Decizia penală nr. 1787/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMA.A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)/a1
DECIZIA PENALĂ NR.1787/R/2011
Ședința publică din 7 noiembrie 2011
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE : L. M., judecător
JUDECĂTORI: ANA C.
M. Ș.
GREFIER : M. V.-G.
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, DIICOT - S. T.
C., reprezentat prin
PROCUROR - DORU DOBOCAN
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul D. A., în prezent deținut în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale f.nr. din 31 octombrie 2011 a T.ui C., având ca obiect verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul D. A., în stare de arest, asistat de apărător ales, av. S. L. C. din cadrul Baroului C., cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită
S-a făcut referatul cauzei, după care, se prezintă apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat, av. I. M. din cadrul Baroului C., cu delegație la dosar și solicită acordarea onorariului parțial pentru studiu dosarului și prezentarea la instanță.
Instanța constată încetat mandatul apărătorului desemnat din oficiu și asupra onorariului parțial urmează a se pronunța prin hotărârea ce o va pronunța.
Nefiind cereri de formulat și excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul ales al inculpatului D. A., av. S. L. C. solicită în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d Cod pr.pen. admiterea recursului, casarea încheierii recurate și în temeiul art. 3001, 143 și 148 lit.f Cod pr.pen. rejudecând cauza, să nu se mențină măsura arestării preventive luată de prima instanță. Arată că inculpatul a fost depistat că deținea droguri de mare risc pentru consum propriu și că acesta a recunoscut faptele pe care le-a comis și a depus toate diligențele posibile de la data inculpării sale în vederea stabilirii adevărului și tragerea la răspundere a tuturor persoanelor implicate în săvârșirea acestor fapte. S-a luat măsura arestării preventive a inculpatului în vederea unei bune desfășurări a urmăririi penale, însă această fază a procesului penal a fost încheiată rapid respectiv în intervalul celor 29 de zile de arest preventiv, datorită contribuției inculpatului arestat. Inculpatul a dat dovadă de toate diligențele în ceea ce privește acest proces penal până la acest moment și a demonstrat că a înțeles consecințele unei astfel de măsuri luată față de faptele pentru care este cercetat în acest dosar. Raportat la poziția procesuală a inculpatului preconizează că la termenul de judecată din data de 22 noiembrie 2011, acesta se va prevala de dispozițiile art. 3201 Cod pr. pen. sens în care a solicitat instanței de fond cu ocazia verificării legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive să nu mențină măsura arestării preventive și să instituie o altă măsură mai puțin restrictivă de libertate. Apreciază că temeiul prev. de art. 148 lit. f Cod pr.pen. nu mai subzistă la acest moment având în vedere persoana inculpatului, demersurile efectuate de acesta pentru aflarea adevărului, faptul că acesta conștientizează consecințele faptelor sale, nu există probe certe pentru un pericol viitor. Singurul element pe care judecătorii se pot baza în astfel de situații este un prognostic al faptelor pe care le-ar putea săvârșii inculpatul dacă ar fi lăsat în stare de libertate. Apreciază că, se poate acorda o șansă inculpatului de a fi judecat în stare de libertate sau sub imperiul altei măsuri mai puțin restrictive de libertate. Judecătorul sesizat cu judecarea cauzei pe fond ar fi putut analiza oportunitatea luării măsurii obligării de a nu părăsi țara pentru ca inculpatul să-și formuleze apărările. Consideră că atitudinea pe care a avut-o inculpatul pe parcursul urmăririi penale, respectiv cu ocazia tuturor cercetărilor efectuate de organele de urmărire penală este un comportament aparte față de alte spețe și tocmai pentru acest considerent inculpatul poate beneficia de un alt tratament. Solicită să se aibă în vedere și aspectele de natură personală și dinamica comportamentului inculpatului în viitor. Mai arată că, inculpatul are 27 de ani, este un inginer foarte apreciat la locul de muncă, are rezultate lăudabile, a înțeles consecința faptelor pentru care este cercetat penal și își asumă că va respecta toate obligațiile pe care instanța le va institui. Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și, rejudecând cauza să se dispună revocarea măsurii arestării preventive. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara. Reprezentantul P. solicită în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b Cod pr.pen. respingerea ca nefondat a recursului formulat de inculpat și menținerea ca legală și temeinică a încheierii recurate. Apreciază că temeiurile prev. de art. 143 și 148 lit.f Cod pr.pen. care au determinat luarea și menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului subzistă în continuare. În ceea ce privește condițiile prev. de art. 143 Cod pr.pen. arată că sunt întrunite având în vedere că există indicii și probe cu privire că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care este cercetat, de altfel inculpatul a și recunoscut comiterea faptei. Indiciile și probele au fost cenzurate de instanță atât de instanța de fond cu ocazia luării măsurii arestării preventive, cât și de instanța de control, respectiv Curtea de A. C. În ceea ce privește dispozițiile art. 148 lit. f Cod pr.pen. arată că prima teză a acestui text de lege este realizată având în vedere că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina sunt mai mari de 4 ani, respectiv sunt sancționate cu pedeapsa închisorii de la 10 la 20 ani. De asemenea, apreciază că și teza a II-a art. 148 lit.f Cod pr.pen. este îndeplinită în cauză având în vedere că lăsarea în libertate a inculpatului în acest moment prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Solicită să se aibă în vedere că la momentul luării măsurii arestării preventive față de inculpat, acesta era cercetat doar pentru o singură infracțiune și ulterior în sarcina acestuia s-au descoperit încă două fapte de trafic de droguri. D. măsura arestării preventive s-a justificat pentru o infracțiune, cu atât mai mult apreciază că se justifică în prezent întrucât s-au mai adăugat două infracțiuni. Mai arată că, pericolul concret pentru ordinea publică nu se poate disocia total de norma de incriminare și rezonanța faptelor. În ceea ce privește aspectele de natură personală și atitudinea sinceră a inculpatului, arată că acestea urmează să profite inculpatului la soluționarea cauzei. Inculpatul D. A., având ultimul cuvânt, solicită cercetarea sa în stare de libertate. C U R T E A : Prin încheierea penală f.nr. din data de 31 octombrie 2011 pronunțată în dosarul nr.(...) de Tribunalul Cluj, în baza art.300/1 raportat la art.160/b C., s-a constatat legală și temeinică măsura arestului preventiv dispusă față de inculpatul D. A.-I., fiul lui A. și L.-M., născut la data de (...) în Bistrița, județul Bistrița-Năsăud, domiciliat în oraș B., str. 1 Decembrie 1918 nr.1A, județul Bistrița-Năsăud, posesor al C.I. seria XB nr.1., CNP 1., arestat preventiv în Penitenciarul Gherla. S-a menținut starea de arest a inculpatului. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prinîncheierea penală nr.109/C/05.X.2011 a T.ui C. - Secția penală - s-a dispus arestarea inculpatului D. A.-I., reținându-se că începând cu anul 2010, a oferit, pus în vânzare și a vândut efectiv, respectiv a desfășurat alte operațiuni privind circulația drogurilor de mare risc, existând indicii temeinice că acesta a furnizat 4metilmetcatinonă (mefedronă) - substanță care este înscrisă pe tabelul A. nr. I al L. nr.143/2000, pe care o procura din străinătate sau din țară de la persoane neidentificate până în prezent, mai multor consumatori de pe raza municipiului C.-N. (printre care și numiții B. A., N. D. V., P. Ana I., R. I. C., I. N. I., C. C. O. și B. C.), precum și colaboratorilor sub acoperire cu nume de cod ". I., ". L., ". C. și ". O.. Propunerea de arestare preventivă a fost motivată prin aceea că sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art.143 C. și art.148 alin.1 lit. f C., respectiv acelea că există probe sau indicii temeinice că inculpatul a comis infracțiunea reținută în sarcina sa, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și că lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Prin rechizitoriul DIICOT-S. T. C., inculpatul D. A.-I. a fost trimisă in judecată, in stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunilor menționate mai sus. Verificând măsura arestului preventiv a inculpatului la primirea dosarului, instanța a apreciat că există indicii că s-au comis fapte prevăzute de legea penală, aceste indicii conducând la presupunerea rezonabilă că inculpatul le-a comis. În cauză este prezent temeiul arestării prev.de art.148 lit.f din Codul de procedură penală, respectiv că inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea acesteia în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, inculpatul fiind atât consumator cât și traficant de droguri. Art.148 lit.";f"; teza a II-a C. referitor la pericolul concret pentru ordinea publică, trebuie înțeles prin prisma unei reacții colective față de anumite stări de lucruri, care ar avea ca efect perturbații atât la nivelul disciplinei publice cât și la cel al respectului față de lege, existând astfel o stimulare a temerii colective că împotriva unor fapte considerate ca periculoase, organele de stat nu acționează cu fermitatea necesară preîntâmpinării în viitor a unor fapte similare, a asigurării unui climat de securitate și liniște în rândul cetățenilor. Totodată starea de pericol pentru ordinea publică spre deosebire de pericolul social al faptei respective presupune o rezonanță a acelei fapte, o afectare a echilibrului firesc, o anumită stare de indignare și de dezaprobare publică ce culminează cu o anumită stare de insecuritate socială și care sunt de natură a stârni oprobriul public, care în speță, în opinia tribunalului, sunt îndeplinite pe deplin. Conform dispozițiilor art.5 paragraful 1 lit.";c"; din Convenția Europeană a drepturilor omului, care face parte integranta din dreptul intern în urma ratificării sale prin L. nr.30/1994 si prin prisma prevederilor art.20 raportat la art.11 din Constituția României, este permisă restrângerea libertății persoanei, când există motive verosimile pentru a bănui că persoana față de care s-a luat această măsură extremă, a săvârșit o infracțiune și fără a aduce atingere prin această apreciere prezumției de nevinovăție de care se bucură inculpata, întrucât doar prin hotărârea care se va pronunța în urma administrării tuturor probelor necesare pentru o justă soluționare a cauzei se va stabili nevinovăția sau vinovăția inculpatei în această cauză, motiv pentru care, raportat la probele administrate până în acest moment al procesului penal, există motive serioase de bănuială în sensul convenției. În acest sens este și punctul de vedere exprimat în recomandarea nr.R (80) 11 a Comitetului de miniștrii ai C. E. potrivit căruia existența unor motive verosimile care să legitimeze bănuiala că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care este urmărit este privită ca o condiție generală independentă de temeiurile detenției provizorii, Curtea statuând că aceste motive verosimile presupun existența unor fapte sau informații de natură a convinge obiectiv că persoana în cauză a comis o infracțiune, ori în speța de față acestea există indubitabil și se regăsesc în cele menționate anterior. Dincolo de considerentele umanitare ce trebuie avute în vedere la alegerea unei măsuri preventive, instanța a apreciat că nu există nici un alt argument solid care să justifice punerea în libertate a inculpatului. Din probele administrate până la această data, și recunoașterea inculpatului, instanța a considerat că pe bună dreptate se poate spune că în speță există probe și indicii temeinice în sensul dispozițiilor art. 68/1 și art. 143 alin.1 C. că inculpatul este autorul faptelor pentru care este cercetat, că temeiurile care s-au avut in vedere la luarea măsurii arestării preventive nu s- au schimbat și că nu au apărut temeiuri care să impună revocarea sau înlocuirea măsurii arestului preventiv. Nimic nu a îndreptățit instanța să concluzioneze că ajuns în libertate, inculpatul D. A.-I. va pune capăt activității infracțională, activitate care s-a desfășurat pe o perioadă îndelungată de timp, extinzându-se din această zonă până pe litoral, iar conduita inculpatului duce la această concluzie, inculpatul fiind și consumator nu numai traficant de droguri, astfel menținerea arestului preventiv se impune și pentru o mai bună desfășurare a procesului penal, mai ales că după ce inculpatul a fost arestat preventiv, au fost descoperite alte două infracțiuni care au fost reținute în sarcina sa prin actul de sesizare al instanței. Având în vedere prev. art.300 ind.1, al.3 C. în situația inculpatului D. A.- I., pe lângă faptul că temeiurile care au determinat arestarea preventivă subzistă și în prezent și au impus în continuare privarea de libertate (măsura arestului nu a fost prelungită), au apărut temeiuri noi care justifică pe deplin menținerea măsurii arestului preventiv, fiind reținute în sarcina inculpatului alte două infracțiuni legate de droguri, astfel că în ceea ce-l privește pe inculpatul D., nu se poate pune în discuție o eventuală măsură neprivativă de libertate, cum ar fi măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara. Prin urmare, măsura arestării preventive a fost luată față de inculpatul D. A.-I. cu respectarea dispozițiilor art.143 al.1-3 C., iar în temeiul prev.de art.148 lit.f C.pr.pen, s-a impus în continuarea privarea sa de libertate, în cază apărând și temeiuri noi care justifică menținerea măsurii arestului preventiv. Împotriva acestei încheieri a formulat recurs în termen legal inculpatul D. A. I., fără a indica motivele de nelegalitate ori netemeinicie. În ședința publică din data de 7 noiembrie 2011, prin apărător ales, inculpatul recurent a solicitat admiterea recursului cu consecința punerii sale în libertate. Apreciază că persoana acestuia nu constituie un pericol concret pentru ordinea publică și temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestului preventiv nu mai subzistă. În subsidiar, a solicitat înlocuirea arestului cu o măsură neprivativă de libertate și anume obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara. Verificând hotărârea atacată, pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, conform prevederilor art.38514 C.pr.penală, curtea constată că recursul nu este fondat și îl va respinge pentru considerentele care vor fi expuse în continuare. Astfel, se constată că inculpatul recurent D. A. I. a fost trimis în judecată prin rechizitoriul P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție DIICOT S. T. C. pentru săvârșirea infracțiunilor e participație improprie la introducerea în țară de droguri de mare risc în formă continuată, prev.de art.31 alin.2 Cod penal, rap.la art.3 alin.2 din L. nr.143/2000, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, trafic de droguri de mare risc în formă continuată, prev.de art.2 alin.2 din L. nr.143/2000, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, deținere de droguri de mare risc, fără drept, pentru consumul propriu, în formă continuată, prev.de art.4 alin.2 din L. nr.143/2000, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, taote cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal. Măsura arestării preventive s-a luat față de inculpatul recurent D. A. I., prin încheierea penală nr.105/C/(...) a T.ui C., în temeiul art.148 lit.f Cod procedură penală, reținându-se că că pedeapsa prevăzută de lege pentru faptele de comiterea cărora era suspectat este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezenta pericol concret pentru ordinea publică. Primul termen pentru judecata pe fond a cauzei a fost fixat la data de (...). În mod corect la primirea dosarului instanța de fond verificând măsura arestului preventiv al inculpatului din cauză a constatat că aceasta este temeinică și legală, dispunând menținerea stării de arest. Aceasta deoarece probele administrate în cursul urmăriri penale, pe baza cărora s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului recurent, fac rezonabilă presupunerea că acesta este autorul faptelor de trafic de droguri de mare risc, deținere de droguri de mare risc și participație improprie la introducerea în țară de droguri de mare risc, pentru care s-au efectuat cercetări, constând în aceea că începând cu primăvara anului 2010 și până în cursul lunii octombrie 2011, în mod repetat, în baza aceleiași rezoluții infracționale, ar fi procurat, arfi pus în vânzare, ar fi vândut sau ar fi oferit drogul de mare risc 4metilmetcatinonă (mefedronă) mai multor persoane, că în aceeași perioadă ar fi determinat persoane neidentificate care au acționat fără vinovăție, să introducă în țară droguri de mare risc și că ar fi deținut și consumat drogul de mare risc menționat în aceeași perioadă. Instanța de fond a reținut în mod corect că temeiul ce a determinat arestarea preventivă a inculpatului subzistă, prima cerință a textului de lege fiind îndeplinită, prin aceea că pentru faptele pentru care inculpatul D. A. I. este trimis în judecată pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 4 ani, iar pericolul concret pentru ordinea publică pe care îl prezintă lăsarea în libertate a inculpatului reiese din gravitatea deosebită a faptelor de comiterea cărora este acuzat, din modul și mijloacele în care se presupune că au fost săvârșite acestea și din împrejurările concrete în care se pare că au fost comise faptele. Reiese că inculpatul pentru a-și atrage clienți și pentru a le crea dependență le oferea gratuit la început drogurile. Ori este cunoscut faptul că, în cazul drogurilor, prin uz continuu sau masiv aceeași cantitate de drog produce un efect mai mic, astfel că pentru a se ajunge la efectul de la început consumatorul trebuie să își cumpere cantități din ce în ce mai mari de droguri. După ce o persoană consumă timp îndelungat sau în doze mari drogul și dorește să întrerupă consumul, apar reacții de sevraj precum anxietatea, insomnia, tremurăturile, frisoanele de durată relativ scurtă - o zi sau două, simptome care o pot determina să continue consumul. Pericolul pe care îl reprezintă drogurile și traficul de droguri în special nu este dat de cantitatea de drog traficată, ci de influența lui asupra psihicului, de dependența pe care o creează și efectele distrugătoare asupra organismului pe care în cele din urmă le produce. Persistența motivelor plauzibile de a bănui persoana arestată de comiterea unei infracțiuni este o condiție sine qua non de regularitate a menținerii acesteia în detenție, din perspectiva CEDO (cauza Contrada contra Italiei din 24 august 1998). În măsura în care legislația internă prevede necesitatea existenței unor motive suplimentare care să legitimeze privarea de libertate, este necesar ca și acestea să fie întrunite. Totuși, după un anumit timp existența acestor motive plauzibile nu mai este suficientă pentru a justifica detenția preventivă, fiind necesar a se examina dacă autoritățile au depus diligențe suficiente în derularea procedurii. Scopul măsurii arestării preventive din perspectiva CEDO este acela de a aduce în fața autorității judiciare competente a persoanei bănuite de comiterea unei infracțiuni, ceea ce semnifică trimiterea în judecată. În prezenta cauză scopul măsurii arestări preventive a fost atins, însă doar din punct de vedere formal, nefiind audiat încă inculpatul de către instanța de judecată, primul termen fiind fixat la data de (...), iar temeiurile ce au determinat arestarea inculpatului recurent în circumstanțele prezentei cauze nu s-au schimbat. Inculpatul recurent nu posedă antecedente penale și a recunoscut în cursul urmăririi penale comiterea faptelor de care este acuzat. Totuși la dosarul cauzei nu au fost depuse acte din care să rezulte că anterior arestării inculpatul realiza venituri licite, suficiente pentru a -și asigura modul de viață dus și care să garanteze că aflat în libertate ar putea realiza tot astfel de venituri, astfel că există riscul ca inculpatul să comită noi infracțiuni, cu atât mai mult cu cât până la rămânerea definitivă a uneihotărâri de condamnare nu riscă decât aplicarea unei singure pedepse, cea mai grea, pentru toate faptele comise. Nu poate fi omisă nici conduita adoptată de inculpat cu ocazia prinderii sale în flagrant din data de (...), când inculpatul a spart barajul din dreptul sensului giratoriu din centrul comunei F., deși a fost somat verbal și prin executarea unui foc de armă în plan vertical să oprească, apoi s-a îndreptat în mare viteză spre comuna G., fiind necesară urmărirea acestuia, reușindu - se blocarea acestuia numai după ieșirea din comuna F., manevră în care a fost spart geamul portierei stânga față. Pe parcursul urmăririi inculpatul ar fi aruncat pe geam o pungă ce conținea o substanță de culoare deschisă (f.178 vol.I dosar u.p.) De asemenea nu se poate omite nici gravitatea faptelor de comiterea cărora este suspectat inculpatul, fapte de natură a afecta echilibrul din comunitatea în care se pare că au avut loc. În raport de datele de mai sus, curtea constată că există riscul ca lăsat în libertate inculpatul să comită noi infracțiuni, ordinea publică fiind în mod concret amenințată. În consecință nu este posibilă luarea față de inculpat a unei alte măsuri preventive neprivative de libertate, raportat la predispoziția acestuia de a încălca normele legale pentru a obține avantaje de natură materială. Constatând că hotărârea atacată este temeinică și legală, curtea va respinge în baza art.38515 pct.1 lit.b C.pr.penală ca nefondat recursul declarat de inculpatul D. A., fiul lui A. si L. M. nasc.la 25 mai 1984, în prezent deținut în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale f.nr. din 31 octombrie 2011 a T.ui C. În baza art.189 C.pr.penală se va stabili în favoarea Baroului C. suma de 25 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. În baza art.192 alin.2 C.pr.penală va fi obligat inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 150 lei cheltuieli judiciare. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L. D E C I D E : Respinge ca nefondat recursul declarat de către inculpatul D. A., fiul lui A. si L. M. nasc.la 25 mai 1984, în prezent deținut în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale f.nr. din 31 octombrie 2011 a T.ui C. Stabilește în favoarea Baroului de A. C. suma de 25 lei onorariu partial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției, pentru av. I. M.. Obligă pe inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 150 lei cheltuieli judiciare. Decizia este definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din data de 7 noiembrie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI L. M. ANA C. M. Ș. GREFIER M. V.-G. Red.L.M. Dact.H.C./4 ex./(...) Jud.fond: E.J..;
| ← Decizia penală nr. 1464/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1143/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
