Decizia penală nr. 1101/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)/a2
DECIZIA PENALĂ NR. 1101/R/2011
Ședința nepublică din 27 iunie 2011
I. constituită din : PREȘEDINTE : M. Ș.- judecător JUDECĂTORI : L. M.
: ANA C. GREFIER : M. N.
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D. de I. a I. de C. O. și T. S. T. C., reprezentat prin P. - L. C.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul P. I., împotriva încheierii penale f.n. din 16 iunie 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosar nr. (...), cauza având ca obiect menținerea măsurii arestului preventiv luată față de inculpat.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător ales, avocat T. Ban, din cadrul Baroului C., cu delegația la dosar, precum și apărătorul desemnat din oficiu, avocat B. B., din cadrul Baroului C., cu delegația la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, întrebat fiind de către instanță, inculpatul arată că își menține recursul declarat în cauză.
Apărătorul desemnat din oficiu depune la dosar referatul privind plata onorariilor din fondul M. Justiției, solicitând ca instanța să se pronunțe asupra onorariului parțial în cauză.
Întrucât inculpatul are apărător ales, se constată încetat mandatul apărătorului desemnat din oficiu prin prezentarea apărătorului ales în fața instanței de recurs.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, în principal, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună revocarea măsurii arestului preventiv, cu punerea de îndată în libertate a inculpatului, iar în subsidiar, înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o altă măsură neprivativă de libertate, respectiv măsura obligării inculpatului de a nu părăsi localitatea și instituirea unor măsuri pe care inculpatul se obligă să le respecte.
Se arată de apărătorul inculpatului că, în acest moment procesual nu se mai impune a se menține măsura arestului, motivat de faptul că temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri nu mai subzistă, iar temeiuri noi care să justifice măsura, nu au apărut.
De altfel, din întreg probatoriul administrat în cauză, nu rezultă probe certe că inculpatul lăsat în libertate, s-ar sustrage de la judecată, sau că ar influența în vreun fel bunul mers al procesului penal. Î. atacată este identică cu cea din 25 mai 2011, nu se referă la pericolul concret pentru ordinea publică, nu arată în ce constă acest pericol, prin lăsarea în libertate a inculpatului.
Se solicită a se avea în vedere faptul că inculpatul, constant a fost sincer, a colaborat cu organele de anchetă, a dat dovadă de disponibilitate totală, și-a asumat sincer faptele comise pe care le și regretă, probatoriul este administrat în cauză, astfel că pericolul de a se sustrage de la judecată este nul. Referitor la condamnarea anterioară, menționează că decizia Curții de A. A. I. nu este definitivă.
Reprezentatul parchetului solicită respingerea recursului formulat deinculpat ca nefondat, cu consecința menținerii încheierii atacate ca fiind legală și temeinică, motivat de faptul că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestului preventiv față de inculpat, subzistă în continuare și impun menținerea acesteia.
Astfel, se arată că subzistă în continuare indiciile temeinice ale comiterii faptelor de către inculpat, precum și condițiile prev. de art. 148 lit.f
Cod procedură penală, respectiv, pedepsele prevăzute de lege pentru infracțiunile pentru care este învinuit inculpatul sunt mai mare de 4 ani închisoare, iar pericolul social concret pe care îl prezintă lăsarea în libertate a acestuia, rezidă din gravitatea deosebită a faptelor comise, dar și din celelalte elemente avute în vedere la momentul arestării.
La luarea măsurii arestului preventiv, instanța de fond a avut în vedere natura drogurilor deținute, traficate ori introduse în țară și cantitatea acestora, caracterul continuat al activităților antisociale desfășurate de inculpat și numărul mare al persoanelor implicate în traficul, respectiv consumul de droguri. A. din urmă aspecte furnizează de asemenea, indicii cu privire la amploarea activității ilegale desfășurate de către inculpat, consecințele absolut nefaste ale consumului de droguri de genul celor, cu privire la care există indicii că ar fi fost traficate de către inculpat, asupra sănătății fizice și psihice a consumatorilor. Inculpatul nu este la prima confruntare cu legea penală, a mai fost condamnat pentru același gen de infracțiuni, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, după care și- a reluat activitatea infracțională.
Inculpatul P. I. având ultimul cuvânt, arată că a colaborat cu organelede cercetare penală, și-a recunoscut faptele comise și solicită înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
C U R T E A
Prin încheierea penală f.nr. din data de 16 iunie 2011 pronunțată în dosarul nr. (...) de Tribunalul Cluj, în temeiul art.300/2 rap. la art.160/b C., s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpatul P. I. (fiul lui V. și S., născut la data de (...) în loc.B. M., jud.Maramureș, în prezent arestat preventiv în Penitenciarul Gherla), măsură care a fost menținută.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul cu nr.214/D/P/2010 al M. P. - D. -. T. C. s-a dispus trimitereain judecată, alături de alți coinculpați cercetați în stare de libertate, a inculpatului P. I. cercetat, în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc, prev. de art.2 alin. 2 din
Legea nr.143/2000, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, și cu aplicarea art. 14 al. 1 lit. c din Legea nr.143/2000 ( faptă din cursul anului 2010), trafic de droguri de mare risc, prev. de art.2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000, cuaplicarea art.41 alin.2 Cod penal, și cu aplicarea art. 14 al. 1 lit. c din Legea nr.143/2000, ( faptă din cursul anului 2011), deținere de droguri de mare risc, fără drept, pentru consum propriu prev. de art.4 al.2 din Legea nr.143/2000, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și de introducere în țară fără drept de droguri de mare risc, prev. de art.3 alin.2 din Legea nr.143/2000;
În timpul urmării penale prin Î. penală nr.39/C/2011 din (...) a T.ui C. s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului P. I. pe o durată de 29 de zile, fiind emis și mandatul de arestare preventivă pe numele acestuia, iar ca temei de arestare preventivă au fost reținute dispozițiile art. 143 C.pen., art. 148 lit. f C.pen. Ulterior, prin Î. penală nr. 48/C/2011 din data de (...) a T.ui C. s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului pe o durată de 30 de zile.
Potrivit art.300 /2 raportat la art.160 ind.b C., în cauzele în care inculpatul este în stare de arest preventiv, instanța legal sesizată este datoare să verifice din oficiu, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive și dacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi, care justifică privarea de libertate, aceasta dispune menținerea arestării preventive.
Față de dispozițiile legale invocate, instanța de fond a constatat că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului P. I. se mențin și impun în continuare privarea acestuia de libertate.
Potrivit art.148 al.1 C., măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prev. de art. 143 C.pr.pen și există vreunul dintre cazurile de la lit. a - f ale aceluiași articol.
Potrivit art.143 C. coroborat cu art.148 al.1 C., măsura arestării preventive poate fi luată dacă sunt probe sau indicii temeinice că s-a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală.
Potrivit art.68/1 C., sunt indicii temeinice atunci când din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează acte de urmărire penală a săvârșit fapta.
Astfel, față de mijloacele de probă existente în dosarul de urmărire penală, administrate în faza de urmărire penală, instanța de fond a constatat că față de inculpatul P. I. există indicii temeinice în sensul art.143 C.pr.pen respectiv, suspiciuni în măsură să convingă un observator obiectiv și imparțial, în sensul art. 5 parag.1 lit.c din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale - că este posibil ca acesta să fi săvârșit infracțiunile de care este învinuit. I. de fond a apreciat că din mijloacele de probă administrate în faza de urmărire penală, constând în: declarațiile inculpatului, declarațiile coinculpaților, declarațiile învinuiților, procese verbale de cumpărare autorizată, raport de constatare tehnico-științifică, declarațiile martorilor B. A., M. M. H., T. F. M., B. I. V., L. C. V., H. G., C. I. I. B., Han C. G., T. V. A., P. V., M. M. C. etc, procese verbale de percheziție domiciliară, procese verbale de transcriere a convorbirilor telefonice interceptate, rezultă sub aspectul stării de fapt - indicii și chiar probe în sensul că inculpatul P. I., în cursul anului 2010, în mod repetat și în baza unei rezoluții infracționale unice, a pus în vânzare prin intermediul coinculpaților R. M. A., N. C. R. și B. A., droguri de mare risc, respectiv a trimis prin intermediul numitei Ș. R. inculpatului N. S. O. droguri de mare risc, respectiv amfetamină în cantitate de 22,86 gr. și a vândut direct ori a oferit droguri de mare risc, respectivamfetamină, clorfenilpiperazină și mefedronă, mai multor persoane, dintre care una cu vârsta de 16 ani. Același inculpat, în cursul anului 2011, a fi oferit droguri de mare risc, respectiv amfetamină, martorei P. A. A. M., în vârstă de 16 ani, și învinuiților B. M. I. Ș. și D. T. Ș. T., inculpatul a deținut și a consumat, fără drept, droguri de mare risc, din categoriile menționate anterior, singur sau împreună cu alte persoane. De asemenea, mijloacele de probă administrate până în prezent au furnizat instanței de judecată indicii temeinice și în sensul introducerii în țară, în cursul lunii septembrie 2010, împreună cu inculpata A. C. R., a drogurilor de mare risc - amfetamină și clorfenilpiperazină.
Temeiul de arestare prev. de art.148 lit.f C. subzistă în continuare, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile de care este învinuit inculpatul este mai mare de 4 ani, iar pericolul social concret pe care îl prezintă lăsarea în libertate a inculpatului rezidă din gradul deosebit de pericol social al faptelor comise, în acest sens instanța reținând că, fără a se face confuzie între pericolul social concret pe care îl prezintă lăsarea în libertate a inculpatului și pericolul social a infracțiunii comise, acestea fiind noțiuni diferite, nu se poate realiza o analiză corectă a celui dintâi fără a se ținea seama și de cel de-al doilea. La aprecierea aceleiași noțiuni, instanța de fond a avut în vedere natura drogurilor deținute, traficate ori introduse în țară și cantitatea acestora, caracterul continuat al activităților antisociale desfășurate de inculpat și numărul mare al persoanelor implicate de către inculpat în traficul, respectiv consumul de droguri, atrase în aceste activități fie personal fie prin intermediul cărora a procedat la plasarea pe piață a drogurilor, aspecte care furnizează de asemenea indicii cu privire la amploarea activității ilegale desfășurate de către inculpatul P. I. consecințele absolut nefaste ale consumului de droguri de genul celor, cu privire la care există indicii că ar fi fost traficate de către inculpat, asupra sănătății fizice și psihice a consumatorilor. În ceea ce privește persoana inculpatului, instanța de fond a apreciat că este de reținut că acesta a mai desfășurat activități ilegale cu drogurile, în luna octombrie 2010, fiind condamnat în prezent prin S. penală nr. 25/(...) a T.ui Sibiu, nedefinitivă, la pedeapsa de 3 ani închisoare cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, și deși a fost arestat preventiv și în acea cauză până la pronunțarea sentinței, acest aspect nu l-a determinat pe inculpat se stea departe de orice activități în legătură cu drogurile, după cum rezultă cel puțin din procesul-verbal de efectuare a percheziției domiciliare. Această din urmă împrejurare îndreptățește instanța de fond să aprecieze, odată în plus, că scopul măsurilor preventive, prev. de art. 136 C. nu ar putea fi atins decât prin menținerea acestei măsuri preventive luată față de inculpat.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal a declarat recurs inculpatul P. I., fără a arăta în scris motivele, dar în a cărui susținere orală de către apărător, s-a solicitat casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, în principal, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună revocarea măsurii arestului preventiv, cu punerea de îndată în libertate a inculpatului, iar în subsidiar, înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o altă măsură neprivativă de libertate, respectiv măsura obligării inculpatului de a nu părăsi localitatea.
S-a arătat în motivarea recursului că, în acest moment procesual nu se mai impune menținerea măsurii preventive, motivat de faptul că temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri nu mai subzistă, iar temeiuri noi care să justifice măsura, nu au apărut.
S-a susținut că, din întreg probatoriul administrat în cauză, nu rezultă probe certe că inculpatul lăsat în libertate, s-ar sustrage de la judecată sau că ar influența în vreun fel bunul mers al procesului penal. Î. atacată este identică cu cea din 25 mai 2011, nu se referă la pericolul concret pentru ordinea publică, nu arată în ce constă acest pericol, prin lăsarea în libertate a inculpatului.
De asemenea, s-a arătat că inculpatul, constant a fost sincer, a colaborat cu organele de anchetă, a dat dovadă de disponibilitate totală, și-a asumat sincer faptele comise pe care le și regretă, probatoriul este administrat în cauză, astfel că pericolul de a se sustrage de la judecată este nul. Referitor la condamnarea anterioară, s-a menționat că decizia Curții de A. A. I. nu este definitivă.
Ver if ic ând înche iere a atac ată, în baza lucrărilor și materialului de ladosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art.385/14 și art.385/6 alin.3 C., Curtea constată nefondat recursul în cauză, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Potrivit art.300/2 C., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art.160/b C., respectiv, dacă constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau, există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, dispune prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.
În speță, judecătorul învestit cu soluționarea cauzei pe fond, la termenul din (...), primul termen de judecată stabilit în cauză, procedând la verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive a inculpatului P. I. ( a doua verificare de acest fel, prima având loc la data de 23 mai 2011), în mod întemeiat, pe baza materialului de urmărire penală ( pentru că, până la acest moment procesual nu s-a declanșat cercetarea judecătorească), a constatat că sunt îndeplinite condițiile legale pentru menținerea în continuare a inculpatului în stare de arest.
Astfel, s-a constatat de către judecător, motivat, că temeiurile care au determinat arestarea inițială a inculpatului ( acesta a fost arestat preventiv pentru 29 de zile la (...)) respectiv, cele prev. de art.143 și art.148 lit.f C. impun în continuare privarea de libertate a acestuia, raportat la natura și gravitatea faptelor presupus comise de inculpat, amploarea activității infracționale - trafic de droguri de mare risc, prev. de art.2 alin. 2 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și art. 14 al. 1 lit. c din
L.143/2000 și deținere de droguri de mare risc, fără drept, pentru consum propriu, prev. de art. 4 alin. 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., precum și la elementele ce țin de fapte și persoana inculpatului, care justifică, în continuare, pericolul pentru ordinea publică a lăsării în libertate a inculpatului.
În plus, față de infracțiunile reținute în sarcina inculpatului la momentul arestării, la 14 aprilie 2011, s-au extins cercetările față de acesta
și s-a dispus începerea urmăririi penale și pentru infracțiunea de introducere în țară fără drept de droguri de mare risc, prev. de art.3 alin.2 din Legea nr.143/2000, fiind trimis în judecată și pentru această infracțiune.
Sub aspectul stării de fapt, instanța a avut în vedere în concret, activitatea infracțională ce se presupune că ar fi fost comisă de inculpat, constând în aceea că în cursul anului 2010, în baza aceleiași rezoluțiiinfracționale, inculpatul P. I. a pus în vânzare prin intermediul numiților R. M. A., K. C. și M. S. O. C., droguri de mare risc (amfetamină, clorfenilpiperazină și mefedronă), a trimis prin intermediul numitei Ș. R. droguri de mare risc, respectiv amfetamină, numitului N. S. ( și el cercetat în cauză), a vândut direct ori a oferit droguri de mare risc ( amfetamină, clorfenilpiperazină și mefedronă) mai multor persoane, dintre care una cu vârsta de 16 ani. Același inculpat, în cursul anului 2011, a oferit și vândut droguri de mare risc ( amfetamină, clorfenilpiperazină și mefedronă) numiților P. A. A. M., în vârstă de 16 ani, și B. M. I. Ș. T., inculpatul a cumpărat și deținut, fără drept, droguri de mare risc, din categoriile menționate anterior, pentru consum propriu, iar în cursul lunii septembrie
2010, a introdus în țară, împreună cu coinculpata A. C. R., droguri de mare risc - amfetamină și clorfenilpiperazină.
Curtea constată că se mențin în continuare și condițiile legale privind persistența pericolului pentru ordinea publică a lăsării în libertate a inculpatului, pericol care, față de momentul arestării, și-a păstrat dimensiunile, nu a dispărut, nu s-a diminuat, urmare a trecerii unui interval de timp scurt de la momentul la care a fost evaluat, pericol ce se întemeiază pe aceleași rațiuni - însăși pericolul social al infracțiunilor de care este acuzat inculpatul, ce rezultă nu numai din limitele de pedeapsă prevăzute de lege, dar și din modul și mijloacele de comitere, împrejurările săvârșirii infracțiunilor ( implicând un nr. mare de persoane, dintre care, unele minore, activitatea referindu-se la droguri de mare risc, al căror consum este deosebit de periculos pentru sănătate), dar și persoana inculpatului ( care nu este la prima confruntare cu legea penală, fiind condamnat, nedefinitiv, într-o altă cauză, tot pentru trafic de droguri) - aspecte care, apreciază Curtea, justifică temerea că, lăsat în libertate, există riscul ca inculpatul să-și reia activitatea infracțională, acesta fiind și unul din motivele pentru care, însăși practica CEDO a statuat că, se poate refuza liberarea unui acuzat.
Așa cum s-a arătat anterior, deși instanța de fond nu a reținut acest aspect ca motiv de menținere a arestării și, ca atare, nu poate fi reținut nici de către instanța de control judiciar, fiind în recursul inculpatului, cel puțin pentru reflectarea pericolului potențial pentru ordinea publică, nu poate fi ignorat faptul că activitatea infracțională a inculpatului a fost mai amplă și mai periculoasă, la data de 14 aprilie 2011, dispunându-se extinderea cercetărilor penale față de inculpat și pentru infracțiunea prev. de art.3 alin.2 din Legea nr.143/2000.
Nu este întemeiată, așadar, critica recurentului privind dispariția temeiurilor inițiale ale arestării.
Nu poate fi primită nici solicitarea subsidiară a recurentului, de înlocuire a măsurii arestării cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, cel puțin, nu în acest moment procesual, când tocmai datorită considerațiilor, mai sus expuse, care legitimează detenția preventivă, se apreciază că scopul măsurilor preventive prev. de art.136 C. nu poate fi realizat decât în această modalitate și, oricum, nu se identifică în cauză nicio schimbare a temeiurilor arestării, în sensul art.139 C., care să reclame înlocuirea măsurii arestării.
Așa fiind, pentru considerentele mai sus expuse, recursul inculpatului se privește ca nefondat urmând a fi respins ca atare, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b C.
În baza art.189 C. se va stabili în favoarea Baroului C. suma de 25 lei, onorariu parțial pentru apărător din oficiu ( av. B. B.), ce se va plăti din fondul M. Justiției.
În baza art.192 alin.2 C. va fi obligat inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 250 lei, cheltuieli judiciare.
PENTRU A. MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de către inculpatul P. I., fiul lui V. si S., nasc.la (...), în prezent deținut în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale f.nr. din 16 iunie 2011 a T.ui C..
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 25 lei, onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M. Justiției.
Obligă pe inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 250 lei cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 27 iunie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI M. Ș. L. M. ANA C.
GREFIER M. N.
Red.A.C./Dact.H.C.
4 ex./(...)
Jud.fond: R. Mornăilă
| ← Decizia penală nr. 976/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1715/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
