Decizia penală nr. 1093/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA P.Ă ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
DECIZIA PENALĂ NR. 1093/R/2011
Ședința publică din 27 iunie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : M. Ș.- judecător JUDECĂTORI : L. M.
ANA C. GREFIER : M. N.
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin P.
- V. T.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul L. G. împotriva sentinței penale nr. 460 din 19 aprilie 2011, pronunțată în dosar nr. (...) al Judecătoriei C.-N., inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea de infracțiunii prev. de art. 87 alin.1 din OUG nr. 195/2002.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru inculpat apărătorul ales, avocat A. P., din cadrul Baroului C., cu delegația la dosar, precum și avocat P. B., din cadrul Baroului C., cu delegația la dosar, în substituirea apărătorului desemnat din oficiu avocat C. P., din cadrul Baroului C., cu delegația la dosar, lipsă fiind inculpatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, apărătorul ales al inculpatului învederează instanței faptul că, din motive de sănătate inculpatul nu s-a putut prezenta la termenul de azi. De asemenea, apărătorul inculpatului depune motivele de recurs formulate în cauză, precum și jurisprudență constând în: decizia ÎCCJ nr. 1455 din 17 aprilie 2009.
Apărătorul prezent în substituirea apărătorului desemnat din oficiu depune la dosar referatul privind plata onorariilor din fondul M.ui Justiției, solicitând ca instanța să se pronunțe asupra onorariului parțial în cauză, pentru colega sa.
Întrucât inculpatul are apărător ales, se constată încetat mandatul apărătorului din oficiu prin prezentarea apărătorului ales în fața instanței de recurs.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul inculpatului solicită în principal, admiterea recursului, casareahotărârii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct.2 lit.a raportat la art. 10 lit.b1 Cod procedură penală. În subsidiar, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii, într-un cuantum sub minimul special prevăzut de lege, cu menținerea suspendării executării acesteia. Din punctul său de vedere, instanța de judecată a procedat la judecarea acestei cauze în baza art. 3201 Cod procedură penală, în condițiile în care clientul său a solicitat să se procedeze conform acestei proceduri, întrebat de către judecător, fiind practic și audiat de instanța de fond. În esență, este vorba de o infracțiune care este legată de C. rutier, clientul său în data de 23 aprilie 2010 a condus un autoturism sub influența băuturilor alcoolice, în municipiul C.-N., în cartier neaglomerat. Distanța pe care a parcurs-o este în jur de 100 m. Inculpatul, clientul său, doctor în municipiul C.-N. arată că a fost oprit în circulație de către organele de poliție, a fost identificat, a recunoscut că a consumat alcool, deplasându-se împreună cu organele de poliție la spital pentru a i se recolta probe biologice, nu a avut niciodată un comportament care să necesite intervenția organelor de poliție, efectuând toate procedurile conform normelor legale. În urma investigațiilor medicale, s-a stabilit că atât prima cât și a doua probă, din punct de vedere legal, depășesc acea limită prevăzută de lege pentru a se putea stabili existența unei fapte penale. Dorește a critica faptul că instanța de judecată nu a aplicat corect art. 3201 Cod procedură penală, din punct de vedere al limitelor de pedeapsă și acest lucru trebuia să fie revăzut chiar prin motivarea hotărârii pronunțată de către Judecătoria Cluj-Napoca. L. de pedeapsă, urmare a aplicării art. 3201 Cod procedură penală trebuie să fie mai mici decât cele pe care le prevede legea specială, cel puțin cu o 1/3. În acest context, se poate observa că pedeapsa aplicată de către Judecătoria Cluj-Napoca este de 1 an de zile. Pe de altă parte, instanța de judecată, cu toate că s-a solicitat aplicarea art. 74 și art. 76 Cod penal, nici măcar nu a luat în discuție aceste articole, ceea din punctul său de vedere este nelegal, pentru că se creează o impresie greșită cum că, la Judecătoria Cluj-Napoca în condițiile în care un inculpat solicită aplicarea art. 3201 Cod procedură penală nu mai poate beneficia de circumstanțele atenuante prev. de art. 74 Cod penal. S-a solicitat la instanța de fond aplicarea art. 74 și art.76 Cod penal pentru că a considerat că inculpatul poate beneficia de aceste articole, întrucât este vorba de o persoană cu o vârstă apreciabilă, care este cunoscută în tagma doctorilor, ca un medic de specialitate, este o persoană care până la această vârstă nu a avut nici un fel de probleme cu legislația penală, în condițiile în care este bine văzut și la C. asigurărilor de sănătate, a participat la multe congrese. Tocmai pentru a putea justifica aplicarea art. 74 și art. 76 Cod penal, colega sa care s-a prezentat în substituire la judecarea acestei cauze pe fond, a prezentat suficiente acte, pentru a convinge instanța de judecată că inculpatul merită o pedeapsă mai mică, cu mult mai mică decât cea pe care a stabilit-o instanța de fond. Din punctul său de vedere, tocmai în aceasta constă nelegalitatea și netemeinicia acestei hotărâri, respectiv, în condițiile în care s-a solicitat aplicarea art. 3201 C., instanța de judecată trebuie să motiveze de ce ele nu sunt aplicabile în speță, sau în cazul în care le aplică, să motiveze de ce sunt aplicate. Solicită a se da o aplicabilitate mai mare art. 3201 Cod procedură penală, adică cu exactitate, diminuarea limitelor de pedeapsă cu o treime față de cele prevăzute în legislația specială a C. rutier, și de asemenea să se dispună aplicarea art. 74 și art. 76 Cod penal. Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului formulat de cătreinculpat ca nefondat, cu consecința menținerii hotărârii atacate ca fiind legală șitemeinică. Se arată în continuare de către reprezentantul parchetului că, fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism de către o persoană având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală admisă. Consideră că s-a procedat corect aplicându-se textul de lege invocat - art.320/1 C., aceasta neobligând însă instanța să aplice o sancțiune orientată la nivelul minimului special al acestui text, consideră că pedeapsa de un an aplicată, se circumscrie limitelor legale, așa cum rezultă și din motivarea instanței. De asemenea, consideră că instanța a făcut un proces corect de individualizare a pedepsei, deoarece a avut în vedere circumstanțele atenuante, cu precădere circumstanțele reale ale cauzei, respectiv faptul că infracțiunea este una de pericol mediu, sub aspectul gravității și a pericolului public, gradul de alcoolemie al inculpatului și că inculpatul, chiar dacă precizează faptul că a parcurs o distanță scurtă, a pus în pericol siguranța circulației. În ceea ce privește aplicarea art. 181 Cod penal, consideră că nu se poate justifică, arătând că valoarea alcoolemiei este determinantă în astfel de situații, nu poate aprecia această faptă ca fiind vădit lipsită de pericol și de importanță. În final, se arată de către reprezentantul parchetului că nu există nici un motiv care să ducă la modificarea hotărârii, instanța de fond luând în considerare toate elementele legate de faptă și de persoana inculpatului. Apărătorul inculpatului, în replică, arată că în cauză, se pot aplica dispozițiile art. 74 și art. 76 Cod penal. C U R T E A Pr in sen tinț a pen al ă nr. 460 d in 19 apr il ie 2011 pronunț ată de Judec ător ia Cluj-Napoca în dosarul nr. (...), în baza art. 87 al. 1 din OUG 195/2002 cu aplicarea art. 320^1 din C.p.p. s-a dispus condamnarea inculpatului L. G. ( cetățean român, fiul lui G. și A., născut la data de 2 decembrie 1950 în C.-N., jud. C., CNP 1., domiciliat în C.-N., str. L. P., nr. 40, ap. 18, jud. C., f.f.l. în C.-N., str. M., nr. 9, ap. 11, jud. C., cu studii superioare, medic stomatolog, fără antecedente penale), la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are oimbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge. În baza art. 71 al. 2 din C. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute la art. 64 al. 1 lit. a teza a II-a din C. pe perioada prevăzută de art. 71 al. 2 din C., iar în baza art. 81 și 82 din C. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului pe durata termenului de încercare de 3 ani. În baza art. 71 al. 5 din C. s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii dispuse, iar în baza 359 din C.p.p. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei. În baza art. 191 al. 1 din C.p.p. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 250 lei, reprezentând cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prinrechizitoriul nr. 4. din data de 11 februarie 2011 Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului L. L. G. pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoana având în sânge o îmbibatiealcoolică peste limita legala, fapta prev. de art. 87 al. 1 din OUG 195/2002, în fapt, reținându-se că la data de 23 aprilie 2010 inculpatul a condus pe drumul public, respectiv str. M. din C.-N. autovehiculul marca Skoda Octavia cu nr. de înmatriculare (...), aflându-se sub influența băuturilor alcoolice, cu o îmbibație alcoolică de 1,70 g%o - 1,50 g%o. La termenul de judecată din data de 19 aprilie 2011, înainte de momentul procesual al citirii actului de sesizare, inculpatul a declarat că recunoaște fapta pentru care au fost trimis în judecată și în temeiul art. 320 ind.1 C. proc.pen a solicitat pronunțarea unei hotărâri în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime, potrivit acelorași dispoziții legale. Instanța, admițând cererea formulată de către inculpat, în temeiul art. art. 320 ind.1 C. p.p. nu a mai administrat probe noi în cursul cercetării judecătorești. Analizând actele dosarului și materialul probatoriu administrat în cursulurmăririi penale, instanța de fond a constatat următoarele: Urmărirea penală împotriva inculpatului a început prin rezoluția din data de 29 octombrie 2010, fiind confirmată de către procuror la aceeași dată. Conform procesului verbal de la fila 4 din dos. UP, în ziua de 23 aprilie 2010, în jurul orei 17.45, inculpatul a fost oprit în trafic de către un echipaj al Poliției Rutiere, după ce a condus pe str. M. din C.-N. autovehiculul marca Skoda Octavia cu nr. de înmatriculare (...), fără să se asigure la pornirea de pe loc, iar apoi a virat la dreapta pe str. A. F. fără să semnalizeze și fiind testat cu aparatul alcootest în prezența martorului asistent Ditu G. a rezultat o valoare de 0,90 mg/l alcool pur în aerul expirat. În prezența martorului a declarat că a consumat votcă, fără să precizeze cantitatea. Ca urmare, inculpatului i-au fost recoltate probe biologice, astfel: la prima probă de sânge recoltată la orele 18.25, alcoolemia a fost de 1,95 gr%o alcool pur în sânge, iar la a doua probă recoltată la orele 19.25, alcoolemia a fost de 1,80 gr%o, conform buletinului de analiză toxicologică-alcoolemie nr.3363/IX/a/1074/ 6 mai 2010 (fila 9 dos. UP). Inculpatul nu a contestat valorile alcoolemiei nici în fața organelor de cercetare penală și nici în fața instanței, declarând că în jurul orei 15.00 a consumat aproximativ 200 ml de votcă cu aport alimentar, după care a condus autovehiculul marca Skoda Octavia cu nr. de înmatriculare (...) de pe str. M. până pe str. B. Ș. Delavrancea unde a fost oprit de organele de poliție. Din buletinul de examinare clinică, instanța de fond a reținut că inculpatul era vizibil sub influența băuturilor alcoolice (fila 8 dos. UP). Instanța de fond a apreciat că fapta inculpatului L. G. care la data de 23 aprilie 2010, în jurul orei 17.45 a condus autovehiculul marca Skoda Octavia cu nr. de înmatriculare (...), respectiv pe str. M., A. F. și B.Ș. Delavrancea - din C.-N., după ce a consumat băuturi alcoolice, în condițiile în care avea o îmbibație alcoolică de 1,95 gr%o alcool pur în sânge, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism de către o persoană având în sânge o îmbibatie alcoolică peste limita legala admisă, prev. de art. 87 alin.1 din OUG 195/2002 . La individualizarea pedepsei, instanța de fond a luat în considerare limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunea săvârșită de către inculpat, dispozițiile art. 320^1 din C.p.p., gradul de pericol social al faptei raportat la gradul foarteridicat al alcoolemiei, la faptul că inculpatul nu a respectat alte norme privind siguranța pe drumurile publice, probabil din cauza consumului ridicat de alcool, de faptul că este o persoană instruită și ar fi trebuit să conștientizeze pericolul pentru ordinea publică pe care îl implică conducerea unui autovehicul cu un grad atât de mare al alcoolemiei, de conduita adecvată a inculpatului față de organele de cercetare penală, dar și de vârsta inculpatului și de faptul că nu are antecedente penale. În baza art. 87 al. 1 din OUG 195/2002 cu aplicarea art. 320^1 din C.p.p., instanța de fond l-a condamnat pe inculpatul L. G. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o imbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge. S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 al. 2 din C. rap. la art. 64 al. 1 lit. a teza a II-a C. pen. pe perioada prev. de art. 71 al. 2 din C., ținând seama de gravitatea faptei care creează o incompatibilitate morală și juridică cu calitatea de ales în cadrul autorităților publice sau în funcții elective publice. În baza art. 81 și 82 din C., luând în considerare împrejurările ce țin de persoana inculpatului, împrejurări care îl pot face pe inculpat să conștientizeze impactul faptelor sale asupra sa și a imaginii în societate, dar și asupra familiei sale, prima instanță a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea în regim de detenție, astfel că a dispus suspendarea condiționată a executării stabilind termen de încercare de 3 ani. În baza art. 71 al. 5 din C. s-a dispus suspendare executării pedepselor accesorii, iar în baza 359 din C.p.p. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs inculpatul L. G., solicitând, casarea hotărârii atacate și, în principal, achitarea sa, în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.b/1 C., iar în subsidiar, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să i se aplice o pedeapsă sub minimul special prevăzut de lege, cu menținerea modalității de executare a acesteia - suspendarea condiționată. S-a arătat în motivarea recursului, în susținerea solicitării principale că, raportat la modul și mijloacele de săvârșire a faptei, la urmările produse, la persoana inculpatului - fapta acestuia nu prezintă gradul de pericol social al infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată. Astfel, după o ceartă cu soția, chiar în ziua în care inculpatul își serba onomastica, a consumat alcool cu aport alimentar, după care a condus autoturismul pe o distanță scurtă de drum ( aproximativ 200 m), pe străzi foarte puțin circulate, fără a produce vreun eveniment rutier, fiind oprit de lucrătorii de poliție datorită unor manevre greșite de semnalizare a direcției de mers. Apoi, inculpatul este medic de profesie de peste 42 de ani, nu are antecedente penale, are 60 ani, este căsătorit de 34 de ani, are o fiică în vârstă de 34 ani, a recunoscut fapta și a manifestat regret pe tot parcursul cercetărilor - aceste din urmă aspecte justificând, raportat și la solicitarea subsidiară - reducerea pedepsei aplicate de prima instanță, atât ca urmare a reținerii dispoz. art.320/1 C., cât și prin reținerea circumstanțelor atenuante prev. de art.74 C. și valorificarea dispoz. art.76 C. Ver if ic ând ho tăr âre a atac ată, în baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art.385/14 și art.385/6 alin.3 C., Curtea constată nefondat recursulîn cauză, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare. În cauză, judecata a avut loc în procedura simplificată prev. de art.320/1 C., inculpatul recunoscând comiterea faptelor pentru care a fost trimis în judecată, așa cum au fost reținute în actul de sesizare solicitând judecarea sa în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale. Așa fiind, raportat și la motivele de recurs, instanța de control judiciar se va limita doar la analiza individualizării judiciare a pedepsei aplicate inculpatului. Sub acest aspect, Curtea constată că judecătorul fondului a valorificat eficient criteriile prev. de art.72 C., având în vedere: gradul de pericol social concret al faptei comise - ridicat, raportat la natura infracțiunii comise, importanța relațiilor sociale lezate - relații pentru a căror bună desfășurare este necesară respectarea dispozițiilor legale privind circulația pe drumurile publice; limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea comisă (pedeapsa cu închisoarea de la 8 luni la 3 ani și 4 luni - limite reduse cu 1/3 urmare a aplicării dispoz. art.320/1 alin.7 C.); persoana inculpatului - fără antecedente penale, cu o atitudine procesuală corespunzătoare, recunoscând și regretând fapta. S-a aplicat astfel, o pedeapsă în limite legale, aproape de minimul special (redus cu 1/3), în măsură să asigure scopul prev. de art.52 C. Este adevărat că limitele de pedeapsă avute în vedere în procesul individualizării pedepsei ce trebuie aplicată, sunt cele reduse cu 1/3, urmare a reținerii dispoz. art.320/1 C., dar aceasta nu înseamnă că instanța este obligată a aplica minimul prevăzut de lege sau o pedeapsă sub acest minim, urmare a reținerii și circumstanțelor atenuante. Procesul individualizării judiciare a pedepsei își urmează cursul firesc, folosește aceleași criterii prev. de art.72 C. și se supune acelorași exigențe impuse de art.52 C. ca și înainte de modificarea C. de procedură penală prin L. nr.202/2010, prin care s-a introdus art.320/1 C. privind judecata în cazul recunoașterii vinovăției. Instanța fondului a apreciat corect, având în vedere toate circumstanțele concrete, reale și personale din cauză, că nu se justifică aplicarea unei pedepse la nivelul minimului special prevăzut de lege sau sub acest minim, nesocotind întemeiat a reține circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului. Împrejurările privind atitudinea procesuală a inculpatului, precum și atitudinea sa anterioară comiterii faptei au fost avute în vedere și valorificate corespunzător, în sensul aplicării unei pedepse aproape de nivelul minimului special ( nu trebuie uitat că limitele pedepsei sunt cuprinse între 8 luni și 3 ani și 4 luni închisoare). Curtea apreciază că nu se impune în cauză, a se da o eficiență mai mare decât cea pe care, judecătorul fondului a înțeles să o dea dispoz. art.320/1 C. ( în sensul apropierii pedepsei de minimul special) - împrejurărilor că inculpatul a fost sincer și a recunoscut fapta și că a avut o atitudine bună înainte de comiterea prezentei, pentru că ar însemna, în speța concretă de față, a lipsi practic de conținut dispoz. art.52 C. privind scopul pedepsei. Nu este deloc de ignorat aspectul privind valoarea alcoolemiei inculpatului la depistarea în trafic, aceasta reliefându-se evident și în scăderea reacțiilor specifice unui conducătorauto, inculpatul circulând practic, fără a ține seama de regulile de circulație - nu s-a asigurat la plecarea de pe loc, nu a semnalizat schimbarea direcției de mers. Din aceeași rațiune, a asigurării realizării scopului pedepsei, nu se impune nici valorificarea ca circumstanțe atenuante a acestor împrejurări deoarece, ele reprezintă practic, o atitudine firească, normală, a oricărui cetățean de bună credință și nu trebuie neapărat recompensată, făcut un titlu de glorie din acest lucru firesc, în lipsa unor evidențieri cu totul speciale, care să reclame acest tip de clemență. Nu poate fi primită nici solicitarea privind achitarea inculpatului, pe motiv că fapta sa nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. Aceasta deoarece, potrivit art.18/1 alin.2 C., la stabilirea în concret a gradului de pericol social al unei fapte, se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului. Numai dacă, prin coroborarea tuturor acestor elemente, instanța își formează convingerea certă că s-a adus o atingere minimă valorilor apărate de lege și prin conținutul ei concret, fapta este în mod vădit lipsită de importanță, stabilește că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni și dispune în consecință. În speță, Curtea nu a ajuns la o astfel de convingere, pentru următoarele considerente: Nu se poate vorbi în cauză de un anumit mod sau mijloc de săvârșire afaptei, infracțiunea în discuție neputând a se comite altfel, decât prin acțiunea de conducere a unui autovehicul pe drumuri publice, în condițiile incriminate de lege ( cu o anumită valoare a alcoolemiei). În privința scopului urmărit, de asemenea, nu se poate reține în concret vreo împrejurarea specială, de regulă, o astfel de infracțiune nu se comite într-un scop anume. Relativ la împrejurările în care fapta a fost comisă, instanța nu identifică vreuna specifică, particulară, care să justifice în vreun fel decizia inculpatului de a se urca la volan sub influența băuturilor alcoolice. Nu are relevanță sub acest aspect că anterior urcării la volan, inculpatul a vut o discuție aprinsă cu soția sau că, fiind ziua sa onomastică, a consumat alcool. În ceea ce privește urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce - teoretic, acest element nu își are locul în această analiză, având în vedere că infracțiunea comisă este una de pericol, a cărei urmare socialmente periculoasă se realizaează ex re, prin însăși comiterea acțiunii ce constituie elemnetul material al laturii obiective a infracțiunii. Nu poate fi ignorat însă, la acest capitol, pentru evaluarea pericolului social al infracțiunii, așa cum s-a arătat anterior, valoarea ridicată a alcoolemiei și că inculpatul a dat dovadă efectiv, de pierderea reacțiilor specifice conducătorului auto - nu s-a asigurat la plecarea de pe loc, nu a semnalizat schimbarea direcției de mers. Cât privește persoana și conduita inculpatului - s-au avut în vedere toate elementele în circumstanțiere, ce s-au relevat din actele dosarului, (lipsa antecedentelor penale, prezentarea în fața organelor judiciare, atitudinea sinceră a inculpatului). Curtea constată în concluzie că, doar o parte din elementele favorabile ce țin de persoana inculpatului, necoroborate cu cele ținând de ceilalți factori deapreciere a gradului de pericol social al unei infracțiuni - singure, nu pot fundamenta aprecierea că, fapta inculpatului este în mod vădit lipsită de importanță. Elementele favorabile inculpatului au fost valorificate eficient prin aplicarea unei pedepse apropiate de minimul special prevăzut de lege. Nu se justifică a se da o eficiență mai mare și, cu atât mai mult, a legitima lipsa gradului de pericol social al infracțiunii - unor elemente favorabile inculpatului, elemente care, practic, sunt rezultatul unei atitudini firești, normale, ale oricărei persoane de bună credință și, nicidecum, nu trebuie să se facă un motiv de recompensă dintr-o astfel de atitudine. Așa fiind, față de toate aceste considerente, se constată nefondat recursul în cauză, urmând a fi respins ca atare, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b C. În baza art.189 C. se va stabili în favoarea Baroului C. suma de 50 lei, onorariu parțial pentru apărător din oficiu ( avoc. P. C.), ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. În baza art.192 alin.2 C. va fi obligat inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 400 lei, cheltuieli judiciare. PENTRU ACESTE M.IVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul L. G., domiciliat în C.- N., str. L.P. nr. 40, ap.18, jud. C. și reședința în C.-N., str. M. nr. 9, ap.11, jud. C. - împotriva sentinței penale nr. 460 din 19 aprilie 2011 a Judecătoriei C.-N. Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 50 lei, onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. Obligă pe inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare. Decizia este definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din data de 27 iunie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI M. Ș. L. M. ANA C. GREFIER M. N. Red.A.C./Dact.H.C. 4 ex./(...) Jud.fond: Mihăiță-L. M.
| ← Decizia penală nr. 1928/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 7/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
