil. P. considerentele prezentate, constatând că hotărârea atacată este temeinică și legală, curtea va respinge în baza art.38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală ca nefondat recursul declarat de către P. de pe lângă Tribunalul Cluj, iar în baza art. art.38515 pct.1 lit.a Cod procedură penală ca inadmisibil recursul declarat de inculpatul R. A., domiciliat in C.-N., A. P., nr. 17/24 împotriva deciziei penale nr. 76/A din 14 februarie 2011 a T.ui C. În baza art.189 Cod procedură penală se va stabili în favoarea Baroului C. suma de 200 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală va fi obligat inculpatul recurent R. A. să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorar avocațial, iar în baza art.192 alin.3 Cod procedură penală celelalte cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne in sarcina acestuia. P. ACE. M.IVE ÎN NUMELE ELGII D E C I D E : Respinge ca nefondat recursul declarat de către P. de pe lângă Tribunalul Cluj si ca inadmisibil recursul declarat de inculpatul R. A., domiciliat in C.- Napcoa, A. P., nr. 17/24 împotriva deciziei penale nr. 76/A din 14 februarie 2011 a T.ui C. Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 200 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. Obligă pe inculpatul recurent R. A. să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorar avocațial, restul cheltuielilor judiciare avansate de stat rămânând in sarcina acestuia. Decizia este definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din data de 12 septembrie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER ANA C. M. Ș. L. M. M. B. Red.L.M./C.A.N. (...)/6 ex. Jud.fond: A.P. Jud.apel: A.Țopan, L.Cociș
| ← Decizia penală nr. 2063/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1086/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
