Decizia penală nr. 1364/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
DECIZIA PENALĂ NR.1364/R/2011
Ședința publică din data de 12 septembrie 2011
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE: ANA C. - judecător
JUDECĂTORI: M. Ș.
L. M. GREFIER: M. B.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin P. -
V. T.
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul D. F. M. împotriva încheierii penale nr.90/C din 6 septembrie 2011 a T.ui C., pronunțată în dosarul nr.(...), având ca obiect prelungirea măsurii arestării preventive.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul ales al inculpatului D. F. M. - av.Dairatani M. S., din cadrul Baroului C. cu delegația la dosar, lipsă fiind inculpatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că s-a comunicat din partea P.ui S. Jilava, faptul că inculpatul nu poate fi prezentat la acest termen întrucât se află internat în secția Psihiatrie în vederea efectuării expertizei medico-legale psihiatrice.
Apărătorul inculpatului D. F. M., solicită a se constata în bazaprev.art.140 lit.a rap.la art.159 al.8 C.pr.pen., încetarea mandatului de arestare. S. că acesta a încetat în data de 7 septembrie conform deciziei nr.25/2008 a Înaltei Curți de C. și Justiție, iar recursul trebuia soluționat înainte de încetarea acestui mandat. C. că decizia este obligatorie pentru instanțele de judecată.
Curtea acordă cuvântul părților asupra cererii formulată de apărătorul inculpatului.
Reprezentantul M.ui P., arată că obiectul cauzei se referă la încheierea din 6 septembrie 2011, au fost respectate toate termenele legale iar datele prelungirii și măsurilor anterioare coincid cu cele din Codul de procedură, astfel că nu există nici o perioadă care să nu acopere dispoziția instanței deluare a măsurii sau de menținere a acesteia.
Apărătorul inculpatului D. F. M., referitor la motivele de recurs solicită admiterea acestuia, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza să se dispună respingerea propunerii de prelungire a mandatului de arestare emis de către Tribunalul Cluj.
În susținerea recursului arată că prevederile art.148 lit.a,d,f C.pr.pen., reținute în sarcina inculpatului, referitor la lit.a se susține de către instanța de fond că inculpatul a fugit ori s-a ascuns. Solicită a se observa că există un proces verbal din care rezultă că inculpatul a fost găsit în curteaspitalului. Într-adevăr, după săvârșirea faptei acesta, crede că, și-ar fi dat seama de cele ce s-a întâmplat și s-a dus să-și aștepte sau să-și caute soția despre care nu știa ce i s-a întâmplat în acele momente. Referitor la lit.d, inculpatul a săvârșit cu intenție o nouă infracțiune : raportat la această intenție, solicită a se observa la fila 10 și 21 din dosarul de urmărire penală, în care sunt depuse rapoartele de expertiză medico-legale psihiatrică din data de (...), în care se arată că personalitatea dizarmonic structurată care poartă amprenta consumul excesiv de substanțe etnobotanice și la f.21 este buletinul de examinare în care se arată că „afirmă că l-ar fi văzut de două ori pe diavol dar nu a comunicat cu el";. Tot referitor la acest articol, lit.d, solicită a se observa declarația martorului V. I. f.63, din care rezultă că inculpatul în momentul săvârșirii faptei se afla sub influența substanțelor etnobotanice. Acesta a fost înainte cu o zi de data săvârșirii faptei la spital, împreună cu soția sa, chiar și la B., să arate faptul că se află sub influența unor droguri și a solicitat celor de la spital să i se ofere ajutor. Soția acestuia a început într-adevăr să facă scandal pentru că nimeni nu l-a luat în seamă și l-au trimis acasă. A doua zi, în ziua săvârșirii faptei, acesta s-a prezentat la spital și acuza dureri de piept și vărsături, în acel moment fiind tratat și i s-a pus inclusiv perfuzie.
C. că sistemul greșește pentru că atunci când o persoană care este considerată cu dizabilități, care este considerată pericol, în acel moment în care se prezintă la spital ar trebui să se ia măsuri și să nu mai fie lăsat să săvârșească astfel de fapte.
Raportat la prev.art.148 lit.f C.pr.pen., consideră că se face încă de la început un abuz deoarece cu toate că sunt depuse la dosar concluzii preliminare în care se arată că zilele de îngrijiri medicale sunt între 12-14 zile iar leziunile nu au pus în primejdie viața victimei, inculpatul este cercetat pentru infracțiunea de omor calificat, cu toate că în acest cadru procesual ar trebui să i se rețină infracțiunea de lovire.
C. că încheierea nu este legală raportat la reținerea prev.art.148 lit.a.d,f C.pr.pen.
Reprezentantul M.ui P., consideră recursul nefondat.
În susținerea poziției procesuale arată că obiectul prelungirii se referă la subzistența acestor temeiuri care nu s-au modificat în nici un fel de la ultima verificare făcută de instanță iar nefinalizarea urmăririi penale în termenul acordat anterior de instanță, prin stabilirea măsurii preventive, se datorează unor elemente obiective după cum rezultă chiar din materialitatea faptelor de la acest termen. Inculpatul se află în cursul efectuării unei măsuri care vizează stabilirea corectă a discernământului iar raportat la elementele cauzei nu consideră că există vreo circumstanță nouă care să pună problema lăsării acestuia în libertate până la terminarea urmăririi penale.
C. că măsura subzistă în continuare și solicită respingerea recursului.
C U R T E A
Prin încheierea penală nr.90/C din data de 6 septembrie 2011 a T.ui C. s-a admis propunerea formulată de P. de pe lângă Tribunalul Cluj și în temeiul art.159 C.pr.pen. s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului D. F.-M., fiul lui I. și M., născut la data de (...) în B., CNP 1.,cu o durată de 30 de zile, începând cu data de 8 septembrie 2011 și până la data de 7 octombrie 2011.
Potrivit art.192 alin.3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut în esență că prin sesizarea înregistrată sub numărul de mai sus, P. de pe lângă
Tribunalul Cluj a solicitat instanței, în conformitate cu prev. art.155 și urm. C.pr.pen., să dispună prelungirea măsurii arestării preventive față de inculpatul D. F.-M., fiul lui I. și M., născută la data de 19 aprilie 1970 în B., cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat, prev. de art.20 C. rap. la art.174, art.175 lit.i C., cu o durată de 30 de zile, începând cu data de 8 septembrie 2011 și până la data de 7 octombrie 2011, arătând în motivare că sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru prelungirea măsurii arestării preventive față de inculpat, iar prelungirea măsurii este necesară pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal.
Analizând propunerea formulată, în raport cu actele dosarului de urmărire penală și cu dispozițiile legale în materie, instanța a reținut următoarele :
Prin încheierea penală nr.80/C/(...) a T.ui C., pronunțată în dosarul nr.(...), s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului D. F.-M., pe o perioadă de 29 de zile, începând cu data de (...) și până la data de (...), pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat, prev. de art.20 C. rap. la art.174, art.175 lit.i C.
În fapt s-a reținut, în esență, că în dimineața zilei de (...) în jurul orelor
5,30, la S. C. J. de U. C., secția UPU 1, în incinta secției, având asupra sa un cuțit cu lama mai mare de 20 cm, inculpatul a amenințat personalul medical, a încercat să-l lovească pe brancardierul H. P. și l-a lovit cu cuțitul pe brancardierul C. A., cauzându-i leziuni la brațul stâng și la torace în partea stângă.
Instanța a constatat că în cauză, sunt întrunite condițiile legale pentru prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului, întrucât temeiurile care au determinat arestarea inițială a acestuia subzistă și impun în continuare privarea lui de libertate.
Astfel, în primul rând, din procesul-verbal de cercetare la fața locului, concluziile preliminarii formulate de I. C.-N., declarațiile martorilor S. T., M. D., B. V., B. T., C. C., B. A.-C., M. L., F. I., M. A., I. A., V. M., H. D., S. E., V. I., M. C.-L. și H. P., declarațiile părții vătămate C. A. și declarațiile inculpatului D. F.-M. rezultă indicii temeinice cu privire la faptul că acesta din urmă se face vinovat de comiterea infracțiunii reținute în sarcina lui.
În al doilea rând, referitor la cazurile de arestare prev. de art.148 lit.a
și d C.pr.pen. este de menționat că acestea sunt incidente în speță întrucât, pe de o parte, după comiterea faptei, inculpatul a fugit de la fața locului și s- a ascuns, fiind căutat și prins de către organele de poliție, astfel încât este evidentă intenția inculpatului de a se sustrage de la urmărire penală, iar pe de altă parte, acesta a comis o nouă infracțiune cu intenție, în condițiile în care era cercetat în dosarul nr.3155/P/2011 al Pachetului de pe lângă
Judecătoria Cluj-Napoca pentru săvârșirea infracțiunilor de port ilegal de armă, prev. de art.2 alin.1 pct.1 din Legea nr.61/1991 și ultraj contrabunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, prev. de art.321 alin.1 C., comise în data de (...) (la data de (...) fiind propusă trimiterea sa în judecată).
În al treilea rând, în ceea ce privește condițiile prevăzute la lit.f a articolului 148 C.pr.pen., inculpatul este acuzat că a comis o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, astfel încât cerința cuprinsă în teza I a textului de lege sus-menționat este îndeplinită. Referitor la probele certe din care rezultă pericolul social concret pe care l-ar reprezenta pentru ordinea publică lăsarea în libertate a inculpatului, acesta rezultă mai întâi din gravitatea deosebită a faptei imputate, din modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, din împrejurările în care fapta a fost comisă (relevante în acest sens sunt obiectul vulnerant folosit, violența și determinarea cu care acesta a acționat, spațiul unde a săvârșit agresiunea, destinat acordării de prim ajutor și alinării suferințelor unor persoane bolnave), precum și din faptul că lăsarea în libertate a unei persoane care a comis o astfel de infracțiune (persoană care afirmă cu seninătate că poartă asupra sa în permanență un cuțit pentru a se proteja împotriva unor
„agresori";), ar crea o stare de insecuritate socială gravă și de neîncredere în organele abilitate ale statului în luarea de măsuri ferme împotriva celor care comit fapte penale cu un grad de pericol social foarte ridicat.
Totodată, nu trebuie pierdute din vedere antecedentele penale ale inculpatului, care nu se află la prima confruntare cu legea penală, dimpotrivă a fost cercetat și condamnat anterior pentru alte infracțiuni de violență de o gravitate sporită, ceea ce o dată în plus vine să susțină teza existenței unor probe certe că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
În sfârșit, în al patrulea rând, este de precizat faptul că, din motive obiective, urmărirea penală nu a putut fi finalizată până la momentul expirării duratei arestării preventive dispuse inițial, urmând a se proceda în continuare la întocmirea raportului de constatare medico-legală de către I. C.-N., respectiv la efectuarea expertizei medico-legale psihiatrice ordonate în cauză, de către I. M. M. B., inculpatul fiind internat în prezent la P. S. J.
În consecință, propunerea P.ui de pe lângă Tribunalul Cluj a fost admisă, iar în temeiul art.159 C.pr.pen. s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului D. F.-M. cu o durată de 30 de zile, începând cu data de 8 septembrie 2011 și până la data de 7 octombrie 2011.
Potrivit art.192 alin.3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive au rămas în sarcina statului.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs în termen legal inculpatul D. F.-M., fără a indica motivele de nelegalitate ori netemeinicie.
În ședința publică din data de 12 septembrie 2011, prin apărător ales, inculpatul a solicitat a se constata în baza prev.art.140 lit.a rap.la art.159 al.8 C.pr.pen., încetarea mandatului de arestare preventivă, la data de 7 septembrie 2011 conform deciziei nr.25/2008 a Înaltei Curți de C. și
Justiție, iar recursul trebuia soluționat înainte de încetarea acestui mandat.
S-a mai solicitat admiterea recursului cu consecința respingerii propunerii de prelungire a arestului preventiv, întrucât temeiurile prevăzute d art.148 lit.a,d și f Cod procedură penală nu sunt incidente, inculpatul nu a fugit, ci și-a căutat soția, nu a comis cu intenție o nouă infracțiune, iar raportat la prev.art.148 lit.f C.pr.pen., s-a arătat că din concluziilepreliminare reiese că sunt necesare între 12-14 zile de îngrijiri medicale, leziunile nu au pus în primejdie viața victimei, astfel că greșit inculpatul este cercetat pentru infracțiunea de omor calificat, cu toate că în acest cadru procesual ar trebui să i se rețină infracțiunea de lovire.
Verificând hotărârea atacată, pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, conform prevederilor art.38514 C.pr.pen., curtea constată că recursul nu este fondat și îl va respinge pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Astfel, se constată că inculpatul recurent D. F. M. este cercetat în dosarul nr.708/P/2011 al P.ui de pe lângă Tribunalul Cluj sub aspectul comiterii tentativei la infracțiunea de omor calificat, prev.de art.20 Cod penal rap.la art.174 comb.cu art.175 lit.i Cod penal.
Acuzațiile ce se aduc inculpatului recurent constau în aceea că la data de (...), orele 5,30, în incinta secției UPU I a S.ui C. J. de U. C., având un cuțit cu lama de 20 cm. asupra sa, ar fi amenințat personalul medical ar fi încercat să îl lovească cu cuțitul pe brancardierul H. P., după care l-ar fi lovit pe brancardierul C. A., provocându-i leziuni la brațul stâng și la torace în partea stângă.
Față de inculpat s-a luat măsura arestării preventive la data de (...), prin încheierea penală nr.80/C/2011 a T.ui C., ca și temei al arestării fiind reținute prevederile art.148 lit.a,d și f C.pr.penală, respectiv că după presupusa comitere a faptei inculpatul a fugit de la fața locului și s-a ascuns, fiind căutat și prins de organele de poliție, că ar fi comis cu intenție o nouă infracțiune în condițiile în care era cercetat în dosarul nr.3155/P/2011 al P.ui de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, pentru săvârșirea infracțiunilor de port ilegal de armă, prev.de art.2 alin.1 pct.1 din Legea nr.61/1991 și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii publice, prev.de art.321 Cod penal și că pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta de comiterea căreia este suspectat inculpatul în prezentul dosar este mai mare de 4 ani închisoare, iar lăsarea acestuia în libertate prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
În cauză există probe și indicii temeinice care fac rezonabilă presupunerea că inculpatul recurent D. F. M. este autorul faptei de tentativă la omor calificat pentru care este cercetat, după cum rezultă din procesul- verbal de cercetare la fața locului și planșele foto anexe (f.2, 83-89), concluziile preliminarii formulate de I. C.-N. (f.4), declarațiile martorilor S. T., M. D., B. V., B. T., C. C., B. A.-C., M. L., F. I., M. A., I. A., V. M., H. D., S. E., V. I., M. C.-L. și H. P. (f.34-41, 43, 46,-49, 52-70) declarațiile părții vătămate C. A. (f.97-98) și declarațiile inculpatului D. F.-M. (72-73, 78).
În mod corect a reținut instanța de fond că temeiurile care au determinat arestarea inculpatului recurent subzistă și impun în continuare privarea lui de libertate, dată fiind gravitatea faptei pentru care este cercetat inculpatul, împrejurările și modalitatea concretă în care se presupune că a fost comisă fapta de către inculpat.
Rezonanța negativă în rândul opiniei publice a comiterii unor fapte de violență prin care se atentează la viața unui semen este una deosebită și constă într-o stare de indignare și de dezaprobare publică, reacție care ar produce perturbații la nivelul disciplinei publice, al respectului față de lege, stimulând o stare de insecuritate socială dacă împotriva unor astfel de faptegrave organele de stat nu acționează suficient, dacă legea nu este aplicată cu hotărâre.
Scopul măsurii arestării preventive din perspectiva CEDO este acela de a aduce în fața autorității judiciare competente persoana bănuită de comiterea unei infracțiuni, ceea ce semnifică trimiterea în judecată, scop ce nu a fost atins, ancheta penală nefiind finalizată.
În cauză urmează a fi întocmit raportul de constatare medico-legală privind pe partea vătămată C. A., raportul expertiză medico-legală psihiatrică privind pe inculpat, urmează a fi prezentat inculpatului materialul de urmărire penală și dacă va fi cazul se va întocmi rechizitoriul.
Chiar dacă probele ce ar mai trebui administrate sunt puține, având în vedere caracterul imprevizibil al comportamentului uman, curtea constată că există un risc real de încurajare a comiterii de fapte prin care să fie pusă în pericol viață, integritatea corporală, sănătatea altor persoane și chiar de comitere de alte fapte penale de către însuși inculpatul recurent, din actele de la dosar reieșind că acesta a mai fost condamnat anterior în mod repetat pentru comiterea infracțiunilor de vătămare corporală, vătămare corporală gravă, tâlhărie, viol, ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice.
Nu este suficient ca drepturile fundamentale ale persoanelor să fie protejate printr-o legislație ce prevede o serie de măsuri de prevenire, reprimare și sancționare a conduitelor contrare legii, ci aceasta trebuie să fie dublată de luarea în concret a unor măsuri de ordin practic pentru ca protecția garantată de lege să fie una efectivă, măsuri concrete care judecate într-un mod rezonabil sunt apreciate ca putând preveni producerea unui rezultat grav.
În speța de față, la momentul actual nu este posibilă luarea unei măsuri mai puțin restrictive de libertate care să asigure buna desfășurare a procesului, Curtea reținând că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv subzistă și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului recurent pentru a se asigura buna derulare a procesului penal.
De asemenea, Curtea reține că nu s-a depășit un termen rezonabil al detenției inculpatului recurent, care este privat de libertate din (...), raportat la natura și gravitatea concretă a faptei presupus a fi fost comise de inculpat, la condițiile concrete în care aceasta se pare că s-a desfășurat, la actele de urmărire penală care trebuie efectuate în cauză.
Inculpatul, prin apărătorul său ales a solicitat să se constate că măsura arestării preventive a încetat de drept, întrucât la data de (...) a expirat durata arestării preventive dispuse inițial, iar recursul nu a fost soluționat anterior acestei date.
Referitor la această solicitate curtea reține că potrivit prevederilor art.159 alin.9 C.pr.pen. „recursul declarat împotriva încheierii prin care s-a dispus prelungirea arestării preventive nu este suspensiv de executare";, astfel că inculpații recurenți se află în legitimă detenție și după expirarea duratei arestării sau prelungirii arestării dispuse anterior, în condițiile în care instanța de fond a dispus prelungirea măsurii arestului preventiv, chiar printr-o hotărâre care nu este definitivă.
Situația este similară cu cea în care se atacă cu recurs încheierea prin care s-a dispus arestarea preventivă, iar recursul este soluționat după expirarea duratei reținerii de 24 de ore, caz în care inculpatul se află subputerea mandatului de arestare emis în baza unei hotărâri de asemenea nedefinitive.
Decizia nr.XXV/2008 a Înaltei Curți de C. și Justiție dată în recurs în interesul legii având ca efect încetarea de drept a măsurii arestării preventive își găsește aplicabilitatea în cazul în care instanța de fond nu a dispus prelungirea măsurii arestării preventive iar recursul este soluționat după expirarea arestării preventive dispuse anterior încheierii atacate.
Ca urmare, curtea va respinge excepția invocată de inculpatul recurent
D. F. M. privind încetarea de drept a măsurii arestului preventiv.
Văzând că hotărârea atacată este temeinică și legală, Curtea urmează ca în temeiul art.38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală să respingă ca nefondat recursul declarat de inculpatul D. F. M. Potrivit art.192 al.2 Cod procedură penală inculpatul va fi obligat să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D I S P U N E : Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul D. F. M., fiul lui I. si M., nasc.la 19 aprilie 1970, aflat in Spitalul Penitenciar Jilava, împotriva încheierii penale nr. 90/C din 6 septembrie 2011 a T.ui C. Obligă pe inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare. Decizia este definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din data de 12 septembrie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER ANA C. M. Ș. L. M. M. B. Red.L.M./ C.A.N. 3 ex./(...) Jud.fond: M.L.
| ← Decizia penală nr. 393/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 562/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
