Decizia penală nr. 2016/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA P.Ă ȘI DE MINORI
Dosar nr. (...)
DECIZIA PENALĂ NR.2016/R/2011
Ședința nepublică din 12 decembrie 2011
Instanța compusă din: PREȘEDINTE : M. Ș., judecător JUDECĂTORI : L. M.
ANA C. GREFIER : M. B.
Ministerul Public, P. de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin procuror
V. T.
S-au luat spre examinare recursurile declarate de către P. de pe lângă
Judecătoria Cluj-Napoca și inculpatul B. C. împotriva sentinței penale nr.1011 din 15 septembrie 2011 a Judecătoriei C.-N., pronunțată în dosarul nr. (...), privind și pe inculpatul K. S., aceștia fiind trimiși în judecată după cum urmează :
- inculpatul B. C. pentru săvârșirea infracțiunilor de violare de domiciliu prev.de art.192 al.1 și 2 C. și tâlhărie prev.de art.211 al.1 și al.2/1 lit.a,b,c C., fiecare cu aplic.art.40 al.1 și art.99 C., ambele în condițiile art.33 lit.a C.
- inculpatul K. S. pentru săvârșirea infracțiunilor de violare de domiciliu prev.de art.192 al.1 și 2 C. și tâlhărie prev.de art.211 al.1 și al.2/1 lit.a,b,c C., fiecare cu aplic.art.99 C., ambele în condițiile art.33 lit.a C.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul K. S. asistat de apărător ales - av.Boroș M. și inculpatul B. C., în stare de arest, asistat de către apărător desemnat din oficiu av.L. K. ambii avocați din cadrul Baroului C., cu delegații la dosar, partea responsabilă civilmente L. M., lipsă fiind S. de P. de pe lângă Tribunalul Cluj și părțile vătămate R. S. și D. P.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul pentru dezbaterea recursurilor.
Reprezentantul M.ui P., susține recursul așa cum a fost declarat, solicitând admiterea acestuia și în consecință să fie casată parțial soluția primei instanțe, să se rețină cauza spre rejudecare, să fie îndreptate aspectele de nelegalitate și netemeinicie în cauză, referitoare la stabilirea cuantumului legal al pedepsei aplicate inculpaților și soluționarea corectă alaturii civile referitor la dispozițiile de confiscare a sumelor obținute de inculpați în mod vădit ca urmare a comiterii infracțiunilor și care nu au servit la despăgubirea părților vătămate.
Așa cum rezultă din hotărârea primei instanțe și din motivele depuse la dosar pe care le susține ca atare, soluția primei instanțe este nelegală în primul rând raportat la pedepsele aplicate celor doi inculpați, deoarece instanța a aplicat pedeapsa în alte limite decât cele legale raportat la încadrarea juridică a faptei prev. de art.211 al.1, al.2/1 lit.a,b,c rap.la art.99
C. și a disp.art.320/1 C., cu privire la ambii inculpați, conform datelor rezultate din aplicarea acestor dispoziții legale, minimul pedepsei ce trebuia aplicată inculpaților pentru infracțiunea de tâlhărie este de 2 ani și 4 luni închisoare, iar prima instanță a aplicat câte o pedeapsă de 1 an și 8 luni închisoare, ceea ce în condițiile în care nu s-au reținut circumstanțe atenuante judiciare prev.de art.74 C., apare ca o pedeapsă nelegală.
Prin urmare, solicită refacerea procesului de individualizare a sancțiunii aplicate inculpaților, aplicarea unor pedepse între limitele prevăzute de lege , cu menținerea celorlalte operațiuni juridice efectuate corect de instanță cu privire la aplicarea art.33 și 86/1 C., pentru ambii inculpați.
Susține că în cauză nu se impune a se reține disp.art.74 C. sau să se manifeste în cauză o clemență față de infracțiunile săvârșite de inculpați, având în vedere circumstanțele arătate și în memoriu, respectiv infracțiunea de tâlhărie calificată ca fiind extrem de gravă. Are în vedere elemente legate de modul în care a fost concepută activitatea infracțional, care a presupus pătrunderea în locuința părții vătămate, unde infracțiunea a fost derulată în continuare de inculpați împreună, luând în considerare și faptul că partea vătămată era în imposibilitate vădită de a se apăra, cu pregătirea realizării efective a activității infracționale prin dezafectarea sistemului de alarmă și a postului telefonic, cu acțiunile descrise de altfel în dosarul cauzei, care sunt recunoscute și de inculpați și nu în ultimul rând, raportat la efectele activității infracționale față de patrimoniul victimei și pe de altă parte, de starea personală a acesteia.
Prin urmare, solicită admiterea recursului și îndreptarea aspectului legat de nelegalitate.
În ce privește latura civilă, așa cum rezultă de asemenea din hotărâre, apreciază că se impunea ca instanța, constatând pretențiile civile și nerecuperarea prejudiciului, să procedeze la aplicarea disp.art.118 C., privind confiscarea, părțile vătămate nesolicitând despăgubiri.
Sub acest aspect, se ridică discuții legat de faptul că prejudiciul reprezintă un element determinant, iar confiscarea vizează sumele pe care inculpații le-au obținut în mod vădit prin săvârșirea infracțiunii și aceștia s- au îmbogățit datorită acestei activități. Aceste aspecte nu au fost lămurite pe deplin, există unele date din probele administrate, respectiv declarațiile inculpaților, cu privire la sumele obținute și folosite în interes personal.
Lasă la aprecierea instanței modalitatea de evaluare a sumei pe care inculpații au obținut-o efectiv din producerea activității infracționale.
Confiscarea ar trebui să privească întreaga sumă reprezentând prejudiciul cauzat.
Solicită menținerea celorlalte dispoziții ale sentinței.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul B. C., av.L. K., referitorla recursul declarat de parchet, solicită respingerea acestuia ca nefondat. C. că instanța de fond în mod eronat a omis să rețină circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului, deși a dat eficiență acestor circumstanțe, fapt ce nu împiedică instanța de recurs să rețină aceste circumstanțe.
Referitor la judecarea inculpatului potrivit art.320/1 C., solicită a se observa că reținerea acestui articol nu exclude reținerea și circumstanțelor atenuante în mod cumulativ, întrucât legea nu interzice așa ceva. Mai mult, consideră că față de pericolul social concret al faptei pedeapsa aplicată inculpatului este mult prea mare. C. că solicitarea reprezentantului parchetului de a mări pedeapsa aplicată este netemeinică.
În ce privește latura civilă, respectiv solicitarea confiscării sumelor reprezentând contravaloarea bunurilor furate, consideră că prejudiciul nu a fost dovedit, în cauză părțile vătămate nu s-au constituit părți civile, astfel încât consideră că această solicitare a parchetului nu se justifică. Mai mult,solicită a se avea în vedere că la instanța de fond, reprezentantul parchetului nu a făcut o astfel de solicitare.
Raportat la recursul declarat de inculpat, solicită admiterea acestuia și în urma rejudecării cauzei, să fie redozată pedeapsa aplicată, respectiv să fie înlăturat sporul de 4 luni. C. că pedeapsa este mult prea mare raportat la pericolul social concret al faptei și de asemenea, să se rețină în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante.
În această ordine de idei, solicită a se avea în vedere că inculpatul a recunoscut fapta comisă, iar fără declarațiile date în faza de urmărire penală, starea de fapt nu s-ar fi concretizat. Mai mult, solicită a se avea în vedere și că inculpatul regretă sincer fapta. De asemenea, în ce privește circumstanțele personale, arată că acesta are un grad de școlarizare redus, iar percepția în ce privește faptele sale nu este tocmai reală. Solicită a se reține în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante și a se da eficiență acestora, cu consecința redozării pedepsei aplicate.
Ceea ce instanța de fond a omis să facă, este analiza în mod separat a gradului de participare a fiecărui inculpat la comiterea infracțiunii. C. că inculpatul K. S. reprezintă un pericol social mult mai ridicat prin modul în care a comis infracțiunea, exercitând violențe asupra părții vătămate și chiar amenințând-o cu o foarfecă.
A. că pedeapsa aplicată este mult prea mare, iar o pedeapsă prin înlăturarea sporului de 4 luni, este în măsură să îndeplinească scopul pedepsei.
Apărătorul ales al inculpatului K. S., av. av.Boroș M., solicitărespingerea recursului promovat de parchet și drept consecință, să se mențină ca legală și temeinică hotărârea pronunțată de către instanța de fond. A. că instanța de fond, chiar dacă nu a arătat în cuprinsul hotărârii circumstanțele cu semnificație atenuantă care ar fi pledat în favoarea inculpatului K. S., a dat totuși eficiență acestor împrejurări alegând ca modalitate de executare a pedepsei suspendarea sub supraveghere. A avut în vedere în primul rând, că este vorba de un copil cu o vârstă sub 16 ani, o persoană nevoiașă, căruia părinții nu-i asigură mijloacele de existență, o persoană care nu are nici un venit și neavând posibilitatea să-și asigure acest venit prin încadrarea în muncă, a ajuns din nevoia de a supraviețui să comită această infracțiune.
S-a avut în vedere gradul de percepție extrem de redus al acestui inculpat, care nu are pregătire școlară,iar modul în care a acționat denotă că a este o persoană pe care o caracterizează fapte antisociale, ci s-a datorat teribilismului vârstei, el fiind încurajat de celălalt coinculpat și s-a dovedit că acesta este o persoană care a mai comis infracțiuni similare și care are un curaj mai mare.
Instanța a mai avut în vedere sinceritatea deosebită de care a dat dovadă acest minor pentru că și-a asumat mai multe activități, decât a prestat efectiv. A arătat că el ar fi făcut toate activitățile, inclusiv cele legate de dezactivarea alarmei și aducerea în stare de nefuncționare a telefoanelor.
Inculpatul a fost caracterizat ca o persoană violentă. Violența s-a manifestat asupra bunurilor, pentru că acea amenințare cu foarfeca nu este de natură a conduce la ideea că pedeapsa își va atinge scopul printr-o privare de libertate. A. că instanța a dat această șansă tocmai în considerare împrejurărilor arătate și susține că soluția trebuie menținută.
Inculpatul B. C., având ultimul cuvânt, arată că regretă fapta comisă și consideră că pedeapsa este mult prea mare.
Inculpatul K. S., având ultimul cuvânt, arată că regretă fapta comisă.
C U R T E A Pr in sen tinț a pen al ă nr. 1 011 din d ata de (...) pronunțată în dos arul nr.
(...) al Judec ător ie i C. -N., s-a dispus condamnarea inculpatului B. C. -. lui N.si R. - F., născut la data de (...), în C.-N., domiciliat în com. Bontida, nr.
333, jud. C., CNP 1., pentru săvârșirea infractiunii de violare de domiciliu, prevăzuta si pedepsita de art. 192 alin. 1 si 2 C., cu art. 40 alin. 1 C., art. 99 si urm. C., art. 3201 C., la o pedeapsa de 1 an închisoare. S-a dispus condamnarea aceluiași inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzuta de art. 211 alin. (1), alin. (21) lit. a, b, c C., fiecare cu aplicarea art. 40 alin. 1 si art. 99 C. si art. 3201 C.pr.penala, la o pedeapsa de 1 an si 8 luni închisoare. Conform art. 33 lit. a si art. 34 C., cu un spor de 4 luni, inculpatul B. C. are de executat pedeapsa de 2 ani închisoare. Conform art. 864 rap. la art. 83 C., s-a revocat suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 1 an si 3 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1584/(...) a Judecătoriei Gherla, pedeapsa care s-a dispus a fi executată alături de pedeapsa rezultantă aplicată în cauza dedusă judecații, rezultând pedeapsa de 3 ani si 3 luni închisoare. In baza art.71 C., s-a dispus privarea inculpatului de exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a Cod penal, numai cu privire la dreptul de a fi ales, pe durata prevăzută de art. 71 alin.2 C., după împlinirea vârstei majoratului. In baza art. 350 C.pr.penală s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului B. C., iar în baza art. 88 C. s-a dedus din pedeapsă perioada reținerii si arestului preventiv începând din data de (...) la zi. In baza art. 7 din Legea 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul B. C., în vederea introducerii profilului său genetic în sistemul național de date genetice judiciare. S-a dispus condamnarea inculpatului K. S. -. lui I. si M., născut la data de (...) în C.-N., domiciliat în com. Cuzaplac fn, jud. S., CNP 1., fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, prevăzuta si pedepsita de art. 192 alin. 1 si 2 C., cu art. 99 si urm. C., art. 3201 C., la o pedeapsa de 1 an închisoare. S-a dispus condamnarea aceluiași inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (21) lit. a, b, c C., fiecare cu aplicarea art. 99 C., art. 3201 C.pr.penala, la o pedeapsa de 1 an si 8 luni închisoare. Conform art. 33 lit. a si art. 34 C., s-a aplicat un spor de 4 luni inculpatul K. S. având de executat pedeapsa de 2 ani închisoare. Conform art. 110 C., rap. la art. 81 C. s-a suspendat condiționat executarea pedepsei. In temeiul art. 110 C., rap. la art. 82 C., s-a fixat termenul de încercare de 2 ani, care s-a adăugat cuantumului pedepsei rezultante, astfel ca termenul total de încercare este de 4 ani. S-a atras atenția inculpatului K. S., în baza art. 1101 C., asupra prevederilor art. 83 C.. In baza art. 88 C. s-a dedus perioada reținerii din data de (...). In baza art. 7 din Legea 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul K. S. în vederea introducerii profilului său genetic in sistemul național de date genetice judiciare. S-a constatat lipsa pretențiilor civile. In baza art.191 Cod pr. penala, a fost obligat fiecare inculpat în parte să plătească statului suma de câte 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, sumă în care s-a inclus si onorariu de 300 lei pentru apărătorii din oficiu. P. a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul P. de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca din data de (...), dosar parchet 5422/P/2011, au fost trimis în judecată inculpatii B. C. si K. S., pentru săvârșirea infractiunilor: inc. B. C. infracțiunile de violare de domiciliu prev.de art.192 al.1 si 2 C. si tâlhărie, prev. si ped.de art.211 al.1, al. 21 lit.a,b,c C., fiecare cu aplic.art.40 al.1 si art.99 C., ambele în condițiile art.33 lit.a C. si inc. K. S. infracțiunile de violare de domiciliu prev.de art.192 al.1 si 2 C. si tâlhărie, prev. si ped.de art.211 al.1, al. 21 lit.a,b,c C., fiecare cu aplicarea art.99 C., ambele în condițiile art.33 lit.a C. Inculpatul B. C. a fost cercetat în stare de arest. Analizând actele si lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele: La data de (...), în jurul orelor 11.30, inculpații B. C. si K. S., s-au întâlnit pe str. C. din mun. C.-N., după care s-au decis ca împreună să meargă la furat. P. aceasta s-au deplasat in centrul mun. C.-N.. Ajunși pe str. R., inculpații au observat că poarta de acces în curtea imobilului nr. 79, aparținând părților vătămate R. S. și D. P., este deschisă, astfel au intrat în curte, inculpatul B. C. privind pe fereastră pentru a observa dacă este cineva în interior. Cu această ocazie, au remarcat ca partea vătămată D. P., în vârstă de 77 ani se pregătea să părăsească locuința, hotărându-se să aștepte plecarea acestora. P. vătămată D. P. s-a întâlnit în curte cu inculpații răspunzându-i că s-au ascuns pentru a nu fi agresați de tatăl lor, care este în stare avansata de ebrietate. P. vătămată D. P. s-a înapoiat în locuință, aducându-i la cunoștință părții vătămate R. S., în vârstă de 71 de ani prezența suspectă a celor doi inculpați și cerându-i să asigure ușa, ceea ce aceasta a și făcut după plecarea soțului său. Imediat după plecarea părții vătămate, inculpații au sunat la sonerie, însă partea vătămată R. S. nu a deschis ușa, întrebându-i totuși, pe inculpați ce doresc. Inculpații au pretextat că doresc apă, ca le este sete, însă partea vătămată nu s-a lăsat amăgită, solicitându- le acestora să plece. Inculpatul K. S. a apăsat pe clanța ușii de acces, găsind-o asigurată, motiv pentru care a început să lovească cu picioarele în ușă, până a reușit sa o deschidă. P. vătămată R. S. le-a cerut inculpaților să părăsească locuința pentru că cheamă politia, încercând să declanșeze sistemul alarmă cu care era dotat imobilul. Nu a reușit să facă acest lucru, întrucât inculpatul K. S. a smuls din perete senzorul sistemului de alarmă, după care a procedat tot astfel cu panoul de comandă al sistemului de alarmă, aflat în holul locuinței, a smuls cablurile celor două posturi telefonice fixe, pentru a se asigura că partea vătămată nu poate alerta organele de poliție, timp în care inculpatul B. C. i-a cerut părții vătămate să se așeze pe podea, aceasta conformându-se si a rămas lângă partea vătămată pentru a o supraveghea, timp în care coinculpatul K. S. a început sa răvășească bunurile din locuință, în căutarea unora pe care să le poată sustrage si valorifica ulterior. In timp ce stătea lângă partea vătămată, inculpatul B. C. a observat pe scaunul aflat în apropiere două telefoane mobile marca „Nokia și o cameră foto digitală marca „Samsung", pe care le-a luat, după care a mutat-o pe partea vătămată de pe podea, pe un pat. Inculpatul K. S. s-a apropiat de partea vătămată si a îndreptat spre gâtul acesteia o foarfecă găsită în locuință, amenințând-o cu moartea. De asemenea, inculpatul i-a solicitat părții vătămate să-i dea celedouă inele de aur (verigheta și un inel cu pietre) pe care le-a observat pe degetele acesteia, partea vătămată conformându-se, iar dintr-o geantă aflată pe un scaun și-a mai însușit sumele de 100 dolari (USD) și 150 lei. Datorită șocului cauzat, partea vătămată a rămas țintuită pe pat, unde a fost găsită după aproximativ o oră de soțul său, care revenit la domiciliu și căruia partea vătămată i-a povestit cele petrecute în lipsa sa. Prejudiciul cauzat se ridică la suma de 4000 lei și cu excepția unui telefon mobil restituit în natură, a rămas nerecuperat în timpul urmăririi penale. Inculpații au fost judecați cu aplicarea art. 3201 C.pr.penală privind judecarea în cazul recunoașterii vinovăției, starea de fapt prezentată rezultând din probele administrate în cursul urmăririi penale. A reținut instanța de fond că faptele inculpaților minori B. C. și K. S. care, după o înțelegere prealabila, pe timp de zi, au pătruns prin spargerea ușii în locuința părților vătămate, mai sus arătate, unde prin distrugerea sistemului de alarma si a postului telefonic, imobilizarea victimei si amenințarea acesteia cu moartea au sustras bunurile descrise la starea de fapt, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, prev.de art. 211 alin. (1), alin. (21) lit. a, b, c C.. Faptele acelorași inculpați de a pătrunde prin spargerea ușii în locuința părților vătămate si de a refuza să o părăsească întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de violare de domiciliu, prev. si ped.de art. 192 alin. 1 si 2 C.. Instanța a reținut vinovăția inculpaților si ținând seama de criteriile generale de individualizare a pedepselor, l-a condamnat pe inculpatul B. C. pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, prev. si ped.de art. 192 alin. 1 si 2 C., cu art. 40 alin. 1 C., art. 99 si urm. C., art. 3201 C., la o pedeapsa de 1 an închisoare. Instanța l-a condamnat pe același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prev.de art. 211 alin. (1), alin. (21) lit. a, b, c C., cu aplicarea art. 40 alin. 1 si art. 99 C. si art. 3201 C.pr.penală, la o pedeapsa de 1 an si 8 luni închisoare. Constatând concursul real de infracțiuni si procedând la contopirea pedepselor, conform art. 33 lit. a si art. 34 C. si aplicând un spor de 4 luni inculpatul B. C. va executa pedeapsa de 2 ani închisoare. Conform art. 864 rap. la art. 83 C., instanța de fond a revocat suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 1 an si 3 luni închisoare aplicata prin sentința penala nr. 1584/(...) a Judecătoriei Gherla, pedeapsă care s-a dispus fi executată alături de pedeapsa rezultanta aplicată în cauza dedusa judecații, rezultând pedeapsa de 3 ani si 3 luni închisoare. În baza art.71 C., a dispus privarea inculpatului de exercitarea drepturilor prev. de art.64 lit.a Cod penal, numai cu privire la dreptul de a fi ales, pe durata prev.de art. 71 alin.2 C., după împlinirea vârstei majoratului. S-a menținut starea de arest a inculpatului B. C., iar în baza art. 88 C. a dedus din pedeapsă perioada reținerii si arestului preventiv începând din data de (...) la zi. În baza art. 7 din Legea 76/2008 instanța a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul B. C., în vederea introducerii profilului sau genetic in sistemul național de date genetice judiciare, având in vedere fapta săvârșită. Instanța a condamnat pe inculpatul K. S. pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, prev. si ped. de art. 192 alin. 1 si 2 C., cu art. 99 si urm. C., art. 3201 C., la o pedeapsa de 1 an închisoare. Instanța l-a condamnat pe același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prev.de art. 211 alin. (1), alin. (21) lit. a, b, c C., cu aplicarea art. 99 C., art. 3201 C.pr.penală, la o pedeapsa de 1 an si 8 luni închisoare. Constatând concursul si procedând la contopirea pedepselor, conform art. 33 lit. a si art. 34 C., aplicând un spor de 4 luni, inculpatul K. S. va executa pedeapsa de 2 ani închisoare. Conform art. 110 C., rap. la art. 81 C. a suspendat condiționat executarea pedepsei, apreciind ca scopul prevenției generale si speciale poate fi atins si dacă pedeapsa nu va fi executată în regim de detenție. În temeiul art. 110 C., rap. la art. 82 C., s-a fixat termenul de încercare de 2 ani care s-a adăugat cuantumului pedepsei rezultante, astfel că termenul total de încercare este de 4 ani. Instanța a atras atenția inculpatului K. S. în baza art. 1101 C. asupra prevederilor art. 83 C., respectiv asupra consecințelor ce rezultă din săvârșirea unei noi infracțiuni intenționate în perioada termenului de încercare, fapt care ar avea ca rezultat executarea în regim de detenție atât a pedepsei dispusă în prezenta cauză, cât si a pedepsei ce se va stabili pentru infracțiunea viitoare, care nu se cumulează ci se execută separat. În baza art. 88 C. instanța a dedus perioada reținerii din data de (...). In baza art. 7 din Legea 76/2008 instanța a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul K. S. în vederea introducerii profilului său genetic în sistemul național de date genetice judiciare, în contextual faptei săvârșite. Instanța a constatat lipsa pretențiilor civile. Împotriva acestei sentințe, în termen legal au declarat recurs P. DE PE L. JUDECĂTORIA CLUJ-NAPOCA și inculpatul B. C.. P. de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca a solicitat casarea sentinței atacate cu privire la cuantumul pedepselor aplicate inculpaților pentruinfracțiunea de tâlhărie și, respectiv, cuantumul pedepsei rezultante și, totodată, omisiunea instanței de a dispune confiscarea sumelor de bani obținute de inculpați prin comiterea acestei infracțiuni și care, nu au servit la despăgubirea părții vătămate. În motivarea recursului s-a arătat că, sentința atacată este nelegală sub două aspecte: În primul rând, pedepsele aplicate de instanță celor doi inculpați pentru infracțiunea de tâlhărie sunt nelegale întrucât, fiind vorba în cauză de doi minori, și făcându-se deci, aplicarea dispoz. art.99 și urm. C., precum și a dispoz. art.320/1 C., față de limitele de pedeapsă prevăzute delege pentru această infracțiune ( pedeapsa de la 7 la 20 ani închisoare), limitele de pedeapsă între care trebuia stabilită sancțiunea sunt cuprinse între 2 ani și 4 luni închisoare și 6 ani și 8 luni închisoare, iar instanța a aplicat fiecăruia o pedeapsă de câte 1 an și 8 luni închisoare, în condițiile în care, în mod corect nu a reținut circumstanțe atenuante în favoarea acestora. În al doilea rând, instanța nu a dispus confiscarea de la inculpați a sumelor de bani reprezentând echivalentul bunurilor sustrase de la partea vătămată, în baza art.118 alin.1 lit.e C., aceasta din urmă neformulând pretenții civile, iar prejudiciul a fost recuperat doar parțial, prin restituirea unui telefon mobil. Sentința atacată a fost criticată și sub aspectul temeiniciei, în sensul că pedepsele aplicate inculpaților nu sunt corespunzătoare ca și cuantum, impunându-se majorarea acestora pentru a realiza scopul pedepsei, avândîn vedere natura și gravitatea infracțiunilor comise, modalitatea și împrejurările concrete în care au fost comise, scopul urmărit, valorile sociale lezate, precum și persoanele inculpaților, care au mai comis fapte penale (inculpatul B. fiind condamnat anterior pentru o tentativă tot la o infracțiune de tâlhărie, cu suspendarea sub supraveghere, iar inculpatul K. fiind sancționat administrativ pentru două fapte de furt calificat). Ver if ic ând ho tăr âre a atac ată, în baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art.385/14 și art.385/6 alin.3 C., Curtea constată fondat în cauză doar recursul parchetului, pentru considerentele șiîn limitele ce vor fi arătate în continuare. În cauză, judecata a avut loc în procedura simplificată prev. de art.320/1 C., inculpații recunoscând comiterea faptelor pentru care au fost trimiși în judecată, așa cum au fost reținute în actul de sesizare solicitând judecarea lor în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale. Așa fiind, raportat și la motivele de recurs, instanța de control judiciar se va limita doar la analiza individualizării judiciare a pedepselor aplicate inculpaților și, respectiv, omisiunea instanței de a se pronunța asupra banilor obținuți de inculpați prin valorificarea bunurilor sustrase prin comiterea infracțiunii de tâlhărie și, pentru care nu s-au formulat pretenții civile. Într-adevăr, pentru infracțiunea de tâlhărie prev.de art. 211 al.1 și al.2/1 lit.a,b,c C., pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de la 7 la 20 de ani. Cum în cauză inculpații sunt minori, limitele pedepselor se reduc la jumătate, în virtutea dispoz. art.109 C., deci, vor fi cuprinse între 3 ani și 6 luni și 10 ani închisoare, iar ca urmare a aplicării dispoz. art.320/1 alin.7 C., acestea se reduc cu 1/3, deci pedeapsa ce trebuie aplicată este cuprinsă între 2 an i ș i 4 lun i î nch iso are ș i 6 an i ș i 8 lun i înch iso are Instanța de fond, stabilind fiecărui inculpat o pedeapsă de 1 an și 8 luni închisoare pentru infracțiunea de tâlhărie, în condițiile în care nu a reținut în favoarea lor vreo circumstanță atenuantă, a aplicat o pedeapsă în alte limite decât cele prevăzute de lege, fiind deci incident cazul de casare prev. de art.385/9 alin.1 pct.14 C. În privința infracțiunii de violare de domiciliu prev. de art.192 al.1 și 2 C. cu aplic. art.99 C., pentru care au mai fost trimiși în judecată inculpații, față de pedeapsa prevăzută de lege ( închisoarea de la 3 la 10 ani), instanța a aplicat pedepse în limite legale, la nivelul minimului special de 1 an închisoare, rezultat prin aplicarea reducerilor de 1/2 prev. de dispoz. art.109 C. și respectiv, de 1/3 prev. de art. art.320/1 alin.7 C. Curtea constată și ea că, sub aspectul cuantumului pedepselor ce trebuie aplicate inculpaților pentru ambele infracțiuni, stabilirea unei sancțiuni la nivelul minimului special prevăzut de lege ( urmare a aplicării reducerilor reclamate de starea de minoritate a inculpaților și, respectiv, de aplicarea procedurii simplificate a recunoașterii vinovăției), va fi în măsură să realizeze scopul pedepsei prev. de art.52 C. Nu se justifică într-adevăr în cauză, reținerea vreunor circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului recurent B. C. ( care a solicitat reducerea cuantumului pedepselor), având în vedere, pe de o parte gravitatea activității sale infracționale, în ansamblu ( reflectată de comiterea, cu aceeași ocazie, a două infracțiuni grave, împreună cu un alt minor; de limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru aceste fapte; de modalitatea concretă în care s-au comis faptele; de urmările produse în patrimoniul părții vătămate , dar șiasupra persoanei acesteia), iar pe de altă parte, persoana inculpatului, care nu este la prima confruntare cu legea penală, are antecedente penale de aceeași natură și, deși a beneficiat de clemența organelor judiciare (fiind condamnat anterior cu suspendare sub supraveghere), nu a înțeles să se reabiliteze, ci a perseverat infracțional. În ceea ce privește situația coinculpatului minor K. S., Curtea constată de asemenea că, raportat al antecedentele penale ale acestuia ( a fost sancționat de două ori cu amendă administrativă pentru două fapte de furt calificat), acesta nu a înțeles să renunțe la fapte antisociale, să se reintegreze social, ci dimpotrivă, a perseverat sub acest aspect, de data aceasta, printr-o faptă mult mai gravă, ceea ce denotă că, fără o replică fermă din partea organelor judiciare, nu se poate realiza scopul unei sancțiuni penale, în sensul art.52 C., impunându-se față de el, chiar dacă pedeapsa aplicată nu va fi executată efectiv, suspendarea executării acesteia să fie supravegheată mai eficient, prin monitorizarea mai atentă a acestuia, în sensul impunerii unor obligații pe care să le respecte și care, spunem noi, să-l responsabilizeze mai mult și să-l facă a percepe în mod real consecințele faptelor sale și obligativitatea de a nu mai comite altele. Sub aspectul laturii civile a prezentei cauze, Curtea constată că judecătorul fondului, într-adevăr, în mod greșit, s-a limitat la a constata că nu s-u formulat pretenții civile , omițând în aceste condiții a se pronunța asupra măsurii confiscării speciale, în sensul art.118 alin.1 lit.e C. Rezultă din probele dosarului că părțile vătămate R. S. și D. P. nu s-au constituit părți civile în cauză, iar situația bunurilor sustrase de inculpați, urmare a comiterii infracțiunii de tâlhărie se prezintă astfel: camera foto a fost aruncată în râul Someș; inculpatul K. S. a vândut unul dintre inele ( verigheta) cu suma de 20 lei, celălalt inel fiind pierdut, iar un telefon mobil cu suma de 30 lei, celălalt telefon mobil fiind restituit părții vătămate; suma de 150 lei a fost cheltuită de ambii inculpați, iar bancnota de 100 USD a fost ruptă și aruncată într-un coș de gunoi de inculpatul K. S. În consecință, în lipsa altor probe cu privire la valoarea bunurilor sustrase, luând în considerare așadar, declarațiile inculpaților sub aspectul sumelor de care au beneficiat, se constată că, acestea sunt în sumă de : 20 lei și, respectiv, 30 lei (cu care au fost vândute o parte din bunurile sustrase), precum și de 150 lei și, respectiv, 100 USD (sustrase direct din casa părților vătămate) - în total sumele de 200 lei și 100 USD, ce se impune a fi confiscate de le inculpați ( în egală măsură), restul valorii bunurilor până la concurența sumei de 4000 lei indicată în actul de sesizare ca fiind valoarea prejudiciului, nefiind dovedită. P. toate aceste considerente, Curtea constată fondat recursul parchetului, urmând ca în baza art.385/15 pct.2 lit.d C. să îl admită, sentința penală atacată să fie casată sub aspectul cuantumului pedepselor aplicate inculpaților pentru infracțiunea de tâlhărie și modalitatea de executare a pedepsei rezultante aplicate inculpatului K. S. și, respectiv, aomisiunii aplicării dispozițiilor legale privind confiscarea specială. Rejudecând în aceste limite, Se vor majora pedepsele aplicate inculpaților B. C. și K. S., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. (1), alin. (21) lit. a, b, c C., cu aplicarea art. 99 C. și art. 320/1 C.pr.penală, iar față de inculpatul B. C. și cu aplic. art. 40 alin.1 C. de la 1 an și 8 luni închisoare la 2 ani și 4 luni închisoare, pentru fiecare inculpat. Se vor menține pedepsele de câte 1 an închisoare, aplicate inculpaților B. C. și K. S., pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. 1 si 2 C. cu aplic. art. 99 si urm. C., art. 3201 C., iar față de inculpatul B. C. și cu aplic.art. 40 alin. 1 C.. În baza art.33,34 C. se va aplica fiecărui inculpat, pedeapsa cea mai grea de câte 2 an i ș i 4 lun i înch iso are. Se va menține revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an si 3 luni închisoare aplicată inculpatului B. C. prin sentința penală nr. 1584/(...) a Judecătoriei Gherla, pedeapsă ce se va executa alături de pedeapsa rezultantă de 2 ani și 4 luni închisoare aplicată prin prezenta, în final pedeapsa de executat fiind de 3 ani și 7 luni închisoare în detenție. Se va deduce din pedeapsa aplicată perioada reținerii si arestului preventiv începând din data de (...) la zi. În baza art.110/1, art.110 C. se va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani 4 luni închisoare aplicată inculpatului K. S., pe durata termenului de încercare de 4 ani și 4 luni. Pe durata termenului de încercare al suspendării sub supraveghere, până la împlinirea vârstei de 18 ani, se va încredința supravegherea minorului S. de P. de pe lângă Tribunalul Cluj și se va impune inculpatului ca în acest interval să nu intre în legătură cu coinculpatul B. C.. După împlinirea vârstei de 18 ani, pe durata termenului de încercare, se va impune acestuia respectarea următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la datele fixate la S. de P. de pe lângă Tribunalul Cluj; să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență. Datele, mai sus arătate, se comunică S. de P. de pe lângă Tribunalul Cluj. În baza art.110/1 alin.4 rap. la art.86/4 alin.2 C. se va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor privind cazurile de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei. În baza art.118 alin.1 lit.e C. se va dispune confiscarea specială de fiecare inculpat a sumei de câte 100 lei și, respectiv, contravaloarea în lei la data plății a sumei de câte 50 U. Se vor menține restul dispozițiilor sentinței atacate. În baza art.385/15 pct.2 lit.b C.pr.pen se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul B. C. împotriva aceleași sentințe penale. În baza art.189 C. se va stabili în favoarea Baroului C. suma de 200 lei, onorariu apărător din oficiu, ce se va avansa din FMJ ( avoc. L. K.). În baza art.192 alin.2 C. va fi obligat inculpatul B. C. să plătească 500 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei reprezentând onorariu apărător din oficiu, restul cheltuielilor judiciare rămânând în sarcina statului. P. ACESTE M.IVE IN NUMELE LEGII D E C I D E: I. În baza art.385/15 pct.2 lit.d C. admite recursul declarat de P. DE PE L. JUDECĂTORIA CLUJ-NAPOCA împotriva sentinței penale nr. 1011 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al Judecătoriei C.-N., pe care o caseazăsub aspectul cuantumului pedepselor aplicate inculpaților pentru infracțiunea de tâlhărie și modalitatea de executare a pedepsei rezultante aplicate inculpatului K. S. și, respectiv, a omisiunii aplicării dispozițiilor legale privind confiscarea specială. Rejudecând în aceste limite, Majorează pedepsele aplicate inculpaților B. C. și K. S., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. (1), alin. (21) lit. a, b, c C., cu aplicarea art. 99 C. și art. 320/1 C.pr.penală, iar față de inculpatul B. C. și cu aplic. art. 40 alin.1 C. de la 1 an și 8 luni închisoare la 2 ani și 4 luni închisoare, pentru fiecare inculpat. Menține pedepsele de câte 1 an închisoare, aplicate inculpaților B. C. și K. S., pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. 1 si 2 C. cu aplic. art. 99 și urm. C., art. 320/1 C., iar față de inculpatul B. C. și cu aplic.art. 40 alin. 1 C.. În baza art.33,34 C. aplică fiecărui inculpat, pedeapsa cea mai grea de câte 2 an i ș i 4 lun i în ch iso are. Menține revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an si 3 luni închisoare aplicată inculpatului B. C. prin sentința penală nr. 1584/(...) a Judecătoriei Gherla, pedeapsă ce se va executa alături de pedeapsa rezultantă de 2 ani și 4 luni închisoare aplicată prin prezenta, în final pedeapsa de executat fiind de 3 ani și 7 luni închisoare în detenție. Deduce din pedeapsa aplicată perioada reținerii si arestului preventiv începând din data de (...) la zi. În baza art.110/1, art.110 C. dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani 4 luni închisoare aplicată inculpatului K. S., pe durata termenului de încercare de 4 ani și 4 luni. Pe durata termenului de încercare al suspendării sub supraveghere, până la împlinirea vârstei de 18 ani, încredințează supravegherea minorului S. de P. de pe lângă Tribunalul Sălaj și impune inculpatului ca în acest interval să nu intre în legătură cu coinculpatul B. C.. După împlinirea vârstei de 18 ani, pe durata termenului de încercare, impune acestuia respectarea următoarelor măsuri de supraveghere: - să se prezinte la datele fixate la S. de P. de pe lângă Tribunalul Sălaj; - să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu,reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; - să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; - să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență. Datele, mai sus arătate, se comunică S. de P. de pe lângă Tribunalul Sălaj. În baza art.110/1 alin.4 rap. la art.86/4 alin.2 C. atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor privind cazurile de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei. În baza art.118 alin.1 lit.e C. dispune confiscarea specială de fiecare inculpat a sumei de câte 100 lei și, respectiv, contravaloarea în lei la data plății a sumei de câte 50 U. Menține restul dispozițiilor sentinței atacate. II. Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul B. C., fiul lui N. și R., născut la 23 octombrie 1994, deținut în Penitenciarul Gherla - împotriva aceleași sentințe penale. În baza art.189 C. stabilește în favoarea Baroului C. suma de 200 lei, onorariu apărător din oficiu, ce se va avansa din FMJ ( avoc. L. K.). În baza art.192 alin.2 C. obligă inculpatul B. C. să plătească 500 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei reprezentând onorariu apărător din oficiu, restul cheltuielilor judiciare rămânând în sarcina statului. Definitivă. Pronunțată în ședința publică din data de 12 decembrie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI M. Ș. L. M. ANA C. GREFIER M. B. Red.A.C./Dact.H.C. 4 ex./(...) Jud.fond: O. C.
| ← Decizia penală nr. 7/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 393/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
