Decizia penală nr. 1096/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
DECIZIA PENALĂ NR. 1096/R/2011
Ședința publică din 27 iunie 2011
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE : M. Ș.-judecător
JUDECĂTORI : L. M.
: ANA C.
GREFIER : M. N.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin P. - V. T.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul R. R.- M., împotriva sentinței penale nr. 727 din 9 mai 2011, pronunțată de
Judecătoria Gherla, în dosar nr. (...), inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea de infracțiuni privind circulația pe drumurile publice (OUG nr. 1.).
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru inculpat apărătorul ales avocat I. C., din cadrul Baroului de avocați C., cu delegația la dosar, precum și apărătorul desemnat din oficiu avocat D. I. A., din cadrul
Baroului de avocați C., cu delegația la dosar, lipsă inculpatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, apărătorul desemnat din oficiu depune la dosar referatul privind plata onorariilor din fondul M.ui Justiției, solicitând ca instanța să se pronunțe asupra acestuia.
Întrucât inculpatul are apărător ales, se constată încetat de drept mandatul apărătorului desemnat din oficiu, prin prezentarea apărătorului ales în fața instanței de recurs.
Se constată că la data de 23 iunie 2011, s-a depus prin serviciul registratură de către apărătorul ales al inculpatului un memoriu cuprinzând motivele de recurs formulate în cauză.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul inculpatului solicită în principal, admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună rejudecarea cauzei de către instanța de fond, în temeiul art. 38515 pct.2 lit.c Cod procedură penală, raportat la motivul de casare prevăzut de art. 3859 alin.1 pct.10 Cod procedură penală. În subsidiar, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună aplicarea unei pedepse mai mici. În dezvoltarea motivelor de recurs, se arată de către apărătorul inculpatului că, potrivit alin.3 al art. 3201 Cod procedură penală, la termenul de judecată, instanța întreabă pe inculpat, dacă solicită ca judecata să se efectueze în baza prevederilor acestui articol nou introdus și totodată în baza rolului activ, explică inculpatului în ce ar consta judecata în cazul recunoașterii vinovăției. Cu toate acestea și deși inculpatul a recunoscut încă din faza urmăririi penale în integralitate fapta comisă, instanța de judecată a omis în mod nejustificat aplicarea art. 3201 Cod procedură penală și nici măcar nu a pus în discuție posibilitatea aplicării art. 3201 în cazul inculpatului, după cum rezultă și din încheierea de la primul termen de judecată din data de 21 martie 2011.La data de 8 martie 2011, s-a depus o cerere prin registratura J. G., prin care s-au anexat o serie de acte în circumstanțiere, reprezentând diplome și certificate de calificare și competențe lingvistice. Deși cum se poate observa, deși cererea apare ca fiind scrisă personal de inculpat, scrisul nu aparține acestuia, acest aspect rezultând printr-o simplă comparare cu declarația scrisă personal în faza de urmărire penală și cu cererea depusă la dosarul cauzei în data de 3 mai 2011. Nu se poate afirma că inculpatul la primul termen de judecată ar fi fost reprezentat de apărătorul desemnat din oficiu, tocmai pornind de la necesitatea ca instanța să-i aducă la cunoștință drepturile procesuale ale inculpatului, iar acesta prin manifestarea de voință expresă să accepte și să fie de acord cu asistența și reprezentarea juridică de către un apărător din oficiu. Atât instanța, prin neglijarea aspectelor semnalate cât și apărătorul din oficiu al inculpatului prin faptul că nu a acordat o apărare efectivă care să garanteze dreptul la un proces echitabil al inculpatului, au încălcat flagrant dreptul la apărare al inculpatului. J. C. a statuat în mod repetat că asistența prin avocat din oficiu, constă în cerința unei proceduri echitabile în fața instanțelor, care impune, printre altele, obligația de a oferi acuzatului o șansă reală de a se apăra pe parcursul întregului proces, dreptul la apărare al inculpatului trebuie să aibă un caracter concret și efectiv. Cu privire la solicitarea din subsidiar, apărătorul inculpatului arată că, deși la individualizarea pedepsei instanța de fond a reținut că va avea în vedere gradul de pericol social relativ scăzut al faptei, că va ține cont de recunoașterea inculpatului, de faptul că regretă comiterea faptei și că a avut o comportare sinceră, nu a considerat aceste împrejurări ca fiind circumstanțe atenuante judiciare și astfel nu a dat eficiență prevederilor art. 76 Cod penal cu privire la efectele circumstanțelor atenuante. Solicită a se avea în vedere faptul că, inculpatul este o persoană la o vârstă tânără, integrată în societate, că își câștigă existența prin muncă, că a dobândit o serie de competențe profesionale și lingvistice, iar fapta sa, după cum a reținut corect instanța de fond, este o faptă cu un grad de pericol social relativ scăzut raportat la categoria de drum pe care a circulat inculpatul și raportat la ora la care a circulat și la distanța mică parcursă. Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului declarat deinculpat ca fiind nefondat, cu consecința menținerii hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică. Se arată de către reprezentantul parchetului că, fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art.87 alin.1 din OUG nr. 1.. De asemenea, față de inculpat sunt aplicabile și prevederile art. 37 lit.a din Codul penal privind recidiva postcondamnatorie, întrucât a săvârșit din nou o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an, înainte ca pedeapsa de 10 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1. a J. C.-N. să fi fost considerată ca executată. La individualizarea pedepsei ce s-a stabilit de instanța de fond, instanța a avut în vedere gradul de pericol social al faptei, care este relativ scăzut raportat la categoria de drum pe care a circulat inculpatul și raportat la ora la care a circulat, și la concentrația de alcool pe care o avea în sânge, la limitele speciale ale pedepsei, la persoana inculpatului care a mai fostcondamnat la pedeapsa de 10 luni închisoare pentru același tip de infracțiune. C U R T E A: Prin sentința penală nr.727 din (...) pronunțată de Judecătoria Gherla în dosarul nr.(...) a fost condamnat inculpatul R. R.-M., fiul lui I. și M., născut la data de 6 octombrie 1987 în municipiul C.-N., județul C., de cetățenie română, bucătar, fără loc de muncă, necăsătorit, recidivist, posesor al CI. seria K.X. nr. 7. eliberat de S. G., codul numeric personal 1., domiciliat în municipiul C.-N., aleea T., nr. 1, blocul Q, apartamentul 25, județul C., la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui autoturism pe drumurile publice de către o persoană având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală, prevăzută de articolul 87 alineatul 1 din Ordonanța de U. a G. numărul 1.. S-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 10 luni închisoare, aplicată prin sentința penală numărul 1. a J. C.-N. și a fost obligat inculpatul să execute această pedeapsă alături de pedeapsa de la punctul 1; în final 1 an 10 luni închisoare. I s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de articolul 64 alineatul 1 litera a), teza a II-a din Codul penal, începând cu data rămânerii definitive a sentinței, până la terminarea executării pedepsei. A fost obligat inculpatul să achite 400 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, onorar pentru apărătorul din oficiu, s-a avansat din fondurile M.ui Justiției. Pentru a pronunța această sentință judecătoria a reținut că în noaptea de 8/9 mai 2010, inculpatul R. R.-M. a consumat aproximativ 1.000 mililitri bere (potrivit propriilor declarații) la cabana prietenei sale C. A. din comuna J. În jurul orelor 315 inculpatul s-a urcat la volanul autoturismului marca „Renault Megane Cabriolet", cu numărul de înmatriculare (...) și s-a deplasat pe drumul județean 109 D spre centrul localității J. de S. La revenire, a fost oprit pentru control de către organele de poliție, care i-au solicitat să efectueze testul de alcoolemie cu fiola alcoolscop. În urma testului, reactivul fiolei s-a înverzit în proporție de 90%, fapt ce a determinat deplasarea la o unitate de primire a urgențelor pentru recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei (filele 4-7). La orele 415 și 515, inculpatului i s-au recoltat două probe de sânge în cadrul U.P.U. nr. I din C.-N.. Recoltarea s-a efectuat conform instrucțiunilor M.ui Sănătății și Familiei, utilizându-se ace și seringi de unică folosință. La dezinfectarea tegumentului nu s-a folosit alcool, benzen sau alte substanțe volatile. Cele două probe de sânge au fost depuse în flacoane curate (fila 10). Potrivit buletinului de analiză toxicologică nr. 1152 din 13 mai 2010 la ora 415 inculpatul avea o alcoolemie de 1,40 grame alcool la 1000 mililitri sânge, iar la orele 515 avea o alcoolemie de 1,30 grame alcool la 1000 mililitri sânge. (fila 8) La solicitarea inculpatului, în cauză s-a efectuat o expertiză medico- legală pentru stabilirea alcoolemiei la ora producerii accidentului. Conform raportului nr.7878/IX/d/385 din 28 octombrie 2010: calculul retroactiv efectuat pe baza valorilor alcoolemiilor stabilite la analiză, la care s-a ținut cont de faza toxicocinetică a alcoolului în organism, de alcoolemia teoretică rezultată din consumul de alcool declarat de inculpat în buletinul de examinare clinică, de intervalul de timp scurs între evenimentul rutier și prima recoltare de sânge, -indică, pentru ora evenimentului rutier, oalcoolemie a numitului R. R.-M. mai mare decât 0,80 grame alcool la 1000 mililitri sânge, cu o valoare teoretică apropiată de 1,45 grame alcool la 1000 mililitri sânge, alcoolemie care este consecința unui consum de alcool mai mare decât cel declarat (filele 12-14). Starea de fapt reținută mai sus a fost dovedită cu următoarele probe administrate în cursul urmăririi penale: procesul-verbal de constatare (fila 4); buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie (fila 8); buletinul de examinare clinică (fila 9); procesul-verbal de recoltare a probelor biologice (fila 10); declarațiile inculpatului (filele 5-7); copia fișei de cazier judiciar (fila 16); raportul de expertiză medico-legală (filele 12-14) și procesul verbal de prezentare a materialului de urmărire penală (fila 18). De asemenea, în cursul judecății a fost audiată o martoră (fila 57). Din coroborarea acestor probe reiese că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată. În drept, fapta inculpatului R. R.-M., de a conduce în data de 9 mai 2010 autoturismul cu numărul de înmatriculare (...), pe drumul județean 109 D, având o îmbibatie alcoolică de peste 0, 80 grame alcool pur la 1000 mililitri sânge, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de articolul 87 alineatul 1 din Ordonanța de U. a G. nr. 1. republicată. Față de inculpatul R. R.-M. sunt aplicabile și prevederile art.37 litera „a" din Codul penal privind recidiva postcondamnatorie, întrucât a săvârșit din nou o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an, înainte ca pedeapsa de 10 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1. a J. C.-N. să fi fost considerată ca executată. La individualizarea pedepsei ce s-a stabilit inculpatului, instanța a avut în vedere următoarele criterii prevăzute de articolului 72 din Codul penal: a) gradul de pericol social al faptei, care este relativ scăzut raportat la categoria de drum pe care a circulat inculpatul și raportat la ora la care a circulat, și la concentrația de alcool pe care o avea în sânge, b) persoana inculpatului, care a mai fost condamnat la pedeapsa de 10 luni închisoare pentru același tip de infracțiune (fila 16 din dosarul de urmărire penală); este de profesie bucătar, în prezent fără loc de muncă, nu este căsătorit iar în raporturile cu autoritățile are o comportare bună (fila 5) c) limitele speciale ale pedepsei. În baza acestor elemente, instanța a stabilit inculpatului o pedeapsă de 1 an închisoare. Din cazierul aflat la fila 16 din dosarul de urmărire penală, reiese că inculpatul a fost condamnat prin sentința penală numărul 1. a J. C.-N. la pedeapsa de 10 luni închisoare iar executarea pedepsei a fost suspendată condiționat pe durata termenului de încercare de 2 ani 10 luni. Infracțiunea pentru care inculpatul este judecat a fost săvârșită în cursul termenului de încercare și sunt îndeplinite și celelalte condiții prevăzute de articolul 83 din Codul penal, astfel că instanța a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 10 luni închisoare și a obligat pe inculpat să execute această pedeapsă alături de pedeapsa stabilită pentru infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată ; în final 1 an 10 luni închisoare. În temeiul articolului 71 din Codul penal, văzând și hotărârea din 28 septembrie 2004 emisă de Curtea E. a D. O. în cauza Sabou și Pârcălab împotriva României precum și decizia numărul 7. dată de Înalta Curte de Casație și Justiție - S. U. într-un recurs în interesul legii, instanța a apreciat în baza criteriilor prevăzute de articolul 71 alineatul 3 din Codul penal, că sejustifică numai interzicerea drepturilor prevăzute de articolul 64 alineatul 1 litera a), teza a II-a din Codul penal, începând cu data rămânerii definitive a sentinței, până la terminarea executării pedepsei. Împotriva mai sus menționatei sentințe a declarat recurs inculpatul R. R. M. prin care a solicitat în principal rejudecarea cauzei de către instanța de fond raportat la motivul de casare prev. de art. 3. alin.1 pct.10 C. deoarece la termenul de judecată când a fost întrebat de către instanța de fond dacă solicită a fi judecat în baza procedurii simplificate prev. de art.320/1 C. inculpatului nu i-au fost explicate in extenso aceste prevederi legale și deși inculpatul a recunoscut încă din faza de urmărire penală fapta comisă în mod nejustificat s-a omis aplicarea art.320/1 C. S-a învederat că a fost încălcat flagrant dreptul la apărare al inculpatului deoarece acesta ar fi fost reprezentat în cauză de un apărător desemnat din oficiu. În subsidiar s-a cerut pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se reducă pedeapsa aplicată inculpatului, reținându-i-se circumstanțe atenuante. Analizând recursul promovat din prisma motivelor invocate, a probatoriului administrat și a disp.art.385/6 alin.3 C. Curtea constată că acesta este nefondat urmând a fi respins pentru următoarele considerente: Inculpatul recurent a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii prev. de art.87 alin.1 din OUG 1. constând în aceea că în data de 9 mai 2010 a condus pe drumurile publice un autoturism deși avea în sânge o îmbibație alcoolică de peste 0,80g la mie. Din probele administrate în faza de urmărire penală și apoi în faza de cercetare judecătorească s-a stabilit fără putință de tăgadă că inculpatul se face vinovat de comiterea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, iar aceste probe despre care facem vorbire sunt: buletinul de analiză toxicologică alcoolemie, buletinul de examinare chimică, procesul-verbal de recoltare a probelor biologice, declarațiile inculpatului, ale martorei S. A., raportul de expertiză medico-legală calculul retroactiv al alcoolemiei din data de 28 oct.2010 a Institutului de M. L. C.-N. care au stabilit că inculpatul a condus pe drumurile publice respectiv pe DJ 1. un autoturism având în sânge o îmbibație alcoolică de 1,4. Pedeapsa aplicată inculpatului a fost just individualizată raportat la gradul de pericol social concret al faptei comise, la împrejurarea că avea o îmbibație alcoolică mult peste limita legală de natură a afecta capacitățile sale de a conduce în siguranță pe drumurile publice, persoana inculpatului care nu este la prima confruntare cu legea penală, suferind o condamnare de 10 luni închisoare pentru comiterea unei fapte similare, aplicată prin sent.pen. 1. a J. C.-N., fapt ce reiese din fișa de cazier al acestuia existentă la f.16 d.u.p. Criticile aduse de apărătorul inculpatului în calea de atac promovată nu pot fi primite de către instanța de recurs pentru următoarele raționamente. Inculpatul a fost citat în mod legal de la adresa pe care acesta a indicat-o organelor de urmărire penală și instanței de judecată prin scriptul existent la f.6 din dosarul de fond, acest script dovedind și faptul că inculpatul avea cunoștință de proces și de termenul la care acesta urma să se desfășoare, însă cu toate acestea nu a înțeles să se prezinte în fața instanței și a face demersurile necesare pentru a-și angaja un avocat care să-i reprezinte interesele. La termenul de judecată din 11 aprilie 2011 inculpatul personal, asistat de către apărător, după ce i-au fost aduse la cunoștință drepturile sale procesuale a arătat că nu dorește să dea declarații în fața instanței de judecată prelevându-se de disp.art.70 alin.2 C. Prezent în fața instanței de judecată inculpatul nu a înțeles să-și indice adresa din Franța de unde ar putea fi citat și nici nu a învederat instanței că înscrisul de la f.6 din dosarul de fond nu i-ar aparține fiind scris de altă persoană. În aceste condiții instanța de judecată a demarat cercetarea judecătorească prin recitarea martorilor lipsă la acest termen, martorii C. I. I., C. A. și S. A. fiind încuviințați la termenul de judecată din 21 martie 2011. În aceste condiții instanța nu avea obligația de a aduce la cunoștința inculpatului prev. art.3201 C. deoarece momentul procedural până la care se putea uzita de această instituție era depășit, fiind începută deja cercetarea judecătorească odată cu încuviințarea, la primul termen de judecată, a audierii martorilor anterior menționați. Dreptul la apărare al inculpatului a fost de asemenea respectat acestuia aducându-i-se la cunoștință că drepturile sale erau apărate de un avocat din oficiu care cunoștea cauza, inculpatul având posibilitatea, dacă ar fi fost nemulțumit de serviciile acestuia, să solicite un termen pentru a-și angaja apărător. Acest lucru nu s-a întâmplat, iar apărarea realizată de avocatul din oficiu a fost una pertinentă dovedind o bună cunoaștere a dosarului. Cealaltă critică vizând cuantumul prea ridicat al pedepsei aplicate inculpatului este nefondată raportându-ne la criteriile generale de individualizare a pedepsei și la faptul că în sarcina inculpatului nu se pot reține circumstanțe atenuante având în vedere că acesta nu a colaborat cu organele judiciare, a recunoscut nuanțat fapta reținută în sarcina sa și s-a prezentat doar la un singur termen de judecată, termen la care a invocat dreptul său la tăcere. Instanța de recurs are în vedere și faptul că inculpatul se află în stare de recidivă postcondamnatorie specială suferind o condamnare de 10 luni închisoare pentru fapte similare, pedeapsa a cărei executare a fost suspendată condiționat. Inculpatul a dovedit prin atitudinea sa că o pedeapsă în cuantum prea mic și fără executare efectivă nu este de natură a-și atinge scopul prevăzut de legea penală, acela de a reeduca inculpatul și de a preveni comiterea de noi infracțiuni. Pentru aceste considerente constatând că nu există motive de nelegalitate sau de netemeinicie a hotărârii recurate, Curtea va respinge ca nefondat recursul promovat conform dispozitivului, conform art. 38515 pct.1 lit. b C. cu consecința obligării la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat. PENTRU ACESTE M.IVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul R. R. M., domiciliat in C. N., A. T., nr. 1, bl.C.1, ap.25, împotriva sentinței penale nr. 727 din 9 mai 2011 a J. G.. Stabilește în favoarea Baroului de A. C. - suma de 50 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției, in favoarea av. Ambruș D.. Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare. Decizia este definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din data de 27 iunie 2011 . PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER M. Ș. L. M. ANA C. M. N. Red.MȘ Dact.SzM/3ex. (...)
| ← Decizia penală nr. 488/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 730/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
