Decizia penală nr. 7/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
DECIZIA PENALĂ NR.7/2011
Ședința publică din 1 martie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : I. M., Judecător JUDECĂTORI : L. H.
C. I. GREFIER : M. B.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin procuror :
S. D.
S-a luat spre examinare recursul declarat de contestatorul C. L. T. împotriva deciziei penale nr.59 din 19 ianuarie 2011 a C. de A. C., pronunțată în dosarul nr.(...).
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul C. L. T. asistat de apărător desemnat din oficiu av.Ancheș Diana din cadrul Baroului C., cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, contestatorul depune la dosar o serie de acte în limba spaniolă, arătând că dorește să se reprezinte singur în fața instanței.
Apărătorul din oficiu al contestatorului depune la dosar concluzii scrise și solicită acordarea onorariului avocațial integral avansat din FMJ, pentru studierea dosarului, prezentarea în instanță și depunerea concluziilor scrise. Solicită a se reține că a fost numită în cauză.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea cauzei.
Contestatorul C. L. T., arată că la data la care a fost citat, respectiv 12 și (...), a fost în imposibilitate de a se prezenta datorită faptului că are domiciliul în S., are un contract de muncă cu un angajator spaniol încheiat pe perioada 7 august 2010 - 15 ianuarie 2011, putând reveni în țară doar la data de (...).
Mai mult, susține că a avut un apărător ales care a manifestat un total dezinteres pe tot parcursul procesului, având o colaborare nesatisfăcătoare.
Pentru aceste considerente, solicită admiterea contestației în baza art.386 lit.b C.pr.pen.
Reprezentantul M.ui P., solicită respingerea contestației susținând că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate în principiu a acesteia.
Apreciază că nu s-a făcut dovada imposibilității prezentării contestatorului în instanță iar instanța l-a citat la toate adresele cunoscute.
C U R T E A :
Prin decizia penală nr.59/R din 19 ianuarie 2011 a C. de A. C., s-a admis recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL SĂLAJîmpotriva deciziei penale nr. 114 din (...) a T.ui S., pe care a casat-o în întregime împreună cu sentința penală nr. 178/2010 Judecătoriei Z..
Rejudecând cauza, în baza art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 74 lit. a, c Cod penal și art. 76 lit. d Cod penal a condamnat pe inculpatul C. L. T. ( fiul lui N. și L., născut la data de (...) în Z., fără antecedente penale, domiciliat în Z., str. Petriș, nr. 3, bl. D30, sc. A, ap. 13, cu reședința în Z., str. Iuliu Coroianu, bl.B9, ap. 7 jud. S., CNP 1.), la o pedeapsă de:
- 6 (șase) luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală.
În baza art. 81 Cod penal s-a suspendat condiționat executarea pedepsei pe durata termenului de încercare prevăzut de art. 82 Cod penal, de 2 ani și 6 luni.
În baza art. 359 C.p.p. s-a atras atenția inculpatului asupra cazului de revocare a beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei prev. de art. 83 Cod penal.
În baza art. 71 alin. 1 Cod penal s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II a și lit. b Cod penal pe durata executării pedepsei, iar în baza art. 71 alin. 5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii se suspendă și executarea pedepselor accesorii prevăzute de art. 64 lit. a teza a II a și lit. b Cod penal.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 460 lei cheltuieli judiciare către stat în primă instanță.
S-a stabilit onorar parțial apărător din oficiu în sumă de 50 lei, sumă ce se va avansa din FMJ în favoarea av. Vescan Raluca M..
Pentru a pronunța această soluție, Curtea de A. a reținut următoarele: Prin sentința penală nr. 178 din 23 iunie 2010 a Judecătoriei Z., în baza art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, cu modificările și completările ulterioare, a fost condamnat inculpatul C. L.-T. ( fiul lui N. și L., născut la data de (...) în municipiul Z., jud. S. ) la pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru comiterea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală.
În baza art. 81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 3 ani, care constituie termen de încercare pentru inculpat, stabilit în condițiile art. 82 Cod penal.
În baza art. 359 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod penal privind cazurile de revocare a beneficiului suspendării condiționate în cazul săvârșirii de noi infracțiuni.
În baza art. 71 alin. 1 Cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) Cod penal pe durata executării pedepsei principale, iar în baza art. 71 alin. 5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) Cod penal.
În baza art. 191 alin. 1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul
C. L. T. la plata sumei de 460 lei cheltuieli judiciare către stat.
Analizând materialul probator administrat în cauză pe parcursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, instanța de fond a reținut că inculpatul C. L. T. este posesor al permisului de conducere valabil pentru categoriile B, C și E și proprietar al autoturismului marc BMW cu numărul de înmatriculare 2697-G. În data de 2 februarie 2010, în jurul orei 02.30, inculpatul s-a urcat la volan și a condus autoturismul proprietate personală,pe B-dul M. V. din municipiul Z. cu intenția de a se deplasa la domiciliu. A fost oprit în trafic de un echipaj al poliției rutiere și testat cu aparatul etilotest, rezultând o îmbibație alcoolică de 0,58 mg/l alcool pur în aerul expirat, motiv pentru care a fost condus la spital, unde i-au fost apoi recoltate două probe biologice, la interval de o oră, din buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie nr.238/IX/a/107, 108/(...) rezultând că acesta prezenta o îmbibație alcoolică în sânge de 1,10 g/l la prima probă, respectiv de 0,90 g/l la cea de-a doua probă.
Pe parcursul urmăririi penale, cu ocazia audierii sale, inculpatul a recunoscut comiterea faptei.
În drept, instanța de fond a apreciat că fapta inculpatului C. L. T., care la data de (...) a condus autoturismul marca BMW cu număr de înmatriculare 2697-GBC pe un drum public pe raza municipiului Z., având o îmbibație alcoolică de 1,10 g/l alcool pur în sânge - întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, prevăzută de art. 87 alin. 1 O.U.G. nr. 195/2002.
Din analiza fișei de cazier judiciar a inculpatului a rezultat că acesta nu a mai suferit condamnări anterioare, fiind la prima confruntare cu legea penală.
Reținând vinovăția inculpatului, instanța de fond a dispus condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, faptă prevăzută de art. 87 alin. 1 O.U.G. nr. 195/2002 republicată, la pedeapsa de 1 (un) an închisoare.
La individualizarea sancțiunii și proporționalizarea acesteia, instanța de fond a avut în vedere disp. art. 72 alin. 1 și art. 52 Cod penal, respectiv gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege. G. de pericol social al faptei comise a fost apreciat în baza art. 181 alin. 2 Cod penal, avându-se în vedere modul și mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit, împrejurările concrete în care s-a comis fapta, urmarea produsă și cea care s-ar fi putut produce, precum și persoana și conduita inculpatului. Raportat la aceste criterii, instanța de fond a apreciat că fapta inculpatului prezintă un pericol social ridicat, raportat la nivelul alcoolemiei și la consecințele care s-ar fi putut produce ca urmare a faptei sale. Instanța a avut totodată în vedere circumstanțele privitoare la conduita și persoana infractorului, care este în vârstă de 23 de ani, nu este cunoscut cu antecedente penale și a avut o atitudine constantă de recunoaștere a săvârșirii faptei. Deși inculpatul a solicitat, prin apărător, aplicarea dispozițiilor art. 181 Cod penal, apreciind că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, raportat la nivelul alcoolemiei, puțin peste limita prevăzută de legea penală și la împrejurările concrete ale comiterii faptei, respectiv faptul că inculpatul a condus pe o distanță relativ mică, neconștientizând consecințele faptei sale, instanța de fond a apreciat că nu poate reține incidența acestor dispoziții legale. Infracțiunea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată face parte din categoria infracțiunilor de pericol ce ocrotesc relațiile sociale care asigură normala desfășurare a circulației pe drumurile publice, dar în condiții de securitate pentru traficul rutier și pietonal. Astfel de fapte pot avea consecințe imprevizibile și în acest context, instanța de fond a apreciat că motivul ce a stat la baza comiterii faptei esteirelevant pentru existența infracțiunii, dar el poate constitui un element de apreciere în operația de individualizare judiciară a sancțiunii. În aceste condiții, instanța nu a reținut lipsa pericolului social, dar a avut în vedere toate împrejurările expuse de inculpat, la individualizarea în concret a pedepsei aplicate. De asemenea, chiar dacă în cauză există împrejurări enumerate exemplificativ în art. 74 Cod penal, respectiv lipsa antecedentelor penale și atitudinea inculpatului de recunoaștere și de regret față de infracțiunea comisă, simpla existență a acestora nu obligă instanța să le rețină ca circumstanțe atenuante și să reducă pedeapsa principală sub minimul special, ținând seama de aspectele menționate anterior. Astfel, având în vedere circumstanțele reale și personale ale cauzei și limitele de pedeapsă stabilite de lege, închisoarea de la 1 la 5 ani, instanța de fond a apreciat că în ceea ce privește cuantumul pedepsei închisorii, se impune condamnarea inculpatului la o pedeapsă orientată spre minimul special, de 1 an închisoare. În ceea ce privește aplicarea pedepsei accesorii, în baza art. 71 Cod penal, instanța de fond a interzis inculpatului C. L. T. drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a-II-a Cod penal ( cu excepția dreptului de a vota în cadrul alegerilor) și lit. b) Cod penal, din momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei aplicate prin aceasta. Instanța a mai apreciat că, față de prevederile art. 3 din Protocolul 1 la C. E. a D. O., și față de jurisprudența C. E. a D. O. dezvoltată pe marginea acestui articol (de exemplu, cauza Hirst contra Marii Britanii), o instituire a unei interdicții pentru inculpat de a vota în cadrul alegerilor parlamentare ar constitui o măsură disproporționată, față de natura infracțiunii săvârșite de inculpat și de persoana inculpatului. P. C. E. a D. O., „. continuă să se bucure de toate drepturile și libertățile fundamentale garantate de C., cu excepția dreptului la libertate (…). Orice alt fel de restricție la alte drepturi trebuie să fie justificată";. Curtea acceptă că o societate democratică are posibilitatea de a lua măsuri pentru a se proteja împotriva activităților care urmăresc distrugerea drepturilor și libertăților enunțate de C., o situație în care instituirea unor restricții în privința drepturilor electorale este apreciată ca justificată fiind aceea în care un individ a comis grave abuzuri în exercitarea funcțiilor publice, sau a avut un comportament prin care a pus în pericol starea de drept sau bazele democrației. Instanța de fond a apreciat că prin săvârșirea infracțiunii care face obiectul prezentei cauze, dar și prin datele personale, inculpatul nu a pus în pericol grav ordinea de drept și, cu atât mai puțin, bazele democrației. Prima instanță a apreciat că, întrucât inculpatul nu s-a folosit la săvârșirea prezentei infracțiuni de o funcție pe care o ocupa, de o profesie pe care o exercita sau de o activitate pe care o desfășura la momentul respectiv, interzicerea, ca pedeapsă accesorie, a dreptului prevăzut de art. 64 alin. 1 lit. c) Cod penal este lipsită de obiect. De asemenea, prima instanță a reținut că fapta inculpatului care face obiectul prezentei cauze nu probează incapacitatea acestuia de a exercita în mod corespunzător drepturile părintești sau dreptul de a fi tutore sau curator, motiv pentru care nu a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. d) și e) Cod penal. Sub aspectul modalității de executare a pedepsei aplicate inculpatului, instanța a considerat că nu se impune aplicarea unei pedepse cu executare în regim de detenție, motiv pentru care a analizat îndeplinirea în cauză acondițiilor necesare aplicării suspendării condiționate a executării pedepsei, prevăzute de art. 81 Cod penal. În consecință, pedeapsa închisorii ce urmează să fie executată este de 1 an închisoare, încadrându-se în dispozițiile art. 81 alin. 1 lit. a) Cod penal. Din fișa de cazier existentă la dosar rezultă că inculpatul nu are antecedente penale și, în consecință, nu este recidivist, îndeplinind astfel cerința prevăzută de art. 81 alin. 1 lit. b) Cod penal. În privința scopului preventiv și educativ al pedepsei consacrat de art. 52 Cod penal, instanța de fond a considerat că acest scop poate fi atins fără a fi necesară executarea în regim de detenție, ci doar prin simpla condamnare a inculpatului, întrucât acestuia i s-a atras atenția asupra gravității și a consecințelor nefaste ale faptei, condamnarea constituind un avertisment la adresa inculpatului. D. de acest rol al condamnării, instanța a apreciat că executarea efectivă a pedepsei nu se justifică, întrucât aceasta ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra aspectelor personale și profesionale ale inculpatului, or, rolul condamnării este tocmai acela de a atrage atenția asupra importanței respectării relațiilor în societate, rol care nu s-ar realiza în totalitate în cazul executării pedepsei în regim de detenție. Ca urmare, constatând că sunt îndeplinite în mod cumulativ toate condițiile reglementate de art. 81 Cod penal, instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata unui termen de încercare de 3 ani, termen calculat potrivit prevederilor art. 82 alin. 1 Cod penal. În același timp, având în vedere că pedepsele accesorii sunt alăturate pedepsei principale a închisorii, constând în interzicerea unor drepturi pe durata executării pedepsei și că instanța urmează a dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei principale aplicate inculpatului, în baza art. 71 alin. 3 Cod penal, instanța a suspendat și executarea pedepselor accesorii. În baza art. 359 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal, a căror nerespectare are drept urmare revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei. Pe cale de consecință, în ipoteza în care inculpatul nu va săvârși o nouă infracțiune pe parcursul termenului de încercare și nici nu se va pronunța revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei, acesta va fi reabilitat de drept la expirarea termenului de încercare, conform art. 86 Cod penal. Împotriva sentinței Judecătoriei Z. a declarat apel în termen inculpatul C. L. T. solicitând prin apărătorul său desființarea hotărârii atacate șijudecând în fond cauza, în baza art. 11 pct. 2 lit. a și art. 10 lit. b1 și art. 181 Cod procedură penală, achitarea inculpatului pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 și în baza art. 91 Cod penal aplicarea unei sancțiuni administrative, deoarece la instanța de fond a recunoscut că a comis fapta, a avut o atitudine sinceră, nu are antecedente penale, este student la drept. Prin decizia penală nr. 114 din 20 octombrie 2010 pronunțată în dosarulnr. (...), Tribunalul Sălaj s-a admis apelul declarat de inculpatul C. L. T.împotriva sentinței penale nr. 178/(...) a Judecătoriei Z., s-a desființat hotărârea atacată în privința condamnării inculpatului și judecând în fond cauza, în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. b1 Cod procedură penală și art. 181 Cod penal a fost achitat inculpatul C. L. T. pentru comiterea infracțiunii prev.de art. 87 al. 1 din OUG nr. 195/2002, respectiv conducere a unui autovehicul sub influența băuturilor alcoolice. În baza art. 91 Cod penal s-a aplicat inculpatului amendă administrativă de 1.000 lei. S-au menținut restul dispozițiilor sentinței penale, privind obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat. Cheltuielile judiciare în apel au rămas în sarcina statului. T., reexaminând cauza, sub aspectele invocate, a apreciat că în speță pot fi aplicate dispozițiile art. 181 Cod penal. Cu privire la faptă, tribunalul a reținut că inculpatul a condus autovehiculul pe timp de noapte, în jurul orelor 2.30 încercând să se deplaseze la domiciliu, când traficul este foarte redus, iar gradul de alcoolemie, care nu a putut fi stabilit cu certitudine, se situează undeva la limita legală pentru care intervine răspunderea penală. Este incontestabil faptul că din punct de vedere strict formal, fapta de a conduce un autovehicul pe drumurile publice având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală prezintă un pericol social, dar tribunalul a apreciat că este greșită reținerea primei instanțe cu referire la conținutul generic al acestui gen de infracțiuni (de pericol), deoarece textul de lege mai sus arătat obligă instanța la a analiza și aprecia pericolul social concret al faptei săvârșite de inculpat, indiferent dacă este vorba de o infracțiune de pericol sau de rezultat, prin raportare atât la circumstanțele reale cât și cele personale, în funcție de care se poate aplica fie o pedeapsă, fie o măsură administrativă, dintre cele prev. de art. 91 Cod penal. În ce privește persoana inculpatului, deși s-a reținut că acesta este tânăr, în vârstă de 23 de ani, nu este cunoscut cu antecedente penale și a avut o atitudine constantă de recunoaștere a săvârșirii faptei, că executarea efectivă a pedepsei nu se justifică, întrucât aceasta ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra aspectelor personale și profesionale ale inculpatului, prima instanță a apreciat că totuși „este necesară aplicarea unei pedepse cu suspendarea executării, deoarece, astfel de fapte pot avea consecințe imprevizibile și în acest context, instanța apreciind că motivul ce a stat la baza comiterii faptei este indiferent pentru existența infracțiunii, dar el poate constitui un element de apreciere în operația de individualizare judiciară a sancțiunii";. Desigur, a subliniat tribunalul, motivul care stă la baza comiterii unei fapte penale este indiferent pentru existența infracțiunii, însă și acest aspect trebuie avut în vedere la individualizarea pedepsei sau aplicarea unei sancțiuni administrative, prima instanță făcând și din acest punct de vedere o greșită apreciere. Oricum, față de statutul actual al inculpatului, acela de student în drept, anul III la U. de V. „. G. din Arad (f.35 dosar fond) tribunalul a considerat că simpla aplicare a unei pedepse, chiar și fără executare, ar putea să îl afecteze profesional pe inculpat așa încât, dând dovadă de maximă clemență, în limitele permise de lege, a apreciat că aplicarea unei sancțiuni administrative ar fi suficientă pentru îndreptarea sa. Împotriva deciziei T.ui S., în termen legal, a declarat recurs P. de pe lângă Tribunalul Sălaj, solicitând casarea acesteia și menținerea sentinței Judecătoriei Z.. S-a arătat în motivele de recurs că, prima instanță este cea care a făcut o corectă individualizare a sancțiunii ce se impune a fi aplicată în cauză, aplicând corespunzător dispozițiile art.72 și 52 C. În schimb, instanța de apel a apreciat greșit că fapta inculpatului nu prezintă gradul de pericol social al infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, fără a avea în vedere că infracțiunea în discuție este o infracțiune de pericol, pericol ce constă tocmai în incriminarea unei astfel de fapte ca infracțiune și nu ca și contravenție, pericolul fiind unul efectiv și obiectiv. Lipsa unui astfel de pericol poate fi reținută doar în cazul unei infracțiuni derezultat, dar nu și la o infracțiune de pericol, la care nu există nici un dubiu cu privire la pericolul social. Verificând hotărârea atacată, în baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art.38514 C.pr.pen., Curtea constată fondat recursul în cauză, pentru următoarele considerente: Într-adevăr, prima instanță este cea care, valorificând eficient criteriile prev. de art.181 alin.2 C. a constatat întemeiat că fapta inculpatului C. L. T., care la data de (...) a condus autoturismul marca BMW cu număr de înmatriculare 2697-GBC pe un drum public pe raza municipiului Z., având o îmbibație alcoolică de 1,10 g/l alcool pur în sânge - prezintă gradul de pericol social al infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, prevăzută de art. 87 alin. 1 O.U.G. nr. 195/2002. S-a apreciat astfel, avându-se în vedere natura și importanța relațiilorsociale ocrotite prin incriminarea acestei fapte - relații care asigură normala desfășurare a circulației pe drumurile publice, dar în condiții de securitate pentru traficul rutier și pietonal; faptul că infracțiunea în discuție este una de pericol, rezultatul socialmente periculos rezultând ex re, din însăși comiterea actului ce constituie elementul material al infracțiunii, acest aspect, bineînțeles, neexcluzând de plano aplicabilitatea dispozițiilor art.18/1 C., dar având o relevanță deosebită în ansamblul factorilor ce trebuie analizați pentru a se statua asupra existenței sau nu, a gradului de pericol social al unei infracțiuni. Pe de altă parte, instanța de apel a interpretat și aplicat cu prea multă larghețe dispoz. art.181 C., dând dovadă, cum ea însăși recunoaște, demaximă clemență, dând prevalență și rol determinant unor împrejurări care, în contextul cauzei apreciem că pot avea valoare doar de circumstanțe atenuante ( lipsa antecedentelor penale ale inculpatului, atitudinea sinceră și de regret a acestuia, faptul că este un element tânăr, preocupat de pregătirea sa profesională - fiind student la drept - aspecte care, în fapt, sunt cât se poate de firești, caracterizând orice cetățean de bună - credință și care, nu trebuie să constituie neapărat, un titlu de laudă). Așa fiind, Curtea a constatat întemeiată aprecierea primei instanțe că fapta inculpatului prezintă gradul de pericol social al infracțiunii în discuție, însă - sub aspectul cuantumului sancțiunii, la care a înțeles să se oprească - se apreciază că, față de elementele favorabile ce țin de persoana inculpatului, mai sus arătate, se pot reține în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prev. de art.74 lit.a,c C. (conduita bună a inculpatului anterior comiterii prezentei și atitudinea sinceră în cursul procesului), dându-se eficiență dispoz. art. 76 lit.d C. În consecință, în baza art.38515 pct.2 lit.d C.pr.pen. s-a admis recursul declarat în cauză, s-a casat în întregime decizia atacată împreună cu sentința Judecătoriei Z.. Rejudecând cauza, în baza art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 74 lit. a, c Cod penal și art. 76 lit. d Cod penal s-a dispus condamnarea inculpatului C. L. T. la o pedeapsă de 6 (șase) luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală. Întrucât, așa cum a arătat prima instanță în hotărârea de condamnare, sunt îndeplinite în cauză condițiile prev. de art.81 C., pentru motivele acolo arătate, s-a dispus suspendarea condiționată a executăriipedepsei pe durata termenului de încercare prevăzut de art. 82 Cod penal, de 2 ani și 6 luni. În baza art. 359 C.p.p. s-a atras atenția inculpatului asupra cazului de revocare a beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei prev. de art. 83 Cod penal. S-a facut aplicarea dispoz. art. 71 rap. la art. 64 lit. a teza a II a și lit. b Cod penal pe durata executării pedepsei, precum și a dispoz. art. 71 alin. 5 Cod penal. Împotriva deciziei penale 59 din (...) a C. de A. C., condamnatul C. L. T. a formulat contestație în anulare, întemeiată pe dispoz.art.386 lit.b C.proc.pen.arătând că la data de 19 ianuarie 2011 când s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această împiedicare. În motivarea contestației s-a susținut că imposibilitatea de a se prezenta în fața instanței de recurs s-a datorat faptului că domiciliază în S. unde este stabilită familia sa, și are contract de muncă neputând să revină în țară decât la data de 20 ianuarie 2011, iar avocatul său ales a manifestat pe totată durata procesului un dezinteres total față de cazul său întrucât, deși i-a explicat situația privind dorința de a se prezenta la proces, acesta l-a asigurat că nu este necesară prezența sa la proces și că va solicita un termen după data de 20 ianuarie 2011. Examinând admisibilitatea în principiu a contestației în anulare prin prisma dispozițiilor art.391 rap.la art.386 lit.b C.proc.pen., Curtea constată că în cauză nu este dovedit faptul că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs respectiv 19 ianuarie 2011, contestatorul a fost în imposibilitate de a încunoștința instanța despre împiedicarea prezentării sale la proces, deși a existat această imposibilitate de a se prezenta. Din chiar susținerile petentului reiese că acesta a luat legătura cu apărătorul său ales, cunoștea termenul de judecată, iar în vederea prezentării sale cauza s-a amânat de la data de 12 ianuarie 2011 la 19 ianuarie 2011, când apărătorul a susținut că nu mai insistă în prezența inculpatului la judecarea recursului. Cu toate că din actele dosarului a reieșit faptul că petentul avea un contract de muncă în S. și domiciliază în aceeași țară, cunoscând termenele de judecată prin legătura cu care a avut-o cu apărătorul ales, acesta avea posibilitatea să facă demersurile necesare în vederea încunoștințării instanței despre împiedicarea prezentării la proces. În același timp, nu se poate imputa instanței de recurs neluarea în considerare a solicitării contestatorului de a se afla la proces, la unul din termenele de judecată, ulterior soluționând cauza ca urmare a faptului că apărătorul inculpatului nu a mai făcut dovada imposibilității acestuia de a se prezenta și nici nu a solicitat expres amânarea procesului în acest scop. Față de cele mai sus reținute și în baza textelor de lege invocate, se apreciază că nu este admisibilă contestația în anulare, urmând a fi respinsă. Văzând și disp.art.192 alin.2 C.proc.pen., PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge ca inadmisibilă contestatia in anulare formulată decontestatorul C. L. T., împotriva deciziei penale nr. 59/R din 19 ianuarie 2011 a C. de A. C. Stabilește în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 200 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. Obligă pe contestator să plătească în favoarea statului suma de 150 lei cheltuieli judiciare. R. cheltuielilor rămân în sarcina statului. Decizia este definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din data de 1 martie 2011 . PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER, I. M. L. H. C. I. M. B. Red.C.I./A.C. 3 ex. - (...) Jud.recurs:R. M.; C. A.; M. I.
| ← Decizia penală nr. 1093/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 2016/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
