Decizia penală nr. 1727/2011, Curtea de Apel Cluj

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2011)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA P.Ă ȘI DE MINORI

Dosar nr. (...)

DECIZIA PENALĂ NR.1727/R/2011

Ședința publică din 31 octombrie 2011

Instanța compusă din: PREȘEDINTE : M. Ș., judecător JUDECĂTORI : L. M.

ANA C. GREFIER : M. B.

Ministerul Public, P. de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin procuror V. T.

S-au luat spre examinare recursurile formulate de către MINISTERUL PUBLIC - P. DE PE L. JUDECĂTORIA CLUJ-NAPOCA și inculpații M. R. F., R. L. și S. S., împotriva sentinței penale nr.739 din 7 iunie 2011 a Judecătoriei C.- N., pronunțată în dosarul nr.(...), inculpații fiind trimiși în judecată după cum urmează :

- inculpatul M. R. F., pentru comiterea infracțiunii de instigare la furt calificat prev. de art.25 rap la art.208 al.1, 209 al.1 lit.a,e,g cu aplic.art.99 și urm. C.

- inculpatul S. S., pentru comiterea infracțiunii de complicitate la furt calificat prev. de art.26 rap.la art.208 al.1, 209 al.1 lita,e,g cu aplic.art.75 lit.c C.

- inculpatul R. L., pentru comiterea infracțiunii de furt calificat prev. de art.208 al.1, 209 al.1 lit.a,e,g cu aplic.art.99 și urm. C.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul M. R. F. - av. D. D. T., apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul R. L. - av.Ilea I. M. și apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul S. S. av. I. M., apărătorul ales al inculpaților M. R. F. și R. L., av. S. A. C. și apărătorul ales al inculpatului S. S. - av. C. G., toți avocații din cadrul Baroului C., cu delegații la dosar, lipsă fiind inculpații M. R. F., R. L. și S. S., părțile responsabile civilmente M. C., M. L., R. W. și R. J. și S. de P. de pe lângă Tribunalul Cluj.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care, apărătorii desemnați din oficiu solicită a se constata că mandatele lor au încetat și a se acorda plata onorariilor avocațiale parțiale pentru studiul dosarului și prezența în instanță.

Nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursurilor.

Reprezentantul M.ui P. susține recursul așa cum a fost formulat în scris, solicitând admiterea acestuia, casarea sentinței atacate în parte, sub aspectul laturii penale și, rejudecând, majorarea pedepselor aplicate celor trei inculpați, urmare a înlăturării circumstanțelor atenuante, cu păstrarea modalității de executare stabilite de prima instanță.

În motivarea recursului, arată că nu se contestă nici una din celelalte dispoziții date de instanță, dar consideră că în mod temeinic nu s-a admis nici cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul M. R.

F. și că instanța în mod corect a constatat starea de fapt și încadrarea juridică dată faptelor.

Starea de fapt exprimă o activitate infracțională realizată de către cei trei inculpați, care au dorit și realizat în final deposedarea părții vătămate de bunuri ce-i aparțineau, ca urmare a demersurilor făcute de inculpați în modalitatea arătată, respectiv la inițiativa inculpatului M. R. F., s-a acționat pregătindu-se activitatea infracțională în sensul de a crea părții vătămate impresia unei tâlhării.

Starea de fapt este dovedită, inculpații, așa cum rezultă și din dosar, au avut poziții procesuale diferite în cursul procesului penal, respectiv doar inculpatul major S. S. prevalându-se de disp.art.320/1 C., instanța reținând coinculpaților disp.art.74 lit.a C., raportat la lipsa de antecedente penale, iar pentru coinculpat reținând disp.art.74 lit.a,c C.

A. că instanța a acordat o importanță esențială unor împrejurări, care, chiar dacă există (lipsa antecedentelor penale și conduita sinceră a unuia dintre inculpați), nu erau determinante pentru a fi valorificate ca circumstanțe atenuante și a le acorda eficiența pe care instanța le-a dat-o, respectiv, aplicarea unei sancțiuni de numai 6 luni închisoare.

Consideră că în cauză, aprecierile instanței legate de producerea unei activități infracționale, în condițiile dovedite, nu reflectă situația din probele administrate. A. că activitatea infracțională a fost elaborată complex de inculpați pentru a se asigura obiectul infracțiunii și prezintă caracterul de premeditare.

În ceea ce privește premeditarea, se bazează pe deducerea logică a acestui element, din modalitatea de pregătire a activității infracționale, în final realizate, pentru că activitatea infracțională nu a fost însoțită de acte materiale care să specifice acțiunile de premeditare.

A. că fără îndoială, modul în care inculpații au planificat această activitate, pentru ca în final partea vătămată să fie convinsă că este vorba de o tâlhărie, conduce la concluzia unei înțelegeri prealabile, în condițiile pe care le arată și jurisprudența în materie.

În opinia sa, aceasta ar trebui să constituie un element suficient pentru a se stabili că ne aflăm în condițiile premeditării legale.

Oricum, indiferent de aspectul juridic, respectiv de reflectare în cauză a art.75 al.2 C., elementele legate de pregătirea acestei activități infracționale sunt de netăgăduit și ar trebui să fie esențiale în cauză.

Consideră că se pune problema și a incidenței dispoz.art.80 al.2 C., ceea ce ar pune problema posibilității sau obligativității reducerii pedepsei sub minimul special. S. că toate aceste elemente obligă instanța să evalueze toate elementele de natură a caracteriza pericolul social concret al faptei și conduc la concluzia că în cauză, pentru a răspunde acestui principiu de individualizare și pentru a asigura funcția de reeducare și prevenție, nu ar trebui reținut efectul circumstanțelor atenuante, iar sancțiunea ar trebui dozată în limitele rezultate din aplicarea art.99 C. și 320/1 C., cu menținerea modalității de executare - suspendare, care de altfel, poate avea la bază elemente legate de conduita anterioară a inculpaților, lipsa de antecedente penale, care sunt de natură să creeze instanței convingerea la care legiuitorul s-a referit, că se poate realiza reeducarea și fără privarea de libertate.

Apărătorul inculpaților M. R. F. și R. L., în temeiul art.385/15 pct.2 lit.d C., solicită admiterea recursului, casarea în parte a hotărârii atacate, iar în rejudecare, față de inculpatul M. R. F. solicită a se dispune schimbareaîncadrării juridice a faptei reținute în sarcina sa, din infracțiunea de instigare la furt în infracțiunea de tăinuire.

În susținerea recursului, arată că prima instanță a respins această cerere, justificând soluția prin aplecarea exclusiv asupra declarației inculpatului S. S., întreaga stare de fapt fiind raportată la susținerile acestuia, iar declarațiile inculpaților M. R. F. și R. L. fiind pe deplin înlăturate.

Nu înțelege de ce declarația inculpatului S. S. are mai mare putere de convingere, pentru singurul motiv că acesta s-a suspus testului poligraf.

Depune și o decizie a Curții de A. în acest sens.

Chiar dacă ar fi de acord cu rezultatul testului poligraf, din întrebările formulate nu reiese că acesta a comis infracțiunea la insistențele inculpatului M. R. D. toți inculpații, doar inculpatul S. S. cunoștea partea vătămată, s-a întâlnit cu aceasta și au consumat băuturi alcoolice împreună. Drept urmare, inclusiv partea vătămată declară că inculpatul S.

S. i-a provocat o stare de teamă și de nesiguranță.

S. că acesta era capabil să ia o hotărâre de unul singur și nu la presiunile celorlalți inculpați.

E. inadmisibil ca o încadrare juridică a faptei să se bazeze pe declarațiile martorilor indirecți.

Pe de altă parte, nici unul dintre martori nu au putut menționa care a fost motivul întâlnirii dintre inculpați, ce au discutat, tot ce spun în cadrul declarațiilor fiind aspecte menționate și prezentate de prietenul lor S. S., aspecte care evident le-a prezentat astfel încât să-și conserve relațiile de prietenie cu partea vătămată și a aruncat vina asupra celorlalți inculpați minori.

Mai mult, nesinceritatea declarației inculpatului S. S. rezultă și din faptul că acesta susține că inculpatul R. L. nu l-a cunoscut. La toate întâlnirile cu inculpatul M. R. era prezent și inculpatul R. L. De asemenea, nu se poate vorbi de o teamă a inculpatului S. față de inculpatul M. R. Pe de altă parte, așa cum susțin și martorii audiați, acesta a preferat să urce singur în scara imobilului, unde locuia inculpatul M. A. că dacă acestuia i-ar fi fost teamă evident că nu mergea singur. Pentru toate aceste argumente, apreciază că nu se poate vorbi de o teamă a inculpatului S. față de M. R., nu se poate vorbi de comiterea infracțiunii de instigare la furt, motiv pentru care, în situația în care se va admite cererea, solicită schimbarea încadrării juridice din instigare în tăinuire cu reținerea disp.art.320/1 C.,.

Indiferent de soluția dată acestei cereri, solicită ca în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 al.1 lit.b/1 C. și art.18/1 C., să se dispună față deinculpatul M. R., achitarea pentru lipsa de pericol social a infracțiunii.

Prima instanță a respins această cerere cu toate că inculpatul M. R. este la prima confruntare cu legea penală, săvârșirea infracțiunii s-a datorat insuficientei maturizări care l-a împiedicat să conștientizeze urmările unei fapte penale și cu toate că se reține că inculpatul beneficia de mijloace interne și externe pentru a evita implicarea în fapte penale, prima instanță reține că fapta nu prezintă un grad excesiv de pericol.

Drept urmare, soluția primei instanțe este netemeinică și nelegală pentru următoarele considerente :

Funcția educativă față de acest inculpat este pe deplin realizată. Acest aspect rezultă din conduita inculpatului, ulterior săvârșirii infracțiunii, a promovat examenul de bacalaureat și a fost admis la facultatea de drept, astfel că aplicarea unei pedepse ar avea consecințe mult prea grave.

Inculpatul face parte dintr-o familie organizată și beneficiază de toate mijloacele materiale și morale. Săvârșirea infracțiunii a fost o greșeală comisă în perioada minorității și inculpatul nu a conștientizat urmările acestei fapte penale.

Solicită a se avea în vedere că inculpatul a obținut o diplomă de calificare, prejudiciul a fost în întregime recuperat, partea vătămată nu s-a constituit parte civilă și nici nu a solicitat tragerea la răspundere penală a inculpatului.

De asemenea, solicită a se reține că inculpatul este la prima confruntare cu legea penală.

În consecință, solicită a se orienta instanța cu prioritate înspre funcția educativă a legii penale și nu asupra funcției represive a acesteia, cu atât mai mult, cu cât inculpatul regretă fapta săvârșită.

În subsidiar, solicită a fi avute în vedere circumstanțele atenuante prev. de art.74 lit.a,c C. și al.2 al aceluiași articol.

Cu privire la art.74 lit.c C., arată că prima instanță nu a reținut această circumstanță atenuantă cu toate că inculpatul s-a prezentat în fața organelor judiciare și a dat toate declarațiile solicitate.

De asemenea, consideră că toate împrejurările menționate pentru a justifica cererea de achitare a inculpatului, pot fi reținute ca circumstanțe atenuante prev. de al.2 a art.74 C., texte de lege care nu limitează instanța doar la circumstanțele atenuante prev. de al.1.

In privința modalității de executare, solicită a se menține dispoziția hotărârii atacate.

Cu privire la stabilirea termenului de încercare, solicită a se avea în vedere că prima instanță în mod nelegal a reținut disp.art.82 C., care reglementează termenul de încercare a inculpaților majori și nu art.110 C., care se aplică în cazul inculpaților minori.

Raportat la împrejurările concrete ale cauzei și inculpatului, consideră că termenul de încercare ar trebui orientat înspre durata minimă, întrucât inculpatul dorește să se reabiliteze cât mai repede și să-și realizeze planurile de viitor propuse.

În ce-l privește pe inculpatul R. L., solicită a fi avute în vedere aceleași cereri (mai puțin cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei), cu aceeași motivare, arătând că acesta dorește să urmeze cursurile Facultății de A. și are tot sprijinul material și moral din partea familiei să-și realizeze planurile de viitor.

Solicită a se reține disp.art.320/1 C., întrucât instanța în mod nelegal nu a dat eficiență acestor dispoziții, cu toate că inculpatul a recunoscut în integralitate fapta așa cum au fost menționată în actul de sesizare al instanței.

În consecință, solicită admiterea recursurilor formulate de inculpați iar cu privire la recursul formulat de parchet, solicită să fie respins pentru argumentele expuse pe larg. S. că aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai mare, ar fi mult prea dură raportat la împrejurările concrete ale cauzei.

Apărătorul inculpatului S. S. solicită admiterea acestuia, casareasentinței instanței de fond și rejudecând, să se dispună aplicarea art.18/1

C., întrucât apreciază că sunt îndeplinite cerințele acestui text de lege.

În susținerea recursului, arată că susținerile inculpaților M. R. și R. L. precum și ale parchetului nu corespund realității. Din probele administrate în cauză rezultă clar că acesta a acționat sub imperiul temerii provocate de coinculpatul M. R.

Inculpatul S. S. a avut o atitudine sinceră, a fost singurul care a acceptat să efectueze și testul poligraf. A. că sancțiunea bazată pe temeiul art.18/1 C., este în măsură să atingă scopul pedepsei.

Solicită a se reține că inculpatul provine dintr-o familie serioasă și este student.

Cu privire la recursul declarat de parchet, solicită respingerea acestuia ca nefondat.

Apărătorul inculpaților M. R. F. și R. L., referitor la recursul declarat de parchet, consideră că a justificat argumentele pentru care nu se reține premeditarea.

Reprezentantul M.ui P. solicită respingerea recursurilor declarate deinculpați, având în vedere considerentele pe care și-a întemeiat recursul parchetul. Consideră că în cauză nu sunt întrunite condițiile legale prev. de art.18/1 C., pentru a fi aplicate sancțiuni administrative, fapta nefiind lipsită de importanță.

Instanța corect a dispus aplicarea art.81 C., la care se face referire în minută, cu privire la termenul de încercare al suspendării condiționate.

De asemenea, în mod corect a dispus modalitatea de executare iar aplicarea art.320/1 C., în ceea ce privește pe inculpatul M. R. consideră că textul de lege este clar, acceptarea acuzației privește într-adevăr fapta. Simplul fapt că în cauză nu s-a optat pentru aplicarea al.1 din acest text, conduce la concluzia că este inaplicabil pentru considerente de formă și de fond.

Cu privire la solicitarea de a se reține art.320/1 C., raportat la inculpatul R. L. pune aceleași concluzii. A. că nu s-a avut în vedere starea de fapt descrisă în actul de sesizare.

C U R T E A Prin sentința penală nr. 739 din (...) pronunțată de Judecătoria Cluj- Napoca în dosar nr. (...), în temeiul art. 334 C., s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a infracțiunii pentru care a fost trimis înjudecată inculpatul M. R. F., din instigare la furt calificat prevăzută de art. 25 C., raportat la art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a, e, g C., cu aplicarea art. 99 și urm. C. în infracțiunea de tăinuire prevăzută de art. 221 C.

1. În temeiul art. 25 C. raportat la art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a, e, g C., cu aplicarea art. 99 și urm. C., art. 109 alin. 1 C., art. 74 lit. a C., art.

76 lit. d C., s-a dispus condamnarea inculpatului M. R.-F. ( fiul lui C. și L.,născut la data de 10 iunie 1992, în B.ești, cetățean român, elev, stagiul militar nesatisfăcut, domiciliat în C.-N., str. T. nr.17, ap.8, jud. C., fără antecedente penale), la o pedeapsă de 6 luni închisoare, pentru săvârșirea

instigării la infracțiunea de furt calificat.

În temeiul art. 71 C. s-a interzis inculpatului exercițiul dreptului prevăzut de art. 64 lit. a teza a II-a C. pe durata executării pedepsei.

În temeiul 110 C., art. 81 C. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani 6 luni stabilit potrivit art. 82 C., iar în temeiul art. 71 alin. 5 C. s-a dispus suspendarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.

În temeiul art. 359 C. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. art. 110 indice 1 alin. 2 C., raportat la art. 83 C. privind revocarea suspendării condiționate.

2. În temeiul art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a, e, g C., cu aplicarea art. 99 și urm. C., art. 109 alin. 1 C., art. 74 lit. a C., art. 76 lit. d C., s-a dispuscondamnarea inculpatului R. L. ( fiul lui W. și J., născut la data de 29 aprilie

1992, în C.-N., cetățean român, elev, stagiul militar nesatisfăcut, domiciliat în C.-N., str. T., nr. 18, ap. 8, jud. C., fără antecedente penale) la o pedeapsă de 6 lun i înch iso are, pen tru s ăv ârș ire a inf r acț iun ii de f urt c al if ic at.

În temeiul art. 71 C. s-a interzis inculpatului exercițiul dreptului prevăzut de art. 64 lit. a teza a II-a C. pe durata executării pedepsei.

În temeiul art. 359 C. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 110^{1 alin. 2 C., raportat la art. 83 C. privind revocarea suspendării condiționate.}

3. În temeiul art. 26 C., raportat la art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a, e,g C., cu aplicarea art. 75 lit. c C., art. 74 lit. a, c C., art. 76 lit. d C., în condițiile art. 320 indice 1 alin. 7 C., s-a dispus condamnarea inculpatului S. S. ( fiul lui G. G. și E. M., născut la data de 27 septembrie 1991, în C.-N., cetățean român, elev, stagiul militar nesatisfăcut, domiciliat în C.-N., str. A. Gârbău, nr. 3, bl. P1, ap. 63, jud. C., fără antecedente penale) la o pedeapsă de 6 luni înch iso are , pen tru s ăv ârș ire a co mpl ic ităț ii l a inf racț iune a de f urt calificat.

În temeiul art. 71 C. s-a interzis inculpatului exercițiul dreptului prevăzut de art. 64 lit. a teza a II-a C. pe durata executării pedepsei.

În temeiul art. 110 C., art. 81 C. s-a dispus suspendarea condiționata a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani 6 luni stabilit potrivit art. 82 C., iar în temeiul art. 71 alin. 5 C. s-a dispus suspendarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.

În temeiul art. 359 C. s-a atrase atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. art. 110^{1 alin. 2 C., raportat la art. 83 C. privind revocarea suspendării condiționate.}

În temeiul art. 14, 346 alin. 1 C. s-a constatat că partea vătămată L. A.

C. E., domiciliat în C.-N., str. B. nr. 11 A, ap. 80 jud. C. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În temeiul art. 191 alin. 1, 2 C. au fost obligați inculpații la plata sumei de 250 lei fiecare, cheltuieli judiciare către stat, iar în temeiul art. 189

C. onorariul apărătorului din oficiu P. M. E. în sumă de 150 lei s-a avansat din FMJ.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prinrechizitoriul P. de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca au fost trimiși în judecată inculpații M. R. F., S. S. și R. L., astfel:inculpatul M. R. F. pentru comiterea infracțiunii de instigare la furt calificat prev. de art.25 raportat la art. 208 al.1, 209 al.1 lit.a, e și g C., cu aplic. art.99 și urm. C.; inculpatul S. S. pentru comiterea infracțiunilor de complicitate la furt calificat prev. de art.26 rap. la art.208 al.1, 209 al.1 lit.a, e și g C., cu aplic. art.75 lit.c C.pen; inculpatul R. L. pentru comiterea infracțiunilor de furt calificat prev. de art.208 al.1, 209 al.1 lit.a, e și g C., cu aplic. art.99 și urm. C.

În esență, sub aspectul stării de fapt, s-a reținut că anterior datei de

(...) inculpatul M. R. F. a depus diligențe cu scopul de a-i convinge pe inculpatul S. S. și pe inculpatul R. L. să participe la o activitateinfracțională, reușind să-i determine să comită acte de participație sub forma complicității concomitente, respectiv a autoratului la o faptă înscenată de tâlhărie prin simularea violențelor care a avut ca urmare deposedarea părții vătămate L. A. de un telefon mobil, în valoare de 2.100 lei, fapta fiind comisă pe un drum public de pe raza mun. C.-N. în data de (...), în jurul orelor 21.00.

În cursul urmăririi penale, inculpatul S. S. avut o atitudine sinceră,arătând că regretă săvârșirea faptei. Inculpatul R. L. a recunoscut că a participat la sustragerea bunului din posesia părții vătămate, însă a dat declarații diferite în legătură cu participația inculpatului M. R. F.

Inculpatul M. R. F. nu a recunoscut săvârșirea faptei, arătând că singura sa legătură cu fapta comisă de cei doi inculpați este că a valorificat telefonul mobil sustras, cunoscând că acesta provine din furt.

În cursul judecății inculpatul S. S. a solicitat instanței aplicarea dispozițiilor art. 320/ 1 C. Aceeași cerere a fost formulată de inculpatul R. L.

și ulterior, de inculpatul M. R. F. D. audierea inculpaților, în baza art. 320/1 al. 3 C. instanța a apreciat că nu este oportună admiterea cererilor formulate de inculpați, fiind necesară aplicarea procedurii de judecată de drept comun, pentru motivele arătate în cuprinsul încheierii de ședință.

În cursul cercetării judecătorești au fost audiați inculpații și martorii propuși în probațiune, respectiv: T. A. (f.59), C. O. M. (f.60), F. A. A. (f.61). Au fost întocmite referate de evaluare în privința inculpaților și s-a încuviințat proba cu înscrisuri.

Din mijloacele de probă administrate în cauză, instanța de fond a reținut următoarele:

În data de (...) partea vătămată L. A. a sesizat organele de poliție cu privire la faptul că, în aceeași zi, în jurul orelor 21.40, în timp ce se afla pe A. P. din C.-N. a fost lovit de un tânăr pe care nu-l cunoștea și care l-a deposedat de telefonul mobil marca Nokia N 97 în valoare de 2000 lei.

Ulterior, partea vătămată a relatat în alt mod starea de fapt, arătând că în momentul în care i-a fost sustras telefonul mobil, se afla în apropierea Școlii Generale Ion Creangă din C.-N. împreună cu inculpatul S. S., care i-a cerut telefonul mobil. Partea vătămată a susținut că la scurt timp a apărut un alt tânăr, care i-a cerut țigări inculpatului S. S. și imediat după aceea, l-a lovit pe acesta și i-a luat telefonul din mână (f. 21-22).

În urma audierii inculpatului S. S. a rezultat că, în luna octombrie

2009, inculpatul M. R. F. i-a propus în repetate rânduri să sustragă telefonul mobil marca Nokia N 97 din posesia părții vătămate L. A.

Inculpatul a declarat că inițial a refuzat propunerea inculpatului M. R., acesta contactându-l telefonic în data de (...), în jurul orelor 18,00-19.00, solicitându-i din nou să sustragă telefonul părții vătămate. Inculpatul a arătat că se afla împreună cu partea vătămată în acel moment și a rămas în compania acesteia până în jurul orelor 21.00, după care l-a sunat pe inculpatul M. R. și i-a spus că este în compania părții vătămate și că are telefonul, adică putea să i-l ceară părții vătămate. Inculpatul a declarat că i-a spus lui M. R. locul în care se află, observându-l la scurt timp pe acesta care era însoțit de un alt tânăr pe care nu-l cunoștea. Inculpatul S. S. a menționat că a fost sunat a doua oară și i s-a spus de M. R. că va veni o persoană care va simula că îl lovește și în acest fel, îi va lua telefonul părții vătămate. Inculpatul a arătat că după aproximativ 5 minute, în timp ce avea telefonul părții vătămate în mână, a apărut tânărul pe care îl văzuse în compania lui M. R. care i-a cerut o țigară și ulterior, i-a aplicat o lovitură cupumnul în zona feței, în partea stângă, luându-i din mână telefonul părții vătămate.

Inculpatul S. S. a declarat că ulterior, s-a întâlnit cu M. R. la școală și acesta i-a spus că telefonul părții vătămate se află în posesia lui și intenționează să-l păstreze pentru el, promițându-i că îi va da suma de 700 lei (f.33-34).

S-a constatat că persoana care a luat telefonul mobil din mâna inculpatului S. S. este inculpatul R. L., care a fost audiat în datele de (...) și (...). În declarația inițială, inculpatul a arătat că în momentul în care a luat telefonul de la inculpatul S. S., i-a cerut acestuia o țigară și ulterior, s-a făcut că îl lovește, deoarece așa era planul, pentru a-i lăsa impresia băiatului respectiv că el l-a furat de la inculpatul S., pentru ca acesta să nu aibă probleme. Inculpatul a precizat că această metodă de acțiune i-a spus-o M. R. F., care s-a înțeles în acest sens cu S. S. Inculpatul a arătat că telefonul mobil a rămas în posesia inculpatului M. R. F.

În următoarea declarație, inculpatul R. L. a descris în același mod împrejurările în care a luat telefonul părții vătămate din mâna inculpatului

S. S., dar a susținut că ideea comiterii faptei i-a aparținut lui S. S., care i-a cerut lui personal, să-l ajute să sustragă telefonul. Inculpatul R. L. a arătat că a discutat ulterior doar cu inculpatul S. S. și a fost sunat de acesta pentru a se înțelege în legătură cu săvârșirea faptei, fără să facă referire la faptul că și inculpatul M. R. a avut vreo contribuție în această etapă (f.43-

44).

Aceeași poziție a adoptat-o inculpatul în fața instanței de judecată susținând că întreg planul infracțional a fost conceput de inculpatul S. S., pe care l-a cunoscut prin intermediul lui M. R. (f.43).

În cursul urmăririi penale, partea vătămată L. A. l-a recunoscut pe inculpatul R. L. ca fiind persoana care i-a aplicat o lovitură inculpatului S. S. și i-a luat din mână telefonul, așa cum rezultă din procesul verbal de prezentare pentru recunoaștere după fotografii și planșele foto aferente (f.58-

62).

Inculpatul M. R. a arătat în declarația din data de (...) că, în data de (...), în jurul orelor 24.00, a fost vizitat de inculpatul R. L., care i-a arătat un telefon marca Nokia și i-a spus că l-a luat de la S. S. după ce în prealabil l-a lovit pe acesta. Inculpatul a declarat că a aflat de la R. L. că S. S. s-a întâlnit cu proprietarul telefonului și i l-a cerut puțin pentru a suna niște fete, moment în care a apărut R. L. potrivit înțelegerii dintre cei doi și după ce a simulat că îl lovește pe S. S., i-a luat telefonul și a fugit. Acesta a menționat că telefonul mobil a rămas în posesia sa până în momentul în care, l-a dat fratelui său de la care trebuia să primească o sumă de bani, pe care urma să i-o predea inculpatului R. L. (f.31). Aceleași aspecte au fost declarate de inculpat ulterior începerii urmăriri penale în prezența apărătorului ales (f.29-30). În cursul judecății, inculpatul a arătat că își menține declarațiile date în faza de urmărire penală care reflectă adevărul, recunoscând doar că a valorificat telefonul mobil marca Nokia știind că acesta provine din săvârșirea infracțiunii de furt (f.44).

În cursul urmăririi penale și în cursul judecății au fost audiați martorii

T. A., C. O. M. și F. A. A., persoane care îi cunoșteau pe inculpații S. S. și M.

M. C. O. M. a arătat că, fiind coleg de clasă cu cei doi inculpați, l-a auzit pe M. R. spunându-i lui S. S. să nu fie prost și să fure un telefon. M. a arătat că ulterior, inculpatul S. S. i-a spus că inculpatul M. R. i-a cerut să fure un telefon, în acest context spunându-i să nu fie „fraier sau femeie";. M.a susținut că a observat de mai multe ori când inculpatul M. R. îl trăgea de o parte pe inculpatul S., care îi spunea ulterior ce i se cerea. Acesta a menționat că a aflat de la S. S. că telefonul a fost furat, aflând că era vorba de un telefon marca Nokia. M. a precizat că este în relații bune cu inculpatul S. S., iar referitor la M. R. a menționat că acesta refuză să îl mai salute, din momentul în care a dat prima declarație la poliție (f.60).

M. T. A. a descris cu ocazia audierii, aspectele pe care le-a perceput într-una din zilele în care l-a însoțit pe S. S. până în parcarea magazinului

Billa unde acesta s-a întâlnit cu M. R. M. a arătat că cei doi a discutat la o oarecare distanță, dar a perceput când M. R. a strigat și l-a înjurat pe S. S.

M. a precizat că ulterior a auzit că i s-a furat telefonul părții vătămate L. A. și a aflat de la S. S. împrejurările în care s-a comis fapta (f.59).

M. F. A. A. a declarat aceleași aspecte, arătând că se afla împreună cu

T. A. și S. S. când acesta din urmă a fost sunat de M. R. pentru a-i cere să se întâlnească în parcarea magazinului Billa (f.61).

În cursul urmăririi penale inculpatul S. S. a acceptat să fie testat la poligraf, iar din raportul de constatare tehnico-științifică întocmit de IPJ C. S. C. în data de (...) rezultă că pentru răspunsurile aferente întrebărilor relevante nu au fost evidențiate în privința inculpatului reacții specifice comportamentului simulat. Întrebările relevante au fost următoarele: „Minți când spui că M. R. F. ți-a propus să-i luați telefonul mobil lui L. A. C. ?";- răspuns „Nu";; „Te-ai înțeles cu M. R. F. să-i luați telefonul lui L. A. C. - răspuns: „Da";; „M. R. F. l-a trimis pe R. L. să te lovească și să-ți ia telefonul?"; - răspuns: „Da"; (f.35-40).

Instanța de fond a apreciat că din mijloacele de probă administrate în cauză rezultă că sustragerea telefonului mobil din posesia părții vătămate L.

A. a fost efectuată în modalitatea descrisă de inculpatul S. S. în cuprinsul declarațiilor date în ambele faze procesuale. Declarațiile acestuia se coroborează cu declarațiile părții vătămate, cu declarația inițială a inculpatului R. L. (care a arătat că M. R. i-a spus „metoda de acțiune";) și cu declarațiile martorilor C. O. M., T. A. și F. A. A. Inculpatul S. S. le-a spus martorilor că M. R. a efectuat presiuni la adresa sa cu scopul de a-l convinge să participe la activitatea de sustragere a telefonului mobil, martorul C. O. M. auzind personal o astfel de solicitare din partea lui M. R.

În mod corect s-a dat eficiență în cuprinsul actului de sesizare declarațiilor inculpatului S. S. care se coroborează cu mijloacele de probă menționate anterior și sunt susținute inclusiv de rezultatul testării la poligraf, din care a rezultat sinceritatea inculpatului. A., instanța de fond a apreciat că nu pot fi luate în considerare declarațiile inculpatului M. R., în sensul că acesta nu cunoștea faptul că urma să fie sustras telefonul din posesia părții vătămate, astfel cum a susținut cu ocazia audierilor. Instanța a înlăturat și declarația inculpatului R. L., în care a susținut că S. S. este cel care a avut inițiativa comiterii faptei și care a conceput planul infracțional; inculpatul S. S. a arătat în cursul judecății că nu-l cunoștea dinainte pe R.

L. și că nu a discutat cu acesta anterior datei de (...).

Apărătorul inculpatului M. R. a solicitat instanței schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de instigare la furt calificat în infracțiunea de tăinuire, cu motivarea că din probele administrate reiese doar faptul că inculpatul a valorificat telefonul mobil cunoscând că acesta provine din săvârșirea infracțiunii de furt. A. în vedere că instanța de fond a apreciat a fiind dovedită participația inculpatului ca instigator la infracțiunea de furt calificat, pentru motivele arătate anterior, în temeiul art. 334 C. a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a infracțiuniipentru care a fost trimis în judecată inculpatul M. R. F., din instigare la furt calificat prev.de art. 25 C., raportat la art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a, e, g C., cu aplicarea art. 99 și urm.C. în infracțiunea de tăinuire prev. de art. 221

ÎN DREPT:

Fapta inculpatului minor M. R. F. care, anterior datei de (...) a depus diligențe cu scopul de a-i convinge pe inculpatul S. S. și pe inculpatul R. L. să participe la o activitate infracțională, reușind să-i determine să comită acte de participație sub forma complicității concomitente, respectiv a autoratului la o faptă înscenată de tâlhărie prin simularea violențelor care a avut ca urmare deposedarea părții vătămate L. A. de un telefon mobil în valoare de 2.100 lei, fapta fiind comisă în data de (...) în jurul orelor 21.00, pe un drum public de pe raza mun. C.-N., întrunește elementele constitutive ale instigării la infracțiunea de furt calificat prev. de art. 25 C. raportat la art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a, e, g C., cu aplicarea art. 99 și urm. C.

Fapta inculpatului major S. S. care, în data de (...), în jurul orei 21.00, fiind convins de M. R. în urma unui plan prestabilit, i-a cerut părții vătămate L. A. telefonul mobil marca Nokia cu scopul aparent de a-l folosi pentru a suna pe cineva, însă cu scopul real de a-l pune a dispozițiainculpatului R. L., care prin simularea de violențe l-a luat din detenția sa, întrunește elementele constitutive ale complicității la infracțiunea de furt calificat prev. de art. 26 C., raportat la art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a, e, g C., cu aplicarea art. 75 lit. c C.

Fapta inculpatului minor R. L. care, în data de (...), în jurul orei 21.00, în urma unui plan prestabilit și fiind convins de M. R. F. a exercitat acte de violență simulate asupra inculpatului S. S. și a luat din detenția acestuia telefonul mobil ce aparținea părții vătămate L. A., cauzând un prejudiciu în valoare de aproximativ 2.100 lei, întrunește elementele constitutive aleinfracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 al. 1, 209 al. 1 lit. a, e, g C., cu aplicarea art. 99 și urm. C.

La individualizarea judiciară a pedepselor, judecătoria a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. respectiv dispozițiile părții generale a C., limitele speciale de pedeapsă reduse la jumătate în privința inculpaților minori R. L. și M. R. F., potrivit art. 109 C., gradul de pericol social al infracțiunii, împrejurările concrete de săvârșire a acesteia și persoana inculpaților.

Instanța de fond a apreciat că infracțiunea săvârșită prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, fără a fi de o gravitate excesiv de ridicată, neputând fi reținute dispozițiile art. 18 ind. 1 C., astfel cum au solicitat apărătorii inculpaților. A rezultat din probele administrate că infracțiunea a fost săvârșită după o perioadă în care inculpatul M. R. F. a încercat să-l convingă pe S. S., plănuind modul de acțiune pe care l-a comunicat acestuia. A., nu a fost vorba de o faptă spontană, ci de pregătirea activității infracționale aspect care imprimă faptei periculozitatea specifică unei infracțiuni chiar dacă inculpații se află la prima confruntare cu legea penală și valoarea prejudiciului cauzat părții vătămate nu este ridicată. Aceștia au conceput în mod ingenios acțiunea de deposedare a părții vătămate de telefonul mobil simulând săvârșirea unei tâlhării. Inculpatul S. S. chiar dacă a fost instigat de M. R. F. avea obligația de a conștientiza consecințele unei astfel de fapte cu atât mai mult cu cât era major la data respectivă.

Împrejurările descrise anterior au fost avute în vedere de instanța de fond la stabilirea pedepselor, însă în privința inculpatului S. S. s-a reținutincidența dispozițiilor art. 320 ind. 1 al. 7 C. referitoare la reducerea limitelor de pedeapsă cu 1/3, acesta recunoscând săvârșirea infracțiunii astfel cum a fost descrisă în rechizitoriu și solicitând aplicarea acestei proceduri la primul termen de judecată. Instanța a reținut în favoarea inculpatului S. S., în afară de circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a C., referitoare la conduita anterioară bună și circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. c C., deoarece acesta a avut o atitudine sinceră, a contribuit în mod esențial la aflarea adevărului în cauză și s-a prezentat în fața organelor judiciare ori de câte ori a fost necesar. Din aceste motive, chiar dacă inculpatul este major și minimul special al pedepsei în privința sa este de 2 ani închisoare, pedeapsa ce i s-a aplicat a fost apropiată de pedeapsa ce s-a aplicat inculpaților minori R. L. și M. R. F.

În privința inculpaților minori la data săvârșirii infracțiunii, instanța de fond a avut în vedere că nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, fiind la prima confruntare cu legea penală, săvârșirea faptei fiind datorată în parte insuficientei maturizări care i-a împiedicat să conștientizeze gravitatea și consecințele implicării într-o activitate infracțională. Instanța a reținut la aplicarea pedepsei în favoarea fiecărui inculpat circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a C., cu consecința coborârii pedepsei sub minimul special de 1 an și 6 luni închisoare potrivit art. 76 lit. d C. Nu s-au aplicat dispozițiile art. 320 ind. 1 al. 7 C. la stabilirea pedepsei pentru inculpatul R. L. care nu a recunoscut fapta astfel cum a fost descrisă în actul de sesizare; chiar dacă acesta a avut o atitudine sinceră referitoare la participația sa concretă, nu a recunoscut că inițiativa comiterii faptei și conceperea planului infracțional i-a aparținut inculpatului M. R. F., astfel cum a reieșit din mijloacele de probă administrate.

Raportat la cele de mai sus, instanța de fond a aplicat inculpaților următoarele pedepse: pentru inculpatul M. R. F. pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea instigării la infracțiunea de furt calificat, prev. de art. 25 C. raportat la art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a, e, g C., cu aplicarea art. 99 și urm. C., art. 109 alin. 1 C., art. 74 lit. a C., art. 76 lit. d C.; pentru inculpatul S. S. pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de furt calificat, prev. de art. 26 C., raportat la art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a, e, g C., cu aplicarea art. 75 lit. c C., art. 74 lit. a, c C., art. 76 lit. d C., în condițiile art. 320 indice 1 alin. 7 C.; pentru inculpatul R. L. pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a, e, g C., cu aplicarea art. 99 și urm. C., art. 109 alin. 1 C., art. 74 lit. a C., art. 76 lit. d C., pedepse apreciate ca fiind suficiente pentru atingerea scopului sancționator și preventive prev. de art. 52 C.

În temeiul art. 71 C. s-a interzis fiecărui inculpat exercițiul dreptului prevăzut de art. 64 lit. a teza a II-a C. pe durata executării pedepsei.

În privința inculpatului M. R. F. instanța de fond a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără executare efectivă în regim de detenție având în vedere că inculpatul a fost minor la data săvârșirii faptei și nu este cunoscut cu antecedente penale, iar din referatul de evaluare întocmit de S. de P. de pe lângă Tribunalul Cluj rezultă că acesta dispune de resurse interne și externe pentru a evita în viitor implicarea în comiterea de fapte penale (f.33-35). Instanța a constatat că în privința inculpatului sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 81 C. și în temeiul 110 C. a dispus suspendarea condiționata a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani 6 luni stabilit potrivit art. 82 C.

În temeiul art. 71 alin. 5 C. s-a dispus suspendarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale, iar în temeiul art. 359

C. instanța de fond a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. art. 110 indice 1 alin. 2 C., raportat la art. 83 C. privind revocarea suspendării condiționate.

În privința inculpatului R. L., judecătoria a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără executare efectivă în regim de detenție având în vedere că inculpatul a fost minor la data săvârșirii faptei și nu este cunoscut cu antecedente penale; inculpatul a recunoscut participația sa la comiterea faptei, iar din referatul de evaluare întocmit de S. de P. de pe lângă Tribunalul Cluj rezultă că acesta conștientizează în prezent consecințele implicării în comiterea de fapte penale și își asumă responsabilitatea pentru săvârșirea faptei pentru care a fost trimis în judecată. Inculpatul continuă procesul educațional și este interesat să finalizeze studiile pentru a avea mai multe oportunități de angajare, fiind cunoscut la școală ca o persoană cu o conduită adecvată. Fiind îndeplinite condițiile prev. de art. 110 C., art. 81 C. instanța a dispus suspendarea condiționata a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani 6 luni stabilit potrivit art. 82 C., iar în temeiul art. 71 alin. 5 C. s-a dispus suspendarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.

În temeiul art. 359 C. instanța de fond a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 110 indice 1 alin. 2 C., raportat la art. 83 C. privind revocarea suspendării condiționate.

În privința inculpatului S. S., instanța de fond a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără executare efectivă în regim de detenție având în vedere că acesta se află la prima confruntare cu legea penală, iar din conduita manifestată pe parcursul procesului penal rezultă că a conștientizat gravitatea faptei săvârșite, asumându-și responsabilitatea pentru aceasta. Inculpatul a avut o atitudine de cooperare cu organele judiciare contribuind în mod esențial la stabilirea adevărului. Fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 81 C. instanța a dispus suspendarea condiționata a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani 6 luni stabilit potrivit art. 82 C., iar în temeiul art. 71 alin. 5 C. s-a dispus suspendarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.

În temeiul art. 359 C. instanța de fond a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. art. 110 indice 1 alin. 2 C., raportat la art. 83 C. privind revocarea suspendării condiționate.

Sub aspectul laturii civile în temeiul art. 14, 346 alin. 1 C. instanța de fond a constatat că partea vătămată L. A. C. E., nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În temeiul art. 191 alin. 1, 2 C. inculpații au fost obligați la plata sumei de 250 lei fiecare, cheltuieli judiciare către stat, iar în temeiul art. 189

C. onorariul apărătorului din oficiu P. M. E. în sumă de 150 lei s-a avansat din FMJ.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declaratrecurs P. DE PE L. JUDECĂTORIA CLUJ-NAPOCA și inculpații S. S., M. R. F. și R. L.

P. DE PE L. JUDECĂTORIA CLUJ-NAPOCA a solicitat casarea hotărârii atacate în parte, sub aspectul laturii penale și, rejudecând, majorarea pedepselor aplicate celor trei inculpați, urmare a înlăturării circumstanțelor atenuante, cu păstrarea modalității de executare stabilite de prima instanță.

În motivarea recursului, s-a arătat că hotărârea atacată este netemeinică, întrucât instanța nu a aplicat corect dispozițiile legale privind individualizarea judiciară a pedepselor - art.72 C., aplicând pedepse ce nu corespund gradului de pericol social al faptei comise - unul ridicat, având în vedere modul concret în care cei trei inculpați au premeditat și pus în aplicare planul infracțional, dar și atitudinea lor ( doar inculpatul S. fiind în mod constant sincer, iar inculpatul R. L. mai este cercetat într-un dosar penal).

Așa fiind, s-a apreciat că, pedepse într-un cuantum sporit, fără reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea inculpaților, ar fi în măsură să asigure prevenirea pe viitor a săvârșirii de noi fapte penale.

Inculpatul S. S., prin apărător, a solicitat casarea sentinței instanței defond și rejudecând, să se dispună achitarea inculpatului și aplicarea unei sancțiuni administrative în temeiul art.18/1 C., întrucât fapta comisă de acesta, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.

În susținerea recursului, s-a arătat că probele administrate în cauză dovedesc că inculpatul a acționat sub imperiul temerii provocate de coinculpatul M. R. Inculpatul S. S. a avut o atitudine sinceră, a fost singurul care a acceptat să efectueze și testul poligraf, provine dintr-o familie serioasă și este student, nu are antecedente penale, iar o sancțiune administrativă ar fi suficientă pentru atingerea scopului pedepsei.

Inculpațiii M. R. F. și R. L., prin apărător, au solicitat în temeiul art.385/15 pct.2 lit.d C., casarea în parte a hotărârii atacate, iar înrejudecare,

- față de inculpatul M. R. F.

1. să se dispune schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina sa, din infracțiunea de instigare la furt în infracțiunea de tăinuire.;

2. indiferent de soluția ce se va da primei solicitări, în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 al.1 lit.b/1 C. și art.18/1 C., să se dispună achitarea pentru lipsa de pericol social a infracțiunii;

3. dacă nu se va adopta soluția achitării, să se constate că: în mod greșit, instanța a respins cererea de aplicare a dispoz. art.320/1 C.; în mod greșit s-a reținut doar o circumstanță atenuantă în favoarea sa, prev. de art.74 lit.a C., în condițiile în care sunt aplicabile și cele prev. de art.74 alin.1 lit.c teza I și alin.2 C.; termenul de încercare al suspendării condiționate, în mod nelegal, s-a stabilit în temeiul art.82 C., cel corect fiind cel prev. de art.110 C., inculpatul fiind minor la data comiterii faptei.

- față de inculpatul R. L. - aceleași solicitări , mai puțin cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei reținute în sarcina sa.

În motivarea recursurilor, s-a arătat că, prima instanță a respins cererea de schimbarea încadrării juridice a faptei raportându-se doar la declarația inculpatului S. S., întreaga stare de fapt fiind raportată la susținerile acestuia, iar declarațiile inculpaților M. R. F. și R. L. fiind pe deplin înlăturate.

Nu se argumentează de către instanță, de ce declarația inculpatului S.

S. are mai mare putere de convingere, poate doar pentru singurul motiv că acesta s-a suspus testului poligraf.

S. i-a provocat o stare de teamă și de nesiguranță. Acesta era capabil să ia o hotărâre de unul singur și nu la presiunile celorlalți inculpați.

E. inadmisibil ca o încadrare juridică a faptei să se bazeze pe declarațiile martorilor indirecți.

S-a considerat pentru aceste motive că nu se poate vorbi de o teamă a inculpatului S. față de M. R., nu se poate vorbi de comiterea infracțiunii de instigare la furt, ci doar de o tăinuire, pe care inculpatul o recunoaște, astfel că îi pot fi aplicate dispoz. art. 320/1 C.,

În privința solicitării de achitare, indiferent de infracțiunea reținută în sarcina inculpatului, în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 al.1 lit.b/1 C. și art.18/1 C., s-a arătata că fapta, în materialitatea ei este lipsită de pericolul social al unei infracțiunii.

Inculpatul M. R. este la prima confruntare cu legea penală, prejudiciul a fost recuperat integral și, se poate aprecia că funcția educativă a sancțiunii față de acest inculpat este pe deplin realizată. Acest aspect rezultă din conduita inculpatului, ulterior săvârșirii infracțiunii, a promovat examenul de bacalaureat și a fost admis la facultatea de drept, astfel că aplicarea unei pedepse ar avea consecințe mult prea grave pentru viitorul lui.

S-a apreciat de asemenea că, neîntemeiat, prima instanță nu a reținut în favoarea inculpatului și circumstanțele atenuante prev. de art.74 lit.c C. și al.2 al aceluiași articol, întrucât inculpatul s-a prezentat în fața organelor judiciare și a dat toate declarațiile solicitate, iar toate împrejurările menționate pentru a justifica cererea de achitare a inculpatului, pot fi reținute ca circumstanțe atenuante.

S-a mai arătat că prima instanță în mod nelegal a reținut disp.art.82

C., care reglementează termenul de încercare a suspendării condiționate pentru inculpații majori și nu art.110 C., care se aplică în cazul inculpaților minori.

Raportat la împrejurările concrete ale cauzei și cele legate de inculpat, s-a considerat că termenul de încercare ar trebui orientat înspre durata minimă, întrucât inculpatul dorește să se reabiliteze cât mai repede și să-și realizeze planurile de viitor propuse.

În ce-l privește pe inculpatul R. L., s-a arătat că trebuie avute în vedere aceleași argumente, mai puțin cele privind cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei, cu aceeași motivare că acesta dorește să urmeze cursurile

Facultății de A. și are tot sprijinul material și moral din partea familiei să-șirealizeze planurile de viitor, nu are antecedente penale, a recunoscut fapta în integralitate, așa cum a fost descrisă în actul de sesizare al instanței, cu excepția contribuției inculpatului M.

Ver if ic ând ho tăr âre a atac ată, în baza lucrărilor și materialului de ladosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art.385/14 și art.385/6 alin.3 C., Curtea constată nefondate recursurile declarate în cauză, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Fără a reitera întreaga motivare a judecătorului fondului, pe care instanța de recurs și-o însușește, fiind întrutotul de acord cu aceasta, vom arăta doar argumentele pentru care motivele de recurs sunt apreciate ca nefondate.

Pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și în faza de judecată, judicios analizate și interpretate, s-a reținut o stare de fapt corespunzătoare realității, constând în aceea că, anterior datei de (...)inculpatul M. R. F., minor la data respectivă, a depus diligențe cu scopul de a- i convinge pe inculpații S. S. și R. L. să participe la o activitate infracțională de furt, reușind să-i determine, să-i instige pe aceștia să comită acte de participație sub forma complicității concomitente, respectiv a autoratului, la o faptă înscenată de tâlhărie prin simularea violențelor, fapta fiind comisă efectiv în data de (...) în jurul orelor 21.00, pe un drum public de pe raza mun. C.-N., când inculpatul major S. S., convins fiind de M. R. în urma unui plan prestabilit, i-a cerut părții vătămate L. A. telefonul mobil marca Nokia cu scopul aparent de a-l folosi pentru a suna pe cineva, însă cu scopul real de a-l pune la dispoziția inculpatului minor R. L., care prin simularea de violențe asupra lui S. S., l-a luat din detenția acestuia, rezultatul final fiind deposedarea părții vătămate L. A. de un telefon mobil și prejudicierea acesteia cu suma de 2.100 lei.

Apoi, în mod corect, instanța a realizat încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpaților, în infracțiunile de:

- instigare la infracțiunea de furt calificat prev. de art. 25 C. raportat la art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a, e, g C., cu aplicarea art. 99 și urm. C. - pentru inculpatul minor M. R. F.

- complicitate la infracțiunea de furt calificat prev. de art. 26 C., raportat la art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a, e, g C., cu aplicarea art. 75 lit. c C. - pentru inculpatul major S. S.;

- furt calificat prev. de art. 208 al. 1, 209 al. 1 lit. a, e, g C., cu aplicarea art. 99 și urm. C. - pentru inculpatul minor R. L.

Sub acest aspect, al încadrării juridice a faptelor, corect a respins instanța de fond, cererea inculpatului M. R. F. de schimbare a încadrării juridice a faptei reținute în sarcina sa, din infracțiunea de instigare la furt în infracțiunea de tăinuire.

Aceasta deoarece, din coroborarea tuturor probelor a rezultat participarea inculpatului, în calitate de instigator, la infracțiunea de furt calificat.

Această formă de participație rezultă nu numai din declarația inculpatului S. S., care în mod constant a susținut determinarea sa în comiterea faptei de către inculpatul M., dar și din coroborarea poziției sale cu:

- susținerile martorilor T. A., C. O. M. și F. A. A., nu toți fiind martori indirecți ( cum a susținut apărarea), C. O. auzind personal, discuția dintre inculpatul M. și inculpatul S., primul cerându-i lui S. „să nu fie prost și să fure un telefon";, inculpatul S. relatându-le, de asemenea, martorilor că M. R.a efectuat presiuni la adresa sa, cu scopul de a-l convinge să participe la activitatea de sustragere a telefonului mobil;

- declarația inițială a inculpatului R. L., din (...) - care a arătat că M. R. i-a spus „metoda de acțiune"; și că, foarte important, după ce i-a predat telefonul, inculpatul M. i-a spus că urmează „ să se înțeleagă în legătură cu ajutorul pe care i l-a dat"; - chiar dacă în declarațiile ulterioare a încercat excluderea inculpatului M. din cercul infracțional, el neoferind vreo explicație plauzibilă pentru schimbarea poziției procesuale.

În ceea ce privește împrejurarea invocată de inculpatul M., în sensul că instanța, nejustificat, a avut în vedere pentru reținerea contribuției inculpatului M., rezultatele testului poligraf, la care, doar inculpatul S. a fost de acord să se supună, constatăm că, fără a avea pretenția că acest test este un mijloc de probă în procesul penal, informațiile furnizate de o asemenea evaluare nu pot fi ignorate, întrucât oferă indicii cu privire la comportamentul simulat și, contrar susținerilor apărării inculpatului M., unele din răspunsurile la acest test, ale inculpatului M. se referă chiar la împrejurări relevante, cu privire la care, s-a constatat științific, lipsa reacțiilor specifice comportamentului simulat: „Minți când spui că M. R. F.

ți-a propus să-i luați telefonul mobil lui L. A. C. ?";- răspuns „Nu";; „Te-ai înțeles cu M. R. F. să-i luați telefonul lui L. A. C. - răspuns: „Da";; „M. R. F. l-a trimispe R. L. să te lovească și să-ți ia telefonul?"; - răspuns: „Da"; (f.35-40).

Pentru aceste argumente, nu poate fi primită critica privind greșita încadrare juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului M. R. F.

Apoi, procedând la individualizarea judiciară a sancțiunilor ce s-a considerat că trebuie aplicate inculpaților, instanța a valorificat eficient criteriile prev. de art.72 C., aplicând inculpaților pedepse în limite legale, corespunzătoare, ca și cuantum și modalitate de executare, scopului prev. de art.52 C.

A., sau avut în vedere: limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea de furt calificat ( pedeapsa închisorii de la 3 la 15 ani, limite reduse la jumătate, în privința inculpaților minori M. R. F. și R. L., deci pedeapsa închisorii de la 1 an și 6 luni la 7 ani și 6 luni, iar în privința inculpatului major S. S., limitele fiind reduse cu 1/3, urmare a aplicării dispoz. art.320/1 al. 7 C., deci închisoarea de la 2 ani la 10 ani); gradul de pericol social concret al faptei săvârșite - ridicat, având în vedere modul și împrejurările concrete ale comiterii faptei - după un plan prestabilit, în care fiecare participant a avut sarcini bine determinate, pe timp de noapte, într- un loc public; persoanele inculpaților - cei minori, fără antecedente penale, cunoscuți cu o bună comportare anterioară comiterii faptei, intrarea lor în câmpul infracțional considerându-se că a fost cauzată, în parte, de insuficienta maturizare, care i-a împiedicat să conștientizeze gravitatea și consecințele implicării într-o activitate ilicită - aceste din urmă împrejurări, în mod corect fiind valorificate ca circumstanțe atenuante prevăzute de art. 74 lit. a C., cu consecința coborârii pedepsei sub minimul special de 1 an și

6 luni închisoare, potrivit art. 76 lit. d C.; pentru inculpatul major S. - în mod corect instanța a reținut în favoarea sa în afară de circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a C., referitoare la conduita anterioară bună și lipsa antecedentelor penale și circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. c C., deoarece acesta a avut o atitudine sinceră, a contribuit în mod esențial la aflarea adevărului în cauză și s-a prezentat în fața organelor judiciare ori de câte ori a fost necesar, astfel încât, s-a apreciat întemeiat că, chiar dacă inculpatul este major și minimul special al pedepsei în privința sa este de 2 ani închisoare, pedeapsa ce i se poate aplica, trebuie să fieapropiată de pedeapsa ce s-e impunea fi aplicată inculpaților minori R. L. și

M. R. F.

În mod corect, instanța a constatat că nu pot fi aplicate dispozițiile art. 320/1 al. 7 C. inculpatului R. L., întrucât acesta nu a recunoscut fapta, astfel cum a fost descrisă în actul de sesizare; chiar dacă acesta a avut o atitudine sinceră referitoare la participația sa concretă, nu a recunoscut că inițiativa comiterii faptei și conceperea planului infracțional i-a aparținut inculpatului M. R. F., astfel cum a reieșit din mijloacele de probă administrate.

De asemenea, Curtea constată că este nefondată și solicitarea inculpatului M. R. F., de a i se aplica dispoz. art.320/1 C., întrucât, acesta a recunoscut doar infracțiunea de tăinuire, ori, așa cum s-a arătat, în cauză nu se justifică schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina sa, în această infracțiune.

Judicios a apreciat judecătorul fondului că infracțiunea săvârșită prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, chiar dacă nu de o gravitate excesiv de ridicată, neputând fi reținute dispozițiile art. 18/ 1 C., Așa cum motivează instanța, a rezultat din probele administrate că infracțiunea a fost săvârșită după o perioadă în care inculpatul M. R. F. a încercat să-l convingă pe S. S., plănuind modul de acțiune pe care l-a comunicat acestuia. A., nu a fost vorba de o faptă spontană, ci de pregătirea activității infracționale, aspect care imprimă faptei periculozitatea specifică unei infracțiuni, chiar dacă inculpații se află la prima confruntare cu legea penală și valoarea prejudiciului cauzat părții vătămate nu este ridicată. Aceștia au conceput în mod ingenios acțiunea de deposedare a părții vătămate de telefonul mobil, simulând săvârșirea unei tâlhării. Inculpatul S. S., chiar dacă a fost instigat de M. R. F. avea obligația de a conștientiza consecințele unei astfel de acțiuni ilicite, major fiind la data respectivă.

Așa fiind, chiar dacă există în cauză elemente substanțiale favorabile inculpaților, deci factori legați de persoanele lor, acestea nu pot prevala față de celelalte criterii ce trebuie avute în vedere pentru a caracteriza o faptă ca fiind lipsită de pericolul social al unei infracțiuni - modul și mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit, împrejurările în care fapta a fost comisă - elemente care, așa cum s-a arătat, au relevat o ingenuozitate ( din păcate, folosită în mod distructiv) și o dezinvoltură infracțională deosebite, motiv pentru care, nu se poate aprecia că, s-a adus o atingere minimă valorilor apărate de lege și că, prin conținutul ei concret, fapta ar fi în mod vădit lipsită de importanță.

Nu poate fi primită critica inculpaților minori recurenți, nici cu privire la faptul că judecătorul fondului nu a reținut în favoarea lor și circumstanțele atenuante prev. de art.74 alin.1 lit.c teza I și alin.2 C.

Aceasta deoarece, existența unor împrejurări care se circumscriu exigențelor din textele legale invocate, nu atrage automat obligația instanței de a le valorifica ca circumstanțe atenuante, textul de lege prevăzând expres că, anumite împrejurări - menționate cu titlu exemplificativ - „pot constitui circumstanțe atenuante"; ceea ce conferă textului un caracter facultativ, fiind la altitudinea instanței dacă, se justifică, dacă este sau nu, oportun, a reține respectivele împrejurări ca circumstanțe atenuante.

Pe de altă parte, instanța reținând în favoarea inculpaților minori circumstanța atenuantă prev. de art. 74 lit. a C., a dat o eficiență sporită dispoz. art.76 lit.d C., coborând pedeapsa mult sub minimul special, astfel că, o reducere și mai substanțială a cuantumului pedepsei, ar duce efectiv lalipsirea de conținut a dispoz. art.52 C. și, drept consecință, la ineficiența sancțiunea, la lipsa oricăror efecte a acesteia.

În ceea ce privește critica recurenților minori privind termenul de încercare al suspendării condiționate, care, în mod nelegal, s-a stabilit în temeiul art.82 C., cel corect fiind cel prev. de art.110 C., inculpații fiind minori la data comiterii faptei - Curtea apreciază, de asemenea că este nefondată, deoarece termenul stabilit de instanță este cel în limite legale - conform art.110 C. ( durata pedepsei închisorii, la care s-a adăugat un interval de timp de la 6 luni la 2 ani), este adevărat, instanța oprindu-se la intervalul maxim prevăzut de lege. E. vorba, evident, de o eroare materială indicarea textului legal prev. de art.82 C., atât timp cât instanța a stabilit un termen în limite legale.

Nu se justifică reducerea acestui termen, pe care instanța l-a considerat necesar pentru realizarea scopului pedepsei, fiind în beneficiul inculpaților, ca pe o perioadă mai mare, să fie supuși unor restricții ( practic, unei conduite normale - de a nu mai comite alte fapte penale), pentru a conștientiza mai mult consecințele încălcării legii, a se responsabiliza într-o măsură mai mare în privința adoptării unui comportament conform normelor legale și sociale.

Pentru toate considerentele, mai sus expuse, se constată nefondate recursurile declarate în cauză de către P. de pe L. Judecătoria Cluj-Napoca

și de către inculpații S. S., M. R. F. și R. L., urmând a fi respinse ca atare, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b C.

În baza art.189 C. se va stabili în favoarea Baroului C. sumele de câte 75 lei, onorarii parțiale pentru apărătorii din oficiu (av. I. M., D. D. T. și Ilea I. M.), sume ce se vor plăti din fondurile M.ui Justiției.

În baza art.192 alin.2 C. vor fi obligați inculpații recurenți să plătească suma de câte 300 lei, fiecare, cheltuieli judiciare către stat, restul cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs rămânând în sarcina acestuia.

PENTRU ACE. M.IVE

IN NUMELE LEGII D E C I D E

Respinge ca nefondate recursurile declarate de P. DE PE L. JUDECĂTORIA CLUJ-NAPOCA și de către inculpații S. S. - cu domiciliul în C.-N., A. G. nr.3, bl.P1, sc.3, ap.68, jud. C., M. R. F. și R. L. - ambii cu domiciliul procesual ales în C.-N., str. I. nr.20, et.1, jud. C. - împotriva sentinței penale nr. 739 din (...) pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosar nr. (...).

Stabilește în favoarea Baroului C. sumele de câte 75 lei, onorarii parțiale pentru apărătorii din oficiu (av. I. M., D. D. T. și Ilea I. M.), sume ce se vor plăti din fondurile M.ui Justiției.

Obligă inculpații recurenți să plătească suma de câte 300 lei, fiecare, cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 31 octombrie 2011.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI M. Ș. L. M. ANA C.

GREFIER Red.A.C./Dact.H.C.

4 ex./(...)

Jud.fond: A.P.

M. B.

← Sentința penală nr. 9/2011, Curtea de Apel Cluj		Decizia penală nr. 1589/2011, Curtea de Apel Cluj →

Decizia penală nr. 1727/2011, Curtea de Apel Cluj

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 1727/2011, Curtea de Apel Cluj