Sentința penală nr. 54/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
SENTINȚA PENALĂ NR.54/2011
Ședința publică din data de 20 aprilie 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : ANA C., judecător GREFIER : M. B.
Ministerul Public, P. de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin P. - A.
C.
S-a luat spre examinare cauza penală privind plângerea formulată de petenta P. M. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale din data de
19 noiembrie 2010, emisă în dosarul nr. 142/P/2010 al P. de pe lângă Curtea de A. C., față de numitul M. I..
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de
13 aprilie 2011, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A
Prin rezoluția P. de pe lângă Curtea de A. C. din 19 noiembrie 2010 emisă în dosar nr. 142/P/2010 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de inspectorul de poliție M. I. din cadrul B.lui de I. C. al P. M. C.-N., pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C.
Pentru a pronunța această soluție, s-au reținut următoarele:
P. P. M. cu handicap de auz, domiciliată în C.-N., str. Gr. A. nr. 15, ap.31, a formulat plângere penală împotriva inspectorului de poliție M. I. din cadrul P. M. C.-N. - B.l I. C., pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C.
În motivarea plângerii, petenta a arătat că inspectorul M. I. a instrumentat dosarul penal nr. 1400/P/2007 al P. de pe lângă Judecătoria
Cluj-Napoca, în care ea a fost victima unei agresiuni, motiv pentru care a suferit leziuni corporale care au necesitat peste 60 de zile îngrijiri medicale. Plângerea penală a fost formulată de către petentă după 9 luni de la producerea evenimentului și deși cunoștea persoana cu care a avut incidentul, în plângere a precizat că autor necunoscut a agresat-o aplicându-i un pumn în față, după care s-a dezechilibrat căzând și lovindu-se de un gard metalic care împrejmuia trotuarul, unde a avut loc incidentul. Cauza a fost repartizată la insp. de poliție M. I. H. din cadrul B.lui de I. C., care în urma investigațiilor a stabilit că principalul suspect care a și recunoscut incidentul cu petenta se numește R. C. R. în vârstă de 35 de ani, domiciliat în C.-N., str. Gr. A. nr. 15, ap. 33, jud. C. și care locuia în același bloc cu petenta, prin urmare aceasta îl cunoștea.
Cu ocazia audierii numitului R. C., acesta nu a recunoscut că a agresat-o pe petentă, menționând că nu a făcut altceva decât a atins-o cumâna pe umăr pe aceasta pentru a o face să fie atentă, știind că este surdo- mută și dorea să discute cu ea despre un incident pe care cu puțin timp înainte, l-a avut petenta cu soția făptuitorului.
În timp ce numitul R. C. s-a aflat în fata blocului spălându-și autoturismul în (...), din bloc a coborât plângând soția sa, care era și gravidă și care i-a spus soțului că a fost agresată fără nici un motiv de către petentă.
Ulterior, R. Roxana a coborât în fața imobilului și în timp ce-i povestea soțului cele întâmplate, prin spatele lor a trecut petenta P. M., care nu a vrut să discute cu numitul R. C. și soția acestuia intenționând să plece, iar R. a atins-o cu mâna pe umăr pentru a se întoarce să discute cu el, dar petenta nu a vrut să stea de vorbă și în momentul în care a intenționat să plece, s-a dezechilibrat și a căzut peste gardul viu situat la marginea trotuarului.
În cauză, au fost audiați și doi martori oculari respectiv V. I. și V. Dan, declarând că au observat momentu, întrucât s-au aflat vis-a-vis pe trotuar și au observat cu exactitate cele întâmplate, respectiv cum numitul R. C. a încercat să o facă atentă pe P. M. atingând-o cu mâna pe umăr, probabil pentru a se întoarce spre el, însă aceasta în momentul următo, din cauză că s- a întors brusc, s-a dezechilibrat și a căzut peste gardul viu fără a fi atinsă de cineva. M. mai precizează că R. C. nu a săvârșit nici un fel de acte de violență, care să-i provoace leziuni petentei P. M.. Chiar din certificatul medico-legal, deși petenta afirmă că a fost lovită cu pumnul în zona buzei superioare și apoi s-a dezechilibrat, nu apare vreo leziune la nivelul buzei superioare, iar leziunile corporale menționate în certificat s-au putut produce prin cădere în cadrul unei auto sau heteropropulsii.
Întrucât în cauză au existat dubii serioase cu privire la vinovăția învinuitului R. C. s-a propus neînceperea urmăririi penale, soluția a fost însușită de procuror prin rezoluția din (...), care menționează că hotărâtoare sunt declarațiile martorilor audiați respectiv V. Ana și V. I. (f. 11, 12, 13-14 din dos. nr. 1400/P/2007 al P. de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca ). P.ul mai precizează că existența unui dubiu în ce privește exercitarea acțiunii specifice elementului material caracteristic laturii obiective a infracțiunii de vătămare corporală gravă de către R. C., precum și intenția acestuia de a comite fapta mai sus menționată, este întărită și de atitudinea manifestată ulterior de persoana vătămată care, deși cunoștea cine este autorul presupusei fapte întrucât sunt vecini, în același imobil, a depus plângerea penală abia după 9 luni solicitând și identificarea autorului (cu toate că știa cine este persoana care a abordat-o la data faptei).
Împotriva soluției, petenta a formulat plângere la primul procuror de la P. de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca care prin rezoluția din (...) a dispus respingerea plângerii formulate de petentă împotriva soluției date de procuror în dos nr. 1400/P/2007 al P. de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca. P. a formulat plângere și la instanță respectiv Judecătoria Cluj-Napoca în dos. nr.
(...), în care a fost admisă excepția tardivității plângerii (f.43).
Având în vedere cele de mai sus, procurorul a apreciat că inspectorul de poliție M. I. din cadrul B.lui de I. C. al P. M. C.-N. a procedat în mod corect, legal apreciind la justa lor valoare probele administrate în cauză. Mai mult, soluția propusă de acesta a fost însușită de procurorul care a supravegheat cercetările penale, inclusiv de primul procuror al P. de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, care a respins plângerea formulată de petentă împotriva soluției date de procuror.
Așa fiind, s-a constatat că acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare întrucât sunt aplicabile prevederile art. 228 alin.1 și 10 lit.a din C.pr.penală, motiv pentru care, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de inspectorulde poliție M. I. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C.
Împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale din 19 noiembrie
2010, petenta P. M. a formulat plângere la procurorul general al P. de pe lângă Curtea de A. C., plângere ce a fost respinsă prin rezoluția procurorului general nr.1035/II/2/2010 din 23 decembrie 2010.
Urmând procedura prevăzută de art.278/1 C. petenta P. M. a formulat plângere împotriva aceleași rezoluții de neîncepere a urmăririi penale, la Curtea de A. C., instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță, cauza fiindînregistrată sub nr. de mai sus. Prin plângere, petenta a solicitat admiterea plângerii în temeiul art.278/1 al.8 lit.b C., desființarea rezoluției atacate și, pe cale de consecință, trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmării penale și continuării cercetării cu privire la săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanei. În susținerea plângerii, s-a arătat că petenta a formulat plângere împotriva intimatului M. I. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, apreciind că în exercitarea atribuțiilor de serviciu, cu știință, intimatul nu a îndeplinit anumite acte sau le-a îndeplinit în mod defectuos, fapt ce a dus la prejudicierea intereselor sale. S-a apreciat că în dosarul în care petenta a formulat plângere pentru vătămare corporală împotriva numitului R. C., dosar instrumentat de intimat, cercetarea efectuată de acesta a fost defectuoasă, incompletă și părtinitoare În acest sens, s-a arătata că, deși organul de cercetare penală avea cunoștință despre infirmitatea petentei, în cursul anchetei aceasta nu a fost asistată nici de apărător și nici de către un interpret. S-a apelat la o persoană cunoscută petentei, pentru a se asigura interpretarea, însă această persoană nu este autorizată pentru astfel de servicii și, în plus, avea și aceasta anumite probleme medicale. În dosarul instrumentat de intimat, deși petenta a arătat că, la incidentul reclamat, au fost solicitate organele de poliție și un echipaj al ambulanței, nu s-au făcut demersuri pentru identificarea persoanelor din cadrul acestor echipaje și nici a altor martori oculari, fiind audiate doar două persoane, care, se susține că au trecut pe la locul faptei, după incident. Plângerea în dosarul instrumentat de intimat a fost depusă cu întârziere deoarece petenta a fost imobilizată la pat timp de 3 săptămâni, fiind în imposibilitate de a se deplasa la institutul de medicină legală. În dosarul în care l-a reclamat pe intimat, nu s-au făcut alte cercetări, decât audierea petentei și a intimatului, atașându-se soluția dată de procuror în dosarul inițial - de neîncepere a urmăririi penale. Ver if ic ând rezoluț ia atac ată, pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, în virtutea dispozițiilor art.278/1 alin.7 C., Curtea constată următoarele: Potrivit art. 228 alin.1 C., organul de urmărire penală, sesizat în vreunul din modurile prevăzute în art.221 C., dispune prin rezoluție începerea urmăririi penale, când din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergătoare efectuate nu rezultă vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale prevăzute în art.10 C.; potrivit art.224 alin.1 C., în vederea începerii urmăririi penale, organul de urmărire penală poate efectua acte premergătoare. Rezultă așadar, din textele legale arătate, că organul de urmărire penală nu are obligația de a efectua acte premergătoare, el poate efectua astfel de acte numai dacă consideră necesar sau dacă, din cuprinsul actului de sesizare nu rezultă suficiente elemente, care să-i permită lămurirea cauzei și pronunțarea unei soluții juste. Este posibil așadar, și legal în același timp, ca doar pe baza plângerii, organul de urmărire penală să se considere lămurit și să pronunțe o soluție corectă. Pe de altă parte, nu putem ignora regulile de bază ale procesului penal, în special cele privind oficialitatea procesului penal, aflarea adevărului și rolul activ al organului de urmărire penală în procesul penal, potrivit cărora: actele necesare desfășurării procesului penal se îndeplinesc din oficiu, afară de cazul când prin lege se dispune astfel (art.2 alin.2 C.); în desfășurarea procesului penal trebuie să se asigure aflarea adevărului cu privire la faptele și împrejurările cauzei, precum și cu privire la persoana făptuitorului (art.3 C.); organele de urmărire penală și instanțele de judecată sunt obligate să aibă rol activ în desfășurarea procesului penal (art.4 C.). În speță, se poate observa că procurorul învestit cu soluționarea plângerii penale formulate de petentă împotriva intimatului M. I., s-a considerat ( apreciem noi, prematur și neîntemeiat) lămurit asupra cauzei, doar pe baza declarației intimatului, a plângerii petentei și, bineînțeles, având la dispoziție și dosarul penal instrumentat de intimat - nr.1400/P/2007 al P. de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, motivând soluția (într-o singură frază - penultimul aliniat - fila 3 din rezoluție) pe faptul că-agentul de poliție a procedat în mod corect, apreciind la justa lor valoare probele administrate în cauză, soluția acestuia din urmă, fiind însușită de procurorul care a supravegheat cercetările penale, rămânând definitivă, prin respingerea ca tardivă, a plângerii petentei la instanță, întemeiată pe dispoz. art.278/1 C. Se face însă o confuzie în cauză și se uită că, practic, în soluționarea plângerii petentei, organul de urmărire penală nu este chemat să verifice legalitatea și temeinicia soluției propuse de intimat și însușită apoi de procuror (care, oricum, este o chestiune tranșată definitiv, intrată sub puterea autorității de lucru judecat) ci să verifice , dacă în instrumentarea dosarului, intimatul a realizat acțiuni sau inacțiuni care, s-ar circumscrie elementelor constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu, reclamate. Ori, din acest punct de vedere, organul de urmărire penală nu a efectuat minimul de verificări, care să-i permită a se pronunța în cunoștință de cauză. În acest sens, de observat că în plângerea petentei adresată procurorului, se menționează că la incidentul din 27 iunie 2006 au fost prezente mai multe persoane și că una dintre ele, ar fi sunat la P. și la A., ale căror echipaje au sosit la fața locului ( aspecte confirmate și de presupusul agresor - R. C. - fila 10 dos. nr.1400/P/2007 al P. de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca), că polițistul sosit la fața locului ar fi fost agentul P. A., care a cules informații de la R. C. și un nepot la petentei - Ț. C. Toate aceste aspecte, menționate și în declarația petentei din dosarul inițial - de vătămare corporală -fila 5) nu au fost verificate de polițistul care a instrumentat cauza, M. I., astfel că procurorul care a cercetat presupusul „abuz în serviciu";, reclamat de petentă nu a avut suficiente elemente care să-i permită să stabilească că aceste „ inacțiuni"; ale intimatului s-au realizat cu știință sau din culpă, că există sau nu, elementele constitutive ale infracțiunii reclamate, sau eventual, ale altei infracțiuni care, chiar dacă nu a fost menționată de petentă ( care nu este obligată să cunoască denumirea legală a faptelor sau încadrarea lor juridică), în virtutea oficialității procesului penal șia rolului activ, organul de urmărire penală trebuie să o identifice, să o cerceteze și să se pronunțe asupra ei. Pentru toate aceste considerente, se privește ca fondată plângerea petentei, urmând a fi admisă în temeiul art.278/1 alin.8 lit.b C., desființată rezoluția atacată și trimisă cauza la parchet în vederea începerii urmăririi penale față de intimatul M. H. I.. Cu ocazia reluării cercetărilor, urmează a fi constatate următoarele fapte și împrejurări: - dacă la data și locul incidentului s-a deplasat un echipaj de poliție și dacă, da, identificarea agentului de poliție constatator ( dacă este, într-adevăr, persoana indicată de petentă - P. A.); pentru aceasta se vor efectua verificări la Poliția Municipiului Cluj-Napoca sau eventual , la postul de poliție aferent zonei în care a avut loc incidentul, solicitându-se informații cu privire la sesizarea poliției, persoana care a făcut sesizarea, dacă s-a înregistrat sesizarea, lucrătorii de poliție care au fost desemnați să se deplaseze la fața locului și, dacă s-a întocmit proces-verbal de constatare; - dacă s-a solicitat A.; pentru aceasta se vor efectua verificări la S. J. C.de A., solicitându-se informații cu privire la persoana care a sunat laambulanță, echipajul care s-a deplasat și măsurile medicale luate de acesta; - dacă agentul de poliție care s-a deplasat la locul incidentului a făcut verificările corespunzătoare; pentru aceasta se va audia numitul P. A. (dacă agentul este identificat în persoana acestuia) sau, după caz, agentul identificat ca fiind cel care a fost la fața locului; - dacă numitul Ț. C. - nepotul petentei, a fost la fața locului, în momentul sosirii echipajului de poliție și al A. - se va audia această persoană. Deși aparent, constatarea acestor împrejurări ține, mai mult de dosarul inițial (de vătămare corporală), apreciem că, prin lămurirea aspectelor menționate, se va putea soluționa corect plângerea petentei împotriva intimatului sub aspectul presupusului abuz în serviciu. Așadar, după efectuarea acestor verificări, în funcție de datele obținute, organul de urmărire penală va stabili, în ce măsură, omisiunea efectuării de către însuși intimat, a acestor verificări, (dat fiind faptul că intimatul cunoștea, din plângerea petentei, aceste aspecte) se circumscrie actelor materiale ce pot constitui infracțiunea de abuz în serviciu reclamată de petentă, sau, eventual, dacă nu se va dovedi că s-a omis „cu știință";, îndeplinirea acestor acte ce țineau de atribuțiile sale de serviciu, în ce măsură, este incidentă o culpă a intimatului în realizarea acestei „omisiuni";, culpă care să reclame o eventualăneglijență în serviciu, conform art.249 C.pen. Așa fiind, se va dispune în consecință, în sensul admiterii plângerii petentei P. M., iar în baza art.189 C., art.7 alin.1 și alin.3 lit.c din Legea nr.178/1997, art.1 alin.1 lit.b din Ordinul M.ui Justiției nr.772/5 martie 2009 se va stabilI onorariu interpret ( al limbajului mimico-gestual) suma de 185,2 lei (pentru 4 ore de prestație la tariful de 23,15 lei/oră, majorat cu 100% pentru interpretare simultană), sumă ce se va plăti din fondurile M.ui Justiției, în favoarea interpret B. Stela Ramona ( autorizație nr.34/(...) ). Văzând și dispozițiile art.192 alin.3 C., PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII H O T Ă R Ă Ș T E În temeiul art.278/1 alin.8 lit.b C. admite plângerea petentei P. M., domiciliată în C.-N., strada G. A. nr.15, ap. 31, jud. C. - împotriva rezoluției din 19 noiembrie 2010 emisă în dosar nr.142/P/2010 al P. de pe lângă Curtea de A. C., pe care o desființează și, trimite cauza aceluiași parchet în vederea începerii urmăririi penale față de M. I.. În baza art.189 C., art.7 alin.1 și alin.3 lit.c din Legea nr.178/1997, art.1 alin.1 lit.b din Ordinul M.ui Justiției nr.772/5 martie 2009 stabilește onorariu interpret suma de 185,2 lei (pentru 4 ore de prestație la tariful de 23,15 lei/oră, majorat cu 100% pentru interpretare simultană), sumă ce se va plăti din fondurile M.ui Justiției, în favoarea interpret B. Stela Ramona. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Definitivă. Pronunțată în ședința publică din (...). PREȘEDINTE GREFIER ANA C. M. B. Red.A.C./Dact.H.C. 3 ex/(...)
| ← Încheierea penală nr. 608/2011, Curtea de Apel Cluj | Încheierea penală nr. 1319/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
