Decizia penală nr. 1095/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA P.Ă ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
DECIZIA PENALĂ NR. 1095/R/2011
Ședința nepublică din 27 iunie 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : M. Ș.- judecător JUDECĂTORI : L. M.
: ANA C. G. : M. N.
Ministerul Public, P. de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin P. -
V. T.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către P. DE PE L. J. S.- M. împotriva sentinței penale nr. 150 din 28 martie 2011, pronunțată de J. S. - M. în dosar nr. (...), privind pe inculpații C. A. D., F. I. O., D. N. F., C. M. F. - trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă prev. de art. 26 Cod penal raportat la art. 270 și art. 274 din Legea nr.
86/2006 privind Codul vamal al României, cu aplicarea art. 75 lit.c Cod penal și următoarele din Codul penal.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru inculpatul C. A. D. - apărătorul ales, avocat O. C., din cadrul Baroului M., cu delegația la dosar, pentru inculpatul F. I. O. - apărătorul desemnat din oficiu, avocat P. A., din cadrul Baroului C., cu delegația la dosar, pentru inculpatul D. N. F. - avocat P. B., din cadrul Baroului C., cu delegația la dosar, în substituirea apărătorului desemnat din oficiu, avocat P. C., din cadrul Baroului C., cu delegația la dosar, pentru inculpatul C. M. F. - apărătorul desemnat din oficiu, avocat B. P., din cadrul Baroului C., cu delegația la dosar, lipsă fiind inculpații, părțile responsabile civilmente C. M., C. C., partea vătămată D. R. pentru A. și O. V. C. - B. S. și S. de P. de pe lângă Tribunalul Maramureș.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, apărătorii desemnați din oficiu depun la dosar referatele privind plata onorariilor din fondul M.ui Justiției, solicitând ca instanța să se pronunțe asupra acestora.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul parchetului solicită admiterea recursului, casareahotărârii atacate și trimiterea cauzei primei instanțe, spre continuarea judecății, deoarece soluția pronunțată este nelegală, întrucât nu se circumscrie ipotezei din textul de lege invocat de instanță și nu respectă problemele de principiu și de interpretare, în cauză neexistând o nulitate care să atragă refacerea actelor, la care face referire instanța și cu atât mai mult, care să impună restituirea cauzei la procuror pentru realizarea acestui scop.
În cauză, instanța a dispus desesizarea și restituirea cauzei la procuror, în baza art.322 al.2 C., cu privire la toți inculpații, deoarece a admis excepția nulității relative invocată de unul dintre inculpați, respectiv F. I. O. prin apărătorul său, care s-a referit la nerespectarea procedurii de citare în fază de urmărire penală, cu consecința imposibilității inculpatului de a-și face apărarea.
Consideră că în cauză soluția este rezultatul unei confuzii între dispozițiile legale, pe care instanța le folosește împreună și le interpretează într-un sens, care pare logic, dar nu corespunde intenției legiuitorului și nu corespunde probațiunii din dosarul cauzei.
În primul rând, sub aspect strict teoretic, consideră că logica raționamentului instanței prezintă unele probleme legate de intenția legiuitorului în determinarea textelor menționate. Astfel, consideră că ar trebui pornit de către instanță în analiza nulității invocate, de la disp.art.332 al.2 C., modificat, care în forma actuală permite trimiterea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale, în condiții strict determinate și exhaustiv menționate de legiuitor și care, fac imposibilă remedierea lor în fața instanței, respectiv, pentru probleme legate de competență, de dreptul la apărare al inculpatului și de nerespectarea principială a unor texte de lege care, nu pot fi aplicate și refăcute de către instanță în procesul de cercetare judecătorească. Este evident că legiuitorul a avut în vedere atunci când a modificat acest text de lege, că instanța primind dosarul de la procuror poate să remedieze unele deficiențe ale urmăririi penale, atunci când acestea se referă la problemele substanțiale ale acuzării și chiar la administrarea unei părți din materialul probator.
Prin urmare, instanța ar fi trebuit să verifice mai întâi, dacă vreuna din ipotezele acestui text de lege subzistă în cauză, cele referitoare la încălcări, în cursul urmăririi, ale dispozițiilor legale privind competența, sesizarea instanței, prezența inculpatului, anumite acte procedurale, așa cum o cere art.172 și urm. C. și asistarea lui de către avocat.
Ori, în cauză nici una din aceste ipoteze nu se regăsește în speța dedusă judecății. Problema ridicată în cauză de către apărător, se referă la prezența inculpatului, ca efect al necitării lui la procuror. S-a urmat însă o procedură prevăzută de lege, cu inculpatul lipsă de la urmărire penală datorită unor circumstanțe prevăzute de textul de lege.
Prin urmare, instanța trebuia să constate că ipotezele menționate în lege nu se regăsesc în speță, și în al doilea rând să facă această analiză a încălcărilor dispozițiilor legale, care ar putea atrage nulitatea relativă sau absolută.
Instanța nu face nici o aserțiune esențială cu privire la aspectul invocat - necitarea inculpatului - și nu analizează probațiunea din dosarul cauzei sub aspectul citării.
Inculpatul a fost citat prin procedură simplă și prin multiple proceduri cu mandat de aducere, existând la dosar depuse procesele verbale corespunzătoare, din care rezultă că nu a fost găsit la domiciliu, nu s-a cunoscut adresa la care locuia fiind plecat de mai multe ori în loc necunoscut, iar în final, acesta a părăsit teritoriul țării la o adresă necunoscută, pe care nici măcar aparținătorii săi, nu au putut să o comunice. Ori, în aceste condiții, este vădit că s-au desfășurat activități de căutare a inculpatului, acestea s-au soldat cu negăsirea lui la singura adresă cunoscută și învederată de toate persoanele, iar noua adresa la care inculpatul în final se află în faza de judecată, nu a fost comunicatăorganului de urmărire penală, de către singura persoană care avea această obligație, respectiv inculpatul.
Prin urmare, procedura derulată în fază de urmărire penală, permisă de dispozițiile legale, respectiv cu inculpatul lipsă, fără prezentarea materialului de urmărire penală este circumscrisă textelor de lege, care guvernează instituțiile specifice urmăririi penale.
Așadar, consideră că ipoteza menționată de apărare nu se încadrează în ipoteza de restituire legată de lipsa învinuitului sau inculpatului de la desfășurarea actelor de urmărire penală, cât timp acestea s-au făcut în condițiile menționate.
Pe de altă parte, solicită a se observa că raționamentul instanței în opinia sa este forțat și în ceea ce privește aprecierea nulității pe care instanța o reține. Este vădit că nu ne aflăm în prezența unei nulități absolute. Intenția legiuitorului la modificarea art.332 C., a fost să nu extindă aria de nulități absolute, pentru a determina reluarea procesului penal, cât timp aceste acte se pot reface în fața instanței și este vădit că nu suntem în fața unei nulități absolute. Atunci, instanța consideră că există o nulitate relativă pentru că inculpat, de asemenea, intră în contradicție cu acest text de lege, privitor la restituire, că actul nu poate fi refăcut în fața instanței, ci doar în fața procurorului.
Ori, tendința legiuitorului, accentuată și de modificările din Legea nr.202/2010 a fost aceea de asigurare a celerității proceselor penale. În materie de audiere a învinuiților, ori de câte ori există o lipsă scuzabilă ori o imposibilitate scuzabilă, legală de audierea părților, chiar dacă este vorba de prezentarea materialului de urmărire penală, nulitatea presupusă de această situație este doar relativă, iar prejudiciul procesual este prezumat că nu există, tocmai pentru că legiuitorul a înțeles să pornească de la premisa că, actul de sesizare cuprinde învinuirea și acesta se citește în fața instanței la primul termen de judecată și se aduce la cunoștință inculpatului, astfel că, această procedură substituie toate operațiunile pe care procurorul urma să le facă în fază de urmărire penală, orice prejudiciu procesual fiind acoperit.
În cauză, nu se poate vorbi de un prejudiciu procesual adus inculpatului, prin neprezentarea materialului de urmărire penală și neascultarea acestuia, deoarece, întreaga procedură ce a urmat momentului declarației din 7 iulie 2010, s-a făcut în lipsa inculpatului, acesta neprezentându-se nici în fața instanței, toate cererile fiind făcute de către apărătorul său, în condițiile în care s-a depus la dosarul cauzei un contract din Italia, din care rezultă adresa locului de muncă, de unde urmează să fie citat. Ori, în aceste condiții, i s-ar fi părut normal ca, măcar în momentul în care era citat în fața instanței de judecată, inculpatul să se prezinte și să-și exercite dreptul procesual corespunzător, sau măcar să-și susțină apărările pe care dorește să le formuleze.
Pentru toate aceste considerente, apreciază că această cauză a fost restituită la procuror, fără a exista o prevedere legală, care să se aplice la situația concretă de speță, în condițiile în care, în fază de urmărire penală s-au făcut toate demersurile legale pentru a se realiza audierea învinuitului și prezentarea materialului de urmărire penală și în condițiile în care această activitate procedurală poate fi, evident, substituită în fața instanței de o simplă audiere a inculpatului, dacă acesta intenționează să se prezinte.
În consecință, solicită admiterea recursului, așa cum a fost formulat.
Apărătorul inculpatului F. I. O. solicită respingerea recursului parchetului ca nefondat, cu consecința menținerii hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică. Solicită admiterea excepției nulității relative, instanța desesizându-se, în conformitate cu prevederile art.70 Cod procedură penală și art. 332 Cod procedură penală.
Cu onorariu avocațial din fondul M.ui Justiției.
Apărătorul inculpaților D. N. F. și C. M. F. solicită respingerea recursului formulat de parchet, cu consecința menținerii hotărârii atacateca fiind legală și temeinică.
Cu onorariul avocațial din fondul M.ui Justiției.
Apărătorul inculpatului C. A. D. solicită respingerea recursuluiformulat de parchet, cu consecința menținerii hotărârii atacate, ca fiind legală și temeinică. În continuare se arată că, în cauză este vorba de o nulitate relativă prev. de art. 197 alin.1 Cod procedură penală coroborat cu art. 70 Cod procedură penală. Dispozițiile art. 70 Cod procedură penală, prevăd că învinuitului, înainte de a i se lua declarația, i se aduce la cunoștință învinuirea, dreptul la apărare, după care învinuitul dă o declarație olografă. Inculpatului Firescec I. O. i s-a încălcat dreptul la apărare, iar declarația olografă este nulă absolut, pentru că nu se cunoaște în ce calitate a dat-o.
Se mai arată că, s-a încălcat și dreptul la apărare al inculpatului pe care îl asistă, întrucât o cauză penală nu poate fi judecată pe baza unor probe incomplete, administrate în cursul urmăririi penale și fără a se asigura dreptul la apărare pentru toți învinuiții, fără a se putea verifica susținerile formulate în faza urmăririi penale, drept pentru care, se impune restituirea dosarului în vederea refacerii urmăririi penale, iar organul de urmărire penală să aibă în vedere toate mijloacele de probă, inclusiv procedura confruntării și asigurarea dreptului la apărare.
C U R T E A Pr in sen tinț a pen al ă nr. 150 d in 28 mar tie 2011 pronunț ată î n dos arul nr. (...) de Judec ător ia S ighe tu M ar maț ie i s-a admis excepția nulității relativeinvocată de inculpatul F. I. O. prin apărător.
În temeiul art. 332 alin. 2 Cod Proc. P.ă instanța s-a desesizat și arestituit cauza privind pe inculpații :
C. A. D., fiul lui D. și I., născut la data de (...), în S. M., jud. M., cetățean român, studii 4 clase, agricultor, necăsătorit, fără copii minori în întreținere, nu posedă antecedente penale, domiciliat în com. B., sat V. V., nr. 6., jud. M., posesor CI seria MM nr. 3., eliberat de S. V. de Sus, CNP 1., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunea de complicitate la infracțiunea de contrabandă prev. de art. 26 Cp raportat la art. 270 și 274 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, cu aplic. art. 75 lit. c C.penal.
F. I. O., fiul lui I. și V., născut la data de (...), în orașul V. de Sus, jud. M., cetățean român, nu posedă antecedente penale, domiciliat în com.
B., sat V. V., nr. 3., jud. M., posesor CI seria MM nr. 1., eliberat de P. V. de Sus, CNP 1., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate de infracțiunea de contrabandă prev. de art. 26 Cp, raportat la art.270 și 274 din Legea nr. 86/2006, privind Codul vamal al României , cu aplicarea art. 75 lit. c C.p.
D. N. F., fiul lui N. și M., născut la data de (...), în sat B., jud. M., cetățean român, are 8 clase, agricultor, căsătorit, are 3 copii minori înîntreținere, posedă antecedente penale, domiciliat în com.B., sat V. V., nr.
2., jud. M., posesor CI seria MM nr. 3., eliberat de S. V. de Sus, CNP 1., pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la infracțiunea de contrabandă prev. de art. 26 Cp. raportat la art. 270 și 274 din Legea nr.
86/2006, privind Codul vamal al României, cu aplicarea art. 75 lit. c C.p.
C. M. F., fiul lui M. și C., născut la data de (...), în S. M., jud. M., cetățean român, studii 10 clase, elev, necăsătorit, nu posedă antecedente penale, domiciliat în com. B., sat V. V., nr. 163, jud. M. , posesor CI seria MM nr. 3. eliberat de S. V. de Sus, CNP 1. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la infracțiunea de contrabandă prev. de art. 26 Cp. raportat la art. 270 și 274 din Legea nr. 86/2006, privind Codul vamal al României, cu aplicarea art. 99 și urm. Cp P. de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației, în vederea refaceriiurmăririi penale cu respectarea dispozițiilor art. 70 Cod proc.penală.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prinrechizitoriul P. de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației nr. 1. din data de
(...) înregistrat la instanță sub nr. (...) din data de (...) s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților :
C. A. D. - pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate lacontrabandă prev. de art. 26 Cp raportat la art. 270 și 274 din Legea nr.
86/2006 privind Codul vamal al României, cu aplic. art. 75 lit. c C.penal.
F. I. O. - pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la contrabandăprev. de art. 26 Cp, raportat la art.270 și 274 din Legea nr. 86/2006, privind Codul vamal al României , cu aplicarea art. 75 lit. c C.p.
D. N. F. - pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate lacontrabandă prev. de art. 26 Cp. raportat la art. 270 și 274 din Legea nr.
86/2006, privind Codul vamal al României, cu aplicarea art. 75 lit. c C.p.
C. M. F. - pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate lacontrabandă prev. de art. 26 Cp. raportat la art. 270 și 274 din Legea nr.
86/2006, privind Codul vamal al României, cu aplicarea art. 99 și urm.
C.p.
S-a reținut în actul de sesizare al instanței că, în noaptea de 29/(...) martorii L. R.-I. și B. F.-V., agenți din cadrul I.ui J. al P. de F. M. au fost planificați să execute serviciul de pază pe direcția S. 313-S F. 314 care include și o porțiune unde calea ferată Salva - S. M. trece prin apropierea râului T. ce marchează granița dintre România și Ucraina. În jurul orelor
2,00 martorii au observat că peste frontieră au fost trecute cu o barcă pneumatică mai multe colete care au fost depozitate pe malul românesc al râului T. într-un canal de deversare a apei pluviale care trece pe sub calea ferată. Martorii au anunțat șeful de tură despre eveniment și au primit dispoziția de a rămâne în zonă pentru identificarea persoanelor care urmau să preia coletele. În jurul orelor 2,30 martorii au observat că pe dealul situat în apropiere cobora un grup format din inculpații C. A.-D., F. I.-O., D. N.-F., C. M.-F. care domiciliază în localitatea V. V. și pe care cei doi îi cunoșteau având informații că sunt angrenați în activități de contrabandă cu țigări provenite din Ucraina. Când inculpații s-au apropiat de locul unde erau depozitate coletele lucrătorii poliției de frontieră i-au somat să se oprească însă cei patru s-au îndreptat în fugă spre pădurea de lângă calea ferată.
Agenții poliției de frontieră i-au urmărit executând focuri de avertisment în plan vertical împrejurări în care inculpatul C. A. D. s-a dezechilibrat căzând pe pantă spre râul T., fiind prins și imobilizat de martorul B. F.-V. C. inculpați au fugit spre drumul forestier unde efectuaupatrularea martorii P. V. și G. I.-F., care sunt de asemenea angajați la I. J. al P. de F. M. și care la rândul lor au încercat să-i rețină însă nu au reușit. Din canalul colector au fost extrase apoi 24 colete conținând 12000 pachete de țigări marca Viceroy de proveniență ucrainiană.
Din declarațiile date în fața organelor de cercetare penală inculpatul
C. A. D. a recunoscut că împreună cu ceilalți inculpați trebuia să recupereze țigările, specificând totodată că acțiunea fusese coordonată de inculpatul D. N.-F. care telefonic a ținut legătura cu cetățenii ucrainieni care au trecut peste frontieră, țigările stabilind intervalul de timp și locul unde marfa trebuia depozitată. C. inculpați nu au recunoscut implicarea în activitatea de contrabandă iar ulterior, cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală și inculpatul C. A.-D. a revenit asupra declarațiilor inițiale susținând că s-ar fi aflat întâmplător prin zonă și a fost constrâns de organele de poliție să relateze o stare de fapt nereală.
Starea de fapt prezentată rezultă din: procesul-verbal de constatare, f.11; planșa cu fotografii judiciare, f.13-19; procesul-verbal de prezentare pentru recunoaștere și planșa cu fotografii judiciare, f.48-54; declarațiile martorilor P. I. P., f.41, L. R.-I., f.44, B. F.-V., f.45, P. V., f.46, G. I.-F., f.47; declarațiile inculpaților C. A.-D., f.23, D. N.-F., f.28 și C. M.-F., f.35; procesele-verbale de prezentare a materialului de urmărire penală, f. 74-77.
Apărătorul inculpatului F. I. O. a invocat excepția nulității absolute motivat de faptul că prin modul cum a decurs faza de urmărire penală, inculpatului i s-a adus atingere dreptului de apărare.
Totodată învederează faptul că sesizarea instanței s-a făcut prin rechizitoriu prin care inculpatul a fost trimis în judecată pentru o faptă nedovedită. În baza art. 332 pct. 1 Cpp s-a solicitat trimiterea dosarului organelor de urmărire penală, pentru refacerea urmăririi penale. S-a detaliaat susținerea în sensul că în ceea ce-l privește pe inculpatul F. I. O., acesta a fost dus la poliția de frontieră unde în data de (...) a dat o declarație olografă, fără să i se aducă la cunoștință de săvârșirea cărei fapte penale este învinuit, pentru a se putea apăra. Până în august 2010 când s- a întors în Italia unde lucrează cu contract de muncă, nimeni nu l-a mai contactat pentru a-i aduce la cunoștință de ce este învinuit. De asemenea, nici nu i s-a prezentat materialul de urmărire penală și nici nu s-a încheiat proces verbal de prezentare a materialului de urmărire penală.
Conform art. 70 alin. 2 Cpp învinuitului sau inculpatului i se aduc la cunoștință: fapta care formează obiectul cauzei, încadrarea juridică a acesteia, dreptul de a avea un apărător, precum și dreptul de a nu face nici o declarație, atrăgându-i-se totodată atenția că, ceea ce declară poate fi folosit și împotriva sa. Dacă învinuitul sau inculpatul dă o declarație, i se pune în vedere să declare tot ce știe cu privire la faptă și la învinuirea ce i se aduce în legătură cu aceasta. Conform art. 202 alin. 3 Cpp organul de urmărire penală este obligat să explice învinuitului sau inculpatului, precum și celorlalte părți drepturile lor procesuale.
Instanța de fond a constatat că potrivit materialului din dosarul de urmărire penală prin rezoluția din data de (...) a început urmărirea penală împotriva făptuitorilor F. I.-O., D. N.-F. și C. M.-F. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate la contrabandă prev. de art. 26 Cod P. rap. la art. 270 alin. 1 și art. 274 din Legea nr. 86/ 2006 privind Codul vamal, constând în aceea că împreună cu învinuitul C. A. D. în dimineața zilei de (...) au participat la introducerea în mod ilegal, peste frontiera dintre Ucraina și România a cantității de 24 baxuri de țigări de proveniență ucrainiană, marca Viceroy respectiv 12000 pachete, în valoare de 1. lei,reprezentând datoria vamala formată din taxe vamale, accize și TVA ce au fost ridicate de către organele poliției de frontieră în vederea confiscării.
Declarația lui F. I. O. a fost luată în data de (...) după începerea urmăririi penale, conform celor arătate mai sus.
Instanța de fond a considerat că în cauză, luarea declarației acestuia s-a făcut cu încălcarea prev. art. 70 Cpp., fără a i se aduce la cunoștință drepturile pe care le are. În consecință, neputând fi vorba despre nulitate absolută motivat de faptul că situația existentă nu se încadrează în cele prevăzute de textul legii, instanța de fond a apreciat incidența în cauză a noțiunii de nulitate relativă. Față de momentul invocării excepției, instanța a considerat că potrivit art. 197 alin. 4 Cpp. poate lua în considerare din oficiu încălcările în orice stare a procesului, dacă anularea actului este necesară pentru aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei.
Conform art. 197 alin. 1 Cpp încălcările dispozițiilor legale care reglementează desfășurarea procesului penal atrag nulitatea actului, numai atunci când s-a adus o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea acelui act. În cauza de față, vătămarea se prezumă, F. I.-O. neavând posibilitatea de a se apăra, atâta timp cât nu a știut de ce este învinuit.
În consecință, instanța de fond a constatat că toate actele de urmărire penală care îl privesc pe F. I.-O., fără procesul-verbal de aducere la cunoștință a învinuirii, nu există. Toate actele subsecvente sunt lovite de nulitate relativă. Față de cele arătate mai sus, instanța de fond a admis excepția nulității relative invocată de inculpatul F. I. O. prin apărător și în temeiul art. 332 alin. 2 C. s-a desesizat, restituind cauza privind pe inculpații C. A. D. ,F. I. O. ,D. N. F. și C. M. F. - P. de pe lângă Judecătoria
Sighetu Marmației, în vederea refacerii urmăririi penale cu respectarea dispozițiilor art. 70 Cod proc. penală.
Împotriva sentinței pronunțate de Judecătoria Sighetu Marmației, în termen legal, a declarat recurs P. de pe L. Judecătoria Sighetu Marmației solicitând casarea acesteia și trimiterea cauzei spre continuarea judecății, instanței de fond.
În motivarea recursului, s-a arătat că soluția primei instanțe este nelegală și netemeinică, întrucât ipotezele reținute de aceasta, ca motiv de restituire a cauzei la parchet, nu se regăsesc în speță.
Astfel, nu sunt incidente dispoz. art.197 alin.4 C., respectiv nu se impune anularea actului de sesizare a instanței și refacerea urmăririi penale, pentru aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei. De altfel, instanța nu a restituit cauza la parchet în temeiul art.300 alin.2 C. pentru refacerea actului de sesizare, ci în temeiul art.332 alin.2 C., pentru refacerea urmăririi penale.
Rezultă din conținutul declarației olografe a inculpatului F. I. O. din 7 iulie 2010 că acesta avea cunoștință, de faptele de care era învinuit. Mai mult, inculpatul a părăsit țara, fără să încunoștințeze organele de urmărire penală de o eventuală nouă adresă, astfel că, în aceste condiții, nu i s-a putut prezenta materialul de urmărire penală.
Oricum, chiar înlăturând declarația olografă a inculpatului din 7 iulie
2010, pe care instanța o consideră neprocedurală, orice prezumată vătămare a inculpatului poate fi acoperită prin audierea acestuia de către instanța învestită cu soluționarea fondului, deși dispozițiile legale în materie impun ca o astfel de vătămare să fie dovedită.
Verificând hotăr âre a atac ată, în baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art.385/14 și art.385/6 alin.3 C., Curtea constată fondat recursul în cauză, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Potrivit art.332 alin.2 C., instanța se desesizează și restituie cauza procurorului pentru refacerea urmăririi penale în cazul nerespectării dispozițiilor privitoare la competența după materie sau după calitatea persoanei, sesizarea instanței, prezența învinuitului sau a inculpatului și asistarea acestuia de către apărător.
Deși instanța și-a întemeiat soluția pe dispozițiile legale, mai sus menționate, nu a reținut ca motiv de restituire a cauzei la parchet niciuna din situațiile expres și limitativ prevăzute de acest text de lege. C. ce instanța a reținut în concret, a fost încălcarea dispozițiilor art.70 C., privind
- întrebări și lămuriri prealabile - ascultării învinuitului sau inculpatului, apreciind că declarația olografă din 7 iulie 2010 a inculpatului F. I. O., după începerea urmăririi penale, a fost luată cu încălcarea acestor dispoziții, astfel că, necunoscând învinuirea care i se duce, nu și-a putut face o apărare corespunzătoare.
Cum încălcarea dispozițiilor prev. de art.70 C., nu se regăsește printre situațiile exprese pentru care legea prevede posibilitatea restituirii cauzei la procuror pentru refcerea urmăririi penale, instanța a mers mai departe cu raționamentul, găsind de cuviință să rețină dispoz. art.197 alin.4 C. - luarea în considerare din oficiu a acestei încălcări, apreciind că anularea actului este necesară pentru aflarea adevărului. Cât despre actul ce trebuie anulat, deși nu se face nicio referire, este clar că este vorba despre declarația inculpatului F. I. O. din 7 iulie 2010.
Raționamentul este însă greșit, deoarece, necesitatea anulării unui act de urmărire, considerat ca efectuat neprocedural, nu semnifică automat necesitatea restituirii cauzei la parchet pentru refacerea întregii urmăriri penale, dacă neregularitățile identificate nu se circumscriu cazurilor expres prevăzute de lege, ca reclamând această restituire, cum este speța de față.
Refacerea întregii urmăriri penale nu se justifică în cauză, pe de o parte, pentru că, neregularitatea invocată de instanță privește doar pe inculpatul F. I. O., neexistând niciun impediment legal pentru judecarea celorlalți inculpați trimiși în judecată. Pe de altă parte, dacă instanța consideră că, într-adevăr, nu au fost resppectate dispozițiile legale privind urmărirea pnală, față de inculpatul F. I. O., în măsura în care se dovedește că s-a produs o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului efectuat cu încălcarea legii, procedează în consecință - respectiv, dispune anularea respectivului act ( în speță, declarația din 7 iulie 2010) sau, a eventualelor acte subsecvente, dar în niciun caz, nu poate desființa întreaga urmărire penală, care, cu privire la coinculpați, instanța nu a identidicat că ar fi deficitară sau incompletă, pentru a fi necesar a fi refăcută.
Instanța trebuie să aibă în vedere însă, în ce măsură s-a dovedit vreo vătămare a inculpatului F., în condițiie în care, într-adevăr, inculpatul a dat declarația din 7 iulie 2010 după începerea urmării penale ( începerea urmăririi penale a fost confirmată la 5 iulie 2010 ( rezoluție - filele 1-2 dos. up.), în contextual în care, anterior acestei date, în două rânduri, la 30 iunie 2010 și, respectiv, 01 iulie 2010, inculpatul a fost căutat al domiciliu, nefiind găsit (procese verbale, filele 62-63 dos. up.). Negăsirea inculpatului la domiciliu, deși a fost căutat în vederea continuării cercetărilor și, deci, aaducerii acestuia la cunoștință a învinuirilor și drepturilor procesuale - nu înseamnă stoparea urmăririi, până la găsirea făptuitorilor. De asemenea, în
30 octombrie 2010, inculpatul este căutat al domiciliu, în vederea prezentării materialului de urmărire penală ( proces - verbal, fila 79 dos. u.p.), nefiind găsit nci de această dată.
De altfel, instanța însăși, arată în hotărâre că toate actele de urmărire penală care îl privesc pe F. I.-O., fără procesul-verbal de aducere la cunoștință a învinuirii - nu există, toate actele subsecvente fiind lovite de nulitate relativă.
Vorbind așadar, doar de actele de urmărire penală ce-l privesc exclusiv pe acest inculpat, nu este fondată restituirea cauzei la procuror pentru refacerea întregii urmăriri penale, iar în privința actelor ce-l privesc pe inculpatul F., considerând că este vorba de o nulitate relativă, instanța a vorbit doar despre neregularitatea declarației din 7 iulie 2010, fără însă:
- a arăta dacă în cauză s-a dovedit vreo vătămare a inculpatului - în contextul în care, cum am arătat, acesta a fost căutat la domiciliu, în mod repetat, nefiind găsit ( vătămare ce trebuie dovedită, neoperând ope legis, în baza unei prezumții legale absolute, ca în cazul nulității absolute);
- a arăta dacă, dovedită fiind, de ce o astfel de eventuală vătămare nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului neregulat întocmit și a actelor subsecvente ( de ex., prin audierea inculpatului în instanță, cu respectarea tuturor garanțiilor procesuale) și, de ce, nu poate fi aflat adevărul în cauză, decât prin anularea actului.
Față de toate aceste considerente, Curtea constată că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru trimiterea cauzei la procuror, în vederea refacerii urmăririi penale, așa încât, recursul în cauză fiind fondat, va fi admis în temeiul art. 38515 pct.2 lit.c Cod proc.penală, sentința recurată va fi casată în totalitate și, se va dispune continuarea judecății de către aceeași instanță, respectiv J. S. M. În baza art. 189 Cod proc.penală se vor stabili în favoarea Baroului C. sumele de câte 300 lei, onorarii pentru apărătorii din oficiu, ce se vor plăti din FMJ în favoarea av. P. C., P. A. Dan și P. B.. Văzând și dispoz. art. 192 alin.3 Cod proc.penală., PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E : În conformitate cu prevederile art. 38515 pct.2 lit.c Cod proc.penală, admite recursul declarat de către PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA SIGHETU MARMAȚIEI împotriva sentinței penale nr. 150 din 28 martie 2011 a J.ecătoriei S. M. pe care o casează în totalitate și în consecință: Dispune continuarea judecății de către aceeași instanță, respectiv J. S. M. Potrivit art. 189 Cod proc.penală stabilește în favoarea Baroului C. sumele de câte 300 lei, onorarii pentru apărătorii din oficiu, ce se vor plăti din FMJ în favoarea av. P. C., P. A. Dan și P. B.. Cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia, conform art. 192 alin.3 Cod proc.penală. Definitivă. Pronunțată în ședința publică din data de 27 iunie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI M. Ș. L. M. ANA C. G. M. N. Red. A.C./Dact.H.C. 4 ex./(...) J..fond: C. V.
| ← Decizia penală nr. 584/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1928/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
