Decizia penală nr. 1117/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M A N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)/a7
DECIZIA PENALĂ NR. 1117/R/2011
Ședința publică din 28 iunie 2011
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE : I. M. , judecător
JUDECĂTORI : V. V. A.
: L. H.
G. : L. S.
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D. de I. a I. de C. O. și T. - S. T. C. - reprezentat prin P. - L. C.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpata I. C., împotriva încheierii din data de 15 iunie 2011, pronunțată în dosar nr.(...) al T.ui M., prin care s-a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar, inculpata fiind trimisă în judecată prin rechizitoriul întocmit la data de 29 noiembrie 2010 în dosarul nr. 32-D/P/2009, D.I.I.C.O.T. - Biroul T. M., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 290 cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal-ambele cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpata I. C., aflată în stare de arest, asistată de apărător desemnat din oficiu, av.Leahu M., din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Apărătorul inculpatei, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună, admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, apreciind că sunt întrunite condițiile de admisibilitate în principiu. Consideră că după trecerea unui interval de timp, rezonanța negativă s-a diminuat foarte mult iar după șase luni de arest nu s-au adus probe din care să rezulte că inculpata s-ar sustrage de la cercetare dacă ar fi cercetată în stare de libertate. Mai mult, coinculpatul M. este cercetat în stare de libertate. I. nu are interes să se sustragă de la judecată, ea va respecta obligațiile ce-i vor fi impuse. Cu onorar din FMJ.
Reprezentantul Parchetului, solicită respingerea recursului declarat de inculpată ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a încheierii atacate, apreciind că instanța de fond, în mod justificat a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar întrucât nu există suficiente garanții că scopul măsurii preventive poate fi asigurat prin punerea în libertate a inculpatei. I. s-a sustras de la cercetarea penală și există temeri serioase că în libertate, aceasta va încerca să părăsească țara cu atât mai mult cu cât nu are un domiciliu stabil în țară. Pentru toate aceste motive, solicită respingerea recursului. Cu obligarea inculpatei la plata cheltuielilor judiciare către stat.
I. I. C., având ultimul cuvânt, solicită cercetarea în stare de libertate prin înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, menționând că se va supune tuturor condițiilor impuse de instanță.
C U R T E A :
Prin încheierea penală pronunțată la data de 15 iunie 2011 de Tribunalul Maramureș s-a respins ca nefondată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpata I. C. M.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:
Prin rechizitoriul întocmit la data de 29 noiembrie 2010 în dosarul nr.
32-D/P/2009, D.I.I.C.O.T. - Biroul T. M. a dispus trimiterea în judecată a inculpatei I. C. M. (fost P., alte nume L., N.)- arestată în lipsă, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea nr.
678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 290 cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal-ambele cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
Prin încheierea penală nr.162 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al
T.ui M. s-a dispus arestarea preventivă în lipsă a inculpatei I. C. M. pe timp de 30 zile, cu începere de la data punerii în executare a mandatului de arestare ce s-a emis în baza acestei încheieri, pentru comiterea infracțiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea nr.
678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
Prin încheierea penală din data de (...) pronunțată în dosarul nr. (...), tribunalul a dispus punerea în executare a mandatului de arestare nr. 1. din (...), emis în lipsă, în dosarul nr. (...) pe numele inculpatei, măsura arestării preventive a inculpatei fiind pusă în executare pe o durată de 30 de zile, cu începere de la data de (...) până la data de (...) inclusiv.
În considerentele încheierii penale din 162/(...) prin care s-a dispus arestarea preventivă în lipsă a inculpatei I. C. M., s-a reținut faptul că, în speță, din ansamblul probator administrat în cauză până la acel moment rezulta existența unor indicii care să justifice presupunerea că în perioada iulie 2008 - februarie 2009 împreună cu concubinul său, inculpatul M. V. M. (la acel moment arestat preventiv) ajutați și de alte persoane, a recrutat prin înșelăciune mai multe tinere majore de pe raza județului M. și Sălaj cărora le-a asigurat apoi transportul în Cipru unde le-au exploatat sexual în beneficiul său. S-a invocat de către inculpată și concubinul său, în acțiunile lor de racolare a victimelor, posibilitatea oferirii unor locuri de muncă decente (barman, ospătar) și bine remunerate la un bar din localitatea cipriotă Limassol despre care au afirmat că le aparține. Au folosit metode de convingere eficiente, incluzând albume foto și contracte de muncă redactate computerizat în limba română, în care se specifica expres că practicarea prostituției este interzisă.
Cerința esențială pentru luarea măsurii preventive a arestării inculpatei a fost cea prevăzută de dispozițiile art.148 Cod procedură penală cu referire la art.143 Cod procedură penală, respectiv existența probelor sau a indiciilor temeinice că inculpata a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală precum și a unuia din cazurile prevăzute de art.148 lit.a și f Cod procedură penală. Aceste dispoziții legale se circumscriu și dispozițiilor art.5 paragraful 1 lit.c din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, prevederi în sensul cărora privarea de libertateeste admisă atunci când ea este făcută pentru că există motive plauzibile de a se bănui o persoană de săvârșirea unei infracțiuni.
Din toate probele administrate până la sesizarea instanței cu propunere de arestare preventivă, tribunalul a reținut că există indicii temeinice care confirmă presupunerea rezonabilă că inculpata ar fi comis faptele pentru care este cercetată și că sunt incidente doar o parte din temeiurile arestării preventive invocate în propunerea formulată, respectiv cele prev. de art. 148 lit. a și f din Codul de procedură penală.
T. a apreciat, în acel moment procesual, că în raport de actele de la dosar, nu există suficiente date care să conducă la concluzia că ar fi incidente în cauza de față și prev. art.148 lit.b și e din Codul de procedură penal, motiv pentru care aceste temeiuri nu au fost reținute.
În schimb a reținut că sunt incidente dispozițiile art. 148 lit.a Cod de procedură penală, întrucât inculpata, deși i s-a adus la cunoștință personal, telefonic, la data de (...) de către organele de urmărire penală că este învinuită de comiterea infracțiunii de trafic de persoane în forma prevăzută de art.12 alin.1 și 2 lit.a din Legea nr.678/2001, solicitându-i-se să se prezinte până la data de (...) în țară în vederea clarificării situației sale în cauză, nu a dat curs acesteia, exact în perioada respectivă procurându-și un act medical emanând de la un medic din Cipru, în scopul de a se sustrage de la urmărirea penală.
De asemenea, s-a apreciat de către instanță că este incident și temeiul prev. de art.148 lit.f din Codul de procedură penală pentru că infracțiunea pentru care inculpata este cercetată este pedepsită de lege cu închisoare mai mare de 4 ani și lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Analizând cererea de liberare provizorie prin prisma dispozițiilor art. 1602 Cod procedură penal și următoarele, tribunalul a reținut următoarele: Potrivit art. 1602 Cod procedură penală liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani. Alin. 2 al art. 1602 Cod procedură penală prevede că liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte. Deși aceste condiții sunt impuse de lege ca și condiții de admisibilitate în principiu a cererii, în conformitate cu exigențele impuse de C., pe tărâmul art.6, vor fi analizate în contextul verificării temeiniciei cererii formulate de inculpata I. C. M. T. a reținut că în cauză arestarea preventivă a inculpatei s-a dispus în lipsă, reținându-se incidența dispozițiilor art. 148 lit. a și f C.pr.pen., respectiv faptul că, deși i s-a adus la cunoștință personal, telefonic, la data de (...) de către organele de urmărire penală că este învinuită de comiterea infracțiunii de trafic de persoane în forma prevăzută de art.12 alin.1 și 2 lit.a din Legea nr.678/2001, solicitându-i-se să se prezinte până la data de (...) în țară în vederea clarificării situației sale în cauză, nu a dat curs acesteia, exact în perioada respectivă procurându-și un act medical emanând de la un medic din Cipru, în scopul de a se sustrage de la urmărirea penală și de asemenea, pentru că infracțiunea pentru care inculpata este cercetată, este pedepsită de lege cu închisoare mai mare de 4ani și lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. T. a reținut că potrivit dispozițiilor art. 136 alin. 2 din Cod procedură penală, scopul măsurilor preventive poate fi realizat și prin liberarea sub control judiciar, instanța este datoare însă în această situație să verifice, dacă o astfel de măsură nu aduce atingere scopului măsurii preventive, în concret bunei desfășurări a procesului penal. T. a apreciat că în cadrul acestei analize, nu poate proceda la o reapreciere a temeiurilor care au stat la baza arestării preventive, în special la o reapreciere a gradului de pericol social pentru ordinea publică avut în vedere de judecător la măsurii luării, ci de a verifica dacă la acest moment procesual în raport de scopurile măsurile preventive impuse de art. 136 Cod procedură penală, liberarea provizorie sub control judiciar este oportună și oferă suficiente garanții că buna desfășurare a procesului poate fi realizată și prin luarea unei astfel de măsuri procesuale alternative măsurii arestării preventive. Având în vedere circumstanțele concrete în care se presupune că au fost comise faptele pentru care inculpata este cercetată, în raport de gradul de pericol social concret al unor asemenea fapte, implicarea unui număr mare de persoane pentru care este cercetată inculpata împreună cu coinculpatul M. V. M. în prezentul dosar, tribunalul a considerat că cererea formulată de inculpata I. C. M. de acordare a liberării sub control judiciar nu este întemeiată, obligațiile ce ar putea fi stabilite în conținutul acestei măsuri în sarcina inculpatei nu sunt de natură a asigura garanțiile suficiente necesare pentru buna desfășurare a procesului penal în acest moment. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpata I. C. M. solicitând admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, să se dispună admiterea cererii de liberare sub control judiciar. În motivarea recursului s-a arătat că în cauză sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate în principiu, iar după trecerea unui interval de timp, rezonanța negativă a faptelor s-a diminuat, iar în prezent nu există probe din care să rezulte că inculpata s-ar sustrage de la cercetare dacă ar fi lăsată în libertate. Recursul declarat în cauză este nefondat. Potrivit art. 5 paragraful 1 lit. c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, o persoană poate fi privată de libertate în vederea aducerii sale în fața autorităților judiciare competente atunci când există suspiciuni rezonabile că a săvârșit o infracțiune sau când există motive temeinice de a se crede în necesitatea de a o împiedica să comită o nouă infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia. Din actele și lucrările dosarului de urmărire penală rezultă indicii temeinice care justifică presupunerea rezonabilă că inculpata a comis infracțiunile pentru care este cercetată. Curtea reține că existența unor motive plauzibile de a se bănui că inculpata a comis o infracțiune este o condiție pentru luarea și menținerea măsurii preventive atunci când lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică ori există riscul de obstrucționare a justiției sau de sustrage a inculpatului de la procedurile judiciare. În ce privește pericolul pentru ordinea publică este evident că prin gravitatea lor deosebită și reacția publicului la săvârșirea lor, infracțiunile comise de inculpată pot să suscite o tulburare socială de natură să justifice o detenție provizorie. Acest element poate fi apreciat ca pertinent șisuficient, întrucât se bazează pe fapte de natură să arate că lăsarea inculpatei în libertate ar tulbura în mod real ordinea publică. Pe de altă parte, ingerința în dreptul la libertatea persoanei nu este arbitrară, ci proporțională cu gravitatea acuzațiilor formulate împotriva inculpatei și cu scopul urmărit prin luarea măsurii. În mod legal și temeinic instanța de fond a apreciat că nu există suficiente garanții că scopul măsurii preventive poate fi asigurat prin punerea în libertate a inculpatei, în condițiile în care aceasta s-a sustras de la cercetarea penală și există temeiuri serioase că odată aflată în libertate va încerca să părăsească țara, cu atât mai mult cu cât nu are un domiciliu stabil în țară. Așa fiind, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b C.pr.penală, Curtea va respinge recursul inculpatei ca nefondat, obligându-o, conform art. 192 alin. 2 C.pr.penală la 300 lei în favoarea statului, reprezentând cheltuieli judiciare și onorariu avocațial în recurs. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII D E C I D E : Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata I. C. M. împotriva încheierii penale din 15 iunie 2011 a T.ui M.. Stabilește în favoarea Baroului de A. C. suma de 100 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorar avocațial. Decizia este definitivă. Dată și pronunțată în ședința publică din data de 28 iunie 2011 . PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, I. M. V. V. A. L. H. Red.V.V.A. Dact.H.C./4 ex./(...). Jud.fond: A. C.Violeta; G., Pt.L. S., înc.odihnă semnează PRIM-G., M. T.
| ← Decizia penală nr. 2073/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 104/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
