Sentința penală nr. 9/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
SENTINȚA PENALĂ NR.9/2011
Ședința publică din 26 ianuarie 2011
Instanța compusă din: PREȘEDINTE: ANA C., judecător GREFIER: M. B.
Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin P. : A. C.
S-a luat în examinare, în rejudecare după casare, prin decizia penală nr.1887/(...) pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr.(...), a cauzei penale privind plângerea formulată de petenții B. M., L. F. M., C. Lon, O. M., P. I. și K. A. împotriva rezoluției procurorului din (...) dată în dosarul nr.298/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de A. T.
La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 19 ianuarie 2011, încheiere care face parte din prezenta hotărâre.
C U R T E A
1. Prin plângerea înregistrată la 3 martie 2008 sub nr.(...) la Curtea de A. T., petenții B. M., L. F. M., C. L., O. M., P. I. și K. A. au solicitat desființarea rezoluției procurorului din (...) dată în dosar nr.298/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de A. T., prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de notarul public L. M. pentru infracțiunile prev.de art.289, art.291 și art.246 C. și care a fost menținută prin rezoluția procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de A. T. dată în dosar nr.7/II/2/ din 25 ianuarie 2008 și în consecință, restituirea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale pentru aceste infracțiuni.
În motivarea plângerii, petenții au arătata că, în mod greșit s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de notarul public L. M., cu toate că din probele administrate în dosar nr.298/P/2007 a rezultat că aceasta și-a încălcat atribuțiile de serviciu cu ocazia eliberării certificatului de calitate de moștenitor al numitei G. E., după defuncta P. E., născută H., deși din toate actele de stare civilă depuse la dosarul notarial nr. 212/2003 rezultă că P. E. a fost născută H..
S-a mai arătat că, în condițiile în care, pe rolul instanței civile exista un litigiu de revendicare a bunurilor succesorale, notarul trebuia să suspende procedura succesorală până la soluționarea dosarului nr.2840/2001 în care urma să se stabilească și calitatea de moștenitor a numitei G. E., în conformitate cu art.78 alin.2 din L. 36/1995.
Totodată, a fost criticată soluția procurorului, pentru că s-a bazat neîntemeiat, pe decizia civilă nr.2854 din 3 noiembrie 2000 a T. T., princare s-a stabilit că G. E. este singura moștenitoare a lui P. E., deși hotărârea respectivă nu era irevocabilă. S-a mai arătat că în legătură cu aceeași plângere penală, s-a mai dat o rezoluție de neîncepere a urmăririi penale, care a fost desființată de procurorul ierarhic superior cu indicația de a se administra alte probe, însă după primirea dosarului, nu s-au respectat îndrumările date.
De asemenea, s-a invocat faptul că intimata a depus la dosarul cauzei, precum și la dosarul disjuns ce viza plângerea penală împotriva lui G. E. ș.a., copii legalizate după dosarul succesoral, care nu sunt conforme cu originalul, numerotarea fiind diferită, aspect care dovedește în plus reaua- credință a notarului public.
2. Prin Încheierea nr.819/5 mai 2008 pronunțată în dosar nr.(...) al Î. C.de C. și Justiție s-a dispus strămutarea judecării plângerii la Curtea de A. C., cauza fiind înregistrată sub nr.(...).
3. Prin sentința penală nr.130 din 19 noiembrie 2008 pronunțată îndosarul cu nr. de mai sus, al C. de A. C., s-a respins ca nefondată plângereaformulată de petenții B. M., L. F. M., C. L., O. M., P. I. Și K. A. împotriva rezoluției procurorului din (...) dată în dosar nr.298/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de A. T. și menținută prin rezoluția procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de A. T. din 25 ianuarie 2008 dată în dosar nr.7/II/2/ 2008. a) S-a reținut astfel, că prin rezoluția din (...) dată în dosarnr.298/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de A. T., s-a dispusneînceperea urmăririi penale față de notarul public L. M. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de fals intelectual prev.de art.289 C., uz de fals prev.de art.291 C. și abuz în serviciu prev.de art.246 C.
În motivarea rezoluției s-a arătat că, în același dosar, la data (...) s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de notara L. M., pentru săvârșirea infracțiunilor prev.de art.289, art.291 și 246 C., nefiind întrunite elementele constitutive ale acestor infracțiuni, însă, urmare a plângerii formulate de petenții B. M. ș.a. împotriva acestei soluții, procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de A. T., prin rezoluția nr.657/II/2 din 8 august 2007 a dispus infirmarea în parte a soluției, cu privire la dispoziția de neîncepere a urmăririi penale, redeschiderea și reluarea cercetărilor, pe motiv că probatoriul este incomplet și nu s-a clarificat dacă notarul s-a aflat în eroare, iar în acest caz soluția trebuia să fie fundamentată pe disp.art.10 lit.e C.
După reluarea cercetărilor, s-a stabilit că notarul public L. M. este acuzată pentru fapta de a fi emis certificatul de calitate de moștenitor nr.164/ (...) din care rezultă contrar realității, că G. E. are calitatea de moștenitor față de numita P. E., născută H., deși bunica ei se numea H., certificat în baza căruia, susnumita a revendicat și obținut de la P. M. T. mai multe imobile.
P.ul a concluzionat că din actele dosarului, nu rezultă decât că notarul public și-a îndeplinit atribuțiile cu bună-credință, în condițiile în care în dosarul civil nr.2595/C/2000 s-a pronunțat decizia nr.2., prin care s-a stabilit că G. E. este singura moștenitoare a defunctelor P. E. și Florescu M., în calitate de nepoată, respectiv fiică. De asemenea, prin sentința civilă nr.37 din (...) a T. T. dată în dosar nr.5516/2004, s-a dispus obligarea primarului M. să restituie reclamantei G. E. mai multe apartamente din T., în calitate de moștenitor al proprietarului tabular, iar această hotărâre s-a bazat pe decizia nr.2. a T. T. și doar în secundar, pe certificatul de calitate de moștenitor.
Totodată, din adresa M.ui Afacerilor Interne - D. J. T. a A. N. nr.400/(...) a rezultat că pe raza localităților T. și J. nu au existat persoane cu numele de H. sau A.b) Prin rezoluția din (...) dată în dosar nr.7/II/2/2008, procurorulgeneral al Parchetului de pe lângă Curtea de A. T. a respins ca neîntemeiată plângerea petenților B. M., Spătaru Saveta, Jura R., L. F. M., C. L., O. M., P. I. și K. A. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale din (...).c) Instanța învestită cu soluționarea plângerii întemeiată pe dispozițiile art.278/1 C., ca urmare a strămutării, respectiv, Curtea de A. C., a apreciat că rezoluția atacată, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, este legală și temeinică, iar plângerea petenților este neîntemeiată.
Prin certificatul de calitate de moștenitor nr.164 eliberat la 24 noiembrie 2003 în dosar nr.212/2003 al Biroului Notarului P. L. M. din T., s-a stabilit calitatea de moștenitor a numitei G. E., născută Fruchling, după defuncta P. E., născută H., decedată la (...), având la bază acte de stare civilă și declarația martorei V. E.
Calitatea de moștenitor a numitei G. E. a făcut obiectul mai multor procese civile având ca obiect acțiune în revendicare sau constatarea nulității certificatului de moștenitor.
Astfel, prin sentința civilă nr.1163/2004 a T. T., în temeiul Legii
10/2001 s-a dispus obligarea primarului M. la emiterea unei dispoziții de restituire în natură a imobilelor revendicate de G. E. în calitate de moștenitoare legală a defunctei P. E.. Sentința a rămas definitivă prin decizia civilă 3. a C. de A. T., în cuprinsul căreia s-a reținut că această calitate a lui G. E. de succesoare legală a numitei P. E., născută H., a mai fost analizată de instanță în cadrul altor procese și a fost irevocabil validată. Hotărârea a rămas irevocabilă prin decizia nr.1373/2007 a Î. C. de C. și J.
Confirmarea calității de moștenitoare a lui G. E. s-a produs și prin hotărârea definitivă, respectiv decizia nr.2854 din 3 noiembrie 2000 a T. T., care potrivit legii de procedură civilă are autoritate de lucru judecat.
S-a apreciat că, anularea în instanță a certificatului de calitate de moștenitor, invocată de petenți prin depunerea sentinței civile 6. a J. T., nu constituie un argument în favoarea acestora, câtă vreme hotărârea a fost desființată în apel prin decizia nr.179/2008 a T. T., prin care s-a respins acțiunea în constatarea nulității certificatului de moștenitor, în mod definitiv. De altfel, anularea acestui act a vizat doar încălcarea unor reguli de procedură și nu vicii de fond, nefiind combătută calitatea lui G. E. de moștenitor.
S-a mai reținut că, la data dezbaterii succesorale exista o hotărâre judecătorească definitivă cu autoritate de lucru judecat, decizia civilă nr. 2. a T. T., care stabilea că G. E. este moștenitoarea legală a lui P. E., iar ulterior, s-a pronunțat o hotărâre irevocabilă, care statuează asupra acelorași chestiuni juridice, reținând că G. E. este îndreptățită să revendice imobilele, ce au aparținut proprietarei tabulare.
În acest context, s-a concluzionat de către judecătorul plângerii că, nu se poate considera că notarul a inserat în actul emis fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului sau că și-a încălcat atribuțiile de serviciu stabilite prin L. notarilor publici nr.36/1995, care în art.77 prevede că, calitatea de moștenitor și numărul acestora se stabilesc prin acte de stare civilă și cu martori.
Cu privire la inadvertențele relative la identitatea antecesoarei lui G.
E., desprinse din unele acte de stare civilă, s-a apreciat că acestea au fostînlăturate de notar în baza altor acte, care vizau de asemenea starea civilă, coroborate cu declarația martorei V. E.
Relativ la posibilitatea ca notarul să fi solicitat demararea unei proceduri pentru rectificarea actelor de stare civilă, s-a arătat că, aceste demersuri nu ar fi avut nicio finalitate, în condițiile în care, din cercetările efectuate la D. J. T. a A. N., a rezultat că completarea registrelor s-a făcut doar începând cu anul 1924, iar pe raza M. sau a localității J., nu au fost identificate persoane cu nume de H. sau A.
La data formulării cererii de eliberare a certificatului de calitate de moștenitor, exista în curs de soluționare dosarul civil nr.2595/C/2000 al T. T., aflat în recurs la Curtea de A., acesta având ca obiect revendicare, dar dispozițiile legale în materie - art.78 lit.c din L. nr. 36/1995 nu stabilesc obligativitatea, ci doar posibilitatea notarului de a suspenda procedura succesorală, cu atât mai mult cu cât instanța nu a fost investită direct cu constatarea calității de moștenitor a numitei G. E., care s-a dispus doar pe cale incidentală.
S-a concluzionat că, nu sunt întrunite elementele constitutive ale niciuneia din infracțiunile pentru care s-a formulat plângere penală, nu numai că nu au fost încălcate atribuțiile de serviciu de către notarul public, dar nu s-a realizat nici urmarea socialmente periculoasă și anume vătămarea intereselor legale ale unor persoane, întrucât petenții sunt doar chiriași ai imobilelor revendicate de moștenitoarea G. E., iar situația juridică a acestor imobile a fost deja stabilită prin hotărâre irevocabilă. De asemenea, judecătorul a arătat că nu se impune restituirea cauzei la procuror și administrarea altor probe, întrucât soluțiile pronunțate au avut la bază toate actele existente, audierea notarei a avut loc din nou după infirmarea primei rezoluții de neîncepere a urmăririi penale, toate probele conducând în mod cert la soluția pronunțată la data de (...)
4. Împotriva sentinței penale, prin care Curtea de A. C. a soluționat plângerea întemeiată pe dispozițiile art.278/1 C., au formulat recurs petenții B. M., L. F. M., C. L., O. M., P. I. Și K. A., recurs ce a fost admis prin decizia nr. 1136 din 27 martie 2009, pronunțată în dosar nr.(...) al ÎCCJ, prin care s-a casat sentința atacată și s-a trimis cauza la Curtea de A. C. pentru rejudecare.
Instanța supremă a apreciat că soluția de neîncepere a urmăririi penale și, respectiv, de respingere a plângerii formulate împotriva acestei soluții, ca și respingerea de către prima instanță a plângerii formulate de către petenți - apar a fi consecința văditei încălcări a principiilor de bază care guvernează procesul penal, referitoare la scopul acestuia, la aflarea adevărului și rolul activ, astfel cum sunt înscrise în art.1,3,4 C.
Ca urmare, s-a considerat de către instanța de recurs că soluția pronunțată apare a fi rezultatul unei aprecieri incomplete și greșite a materialului probator din dosar în ansamblul său, precum și al unei insuficiente exercitări a rolului activ, pentru clarificarea adevărului liniei de ascendență pe linie maternă a pretinsei moștenitoare G. E., ceea ce a determinat comiterea unei grave erori de fapt, având drept consecință considerarea ca valabil a certificatului de moștenitor emis fără temeiuri, care să justifice că această persoană avea în ascendența sa familia H..
Fiind așadar, incident cazul de casare prev. de art.385/9 alin.1 pct.18
C., s-a desființat sentința și s-a trimis cauza spre rejudecare instanței de fond.
Cu ocazia rejudecării plângerii, a arătat instanța supremă, se impune ca instanța de trimitere să administreze efectiv probe în vederea verificăriiadevăratei ascendențe materne a numitei G. E., respectiv a urmașilor reali ai persoanei născute cu numele H. E., fiica lui H. L. și H. E., precum și să verifice realitatea copiilor actului de renunțare la succesiune din partea fabricantului P. Francisc, să se stabilească pe bază de acte de stare civilă complete și cu legală examinare a eventualelor inadvertențe între acestea, pentru ca bunurile ce au format masa succesorală a numitei P. E., să nu poată reveni decât urmașului ei firești.
5. Prin încheierea penală nr.75 din 3 noiembrie 2009 a C. de A. C., întemeiul art.278/1 alin.8 lit.c C., s-a admis plângerea petenților B. M., L. F. M., C. L., O. M., P. I. Și K. A. împotriva rezoluției procurorului din (...) dată în dosar nr.298/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de A. T., a fost desființată rezoluția atacată și s-a dispus reținerea cauzei spre judecare, constatându-se totodată că judecătorul care a pronunțat această soluție, a devenit incompatibil a judeca pe fond cauza, în lumina dispozițiilor deciziei nr.15/2006 a ÎCCJ, dată în recursul în interesul legii.
Judecătorul care a rejudecat plângerea a apreciat că - în raport de îndrumările obligatorii ale Î.C.C.J., coroborat cu modalitatea de instrumentare efectivă a unor astfel de plângeri, înscrisă în disp.art.278/1 al
7 C. - singura soluție procesuală care să permită un cadru legal de dezbatere a unor astfel de probleme juridice, este aceea de învestire efectivă a instanței de judecată, în conformitate cu normele legale, în care actul de sesizare a instanței îl constituie plângerea persoanelor ce au inițiat întregul dosar penal, așadar o soluție ce se circumscrie disp.art.278/1 alin.8 lit. c C.
S-a arătat, de asemenea, că „. și suficiența"; probelor, la care se referă soluția prev. de art. 278/1 alin.8 lit. c C. este cel mai bine asigurată în cadrul urmăririi penale, însă instanța de casare a specificat că soluția atacată, apare a fi rezultatul unei aprecieri greșite a „materialului probator din dosar în ansamblul său";, cu directive de administrare și de alte probe, ceea ce presupune și administrarea lor într-un cadru legal și deci, impune reținerea cauzei spre judecare.
Încheierea prin care s-a admis plângerea petenților și s-a reținut cauza spre judecare, a fost atacată cu recurs de către intimata L. M., recurs ce a fost respins, ca inadmisibil, prin decizia nr.4126 din 9 decembrie 2009 pronunțată în dosar nr.(...) al Î.
6. Prin sentința penală nr.10 din 27 ianuarie 2010 pronunțată în dosar nr. (...) al C. de A. C. , s-a dispus, în baza art.11 pct.2 lit.b rap. la art.10 alin.1 lit.f C. încetarea procesului penal pornit - la plângerea persoanelor vătămate B. M., L. F. M., C. L., ,O. M., P. I. și K. A. - împotrivainculpatei L. M., pentru săvârșirea infracțiunilor de fals intelectual prev. de art.289 C., uz de fals prev. de art.291 C. și abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut, în esență, că este incident în cauză, un impediment la exercitarea acțiunii penale, respectiv, lipsa unei condiții prevăzute de lege, necesară pentru punerea în mișcare a acțiunii penale - neînceperea urmăririi penale - în faza procesuală respectivă, instanța considerând că nu poate pronunța decât o soluție de încetare a procesului penal, cu precizarea că acțiunea penală poate fi eventual, pusă în mișcare ulterior, în condiții legale, instanța neavând ea însăși, atributul de a începe urmărirea penală și, pe cale de consecință, de a remedia modalitatea de punere în mișcare a acțiunii penale (acțiunea penală fiind pusă în mișcare prin încheierea judecătorului, care a admis plângerea împotriva soluției procurorului de netrimitere în judecată și a dispus reținerea cauzei spre judecare, încheiere a cărei legalitate a fost apreciată cadiscutabilă - și prin prisma deciziei nr.48/2007 a ÎCCJ dată în recursul în interesul legii, în sensul imposibilității judecării cauzei pe fond în procedura plângerii reglementate de art.278/1 C., în cazul când urmărirea penală nu este începută - dar pe care judecătorul plângerii nu o putea cenzura).
Prin hotărâre s-a mai arătat de către judecătorul plângerii că, problema prescripției răspunderii penale ( ridicată de către intimată) nu putea fi dezbătută la acel moment deoarece, deși în aparență, se putea considera că încetarea procesului penal pe acest temei ar trebui să primeze, fiind o soluție mai favorabilă inculpatei, anterior constatându-se neînceperea urmăririi penale, urmărire care nu putea fi începută de instanță, nici problema prescripției nu putea fi dezbătută decât într-un cadru procesual corespunzător, ea putând constitui în condițiile date, eventual, temei al neînceperii urmăririi penale, conform art.228 alin.4 C., dacă sunt îndeplinite condițiile legale ale prescripției.
7. Împotriva sentinței penale nr.10 din 27 ianuarie 2010 a C. de A. C. au formulat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. și petenții B. M., L.
F. M., C. L., O. M. și K. A., recursuri ce au fost admise prin D. nr.1887 din 12
mai 2010 a ÎCCJ d ată în dos ar nr.(...).
Prin decizia, mai sus arătată, s-a casat încheierea nr.75 din 03 noiembrie 2009 ( prin care s-a admis plângerea petenților și s-a reținut cauza spre judecare de către Curtea de A. C.), precum și sentința recurată ( prin care s-a dispus încetarea procesului penal) și s-a trimis cauza spre rejudecare aceleași instanțe.
Instanța de recurs a constatat că încheierea nr.75 din 03 noiembrie
2009 (prin care s-a admis plângerea petenților și s-a reținut cauza spre judecare de către Curtea de A. C.) a încălcat dispozițiile obligatorii ale deciziei nr.48/2007 ale ÎCCJ, date în recursul în interesul legii și, cum o astfel de încheiere nu are cale separată de atac, a fost desființată odată cu sentința dată pe fondul plângerii.
Cât privește sentința dată pe fondul plângerii, ÎCCJ a arătat că soluț ia pronunțată prin această hotărâre a f os t imp us ă de dispozițiile încheierii susmenționate și s-a întemeiat pe imposibilitatea exercitării acțiunii penale în lipsa începerii urmăririi penale.
Drept urmare, instanța de control judiciar, casând cele două hotărâri
(încheierea și sentința) a dispus rejudecarea plângerii, cu îndrumarea de a se examina cu prioritate problema prescripției răspunderii penale și, numai în măsura în care se va constata că nu operează prescripția, se va da curs îndrumărilor precedentei decizii de casare (decizia nr. 1136 din 27 martie
2009, pronunțată în dosar nr.(...) al ÎCCJ), evident, în măsura în care acesteanu contravin ultimei decizii de casare a Î.
8. Cauza a fost înregistrată la Curtea de A. C. sub nr. nou
(...)/Rj și, procedând așadar, la judecarea plângerii petenților, întemeiată pe dispozițiile art.278/1 C., se constată următoarele:
I. O primă chestiune de analizat este aceea a cererii de repunere pe rol a cauzei, formulată de petenții B. M. și L. F. M.
Astfel, s-a formulat această cerere, după ce la data de 19 ianuarie
2011 au avut loc dezbaterile pe fondul cauzei și s-a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 26 ianuarie 2011, cu motivarea că sunt întrunite în cauză condițiile prev. de art.344 C., întrucât se impune lămurirea anumitor împrejurări.
S-a invocat în acest sens că, pentru termenul la care au avut loc dezbaterile în cauză, cei doi apărători aleși ai petenților au fost înimposibilitate de a se prezenta la instanță, unul dintre ei, din motive medicale - av. B. M. Alexandru, iar celălalt - av. Dancu C. R., având de susținut la o altă instanță, o cauză cu inculpați arestați, care nu erau de acord cu substituirea avocatului ales.
Cererile de amânare a judecării cauzei, în mod nejustificat au fost respinse, întrucât s-au trimis la dosar dovezi în sprijinul acestora
(adeverință medicală pentru primul avocat și, respectiv, împuternicire avocațială și extras de pe site-ul instanței pe rolul căreia se află cauza, ce o avea de susținut la o altă instanță, pentru cel de al doilea avocat).
În consecință, au apreciat petenții că se impune repunerea cauzei pe rol, pentru a nu li se încălca dreptul la apărare, drept consfințit de art.24 din Constituție, art.6 pct.2 alin. b și c din Convenția E. a Drepturilor Omului ( în fapt, fiind vorba de art.6 pct.3 lit. b și c din Convenție), art. 6 C. - petenții intenționând să depună la dosar două înscrisuri esențiale în soluționarea cauzei, să pună în discuție o cerere de schimbare a încadrării juridice, precum și practică judiciară pe problema prescripției.
Curtea constată că motivele invocate de petenți nu se circumscriu, în niciun caz, dispozițiilor art.344 C., așa încât, nu se impune repunerea cauzei pe rol, în procesul deliberării, instanța neidentificând vreo împrejurare, care ar trebui lămurită și, singura modalitate în care s-ar putea face acest lucru, să fie aceea de repunere a cauzei pe rol.
Astfel, la termenul la care au avut loc dezbaterile, instanța a respins motivat cererea de amânare a judecării cauzei, formulată de unul din avocații titulari ai petenților - avoc. B. Alexandru, arătând că aceasta este nejustificată, din următoarele considerente:
Împuternicirea avocațială depusă la dosarul cauzei ( fila 48), relevă faptul că cei doi avocați împuterniciți să reprezinte petenții în cauză sunt Dancu C. R. și B. A. Pe toate înscrisurile de la dosar emanând de la cabinetul celor doi apărători, apare numele de B. A.
Adeverința medicală trimisă la dosar pentru termenul din 19 ianuarie
2011, în susținerea cererii de amânare a judecării cauzei ( fila 57), este emisă pe numele de B. M. și, în plus, este ilizibilă, nu se poate distinge unitatea sanitară emitentă, numele medicului - pentru a se fi putut face, eventual, verificări cu privire la veridicitatea conținutului adeverinței.
Nu este exclus ca B. M. să fie aceeași persoană cu B. Alexandru, dar acest lucru nu s-a dovedit în cauză, primul înscris în care apar două prenume ale avocatului (și M. și Alexandru) fiind cel conținând concluziile trimise la dosar după dezbateri ( fila 66).
Cât privește cel de al doilea avocat titular al petenților - avoc. Dancu
C. R. - nici pentru acesta nu s-a justificat legal, lipsa de la termenul de judecată din 19 ianuarie 2010.
Faptul că acesta a reprezentat la 19 ianuarie 2011 alte persoane - inculpați arestați, care nu erau de acord cu substituirea apărătorului - într- o cauză pe rolul T. H. ( aspect dovedit cu înscrisurile de la filele 58-59) - chiar dacă justifică lipsa acestuia la judecarea prezentei cauze, nu constituia un motiv întemeiat de amânare a judecării cauzei, în contextul în care:
- în cauză, petenții mai aveau un apărător titular, care putea să-i reprezinte și care, nu și-a justificat legal, lipsa la termenul respectiv;
- asistența juridică nu este obligatorie în cauză, față de calitatea procesuală a petenților și obiectul cauzei;
- niciunul din apărătorii titulari nu au făcut dovada că au făcut demersuri pentru a-și asigura substituirea în prezenta cauză și acest lucru, nu a fost obiectiv, posibil.
Dreptul la apărare al petenților nu a fost încălcat prin lipsa apărătorilor aleși, nefiind încălcate în cauză dispozițiile legale privind dreptul la apărare al părților într-un proces penal, așa cum s-a încercat a se susține.
S-a garantat dreptul părților de a fi asistate ( reprezentate) de un avocat ales ( art.24 din Constituție), instanța acordând un termen în acest sens ( la 17 noiembrie 2010, s-a amânat judecarea cauzei, la cererile, printre alții, și a petentei L. F.M., pentru a-și angaja apărător).
Dispozițiile art.6 C., de asemenea, stipulează dreptul părților în procesul penal de a fi asistate de un apărător, organele judiciare fiind obligate să le asigure deplina exercitare a drepturilor procesuale, dar în condițiile prevăzute de lege, și nu după liberul arbitru al părților și, în nici un caz, exercitarea abuzivă a acestor drepturi, care poate afecta celeritatea și corecta derulare a actului de justiție, în condițiile în care, cauzele având acest obiect, ar trebui, legal, să fie soluționate în termen de 20 zile.
Cât privește dispozițiile art.6 pct.3 lit. b și c din Convenția E. a Drepturilor Omului - acestea nici nu sunt incidente în speță, ele vorbind despre drepturile „acuzatului"; într-o procedură penală, așa încât nu se poate susține că au fost încălcate, în speță petenții neavând această calitate procesuală.
Dar chiar și din perspectiva jurisprudenței CEDO ( cauza Vitan c. României - 25 martie 2008), se poate constata că dreptul la apărare nu a fost încălcat, Curtea statuând că „ în ciuda relației dintre avocat și client, dreptul garantat de art.6 din Convenție nu are un caracter absolut și revine instanțelor interne să decisă dacă și în ce condiții interesele bunei administrări a justiției impun numirea unui avocat din oficiu pentru a apăra acuzatul";, stabilind în speță că deși „avocații aleși care cunoșteau data ședințelor nu s- au prezentat și nu și-au asigurat substituirea";, nu a fost încălcat dreptul la apărare al acuzatului, ce a fost asistat de apărător din oficiu.
Dacă o astfel de abordare a problemei respectării dreptului la apărare a fost îmbrățișată de Curtea E. în privința „acuzatului";, cu atât mai mult, este susceptibilă de aplicare această abordare, în cazul altor părți dintr-o procedură penală, care nu au această calitate.
În cauza noastră , instanța a apreciat că interesele bunei administrări ajustiției impun judecarea cauzei și în absența apărătorilor aleși, care nu au dovedit că au făcut demersuri să-și asigure substituirea și că acest lucru nu s-a putut realiza și, în contextul în care, cauza este la al treilea ciclu procesual (pe rolul instanțelor din 3 martie 2008), asistența juridică a părților nu este obligatorie, iar concluzii în sprijinul admiterii plângerii au fost susținute de apărătorii aleși și în precedentele cicluri procesuale, înscrisuri în acest sens regăsindu-se la dosar și putând fi, deci, verificate și valorificate de instanță.
În privința „probelor"; pe care petenții intenționau să le solicite a fi administrate sau a problemelor pe care doreau să le pună în discuție, instanța constată că, nici sub acest aspect nu au fost prejudiciate pentru că:
- despre înscrisuri noi, pe care eventual le-ar fi prezentat petenții și de care instanța ar fi trebuit să țină seama la soluționarea plângerii conform asrt.278/1 alin.7 C. - nu s-a făcut vorbire de către apărător la termenul din
8 decembrie 2010, când s-a solicitat termen doar pentru a studia înscrisurile depuse de intimată la acel termen și, în plus, nu se poate susține că apărătorii (care i-au asistat pe petenți și la al doilea ciclu procesual) nu aveau cunoștință de piesele dosarului, cale depuse de intimată neaducândnici un element de noutate față de ultimul ciclu procesual), decât dacă, evident, aceștia nu au studiat aprofundat dosarul;
- problema schimbării încadrării juridice a faptelor, pe care ar fi dorit să o pună în discuție petenții, apreciem ( fără riscul de fi suspectați de antepronunțare) că, evident, excede actualului cadru procesual, așa încât, nici prezenți fiind și punând în discuție contradictorie această chestiune, petenții sau apărătorii lor nu ar fi beneficiat de o altă interpretare sau soluționare a acestei chestiuni;
- relativ la problema prescripției, pe care de asemenea, petenții ar fi dorit să pună concluzii orale - se poate constata că, la al doilea ciclu procesual, la care au participat aceeași apărători, aceștia au abordat și această chestiune în concluziile lor ( dos. (...) - filele 39-40).
II. Cu privire la problema prescr ipț ie i r ăs punder ii pen ale , asupra căreia instanța de control judiciar a statuat că va fi examinată prioritar în procedura rejudecării plângerii întemeiată pe dispozițiile art.278/1 C., Curtea constată următoarele:
Prin rezoluția din (...) dată în dosar nr.298/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de A. T., s-a dispus, în temeiul art.228 rap. la art.10 lit.d C., neînceperea urmăririi penale față de notarul public L. M. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de fals intelectual prev.de art.289 C., uz de fals prev.de art.291 C. și abuz în serviciu prev.de art.246 C.
Pedepsele prevăzute de lege pentru infracțiunile pentru care s-au făcut cercetări, sunt închisoarea de la 6 luni la 5 ani, 3 luni la 3 ani și, respectiv,
6 luni la 3 ani.
Termenul de prescripție a răspunderii penale pentru infracțiunea pedepsită cu pedeapsa închisorii cea mai mare (fals intelectual prev.de art.289 C.) este de 5 ani, potrivit art.122 alin.1 lit.d C. și, se socotește de la data săvârșirii infracțiunii, conform art.122 alin.2 C.
În cauză, faptele reclamate și pentru care s-a formulat plângere se susține că s-au comis la data de 24 noiembrie 2003, dată la care notarul public L. M. a emis certificatul de moștenitor nr.164/2003.
Față de data la care se presupune că s-au comis faptele, se constată că termenul de prescripție a răspunderii penale s-a împlinit la data de 24 noiembrie 2008.
Nu a existat în cauză nicio întrerupere a cursului prescripției, care să facă operabile dispoz. art.123 alin.1,2 C., întrucât nu s-au îndeplinit acte care, potrivit legii, să fi trebuit a fi comunicate învinuitului sau inculpatului în desfășurarea procesului penal, pentru că, aceasta ar fi implicat, ar fi presupus în mod evident, obligatoriu, începerea urmăririi penale sau punerea în mișcare a acțiunii penale, măsuri procesuale care nu au fost dispuse față de intimata L. M.
Nu pot fi interpretate în alt mod dispoz. art.123 C., pentru că ar însemna o interpretare prin analogie sau extindere, o adăugare la lege, ceea ce nu este posibil ( în acest sens și deciziile nr. 140 din 19 aprilie 2010, nr.620 din 20 februarie 2009 ale ÎCCJ).
Așa fiind, singura soluție ce poate fi dată în speță este cea prev. de art.278/1 alin.8 lit.a C. - respingerea plângerii petenților ca nefondată.
Chiar dacă la momentul pronunțării rezoluției atacate - (...), procurorul a reținut un alt temei al neînceperii urmăririi penale - art.10 lit.d
C., pentru că prescripția răspunderii penale nu intervenise încă - este clar că la acest moment, există un caz de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale - cel prev. de art.10 alin.1 lit.g C., așa încât, procurorul nupoate dispune la acest moment începerea urmăririi penale, fiind inutilă și lipsită de finalitate, o soluție întemeiată pe dispoz. art. 278/1 alin.8 lit.b C.
În consecință, se va respinge cererea de repunere pe rol a cauzei formulată de petenții B. M. și L. F. M., prin apărător, pentru motivele mai sus arătate, iar în baza art. 278/1 alin.8 lit.a C. se va respinge ca nefondată plângerea formulată de petenții B. M., L. F. M., C. L., O. M., P. I. și K. A. împotriva rezoluției procurorului din 30 octombrie 2007 dată în dosar nr.298/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de A. T.
În baza art.192 alin.2 C. vor fi obligați petenții să plătească fiecare, câte 300 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea de repunere pe rol a cauzei.
În baza art.278/1alin.8 lit.a C. respinge ca nefondată plângerea formulată de petenții B. M., L. F. M., C. L., O. M., P. I. și K. A. - toți, cu domiciliul în T., strada 16 D. nr.10, jud. T. - împotriva rezoluției procurorului din 30 octombrie 2007 dată în dosar nr.298/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de A. T., menținută prin rezoluția nr.7/II/2 din 25 ianuarie 2008 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de A. T.
În baza art.192 alin.2 C. obligă petenții să plătească fiecare, câte 300 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 26 ianuarie 2011.
PREȘEDINTE GREFIER
ANA C. M. B.
Red.A.C./Dact. A.C.
3 ex./(...)
| ← Decizia penală nr. 730/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1727/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
