Decizia penală nr. 1110/2011, Curtea de Apel Cluj

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2011)

R O M A N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR.(...)

DECIZIA PENALĂ NR. 1110/R/2011

Ședința publică din 28 iunie 2011

Instanța constituită din : PREȘEDINTE : I. M. ,judecător JUDECĂTORI : V. V. A.

: L. H.

GREFIER : L. S.

Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. - reprezentat prin P. - V. G.

S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul I. V., împotriva deciziei penale nr.169/A/2011, pronunțată în dosar nr.(...) al T.ui C., inculpatul fiind trimis în judecată prin rechizitoriul P. de pe lângă

Judecătoria Gherla, pentru săvârșirea infracțiunilor de ucidere din culpă, prev.de art.178 alin.1 și 2 C.penal și conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prev.de art.86 alin.1 din OUG 1. cu aplic.art.33 lit.b C.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul I. V. personal, asistat de apărător ales, av.Irina Danca, din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar, lipsă fiind partea civilă D. M. și părțile vătămate L. V., L. S., L. A., L. A., L. C. și L. C.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care, în instanță se prezintă apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat, av.Sabadîș M., din cadrul

Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar, care solicită acordarea onorariului parțial din oficiu pentru studierea dosarului și prezentarea la termenul de judecată.

Apărătorul inculpatului depune o caracterizare de la P. comunei G. în ceea ce-l privește pe inculpat.

Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.

Apărătorul inculpatului, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și rejudecând cauza, să se dispună, în principal, reindividualizarea pedepsei în sensul stabilirii unei pedepse mai ușoare cu reținerea circumstanței atenuante prev.de art.74 alin.1 lit.c C.penal și aplicarea art.76 C.penal, cu suspendarea sub supraveghere. În subsidiar, menținerea cuantumului pedepselor aplicate cu suspendarea sub supraveghere. Consideră că la stabilirea pedepselor nu au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare stabilite la art.72 C. S. a se avea în vedere conduita constant sinceră și cooperantă și atitudinea de recunoaștere și regret. Apreciază că este îndeplinită condiția prev.de art.86/1 alin.1 lit.c C.pr.pen., în sensul că pronunțarea condamnării va constitui pentru inculpat un avertisment. Înainte de comiterea infracțiunii, inculpatul a fost angajat la P. G., fiind cunoscut ca o persoană bine reintegrată în societate, cu un comportament adecvat și nu este consumator de băuturi alcoolice. Nu contestă că faptele inculpatului sunt grave însă, culpa îi aparține inculpatului în proporție de 50% . Inculpatul a observat victima în ultimul moment, fiind orbit de farurile autoturismului care încerca să-i semnalizeze pericolul astfel că nu a mai avut timp să frâneze sau să vireze în lateral. S. a se reține și condițiile în care a avut loc accidentul, respectiv, pe timp de noapte, pe carosabil umed, în timp ce iluminatul public nu funcționa, în timp ce nu avea viteză și rula în pantă, în timp ce victima era căzută pe carosabil în stare avansată de ebrietate.

Reprezentantul P., solicită respingerea recursului ca nefundat și menținerea hotărârii recurate. Arată că Tribunalul Cluj a admis apelul parchetului, a schimbat modalitatea de executare pentru că Judecătoria Gherla a dispus ca pedeapsa să fie executată sub supraveghere. Apreciază că soluția T.ui C. este temeinică și legală având în vedere că inculpatul a condus autoturismul fără a avea priceperea necesară, timp de trei luni, până când a provocat un accident de circulație. Cu toate că inculpatul nu avea permis de conducere, acesta a continuat să conducă. Cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Inculpatul I. V., având ultimul cuvânt, arată că regretă faptele săvârșite.

C U R T E A :

Prin sentința penală nr. 1771 din data de (...) pronunțată de

Judecătoria Gherla, în temeiul art.178, alin. 1 și 2 din Codul penal a fost condamnat pe inculpatul I. V., fiul lui natural și E., născut la data de (...) în

Mociu, jud. C., posesor al C.I. seria KX, nr. 2., eliberat de P. mun. G., CNP

1., cu domiciliul în comuna G., sat S. nr. 219, jud. C., fără antecedente penale, 8 clase, agricultor, necăsătorit, cetățenie română, la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă.

În temeiul art. 86 alin. 1 din OUG 1. modificată, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere.

În temeiul art. 33, litera a și b din Codul penal s-a constatat că cele două infracțiuni au fost săvârșite în concurs.

În temeiul art. 34, litera b din Codul penal au fost contopite pedepsele stabilite pentru cele două infracțiuni, alegând dintre aceste pedepse, pedeapsa cea mai grea și aplicând inculpatului pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare.

În temeiul art. 86/1 Codul penal a fost suspendară sub supraveghere executarea pedepsei pe durata termenului de încercare de 5 ani și în temeiul art. 359 alin. 1 din Codul de procedură penală i-a fost atrasă atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864 din Codul penal privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

În temeiul art. 86/3 alin. 1 Codul penal, instanța de fond a stabilit că, pe durata termenului de încercare de 5 ani, condamnatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la S. de probațiune de pe lângă Tribunalul Cluj, la datele fixate de consilierul de probațiune responsabil de caz; să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului demuncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

În temeiul art. 863 alin. 3 lit. e din Codul penal, instanța de fond a stabilit ca, pe perioada termenului de încercare de 5 ani, condamnatul să nu conducă nici un fel de autovehicul.

În temeiul art.357, alin. 2 lit. a din Codul de procedură penală s-a dedus din durata pedepsei aplicate perioada reținerii și a arestului preventiv, și anume (...)-(...).

În temeiul art. 350 alin. 1 instanța de fond a revocat măsura obligării acestuia de a nu părăsi țara de la data rămânerii definitive a sentinței penale.

În temeiul art. 71, alin. 2 din Codul penal i-au fost interzise inculpatului dreptul prevăzut la articolul 64, litera a teza a II-a din Codul penal.

În temeiul art. 71, alin.5 din Codul penal a fost suspendată executarea pedepsei accesorii constând în interzicerea dreptului prevăzut la art.64, litera a teza a II-a din Codul penal pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicate.

S-a constatat că în cauză s-au constituit părți civile în cursul urmăririi penale frații victimei - D. M., L. A., L. S., L. V., L. A., L. C. și L. C.

- cu suma de 12.000 lei (dintre care suma de 2.000 lei reprezintă daune materiale, iar suma de 10.000 lei reprezintă daune morale), iar pe parcursul judecării cauzei, înainte de citirea actului de sesizare au formulat precizări cu privire la daunele materiale solicitate, respectiv și-au majorat pretențiile la 2.600 lei.

În cursul judecării cauzei, după citirea actului de sesizare a formulat cerere de constituire de parte civilă și concubina victimei - M. A. cu suma de 1072,09 lei reprezentând cheltuieli de înmormântare.

În temeiul art. 14 și 346 din Codul de procedură penală raportat la art.999 din Codul civil a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată în cadrul procesului penal de către părțile civile D. M. cu domiciliul în B., nr.

945, jud. C., L. A., L. S., L. V., L. A., L. C. și L. C. - cu domiciliu în comuna

G., sat S. nr. 67, jud. C., toate cu domiciliul în Fizeșu Gherlii, nr. 64, jud. C. și în consecință, luând în considerare culpa de 50% reținută în sarcina inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, l-a obligat pe I. V. să plătească în favoarea fiecărei părți civile menționate în prezentul alineat suma de 140 lei cu titlul de daune materiale și suma de 500 lei cu titlul de daune morale.

În temeiul art. 15 alin. 2 din Codul de procedură penală instanța de fond a respins constituirea de parte civilă a numitei M. A.

În temeiul articolului 191, aliniatul 1 din Codul de procedură penală a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului în sumă de 2500 lei.

În temeiul art. 191 alin. 1 din Codul de procedură penală suma de

200 lei reprezentând onorariul apărătorului numit din oficiu în perioada urmăririi penale, avocat C. A., avansată din Fondul M.ui Justiției în favoarea Baroului C. a rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele :

I. V. locuiește în comuna G., sat S., județul C., împreună cu familia din care provine. De-a lungul timpului, pentru a se deplasa pe raza comunei, el a achiziționat mai multe autoturisme la prețuri mici, vehicule pe care le-a condus fără a fi obținut în prealabil permis de conducere.

În cursul anului 2008 a urmat pentru scurt timp cursurile unei școli de șoferi, însă le-a abandonat, considerând că are foarte mult de învățat pentru a obține permisul de șofer și că se poate descurca pe raza comunei de domiciliu, așa cum a văzut și la alte persoane. Astfel, încrezându-se în abilitățile de șofer dobândite în urma conducerii pe raza comunei de domiciliu a autovehiculelor cumpărate, I. V. nu a ținut cont nici de avertismentele organelor de poliție și nici de riscurile la care s-a expus și i-a expus pe ceilalți participanți la trafic prin conducerea autovehiculului. În plus, inculpatul cunoștea că mașinile cumpărate prezentau unele defecțiuni la sistemele de frânare, de iluminare și de direcție, pe care a încercat singur să le remedieze.

În data de 10 noiembrie 2008 s-a deplasat cu autovehiculul proprietate personală de la domiciliul său din localitatea S., județul C. până în localitatea C., județul C. - unde lucra, deplasarea efectuându-se peste deal, în afara drumurilor publice. La întoarcere, I. V. s-a întâlnit cu numitul B. R. care l-a rugat să treacă pe la ciobanul acestuia, pentru a-i duce mâncare. Astfel, s-a deplasat peste deal până la ciobanul angajat de către B. R., însă în continuare, pentru a ajunge mai repede acasă, inculpatul s-a deplasat pe drumul județean 1.. După ce a rulat aproximativ 100-150 m a fost oprit de un echipaj al poliției, care i-a solicitat actele lui de identitate și cele ale autovehiculului, fiind pe urmă condus la postul de poliție pentru verificări în ceea ce privește existența permisului de conducere.

Inculpatul a recunoscut că nu posedă permis de conducere, precum

și traseul pe care l-a parcurs, fapt pentru care i s-a întocmit dosar penal.

În data de (...), în jurul orelor 19.30, victima L. M. - aflat într-o stare avansată de ebrietate - a părăsit localul din S., județul C., deplasându-se pe lângă bicicletă. Acesta a căzut de mai multe ori pe traseul parcurs, inclusiv în locul în care s-a produs accidentul. Astfel, L. M. a căzut pe sensul de mers G. - G., iar bicicleta s-a răsturnat pe celălalt sens de mers.

De locul în care era căzut L. M., s-a apropiat autoturismul condus de martorul C. I., care a observat că pe sensul său de mers se află un obstacol, și a încetinit. A ocolit bicicleta și a oprit la o mică distanță de aceasta, intenționând să coboare din autovehicul și să se deplaseze la persoana pe care a văzut-o căzută pe celălalt sens de mers. Nu a reușit să iasă din autovehicul, deoarece a văzut o altă mașină, care se deplasa pe sensul de mers G. - G. și care se apropia de locul în care era căzută la pământ persoana respectivă.

A semnalizat cu farurile, alternând faza de drum cu faza de întâlnire, însă conducătorul celuilalt vehicul nu a înțeles semnificația semnalelor luminoase și a continuat deplasarea. Autoturismul condus de inculpatul I. V. nu avea viteză deoarece urca o pantă și în imediata apropiere era o ușoară curbă, după care drumul era în aliniament. Afară era noapte, iluminatul public nu funcționa, iar carosabilul era umed. Inculpatul nu l-a observat decât în ultimul moment pe L. M. pe carosabil, pe sensul său de deplasare și l-a accidentat. A oprit după câteva zeci de metri și s-a întors la locul faptei, fiind speriat de cele întâmplate. L-a anunțat pe martorul J. M. despre cele întâmplate, care a anunțat autoritățile, toți deplasându-se lângă victimă. Echipajul de ambulanță a sosit după aproximativ 40-45 de minute de la anunțul telefonic și a constatat decesul victimei.

Pentru reținerea situațiilor de fapt prezentate mai sus, instanța de fond a coroborat declarațiile inculpatului, în conformitate cu prevederile art. 69 Codul de procedură penală, cu declarațiile părți vătămate D. M., ale martorilor J. M., C. I., L. A., Roman V., C. R. C., D. B. C., L. L., C. V. și B.

R., date în cursul urmăririi penale și în cursul cercetării judecătorești, cu concluziile raportului de constatare medico-legală nr. 6788/III/38 din (...) emis de către I. C.-N., ale referatului de evaluare întocmit de S. de probațiune de pe lângă Tribunalul Cluj, ale dispozitivului alcooltest, ale procesului verbal de verificare tehnică, cu informațiile cuprinse în adresele S.ui public comunitar regim permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor nr. 106524/(...) și nr. 110003/(...).

Din declarațiile martorilor, fișele de cazier și referatul de evaluare al inculpatului a reieșit că acesta stă în localitatea S. împreună cu familia de proveniență. I. V. a avut un parcurs pro-social până în cursul anului 2008, de când a început să conducă autovehicule fără a poseda permis de conducere. El a fost încurajat în acest sens de exemplul oferit de alți consăteni, dar și de faptul că autovehiculele conduse erau ale lui și că obișnuia să le conducă pe o rază restrânsă, respectiv pe raza comunei de domiciliu. I. a condus în afara drumurilor publice, ulterior a condus și prin sat, încurajat de faptul că nu a pățit nimic (nu s-a accidentat, nu a accidentat pe nimeni și nu au fost luate măsuri împotriva sa - dosarele instrumentate de lucrătorii P. comunei G. au fost înaintate P. de pe lângă

Judecătoria Gherla, unul dintre acestea fiind soluționat după săvârșirea de către I. V. a infracțiunii de ucidere din culpă).

A. în vedere toate acestea, precum și faptul că nu a finalizat cursurile

școlii de șoferi la care s-a înscris, instanța apreciază ca fiind limitate cunoștințele teoretice ale lui I. V. și experiența sa de conducere a autovehiculelor.

Inculpatul a adoptat un comportament adecvat în comunitate, fiind cunoscut drept o persoană care nu consumă băuturi alcoolice, nu frecventează discotecile și pentru care statutul social este important și strâns legat de înfățișare, comportament, stare materială și implicare în muncă.

Experiența arestului preventiv a fost una tensionată pentru inculpat, care alături de regretul pentru comiterea faptei de ucidere din culpă a unui consătean a condus la accentuarea izolării sale sociale (este mai retras și rareori este văzut prin sat, atunci când muncește ocazional pe la săteni).

Raportat la starea de fapt reținută și la toate probele administrate și analizate anterior, instanța de fond a constatat că în drept:

Fapta inculpatului I. V., care, în data de 21 ianuarie 2009, în jurul orelor 1940 a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare (...) pe DJ

1., pe raza localității S., județul C., provocând prin încălcarea articolelor 10 și 20 alin. 1 din OUG 1. modificată, precum și a art. 147 alin. 3 din Regulamentul de aplicare a OUG 1., aprobat prin HG 1., un accident de circulație în urma căruia a decedat victima L. M., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută și pedepsită de art. 178 alin. 1 și 2 din Codul penal.

Fapta aceluiași inculpat I. V., care, în perioada noiembrie 2008 - ianuarie 2009, a condus autoturismul proprietate personală pe DJ 109 C, pe raza localității S., fără a poseda permis de conducere, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul ori a unui tramvai de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prevăzută și pedepsită de art. 86 alin. 1 din OUG 1. modificată, cu aplicare art. 41 alin. 2 din Codul penal.

Cu privire la reținerea ca fiind incidente în cauză a dispozițiilor art. 41 alin. 2 Codul penal, instanța consideră ca fiind îndeplinite cele trei condiții de existență ale infracțiunii continuate în cazul conducerii fărăpermis, respectiv unitate de subiect activ, unitate de rezoluție (decizia lui I. V. de a conduce autovehicule fără a poseda permis de conducere a fost suficient de determinată - în sensul că inculpatul a avut imaginea de ansamblu a activității sale ulterioare) și unitate de conținut al infracțiunii (fiecare acțiune de a conduce fără a avea permis autovehiculul realizează conținutul infracțiunii de conducere fără permis).

Întrucât inculpatul I. V. a săvârșit la data de 21 ianuarie 2009 infracțiunea de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin. 1 și 2 din

Codul penal, în timp ce conducea autoturismul proprietate personală fără a poseda permis de conducere, deci prin același act material mai multe infracțiuni, înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna dintre acestea, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 33 lit. b din Codul penal privind concursul de infracțiuni.

Întrucât, inculpatul I. V. a săvârșit mai multe infracțiuni înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele, în cauză sunt aplicabile și prevederile art. 33 lit. a din Codul penal, faptele fiind comise în concurs real.

Sub aspectul laturii obiective, elementul material al faptei de ucidere din culpă săvârșită de inculpatul I. V. s-a concretizat în acțiunea de a conduce un autovehicul și de a accidenta pe L. M., acțiune care a avut ca urmare imediată și în legătură de cauzalitate directă decesul victimei.

Sub același aspect, elementul material al faptei de conducere fără permis comisă de inculpatul I. V. a constat în conducerea autovehiculelor proprietate personală fără a poseda permis de conducere, acțiune care a avut de asemenea ca urmare imediată și în legătură de cauzalitate directă punerea în pericol a siguranței circulației.

În ceea ce privește latura subiectivă, inculpatul a acționat cu formele de vinovăție prevăzute de normele de incriminare, respectiv aceea a culpei cu previziune în cazul infracțiunii de ucidere din culpă, întrucât a prevăzut posibilitatea producerii rezultatului periculos (respectiv producerea unui accident), dar a sperat în mod ușuratic că acest rezultat nu se va produce, și a intenției indirecte în cazul infracțiunii de conducere fără permis, întrucât a prevăzut potențialul rezultat al faptelor lui - respectiv afectarea siguranței circulației și, deși nu a urmărit cauzarea unui asemenea rezultat, a acceptat producerea lui.

Cât privește reținerea în sarcina inculpatului L. O. a formei agravate a infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzute de art. 178 alin. 2 Cod penal, aceasta a fost impusă de modalitatea de săvârșire a infracțiunii, respectiv prin încălcarea unor prevederi legale - ale art. 10 și ale art. 20 alin. 1 din OUG 1. modificată, precum și ale art. 147 alin. 3 din Regulamentul de aplicare a OUG 1..

Potrivit art. 345 alin. 2 C.proc.pen., condamnarea se pronunță dacă fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de către inculpat. În prezenta cauză instanța constată întrunite aceste condiții, astfel că va condamna inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor de ucidere din culpă prevăzută și pedepsită de art. 178 alin. 1 și 2 Codul penal și de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prevăzută și pedepsită de art. 86 alin.

1 din OUG 1., cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal.

În vederea unei juste individualizări judiciare a pedepselor la care urmează să fie condamnat inculpatul și a modalității de executare a acestor pedepse, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prescrise de art. 72 C., respectiv, gradul de pericol socialconcret al infracțiunii săvârșite, modul și împrejurările concrete ale comiterii acesteia, precum și persoana inculpatului.

Astfel, instanța de fond a reținut că fapta de ucidere din culpă săvârșită de inculpatul I. V. prezintă un grad ridicat de pericol social, că acest inculpat nu a mai fost condamnat până în prezent, astfel cum rezultă din fișa de cazier atașată la dosar, că a recunoscut și și-a asumat responsabilitatea comiterii faptei pe tot parcursul desfășurării procesului penal.

A. în vedere concluziile raportului de constatare medico-legale a victimei, conform cărora alcoolemia acesteia a fost de 1,50 g/%0 (fila 52), dar mai ales poziția acesteia în momentul producerii accidentului - pe mijlocul carosabilului, așa cum rezultă din planșele fotografice, din declarațiile inculpatului și ale martorilor, instanța de fond a apreciat că L. M. a încălcat următoarele prevederi legale: cele ale art. 41 alin. 1 din OUG

1. („vehiculele și animalele, atunci când circulă pe drumurile publice pe care le este permis accesul, trebuie conduse pe partea din dreapta a drumului public, în sensul de circulație, cât mai aproape de marginea părții carosabile, cu respectarea semnificației semnalizării rutiere și a regulilor de circulație";), ale art. 63 alin. 5 din OUG 1. („vehiculul oprit sau staționat pe partea carosabilă trebuie așezat lângă și în paralel cu marginea acesteia, pe un singur rând, dacă printr-un alt mijloc de semnalizare nu se dispune altfel";), ale art. 70 alin. 3 din OUG 1. („Bicicletele și mopedele care circulă pe drumurile publice trebuie să fie echipate cu mijloace de iluminare și dispozitive reflectorizant-fluorescente. Este interzisă circulația acestora pe timp de noapte fără aceste mijloace și dispozitive în stare de funcționare";), ale art. 100 din Regulamentul de aplicare a OUG 1. („Vehiculele trebuie conduse numai pe drumurile, părțile carosabile, benzile sau pistele stabilite pentru categoria din care fac parte. În cazul în care pe drumurile publice nu sunt amenajate benzi sau piste speciale pentru mopede, biciclete și celelalte vehicule fără motor, acestea pot fi conduse și pe acostament în sensul de mers, dacă circulația se poate face fără pericol";), ale art. 115 din Regulamentul de aplicare a OUG 1. („Un vehicul poate fi oprit sau staționat cu toate luminile stinse, în locurile în care aceste manevre sunt permise, atunci când se afla: a) pe un drum iluminat, astfel încât vehiculul este vizibil de la o distanta de cel puțin 50 m; b) în afară părții carosabile, pe un acostament consolidat; c) în localități, la marginea părții carosabile, în cazul motocicletelor cu doua roti, fără ataș și a mopedelor, care nu sunt prevăzute cu sursa de energie";), ale art. 141 alin. 6 din Regulamentul de aplicare a OUG 1. („Nu este permisă staționarea pe partea carosabilă, în timpul nopții, a tractoarelor, a remorcilor, a mopedelor, a bicicletelor, a mașinilor și utilajelor autopropulsate utilizate în lucrări de construcții, agricole sau forestiere, a vehiculelor cu tracțiune animala ori a celor trase sau împinse cu mâna";) și ale art. 161 alin. 1 lit. f, p și r din Regulamentul de aplicare a

OUG 1. („să circule în timp ce se află sub influența alcoolului, a produselor ori substanțelor stupefiante sau a medicamentelor cu efecte similare acestora";, „să circule pe alte benzi decât cea de lângă bordura sau acostament, cu excepția cazurilor în care, înainte de intersecție, trebuie sa se încadreze regulamentar pentru efectuarea virajului la stânga";, „să circule fără a purta îmbrăcăminte cu elemente fluorescent-reflectorizante, de la lăsarea serii până în zorii zilei sau atunci când vizibilitatea este redusă";).

A. în vedere toate cele menționate anterior, instanța de fond a reținut în sarcina lui L. M. o culpă de 50% în producerea accidentului.

Pentru reținerea a unei culpe în proporție de 50% în sarcina inculpatului, instanța de fond a luat în considerare încălcarea de către acesta a dispozițiilor art. 10 din OUG 1. care interzice circulația pe drumurile publice a autovehiculelor care nu corespund din punct de vedere tehnic, ale art. 20 alin. 1 din OUG 1. care prevăd obligația conducătorilor de autovehicule de a poseda permis de conducere corespunzător și ale art. 147 alin. 3 din Regulamentul de aplicare a OUG 1. aprobat prin HG 1. cu privire la obligația conducătorilor de autovehicule de a verifica sistemul de lumini și semnalizare.

În plus, pentru reținerea unei culpe în sarcina inculpatului, instanța de fond a luat în considerare și influența/rolul pe care lipsa cunoștințelor teoretice și a experienței în conducere, implicit lipsa reflexelor au făcut ca I. V. să nu schițeze/efectueze niciun gest de evitare a obstacolului apărut în fața sa (nu a virat spre lateral în dreapta sau în stânga).

În schimb, pentru reținerea în sarcina lui I. V. doar a unei proporții de 50% din culpa săvârșirii infracțiunii de ucidere, instanța de fond a avut în vedere și circumstanțele producerii accidentului, respectiv faptul că inculpatul a fost orbit de lumina farurilor autovehiculului care încerca să îl atenționeze cu privire la existența unui obstacol pe sensul său de mers, că afară era noapte și iluminatul public nu funcționa, că era umed carosabilul, că autovehiculul rula în pantă, ușoară curbă și fără viteză (treapta a II-a) și cu luminile de întâlnire (se intersecta cu autoturismul martorului C. I.), dar mai ales că la scurtă distanță se afla pe sensul său de mers victima L. M., situație în care nu a avut posibilitatea efectivă de a observa obstacolul și de a frâna (chiar dacă frânele ar fi fost în stare bună de funcționare).

Știind că I. V. a fost atenționat de mai multe ori de către organele de poliție cu privire la faptul că nu posedă permis de conducere și, cu toate acestea, a continuat să conducă autovehicule despre care cunoștea, în plus, că nu corespund din punct de vedere tehnic pentru a rula pe drumurile publice, asumându-și astfel riscul de a fi implicat într-un accident de circulație, instanța de fond nu a reținut nicio circumstanță atenuantă.

A. în vedere aceste considerente, instanța de fond a apreciat că pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă pedeapsa de 3 ani închisoare este aptă de a asigura deopotrivă constrângerea inculpatului, cât

și atenționarea acestuia asupra necesității de a-și îndrepta conduita și de a nu mai comite infracțiuni în viitor.

În ceea ce privește fapta de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere săvârșită de inculpatul I. V., instanța de fond a constatat că aceasta prezintă un grad ridicat de pericol social, gravitatea faptei rezultând din repetarea comportamentului infracțional în ciuda avertismentelor organelor de poliție și a urmăririi lui penale anterioare.

La stabilirea cuantumului pedepsei pentru săvârșirea acestei infracțiuni, instanța de fond nu a reținut vreo circumstanță atenuantă judiciară pentru aceleași motive care au determinat adoptarea unei soluții similare în cazul săvârșirii infracțiunii de ucidere din culpă, respectiv repetitivitatea conduitei ilegale și ineficiența avertismentelor organelor judiciare, inclusiv lipsa efectului educativ al derulării unui proces penal

(parțial explicabilă prin derularea procedurilor în absența inculpatului).

A. în vedere aceste considerente, instanța de fond a apreciat că pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere pedeapsa de 3 ani închisoare este aptă de a asigura deopotrivă constrângerea inculpatului, cât și atenționarea acestuia asupra necesității de a-și îndrepta conduita și de a nu mai comite infracțiuni în viitor.

În temeiul art. 33 lit. b din Codul penal, conform căruia „când o acțiune sau inacțiune, săvârșită de aceeași persoană,datorită împrejurărilor în care a avut loc și a urmărilor pe care le-a produs, întrunește elementele mai multor infracțiuni";, instanța constată că cele două infracțiuni (ucidere din culpă și conducere fără permis) au fost săvârșite în concurs ideal.

În temeiul art. 33 lit. a teza I din Codul penal, conform căruia „când două sau mai multe infracțiuni au fost săvârșite de aceeași persoană, înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna dintre ele";, instanța de fond a constatat că cele două infracțiuni au fost săvârșite în concurs.

În temeiul art.34, lit. b din Codul penal au fost contopite pedepsele stabilite pentru cele două infracțiuni, alegând dintre aceste pedepse pe cea mai grea și a aplicat inculpatului pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei aplicate, având în vedere proporția culpei reținute în sarcina inculpatului (50%), faptul că I. V. nu a mai fost condamnat anterior, că s-a implicat de timpuriu în activități lucrative, că în prezent desfășoară una dintre acestea, că parcursul său a fost unul pro-social până în prezent, că a recunoscut, și-a asumat responsabilitatea și a regretat tot timpul comiterea faptelor

(provocarea accidentului, perioada arestului preventiv și derularea procesului penal l-au determinat să înțeleagă gravitatea infracțiunilor săvârșite și au afectat imaginea sa în comunitate, ducând la accentuarea izolării lui sociale), instanța apreciază că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia în regim de detenție.

Astfel, în temeiul art. 86/1 Codul penal a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei pe durata termenului de încercare de 5 ani și în temeiul art. 359 alin. 1 din Codul de procedură penală i-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor articolului 864 din Codul penal privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

În temeiul art. 86/3 alin. 1 Codul penal, instanța de fond a stabilit că, pe durata termenului de încercare de 5 ani, condamnatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:- să se prezinte la S. de probațiune de pe lângă Tribunalul Cluj, la datele fixate de consilierul de probațiune responsabil de caz; - să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; - să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; - să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

În temeiul art. 86/3 alin. 3 lit. e din Codul penal, instanța de fond a stabilit ca pe perioada termenului de încercare de 5 ani condamnatul să nu conducă niciun fel de autovehicule.

În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța de fond a reținut că natura faptelor săvârșite și ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatului duc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea dreptului de natură electorală prevăzut de art. 64 lit. a teza a II-a Codul penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, motiv pentru care exercitarea acestuia va fi interzisă pe durata executării pedepsei.

Instanța de fond nu a interzis dreptul de a alege, ci doar dreptul de a fi ales, având în vedere exigențele Curții Europene a Drepturilor Omului, reflectate în Hotărârea din 06 octombrie 2005 în cauza Hirst împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de N., în care curtea a apreciat, păstrând linia stabilită prin decizia S. și P. împotriva României, că nu se impune interzicerea ope legis a drepturilor electorale, aceasta trebuie să fie dispusă în funcție de natura faptei sau de gravitatea acesteia. Or, faptele care au făcut obiectul prezentei cauze nu are conotație electorală, astfel că instanța apreciază că nu se impune interzicerea dreptului de a alege. Dreptul de a fi ales se impune a fi interzis deoarece condamnatul I. V. nu ar putea reprezenta un model de conduită pentru concetățenii săi față de care alege să aibă comportamentul anterior analizat.

În consecință, în temeiul art. 71 alin.l 2 din Codul penal instanța de fond a interzis inculpatului dreptul prevăzut la art. 64, lit.a teza a II-a din Codul penal, iar în temeiul art. 71 alin. 5 din Codul penal a suspendat executarea pedepsei accesorii constând în interzicerea dreptului prevăzut la art.64 lit. a teza a II-a din Codul penal pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicate.

Instanța de fond a constatat că prin ordonanța din data de (...) din dosarul penal nr. 142/P/2009 a P. municipiului G., a fost luată față de inculpatul I. V. măsura preventivă a reținerii pentru 24 de ore începând cu data de (...) orele 1700, iar prin Î. penală nr. 2/2009 a Judecătoriei G. s-a dispus arestarea preventivă a lui începând cu data de (...). Pe parcursul judecării cauzei a fost menținută privarea de libertate până în data de (...), când măsura privativă de libertate a fost înlocuită cu una restrictivă de libertate, respectiv cu obligarea de a nu părăsi țara. Astfel, în temeiul art.357, alin.2 lit. a din Codul de procedură penală a dedus din durata pedepsei aplicate de 3 ani închisoare perioada reținerii și a arestului preventiv, și anume (...)-(...).

În temeiul art.350 alin. 1 instanța de fond a revocat măsura obligării acestuia de a nu părăsi țara de la data rămânerii definitive a hotărârii penale.

Cu privire la latura civilă, instanța de fond a constatat că în cauză s- au constituit părți civile în cursul urmăririi penale frații victimei - D. M., L. A., L. S., L. V., L. A., L. C. și L. C. - cu suma de 12.000 lei (dintre care suma de 2.000 lei reprezintă daune materiale, iar suma de 10.000 lei reprezintă daune morale), iar pe parcursul judecării cauzei, înainte de citirea actului de sesizare au formulat precizări cu privire la daunele materiale solicitate, respectiv și-au majorat pretențiile la 2.600 lei.

A. în vedere faptul că, așa cum reiese din înscrisurile depuse la dosar și din audierea părților, frații victimei au contribuit la cheltuielile de înmormântare ale acesteia, că ajutorul financiar din partea autorităților locale a revenit concubinei lui L. M. și luând în considerare costurile medii ale ridicării unui monument funerar, instanța de fond a apreciat suma de

1960 lei ca fiind suficientă pentru acoperirea cheltuielilor solicitate de părțile civile. A. în vedere gradul culpei reținute în sarcina inculpatului în producerea accidentului (50%) instanța de fond a acordat despăgubiri materiale părților civile pentru suma de 980 lei.

Cu privire la suma solicitată de părțile civile cu titlu de daune morale, instanța de fond a apreciat că acordarea de daune morale pentru prejudiciul suferit de părțile vătămate este justificată, iar la stabilirea acestor daune, instanța de fond a avut în vedere durerea cauzată acestora de dispariția fratelui. Luând în considerare aceste criterii, deși nici o viațănu poate fi evaluată material, instanța de fond a apreciat că o sumă de

7.000 lei ar fi suficientă și echitabilă pentru repararea prejudiciului moral suferit de D. M., L. A., L. S., L. V., L. A., L. C. și L. C. A. în vedere gradul culpei reținute în sarcina inculpatului în producerea accidentului (50%) instanța de fond a acordat despăgubiri morale părților civile pentru suma de 3.500 lei.

În temeiul art.14 și 346 din Codul de procedură penală raportat la art. 999 din Codul civil a admis în parte acțiunea civilă formulată în cadrul procesului penal de către părțile civile D. M. cu domiciliul în B., nr. 945, jud. C., L. A., L. S., L. V., L. A., L. C. și L. C. - cu domiciliu în comuna G., sat S. nr. 67, jud. C., și, în consecință, luând în considerare culpa de 50% reținută în sarcina inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, l-a obligat pe I. V. să plătească în favoarea fiecărei părți civile menționate în prezentul alineat suma de 140 lei cu titlul de daune materiale și suma de 500 lei cu titlul de daune morale.

A. în vedere prevederile art. 15 alin. 2 din Codul de procedură penală

(constituirea de parte civilă se poate face în cursul urmăririi penale, precum și în fața instanței de judecată, până la citirea actului de sesizare), faptul că numita M. A. - în calitate de concubină a victimei - a solicitat suma de

1.072,09 lei reprezentând cheltuieli de înmormântare, dar mai ales că P. comunei G. i-a acordat un ajutor de înmormântare în sumă de 1000 lei, instanța de fond a respins constituirea de parte civilă a numitei M. A.

Prin decizia penală nr. 169 pronunțată la data de 18 aprilie 2011 de Tribunalul Cluj s-a admis apelul parchetului, desființând-se în parte sentința atacată cu privire la modalitatea de reindividualizare a executării pedepsei și aplicarea art. 350 alin. 1 C.pr.penală.

Rejudecând în aceste limite, instanța de apel a menținut pedepsele aplicate, modul de contopire și a dispus ca pedeapsa rezultată de 3 ani închisoare să se facă în regim de detenție, cu aplicarea disp. art. 71 și art. 64 lit.a teza a II-a Cod penal.

S-au menținut restul dispozițiilor hotărârii atacate, iar recursul inculpatului a fost respins ca nefondat.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul I. V. solicitândadmiterea acestuia, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza să se dispună, în principal, reindividualizarea pedepsei în sensul reducerii pedepsei prin reținerea circumstanței atenuante prev. de art. 74 lit. c Cod penal și suspendarea sub supraveghere, iar în subsidiar, menținerea hotărârii instanței de fond.

În motivarea recursului s-a arătat că inculpatul a avut o conduită constant sinceră, cooperantă, de recunoaștere și de regret, că în cauză sunt îndeplinite condițiile privind suspendarea pedepsei sub supraveghere, iar instanța a reținut culpa comună în producerea accidentului.

Recursul declarat în cauză este fondat.

În baza probelor administrate în cauză s-a reținut o corectă stare de fapt, dându-se acesteia o încadrare juridică corespunzătoare, vinovăția inculpatului fiind stabilită în afara oricărui dubiu.

În mod temeinic instanța de apel a apreciat că raportat la scopul pedepsei, așa cum este definit în art. 52 Cod penal, atitudinea inculpatului care a continuat să conducă autovehiculul pe drumurile publice după eliberarea din arest, la durata în timp a activității infracționale, reeducareainculpatului se poate face numai prin executarea pedepsei în regim de detenție.

A. în vedere proporția culpei reținută în sarcina inculpatului (50 %), lipsa antecedentelor penale, recunoașterea, regretul comiterii faptei, Curtea apreciază că pedepsele aplicate de câte 3 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art. 178 alin. 1 și 2 Cod penal și respectiv conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere prev. de art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 1. cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, sunt exagerat de mari în raport de gradul social de pericolul concret.

Așa fiind, în temeiul art. 385/15 pct. 2 lit. d C.pr.penală, Curtea va admite recursul inculpatului, va casa hotărârile atacate cu privire la cuantumul pedepselor aplicate și rejudecând în aceste limite, va reduce pedepsele aplicate inculpatului I. V. la 2 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art. 178 alin.1 și 2 Cod penal și la

1 an si 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere prev.de art. 86 alin.1 din O.U.G. nr. 1., cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal.

Conform art. 33 lit. b Cod penal se vor contopi cele două pedepse urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 lit. a teza a II-a Cod penal. cu executare în regim de detenție.

Curtea va menține restul dispozițiilor deciziei atacate și va deduce potrivit art. 88 Cod penal din pedeapsa aplicată arestul preventiv din perioada (...) - (...).

Văzând și dispozițiile art. 193 alin. 3 C.pr.penală

PENTRU ACESTE M.IVE, ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Admite recursul declarat de inculpatul I. V., împotriva deciziei penale nr. 169/A din 18 aprilie 2011 a T.ui C., pe care o casează împreună cu sentința penala nr. 1771 din 5 noiembrie 2010 a Judecătoriei G. numai cu privire la cuantumul pedepselor aplicate.

Rejudecând, reduce pedepsele aplicate inculpatului I. V., fiul lui N. si

E., nasc.la (...) în Mociu, jud. C., la 2 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de ucidere din culpă prev. si ped. de art. 178 alin. 1 și2 Cod penal și la 1 an si 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de conducere pe drumurile publice fără permis de conducere prev. si ped. de art. 86 alin.1 din O.U.G. nr.1., cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal.

Contopește aceste pedepse in pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare cu executare în regim de detenție.

Aplică art. 71, 64 lit.a teza a-II-a Cod penal.

Menține restul dispozițiilor deciziei atacate.

Deduce arestul preventiv din (...) până la (...)

Stabilește suma de 50 lei onorar avocațial parțial ce se va avansa din

FMJ.

Cheltuielile judiciare rămân in sarcina statului

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din data de 28 iunie 2011.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,

I. M. V. V. A. L. H.

GREFIER, Pt.L. S. înc.odihnă semnează PRIM-GREFIER, M. T.

Red.V.V.A. Dact.H.C./3 ex./(...). Jud.fond:M. D.A.; Jud.apel:S. S.,L. Firicel;

← Decizia penală nr. 1735/2011, Curtea de Apel Cluj		Sentința penală nr. 98/2011, Curtea de Apel Cluj →

Decizia penală nr. 1110/2011, Curtea de Apel Cluj

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 1110/2011, Curtea de Apel Cluj