Decizia penală nr. 976/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M A N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)/a8
DECIZIA PENALĂ NR.976/R/2011
Ședința publică din 09 iunie 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : M. B., judecător JUDECĂTORI : C. I.
: V. G. G. : D. S.
Direcția de I. a I. de C. O. și T., S. T. C. reprezentat prin procuror:
DORU DOBOCAN
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul H. A., împotriva Încheierii penale din 01 iunie 2011, pronunțată în dosar nr.(...) al T.ui M., având ca obiect liberarea provizorie sub control judiciar.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, av.L. Kinga, din Baroul Cluj, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care întrebat fiind, inculpatul că este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, apreciind că sunt îndeplinite condițiile cerute de art.160/2 C., în sensul că pentru infracțiunea pentru care este cercetat inculpatul se prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani și nu există la dosar date din care să rezulte necesitatea împiedicării acestuia de a săvârși alte infracțiuni. Inculpatul a recunoscut acuzațiile care i se aduc, iar părțile vătămate au fost audiate, astfel că inculpatul nu mai poate influența bunul mers al procesului penal. În acest moment, lăsarea inculpatului în libertate nu ar prezenta pericol pentru ordinea publică, pericol, care odată cu trecerea timpului s-a diminuat considerabil, rezonanța socială a faptei fiind redusă. Inculpatul va respecta obligațiile pe care le va impune instanța, motiv pentru care nu există niciun motiv pentru ca cererea formulată să fie respinsă. Inculpatul este deja arestat de 1 an și 6 luni, iar starea de arest nu trebuie să anticipeze o pedeapsă privativă de libertate. Cu onorariu avocațial din FMJ.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a încheierii atacate. Dacă din punct de vedere formal sunt îndeplinite condițiile pentru acordarea liberării, nu este realizată condiția prev.de art.160/2 alin.2 C. respectiv liberarea provizorie nu se acordă în situația în care există pericolul că inculpatul va zădărnici aflarea adevărului. Din probele administrate în cauză a rezultat date cu privire la atitudinea violentă a inculpatului asupra părțilorvătămate și în continuare există temerea că va încerca să influențeze aceste părți vătămate în situația în care va fi pus în libertate. Solicită a se reține că încheierea instanței de fond prin care inculpatul a fost pus în libertate cu ocazia verificării legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a fost recurată de DIICOT, iar la 07 iunie 2011, Curtea de A. C. a admis recursul și a menținut starea de arest a inculpatului.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând, admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, apreciind că sunt îndeplinite condițiile prev.de art.160/2 alin.1 și 2 C. La dosar nu există indicii că a avut o conduită de intimidare a părților vătămate sau că a încercat să influențeze aflarea adevărului. S-a arătat că lăsarea sa în libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică, ori dacă acest pericol a existat inițial, după 1 an și 6 luni de arest preventiv, se poate spune că s-a diminuat. Instanța de fond nu motivează în ce constă pericolul pentru ordinea publică pe care-l prezintă dacă ar fi lăsat în libertate. Din declarațiile părților vătămate nu rezultă că acestea au fost induse în eroare, ci, din contră, au acceptat de bunăvoie prețul transportului, iar el nu a făcut altceva, decât să-i ajute, în sensul de a le găsi un loc de muncă. Au fost audiate părțile vătămate, martorii, iar probele administrate duc la o altă stare de fapt decât cea reținută în rechizitoriu. Este arestat de 1 an și 6 luni, ori această măsură s-a transformat deja într-o pedeapsă. Depune la dosar un memoriu, solicitând a fi avut în vedere la pronunțarea soluției.
C U R T E A
Prin încheierea penală f.n. din 1 iunie 2011 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr.(...), a fost respinsă cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul H. A.-O. (CNP 1., fiul lui G. și M., născut la data de 19 octombrie 1974 în Baia M., județul M., domiciliat în orașul T. M., localitatea B. M. nr.127, județul M., arestat preventiv, aflat în Penitenciarul Gherla).
Pentru a pronunța această soluție instanța a constatat că în dosarul nr.(...) al T.ui M. a fost trimis în judecată inculpatul H. A.-O. pentru infracțiunile de trafic de persoane prev. de art.12 alin.1 și 2 lit.a din Legea nr.678/2001 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană fără permis de conducere prev. de art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, ambele cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal și art.37 lit.b Cod penal. Instanța în raport de dispozițiile art. 1608 Cod procedură penală a constatat admisibilitatea în principiu a cererii de liberare provizorie și a procedat la audierea inculpatului, declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosar. Examinând cererea formulată prin prisma dispozițiilor art. 1602 și următoarele Cod procedură penală instanța a reținut următoarele: Tribunalul Maramureș în dosarul nr.(...) a admis propunerea formulată de DIICOT-B. T. M. și a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o durată de 29 zile, începând cu data de 14 ianuarie 2010 și până la data de 11 februarie 2010, inclusiv, fiind emis mandatul de arestare preventivă nr.3/U din 14 ianuarie 2010. În sarcina inculpatului s-a reținut prin rechizitoriu, în esență, că în baza aceleiași rezoluții infracționale unice, în perioada iulie 2008-ianuarie 2010, a recrutat prin înșelăciune un număr de 41 persoane majore (bărbați și femei), în realitate urmărind traficarea și transportarea în Sicilia și vânzarea lor unor traficanți sicilieni în scopul exploatării prin muncă (rezultat produs efectiv în cazul primelor 33 de victime, iar în cazul ultimelor 8 victime actul infracțional realizându-se sub forma recrutării prin înșelăciune și a actelor preparatorii în vederea transportării), promițându-le locuri de muncă decente remunerate corespunzător cu salarii între 500-1.200 euro lunar, masă și cazare asigurate, exercitând chiar și acte de amenințare ori de violență fizică asupra unora dintre victime, confiscându-le ilicit actele de identitate. În aceiași perioadă, în baza aceleiași rezoluții infracționale unice, inculpatul a condus în mod constant, repetat, pe drumurile publice din țară și din străinătate mai multe autovehicule fără a poseda permis de conducere. Sub aspectul condițiilor prev. de art.1602 al.1 și 2 Cod procedură penală, instanța reține că inculpatul a fost trimis în judecată pentru infracțiuni sancționate de lege cu pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani, iar în cauză nu există date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni și nici că acesta ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului. Fiind o instituție destinată să concilieze libertatea individuală (prin evitarea detenției) și protecția socială (impunând un control asupra persoanei liberate prin obligațiile instituite) liberarea provizorie necesită luarea în considerare a temeiurilor care au stat la baza luării măsurii arestării preventive. Liberarea provizorie sub control judiciar presupune subzistența temeiurilor ce au determinat arestarea și se poate dispune în cazurile în care privarea de libertate nu mai este necesară pentru a fi atinse scopurile măsurii arestării preventive. Din datele cauzei rezultă că există în continuare indicii în sensul dispozițiilor art.143 Cod procedură penală, însă temeiul privitor la pericolul concret pentru ordinea publică avut în vedere la luarea măsurii arestării preventive, condiție prevăzută la art.148 lit.f Cod procedură penală, s-a modificat. Acest aspect a fost constatat de instanță prin încheierea penală din (...) cu ocazia verificării legalității și temeiniciei arestării preventive, dispunându-se înlocuirea măsurii arestării cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, cu respectarea de către inculpat a obligațiilor stabilite. Prin urmare, modificarea temeiurilor arestării preventive nu constituie motiv de liberare provizorie sub control judiciar, ci, în conformitate cu dispozițiile legale, motiv de înlocuire a măsurii arestării, astfel cum s-a și dispus în cauză. Pentru aceste considerente, cererea de liberare provizorie este neîntemeiată și a fost respinsă. Împotriva acestei încheieri a formulat recurs inculpatul prin care a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și rejudecând cauza să fie admisă cererea de liberare provizorie sub control judiciar, cu motivarea că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.1602 C. în sensul că infracțiunea pentru care este cercetat inculpatul este pedepsită de legea penală cu închisoarea ce nu depășește 18 ani și nu există date din care să rezulte necesitatea împiedicării acestuia de a săvârși alte infracțiuni. Inculpatul a recunoscut infracțiunile pentru care acesta a fost trimis în judecată, iar părțile au fost audiate, astfel că inculpatul nu mai poate influența bunul mers al procesului penal. În acest moment lăsarea în libertate a inculpatului nu ar prezenta pericol pentru ordinea publică, care odată cu trecerea timpului s-a diminuat considerabil, iar rezonanța socială a faptei este redusă. Inculpatul va respecta obligațiile pe care le va impune instanța, motiv pentru care cererea poate fi admisă și pentru considerentul că acesta este arestat preventiv de 1 an și 6 luni, iar starea de arest nu trebuie să anticipeze o pedeapsă privativă de libertate. Recursul formulat de inculpat urmează să fie respins, ca nefiind întemeiat. Instanța de fond a reținut în mod corect că inculpatul H. A. O. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane prev. de art.12 alin.1 și 2 lit.a din Legea nr.678/2001 cu aplicarea art.41 alin.2 C.p., conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană fără a poseda permis de conducere prev. de art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002 cu aplicarea art.41 alin.2 C.p., ambele cu aplicarea art.37 lit.b C.p. În cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.1602 alin.1 C. referitoare la cuantumul pedepsei prevăzut de lege pentru infracțiunile pentru care este cercetat inculpatul, care nu depășește 18 ani, însă nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art.1602 alin.2 C. referitoare la temeinicia cererii, potrivit cărora liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedeca pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte. Inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, reținându-se în sarcina acestuia că în perioada iulie 2008 - ianuarie 2010 a recrutat prin înșelăciune un număr de 41 persoane majore, urmărind traficarea și transportarea acestora în Sicilia, în scopul exploatării acestora prin muncă, promițându-le salarii decente între 500 și 1200 euro lunar, masă și cazare, exercitând și acte de violență asupra unora dintre părțile vătămate, confiscându-le și actele de identitate. Având în vedere că inculpatul este cercetat pentru săvârșirea unor infracțiuni deosebit de grave, care aduc atingere libertății persoanei, raportat și la modalitatea de comitere a presupuselor fapte a perioadei în care s-a desfășurat activitatea infracțională și a numărului mare de părți vătămate, apreciem că în acest moment liberarea provizorie a inculpatului sub control judiciar nu este oportună, motive pentru care în baza art.38515 pct.1 lit.b C. recursul formulat de acesta împotriva încheierii din 1 iunie 2011 a T.ui M. urmează să fie respins ca nefondat. Susținerile inculpatului referitoare la faptul că este arestat de 1 an și 6 luni și că durata arestului preventiv ar preconiza pronunțarea unei pedepse privative de libertate, nu sunt întemeiate, întrucât raportat la obiectul și complexitatea cauzei, apreciem că durata termenului rezonabil al măsurii arestării preventive nu a fost depășit. Potrivit art.189 C. urmează să se stabilească în favoarea Baroului de A. C. suma de 100 lei reprezentând onorariu pentru apărătorul din oficiu care va fi suportat din FMJ. În baza art.192 alin.2 C. inculpatul urmează să plătească statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare din care suma de 100 lei reprezentând onorariu avocațial. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul H. A. O. împotriva încheierii penale f.nr. din 1 iunie 2011 a T.ui M.. Stabilește în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 100 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial. Decizia este definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din data de 9 iunie 2011 . PREȘEDINTE JUDECĂTORI M. B. C. I. V. G. G. D. S. Red.V.G./S.M.D. 4 ex./(...) Jud.fond. A. S..F.
| ← Decizia penală nr. 197/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1101/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
