Sentința penală nr. 76/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A CURTEA DE A.
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
SENTINȚA PENALĂ NR. 76/2011
Ședința publică din data de 1 iulie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: L. M.- judecător GREFIER : M. N.
Ministerul Public, P. de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin
PROCUROR: VIOLETA TRĂISTARU
S-a luat spre pronunțare plângerea formulată de petentul R. R. împotriva soluțiilor pronunțate în dosarul nr. 60/P/2009 și dosar nr. 413/II/2/2011 ale P.ui de pe lângă Curtea de A. C., având ca obiect plângere împotriva rezoluției procurorului.
La apelul nominal făcut în ședință publică constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, Dezbaterea cauzei a avut loc în ședința publică din data de 27 iunie 2011, cursul dezbaterilor și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 1 iulie 2011.
C U R T E A:
Prin plângerea înregistrată sub nr.de mai sus și precizată în ședința publică din data de 27 iunie 2011 petentul R. R. a solicitat în principal pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se dispună admiterea plângerii sale, cu consecința reținerii cauzei spre judecare sau în subsidiar desființarea dispoziției de neîncepere a urmăririi penale cuprinse în rechizitoriul din dosarul nr.60/P/2009 al P. de pe lângă Curtea de A. C. din data de (...)1, menținută prin R. din data de 10 mai 2011 a procurorului general al P.ui de pe lângă Curtea de A. C. și trimitere cauzei la procuror în vederea începerea urmăririi penale față de făptuitoarele A. S. L. pentru infracțiunea de înșelăciune prev.de art.215 C.penal și J. D. C. pentru complicitate la înșelăciune, fals în înscrisuri sub semnătură privată, uz de fals și evaziune fiscală.
Petentul a mai solicitat în plângerea adresată instanței să se dispună extinderea urmăririi penale și față de numiții I. N. I., A. N. P. și M. Ș., judecători la T. pentru minori B. și M. L., R. T. și D. R., judecători la Curtea de A. B. pentru complicitate la infracțiunile de fals, uz de fals, evaziune fiscală.
În motivarea plângerii sale petentul a arătat că există fapte și împrejurări noi care dovedesc existența infracțiunilor reclamate.
Referitor la acordarea unor cheltuieli de judecată în baza unor chitanțe stornate și a unor împuterniciri avocațiale nesemnate de părți s-a arătat că făptuitoarea J. D. a declarat la (...)1 că în dosarul nr.(...) al C.i de A. B. instanța a solicitat avocatei A. S. să depună la dosar dovezile de stornare, iar ulterior a adoptat o hotărâre prin care a respins pretențiile lui R. R., ceea ce demonstrează complicitatea făptuitorilor M. L., R. T. și D. R., judecători la Curtea de A. B.
Tot J. D. C. a declarat că a semnat contractele de asistență juridică cu A. S. și împuternicirile avocațiale abia în luna iulie 2008, când a venit în țară, până atunci acestea fiind semnate de mama sa, care avea împuternicirea verbală a făptuitoarei J..
Referitor la cheltuielile de judecată, se face trimitere la declarația făptuitoarei J. D.n C. potrivit căreia aceasta a arătat că stabilea cu avocata o sumă ca onorariu, pe care o plătea urmând ca avocata să-i restituie o sumă de bani prin stornare și că nu știe dacă avocata a depus sau nu documentele de stornare în dosarele în care se judeca cu petentul R. R..
Petentul a depus la dosarul cauzei la data de 25 mai 2011 plângere împotriva soluției de neîncepere a urmăririi penale (f.39-78), note precizătoare la data de 22 iunie 2011 (f.86-118) și concluzii scrise la data de 30 iunie 2011 (f.119-186).
Concluziile petentului cu ocazia dezbaterii pe fond a cauzei sunt redate în încheierea de amânare a pronunțării din data de 27 iunie 2011.
Verificând rezoluția atacată, pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, conform prevederilor art.2781 alin.7 C.pr.pen., curtea constată că plângerea formulată este fondată în parte și o va admite pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Astfel, se constată că în dosarul nr.60/P/2009 al P.ui de pe lângă Curtea de A. C. s-au efectuat cercetări față de A. S. L. și J. D. C. sub aspectul comiterii mai multor infracțiuni.
Prin rechizitoriul din data de 4 aprilie 2011 din dosar nr.60/P/2009 al P.ui de pe lângă Curtea de A. C. s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei A. S. L. pentru săvârșirea infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată prev.de art.290 cu aplicarea art.41 alin.2 C.penal, evaziune fiscală în formă continuată prev.de art.9 alin.1 lit.b din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.41 alin.2 C.penal, 2 infracțiuni de sustragere de înscrisuri prev.de art.242 alin.1 C.penal, și a infracțiunilor prev.de art.7 alin.2 din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.41 alin.2 C.penal și art.4 din Legea nr.241/2005, toate cu aplicarea art.33 lit.a C.penal.
Prin același rechizitoriu s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de A. S. L. pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune, fals intelectual și uz de fals, prev.de art.215, art.289 și 291 C.penal, în temeiul art.10 lit.d C.pr.pen., reținându-se că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor reclamate. De asemenea s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de J. D. C. pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la înșelăciune, fals în înscrisuri sub semnătură privată, uz de fals și evaziune fiscală prev.de art.26 C.penal rap.la art.215, 290 și 291 C.penal și art.9 alin.1 lit.b din Legea nr.241/2005, în temeiul art.10 lit.a și d C.pr.pen., reținându-se că faptele de prezentare a unor chitanțe în instanță cu numere identice în mai multe dosare au fost comise de inculpata A. și că nu sunt întrunite elementele constitutive ale celorlalte infracțiuni reclamate.
Procurorul a reținut că nu se impune începerea urmăririi penale față de numita J. D. C. pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la înșelăciune, fals în înscrisuri sub semnătură privată, uz de fals și evaziune fiscală prev.de art.26 C.penal rap.la art.215, 290 și 291 C.penal și art.9 alin.1 lit.b din Legea nr.241/2005, deoarece lipsește latura subiectivă a infracțiunii, și anume intenția făptuitoarei J., întrucât aceasta în toate demersurile sale a fost asigurată de inculpata A. S. L., care îi asigura asistența juridică în diferite procese, că tot ceea ce face este în conformitate cu legea. Inculpata A. i-a comunicat că plata și stornarea ulterioară a onorariului de avocat este o practică legală, respectiv i-a cerut să semneze mai multe împuterniciri avocațiale în alb, arătând că le va completa ea, inculpata A., cu datele necesare. Faptele de prezentare a unor chitanțe în instanță cu numere identice în mai multe dosare au fost comise de inculpata A.
În ceea ce privește infracțiunile de înșelăciune, fals intelectual și uz de fals prev.de art.215, 289 și 291 C.penal, presupus comise de inculpata A., s-a arătat că lipsește latura obiectivă a infracțiunii de înșelăciune, subiectul activ calificat al infracțiunii de fals intelectual, iar conținutul infracțiunii de uz de fals este absorbit de infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, infracțiune pentru care inculpata A. este trimisă în judecată.
Plângerea petentului R. R. împotriva acestei soluții a fost respinsă de procurorul general al C.i de A. C. la data de 10 mai 2011, cu motivarea în esență că situația reclamată de petent nu este de resortul organelor penale, el trebuia să ridice problema onorariului de succes sau a disproporției onorariului raportat la obiectul cauzei în fața instanțelor civile în care s-a judecat cu fosta sa soție J. D. C., instanța civilă putând să înlăture onorariul de succes sau să reducă celelalte onorarii.
Instanța analizând actele din dosarul nr.60/P/2009 al P.ui de pe lângă Curtea de A. C. constată că soluția adoptată de procuror este temeinică și legală în ceea ce privește neînceperea urmăririi penale față de A. S. L. pentru infracțiunile de fals intelectual prev.de art.289 Cod penal și uz de fals prev.de art.291 Cod penal respectiv neînceperea urmăririi penale față de J. D. C. pentru complicitate la uz de fals și evaziune fiscală, prev.de art.26 rap.la art.290 Cod penal și art.9 alin.1 lit.b din Legea nr.241/2005, dar se constată existența de indicii de săvârșire a infracțiunilor de înșelăciune, prev.de art.215 alin.1 Cod penal de către făptuitoarea A. S. L., respectiv complicitate la înșelăciune prev.de art.26 rap.la art.215 alin.1
Cod penal de către făptuitoarea J. D. C.
Astfel, în mod corect procurorul a verificat aspectele ce puteau primi relevanță sub aspectul existenței infracțiunilor de fals intelectual prev.de art.289
Cod penal și uz de fals prev.de art.291 Cod penal respectiv complicitate la uz de fals și evaziune fiscală, prev.de art.26 rap.la art.290 Cod penal și art.9 alin.1 lit.b din Legea nr.241/2005 și al îndepliniri tuturor cerințelor legale pentru antrenarea răspunderii penale a făptuitoarelor, constatând că lipsește subiectul activ calificat al infracțiunii de fals intelectual, iar infracțiunea de uz de fals este absorbită de infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată pentru care A. S. L. a fost trimisă în judecată; respectiv prezentarea în instanță a unor chitanțe cu numere identice în mai multe dosare a fost comisă de A. S. L. și nu de J. D. C.
În condițiile mai sus descrise, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor de fals intelectual prev.de art.289 Cod penal și uz de fals prev.de art.291 Cod penal respectiv neexistând faptele de complicitate la uz de fals și evaziune fiscală, prev.de art.26 rap.la art.290 Cod penal și art.9 alin.1 lit.b din Legea nr.241/2005, nu poate fi antrenată răspunderea penală a făptuitoarelor A. S. L. și J. D. C. pentru aceste infracțiuni.
În ceea ce privește însă infracțiunile de înșelăciune prev.de art.215 Cod penal presupus comisă de A. S. L., respectiv complicitate la înșelăciune, presupus comisă de J. D. C., se constată că există indicii de comitere a acestor fapte.
Audiată fiind la data de 20 august 2010, făptuitoarea J. D. C. a declarat (f.167-170) că la sfatul mamei sale a angajat-o în anul 2008 ca avocată pe A. S. L. pentru derularea mai multor procese legate de custodia fiicei sale minore și că „. A. S. L. ne-a spus că vrea să ne ajute în ceea ce privește modul de achitare a onorariilor și a arătat că există un sistem de stornare a onorariilor în sensul că noi facem un contract provizoriu prin care stabileam o sumă ca onorariu pe care o achitam, urmând ca aceasta (avocata -.) să ne restituie o parte din această sumă prin stornare, urmând ca noi să plătim diferența dintre suma plătită parțial și cea acordată de instanță cu titlu de onorariu. Nu pot preciza suma totală plătită avocatei A. S. L., dar din discuțiile purtate cu mama mea, știu că am plătit efectiv acesteia suma de 20.000 RON, bani care nu ne-au fost returnați. Cunosc că în 2008pentru procesul de custodie A. S. L. a fixat un onorariu de 24.000 RON, sumă ce i-afost plătită, însă din această sumă susnumita ne-a restituit o parte însemnată";.
În declarația din 4 august 2010 (f.184 instanță) făptuitoarea J. D. a arătat că petentul R. R. în cursul anilor 2009-2010, după ce a aflat de stornarea de onorariu într-un dosar a declanșat revizuire în mai multe dosare, însă instanțele iau respins cererile de revizuire, „. urmare are să ne plătească onorariile stabilite de instanță";.
Reiese din declarația făptuitoarei J. D. că aceasta a avut de la bun început o înțelegere frauduloasă cu avocata A. S. L., în sensul de a se depune la dosarele aflate pe rolul instanțelor chitanțe atestând încasarea unor sume mari de bani drept onorariu, sume care ulterior îi erau restituite, cheltuiala privind onorariul avocațial devenind una fictivă și că aceasta are în continuare pretenția de a i se plăti sumele stabilite de instanțe în sarcina petentului R. R., cu toate că recunoaște că a plătit efectiv avocatei doar suma de 20.000 lei cu titlu de onorariu.
Din centralizatorul depus de petent f.93 dosar instanță, f. dosar u.p. reiese că acesta a fost obligat în procesele avute și în procedurile de executare silită urmate de făptuitoarea J. D. la plata sumei totale de 117.850 lei reprezentând onorariu avocațial.
În realitate, astfel cum recunoaște făptuitoarea J. D. C., suma plătită efectiv avocatei a fost de 20.000 lei noi.
La filele 253-269 din volumul II al dosarului de urmărire penală se află actele doveditoare ale stornărilor efectuate de A. S. L. în perioada (...)-(...), suma totală stornată prin cele 17 operațiuni fiind de 93.032,55 lei.
La fila 250 din dosarul de urmărire penală, vol.II, se află un „Act adițional de definitivare prin novare a valorii contractelor de asistență juridică"; încheiat la (...) între Cabinet avocat A. S. L. și J. D. C., în care se menționează că onorariul final definitivat conform hotărârii judecătorești este în sumă totală de 51.300 lei, din care s-a achitat efectiv de către clien ta J. D. C. suma tot ală de 21.117,45 lei , rămânând o diferență neachitată de 30.182,55 lei.
Urmează a se verifica și în ce măsură suma de 6.400 lei achitată în perioada (...)-(...) (f.279-290 vol.II dosar u.p.) influențează valabilitatea plăților la data acordării sumelor ca și cheltuieli de judecată, urmând ca în situația în care aceste plăți nu erau efectuate la data pronunțării instanțelor (aspect ce se poate verifica prin raportare la data hotărârilor), suma de 6.400 lei să fie scăzută din suma de totală de 21.117,45 lei pretins plătită.
Actul de mai sus încheiat între cele două făptuitoare nu produce efecte juridice față de petentul R. R. și nu are relevanță sub aspectul existenței înțelegeri frauduloase dintre cele două făptuitoare, care au prezentat instanțelor de judecată ca fiind reale cheltuielile de judecată în sume mult mai mari, obținând obligarea petentului la plata acestor cheltuieli, cu toate că plata efectivă a onorariului nu a avut loc decât până la concurența sumei de 21.117,45 lei, recunoscută de făptuitoare prin actul adițional menționat.
Această desocotire ulterioară între făptuitoare, ce a avut loc după declanșarea cercetărilor penale nu este de natură a înlătura elementele de inducere în eroare a petentului, realizată prin depunerea în fața instanțelor de judecată a unor chitanțe ce atestau cheltuieli fictive constând în onorariu avocațial.
Chitanța ca document justificativ al unei plăți treb uie să aibă la bază operațiuni reale, n eputând fi primită ca și valabilă o chitanță dacă sum a menționată în aceasta nu a fost achitată efectiv.
Curtea pune sub semnul întrebării chiar încasarea efectivă a sumelor de bani la data emiterii chitanțelor, aspect pe care procurorul urmează să îl verifice solicitând făptuitoarei Johnoson D. și numitei Pop M., mama acesteia să prezinte acte care să dovedească existența sumelor de bani pretins plătite făptuitoarei A. S. L. (extrase de cont care să ateste retragerea sumelor de bani la data plății sau cu câteva zile înainte, documente de trimitere de sume de bani din SUA de către J. D. către mama sa, documente care să ateste proveniența sumelor de bani ale făptuitoarei J. - din salariul său, din acela al soțului, alte surse - , cupon de pensie al numitei Pop M. care să dovedească posibilitatea suportării de către aceasta a cheltuielilor respective, alte acte considerate relevante).
Acestea urmează a se corobora cu cele care atestă ce s-a întâmplat cu sumele respective după restituirea lor prin stornare către făptuitoarea J. sau mama sa. Spre exemplu în cazul sumei de 23.860 lei, restituită la data de (...), se va putea verifica depunerea acesteia într-un cont în ziua respectivă sau în zilele următoare, ori schimbarea acesteia în valută, fiind rezonabil a se crede că o sumă mare de bani se păstrează la o unitate bancară sau într-o altă valută, pentru a se evita devalorizarea.
Vor fi audiate în legătură cu aspectele de mai sus făptuitoareleA. S. L., J. D. C., numita Pop M., persoane de la cabinetul de avocatură al făptuitoarei A. S. care au efectuat efectiv operațiunile de preluare a sumelor de bani și pe cele de restituire.
Prin urmare, admițând plângerea petentului, curtea va trimite cauza la procuror în vederea începerii urmăriri penale față de A. S. L. pentru infracțiunea de înșelăciune prev.de art.215 C.penal și față de J. D. C. pentru complicitate la infracțiunea de înșelăciune prev.de art.26 rap.la art.215 C.penal.
În ce privește încadrarea juridică, instanța apreciază că sunt incidente și prevederile art.215 alin.2 Cod penal, fapta de înșelăciune fiind comisă prin emiterea de chitanțe fictive, sau care au devenit fictive ulterior prin restituirea sumelor pretins încasate, ceea ce constituie „mijloc fraudulos"; în sensul textului de lege menționat, urmând ca procurorul să analizeze această situație și dacă va constata dovedită fapta în modul arătat, să procedeze la încadrarea juridică corespunzătoare.
Chitanțele eliberate de avocat nu sunt înscrisuri oficiale, astfel că se va analiza oportunitatea extinderii cercetărilor sub aspectul comiterii infracțiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev.de art.290 Cod penal, de către făptuitoarea A. S. L., prin aceea că a completat sau a dispus a fi completate chitanțele atestând plăți fictive.
Făptuitoarea A. S. L., în calitatea de avocat, cunoștea sau este prezumată a cunoaște prevederile legale și deci împrejurarea că operațiunile de stornare nu sunt legale, o scuză de necunoaștere a legii neputând fi acceptată din partea acesteia.
Cu atât mai mult cunoștea la data la care pretindea în instanță acordarea de cheltuieli de judecată constând în onorariu avocațial că suma pretinsă nu era corespunzătoare celei încasate de la client.
Î nțelegerile dintre avocat și client, care exced prevederilor legale, nu constituie o pavăză pentru aceștia în fața răspunderii penale.
Vor fi solicitate toate hotărârile judecătorești din dosarele în care au fost depuse chitanțele menționate în centralizatorul de la f.93 dosar instanță, precum și chitanțele respective, iar procurorul se va pronunța cu privire la chitanțele din centralizator în sensul stabilirii celor care sunt reale și care nu, ținând seama de cele 17 operațiuni de stornare dovedite prin înscrisurile de la f.253-269 dosar u.p.vol.II.
Spre exemplu se va analiza, în raport de data eliberării chitanței și cea a stornării sumei integrale sau parțiale, în ce măsură la data obligării petentului la plata sumelor cheltuiala era efectiv făcută, analiză de natură a contura inducerea în eroare nu numai a petentului, ci și a instanțelor.
Astfel din suma de 24.000 lei (chitanța 0764295 din data de (...) - f.102 dosar instanță) a fost stornată în ziua imediat următoare suma de 23.860 lei ((...)
- fila 257 dosar u.p.), cheltuiala de 24.000 lei nefiind efectuată la data obligării petentului la plata acestei sume, total sau parțial (25 mai 2009 - fila 169 instanță).
Din datele aflate până în prezent curtea conchide că eliberarea chitanței pentru suma de 24.000 lei în (...), urmată în ziua următoare, (...), de stornarea sumei de 23.860 lei, după care în instanță a fost prezentată chitanța pentru întreaga sumă de 24.000 lei, reprezintă o manoperă de inducere în eroare atât a instanței, cât și a petentului.
Tot astfel, din suma de 8.000 lei atestată de chitanța nr.0764272 din (...) (fila 108 instanță) se pare că la data de (...), în ziua imediat următoare, a fost stornată suma de 7.920 lei (fila 265 vol.II dosar u.p.).
Dacă nu se va putea stabili care dintre chitanțe sunt reale și care fictive, procurorul va propune anularea tuturor chitanțelor pentru suma ce depășește cuantumul de 21.117,45 lei.
Manoperele făptuitoarelor nu reprezintă simpla infracțiune de evaziune fiscală pentru care A. S. L. a fost trimisă în judecată și pentru care este ținută a achita doar prejudiciul constând în plata impozitului pe venit și TVA, ci acțiuni de inducere în eroare a petentului R. R. și chiar a instanțelor de judecată, petentului cauzându-i-se o pagubă efectivă în cuantum total egal cu diferența dintre suma totală la plata căreia a fost obligat prin hotărâri judecătorești, ( care urmează a fi
stabilită de procuror după solicitarea tuturor hotărârilor , ținând seama și deînscrisul de la fila 250 din dosarul de urmărire penală, vol.II, intitulat „Act adițional de definitivare prin novare a valorii contractelor de asistență juridică"; încheiat la (...)) și suma de 21.117,45 lei, achitată efectiv.
Nu se poate reține complicitatea făptuitoarei J. D. C. la infracțiunea de evaziune fiscală, neconstatându-se vreo acțiune a acesteia prin care să o fi ajutat de A. S. L. în comiterea evaziunii fiscale.
Beneficiul realizat de către J. D. C. de pe urma stornărilor nelegale efectuate de A. S. L., ar putea intra sub incidența infracțiunii de tăinuire, în măsura în care se acceptă că dispozițiile privind evaziunea fiscală reprezintă dispoziții de lege penală, de a căror necunoaștere J. D. C. nu se poate prevala, astfel cum dispune art.51 alin.4 Cod penal.
În consecință procurorul va analiza oportunitatea extinderii cercetărilor pentru infracțiunea de tăinuire, prev.de art.221 Cod penal față de J. D. C., fapta în materialitatea ei fiind descrisă în plângerea petentului R. R., organului de urmărire penală revenindu-i sarcina de a da încadrarea juridică corespunzătoare.
În ceea ce privește contractele de asistență juridică și împuternicirile avocațiale semnate de mama făptuitoarei J. D. pentru aceasta, se constată că este vorba de un contract de mandat (care are caracter consensual, pentru nașterea sa fiind suficient simplul acord al părților, iar potrivit art.1533 C.Civ., mandatul poate fi chiar tacit) și care a fost ratificat de făptuitoarea J., ratificare permisă art.1546 Cod civil, astfel că nu se poate reține săvârșirea vreunei infracțiuni de fals în legătură cu acestea.
Nu poate fi primită solicitarea petentului R. R. de reținere a cauzei spre judecare, având în vedere că prin D. nr.XLVIII/2007 a Î. C. de C. și Justiție, dată în recurs în interesul legii, s-a stabilit că „dispozițiile art.2781 alin.8 lit.c din Codul de procedură penală se interpretează în sensul că: în cazul plângerii formulate împotriva rezoluției, ordonanței și dispoziției din rechizitoriu, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale sau clasarea, instanța învestită nu poate pronunța soluția prevăzută de art.2781 alin.8 lit.c din Codul de procedură penală";.
În plângerea adresată procurorului general al P.ui de pe lângă Curtea de A. C. și trimisă instanței ca fiind greșit îndreptată, petentul R. R. a solicitat extinderea urmăririi penale și față de numiții I. N. I., A. N. P. și M. Ș., judecători la T. pentru minori B. și M. L., R. T. și D. R., judecători la Curtea de A. B. pentru complicitate la infracțiunile de fals, uz de fals, evaziune fiscală.
Referitor la aceste aspecte instanța reține că în cadrul plângerii împotriva soluției procurorului pot fi analizate doar legalitatea și temeinicia soluției adoptate cu privire la infracțiunile inițial reclamate, pentru orice alte fapte trebuind formulată o plângere distinctă.
Pentru considerentele mai sus prezentate, în baza art.2781 alin.8 lit.b C.pr.penală curtea va admite în parte plângerea formulată de către petentul R. R., domiciliat în B., strada J. nr.27, ap.5 împotriva soluției de neîncepere a urmăririi penale dispusă prin rechizitoriul P. de pe lângă Curtea de A. C., din data de 4 aprilie 2011, dosar nr.60/P/2009, pe care o va desființa în parte și va dispune trimiterea cauzei la P. de pe lângă Curtea de A. C. în vederea începerii urmăririi penale față de A. S. L. pentru infracțiunea de înșelăciune prev.de art.215 C.penal și față de J. D. C. pentru complicitate la infracțiunea de înșelăciune prev.de art.26 rap.la art.215 C.penal. În baza art.192 alin.3 C.pr.penală cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE În baza art.2781 alin.8 lit.b C.pr.penală admite în parte plângerea formulată de către petentul R. R., domiciliat în B., strada J. nr.27, ap.5 împotriva soluției de neîncepere a urmăririi penale dispusă prin rechizitoriul P. de pe lângă Curtea de A. C., din data de 4 aprilie 2011, dosar nr.60/P/2009, pe care o desființează în parte și dispune trimiterea cauzei la P. de pe lângă Curtea de A. C. în vederea începerii urmăririi penale față de A. S. L. pentru infracțiunea de înșelăciune prev.de art.215 C.penal și față de J. D. C. pentru complicitate la infracțiunea de înșelăciune prev.de art.26 rap.la art.215 C.penal. În baza art.192 alin.3 C.pr.penală cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Definitivă. Pronunțată în ședința publică din data de 1 iulie 2011. PREȘEDINTE GREFIER L. M. M. N. Red.L.M. 5 ex./(...)
| ← Decizia penală nr. 42/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 432/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
